Tabel analitic al simetriei figurilor de repetiție

Figura Definiția figurii Exemple Explicații

Aliterație: Repetiţie a unor consoane -„Lăsați-i să doarmă legați de coșmare, -Repetarea consoanei „ț” este un
(sau a unor silabe), de Cântând ca din strune din propriile funii, procedeu specific aliterației, care
obicei din rădăcina Subțiri prinți de țipăt jertfiți ascuțit are drept scop efecte expresive,
cuvintelor, cu efect Singurătăților lunii” – „În somn” imitative sau eufonice.
eufonic, imitativ Expresivitatea este dată de
(onomatopeic) ori expresiv acustitatea puternică care redă o
(simbolic); efectul A. se stare de melancolie și de
datoreşte şi accentului resemnare în fața destinului și a
afectiv pe care îl poartă vieții.
sunetele repetate.
cons. x... cons. x... cons. -„O, pe pleoapele mele a dat colț iarba, Prin redarea consoanei „n”,
x... Și a fost verde, