Educatie pentru sanatate

C2 Condiţiile esenţiale pentru

sănătate
2.Condiţiile esenţiale pentru sănătate

Condiţiile esenţiale pentru sănătate: pace, adapost, educatie,

alimentatie, venituri, ecosistem stabil, resurse confirmate,
dreptate.
2.1. Determinanţii sănătăţii
Pentru înţelegerea relaţiilor diferitelor categorii de factori cu
starea de sănătate, în documentul “O nouă perspectivă asupra
sănătăţii canadienilor”(1974), cunoscut ca Raportul Lalonde
(după numele ministrului canadian al sănătăţii de la acea
vreme), un nou model conceptual a propus clasificarea
determinanţilor sănătăţii în patru categorii:
 comportamente,
 mediu,
 biologia umană şi
 îngrijiri de sănătate (fig.1.1)
Modelul celor patru categorii de factori a reprezentat un
evident progres în înţelegerea relaţiilor care influenţează
sănătatea şi în fundamentarea unor noi tipuri de intervenţii,
medicale şi nemedicale.
Fig. 1.1. Modelul celor patru categorii de determinanţi ai stării
de sănătate
Allan Dever, 1976, a descris modelul epidemiologic al factorilor
care determină starea de
sănătate şi o abordare modernă.

Fig. nr. 2. Modelul epidemiologic al factorilor care determină

starea de sănătate
Tendinţa actuală este de a prezenta un nou model al stării
de sănătate care să sprijine identificarea priorităţilor, dar care
să includă atât determinanţii stării de sănătate cât şi alţi factori
care influenţează rezultatele în sănătate.
Modelul actual grupează diferit determinanţii sănătăţii.
Se adaugă conceptul esenţial de răspuns individual (al
gazdei), care include înţelesul epidemiologic clasic, dar
reprezintă mai mult decât acesta.
Comportamentul nu mai este văzut în acest model ca un factor
independent, care ar ţine doar de libera alegere a individului,
caz în care individul ar putea fi blamat şi făcut responsabil
pentru alegerea unor comportamente nesănătoase.
Comportamentul este considerat un răspuns individual la
factori de mediu, în special de natură socio-
economică. Presiunea grupului social din care face parte
individul sau mijloacele economice de acesta care dispune, pot
condiţiona în mare măsură “alegerile individuale” în privinţa
comportamentelor. De asemenea, modelul propune o
reinterpretare a categoriei “factori biologici” ca răspuns
biologic individual la factoride mediu social şi fizic pe un anumit
fond de receptivitate determinată genetic.
 Este demonstrată influenţa evenimentelor din mediul
social, procesate de sistemul nervos, asupra funcţionării
sistemului imun sau endocrin, care la rândul lor fac individul
mai vulnerabil sau mai rezistent la agenţii declanşatori ai multor
boli.
Acest model sugerează şi mecanismele care ar putea explica
creşterea spectaculoasă a speranţei de viaţă în unele societăţi
contemporane, chiar dacă ele cheltuiesc relativ puţin pentru
servicii de sănătate (Iglehart, 1988). În cazul Japoniei de
exemplu, există un înalt nivel de autoapreciere şi încredere la
nivel individual şi colectiv, bazate pe o creştere economică
susţinută, însoţită de o creştere a veniturilor individuale,
distribuite relativ echitabil marii majorităţi a membrilor
societăţii, care au astfel posibilitatea unei existenţe aducătoare
de tot mai multe satisfacţii.
Factorii importanţi care influenţează sănătatea rămân: sărăcia,
factorii sociali, stilul de viaţă,
şomajul, locuinţele nesănătoase, poluarea mediului, nivelul de
educaţie.
Aceşti factori necesită o abordare la nivel naţional cu intervenţii
la nivelul comunităţii, care ar trebui să dezvolte proiecte cu
implicarea unor resurse publice şi private din comunitatea
respectivă.
Este util ca indivizii şi familia să-şi recunoască responsabilitatea
pentru menţinerea şi ameliorarea sănătăţii
Din experienţa altor ţări reiese că în determinarea unui anumit
nivel al stării de sănătate a populaţiei, stilul de viaţă intervine
cu o pondere de 40%, mediul cu 20%, factorii biologici cu 30%,
iar serviciile de sănătate intervin direct doar cu 10%.
Fig. nr.3 - Modelul integrat al stării de sănătate
Acest model integrează determinanţii stării de sănătate şi
îngrijiri de sănătate în modelele de evaluare a rezultatelor din
diferitele intervenţii aplicate. Rezultatele pot merge de la
îmbunătăţirea stării de sănătate, reducerea mortalităţii,
morbidităţii/incapacităţii, la vindecare sau modificări în
calitatea vieţii. Un rol important îl are cercetarea şi educaţia,
precum şi un cadru de lucru în condiţii de etică.

Concluzie: corelarea indicilor care caracterizează starea de

sănătate a populaţiei cu factorii complecşi ai mediului ambiant,
cu gradul de dezvoltare al serviciilor de sănătate şi cu eficienţa
şi eficacitatea activităţii acestora asigura cunoaşterea şi
interpretarea corecta a nivelului stării de sănătate a populaţiei
şi permite stabilirea de măsuri şi soluţii care trebuie adoptate
de factorii de decizie ai sistemului de asigurare a sănătăţii
publice

2.2. Grupele de determinanţi (OMS)

În 1998 OMS a clasificat determinantii starii de sanatate in 4
grupe:
 macroeconomici,
 factori de mediu,
 socio-economici si
 educationali.

Fiecare grup include determinanti directi si indirecti.

Determinantii directi de importanta majora sunt:
 stilul de viata (fumat, tip de alimentatie, alcool, utilizarea
de droguri),
 conditii de mediu fizic si social (accesul la apa potabila,
sanitatia, habitatul),
 comportamente de grup social (violenta in mediul familial,
accesul la serviciile de sanatate).
Determinantii indirecti sunt reprezentati de:
 produsul intern brut
 saracia
 poluarea
 modificarile de clima
 migratia
 modificari socio-demografice in structura populatiei
 situatiile de criza (dezastrele naturale, conflictele armate,
etc.)

2.3. Consecinţele problemelor de sănătate, stilul de viaţă,

modul de viaţă
Definiţii:

1. Stilurile de viata sunt modele conform carora oamenii

aleg sa traiasca. Ele sunt rezultatul unui total de forte
economice, culturale si sociale care contribuie la
dezvoltarea calitatilor indivizilor. Stilul de viata este
confundat de cele mai multe ori cu alte concepte inrudite
precum "mod de viata", "clasa sociala",
"cultura/subcultura".

Stebbins (2004: 65) defineşte stilul de viaţă ca fiind „un set de

comportamente care este determinat de un set coerent de
interese sau condiţii sociale, fiind explicat şi justificat de un set
de valori, atitudini şi orientări interdependente şi care, în
anumite condiţii, devine baza identităţii sociale comune a celor
care îl execută”

Stilul de viata defineste individul privit ca un intreg, in

interactiune cu mediul sau specific. Se poate spune ca stilul de
viata poate reprezenta tiparul vietii individului ce se exprima
prin interese, opinii, atitudini.

Stilul de viata este modalitatea prin care individul alege sa isi

traiasca viata si acesta se formeaza in timp, odata cu
dezvoltarea sa personala. De-a lungul vietii trecem prin mai
multe stiluri de viata care se formeaza sau se adopta in functie
de diferitele stagii ale vietii: copilarie, adolescenta, maturitate.

Modul de viata, face referire la felul in care isi desfasoara viata

anumite grupuri sociale, ce atitudini si comportamente adopta
acele grupuri sociale la un anumit moment dat.
Stilul de viata este mai degraba un indicator al optiunii
individuale, facand referire la strategiile de viata, atitudinile si
comportamentele individului.
Spre deosebire de valori care sunt destul de stabile, stilurile de
viata sunt intr-o continua schimbare pe parcursul vietii. Nu se
poate spune ca unui om ii este specific un anumit stil de viata
permanent. Acesta isi poate modifica felul in care alege sa isi
traiasca viata conform anumitor factori ce au un grad de
diversificare foarte ridicat.
Componentele stilului de viaţă sunt:
 stilul de lucru,
 stilul de recreere,
 stilul de distracţie,
 stilul de comunicare,
 stilul de relaţionare,
 stilul de cunoaştere,
 stilul de consum,
 stilul de alimentaţie şi
 stilul de ecologie.
Stilul de viaţă este un factor ce poate fi controlat, deci in
procent mare rezulta că ne putem controla sănătatea.
În timp ce ereditatea şi mediul joacă un rol deosebit în
statutul sănătăţii noastre, alegerile pe care le facem în ceea ce
priveşte stilul de viaţă ne afectează şi ne determină starea de
sănătate într-o mai mare măsură.
Deşi nu toate componentele stilului de viaţă se situează
sub controlul individului, toţi oamenii abordează tipuri de stiluri
de viaţă care le afecetază în mod direct sănătatea şi
bunăstarea.
Rolul factorilor comportamentali în etiologia, evoluţia şi
recuperarea din boală este astăzi tot mai clar precizat şi înţeles.
Peste 50% din cauzele de mortalitate din ţările dezvoltate
(inclusivEuropa centrală şi de est) se datorează factorilor
comportamentali (vezi tabelul 1.)

Tabel 1. Cauzele de mortalitate din ţările dezvoltate

Cauză Procent din total
 Stil de viaţă 50
Factori 25
biologici
Factori de 15
mediu
Sistem medical 10

Factorii comportamentali ai stilului de viaţă se pot constitui în:

 factori de risc pentru îmbolnăviri, răniri şi morţi premature
(ex: fumat, conducerea autovehiculelor cu viteză excesivă
şi/sau fără centuri de siguranţă, relaţii sexuale neprotejateetc.);
 factori protectori ai stării de sănătate (ex: practicarea
regulată a exerciţiilor fizice,alimentaţie raţională, suport social
etc.)

Pentru a ajunge la o stare de sănătate optimă, este necesar să

fim conştienţi de factorii de risc şi de cei de protecţie; să avem
informaţii corecte şi cunoştinţe adecvate despre aceştia; să
avem o atitudine pozitivă faţă de factorii de protecţie şi una
negativă faţă de cei de risc; să practicăm comportamentele
sănătoase şi să le evităm pe cele nocive.

Factorii comportamentali ai stilului de viaţă:

1. Uzul de substanţe
! nicotina (fumat activ, pasiv, orice tip de ţigaretă, pipă)
! consum de alcool (depăşirea consumului ocazional)
! medicamente, droguri (non-aderenţa, automedicaţia,
autoinjectarea drogurilor)
2. Comportament alimentar
! balanţă calorică(aport-necesitate)
! balanţa dietei (proteine, glucide, lipide, vitamine, minerale)
! regularitatea meselor (3 mese/zi)
! preferinţe culinare (carne albă vs. roşie, vegetale, fructe vs.
dulciuri, condimente)
! metode de preparare şi conservare (fierbere vs. prăjire,
îngheţare vs. proaspete)
3. Activitate fizică
! tip de mişcare aerobic (flexibilitate, vigoare)
! frecvenţa (3-5/săptămână)
! intensitate (60-90% din capacitatea cardiacă maximă)
! durată (20-60 minute)
4. Somn, relaxare
! 7-8 ore de somn zilnic
! hobiuri
! exerciţii de relaxare, meditaţie
! echilibru muncă/recreaţie
5. Alte comportamente preventive
! imunizări/vaccinări
! verificări medicale periodice
! autoexaminări (ex: palparea sânilor, testiculelor)
! comportament sexual (evitarea sarcinilor nedorite, a
avorturilor septice, a
bolilor cu transmisie sexuală prin utilizarea prezervativelor
sau partener stabil)
! comportament la volan (utilizarea centurilor de siguranţă,
viteză redusă, etc.)
! evitarea expunerii excesive şi neprotejate a pielii la soare
! evitarea accidentelor domestice şi ocupaţionale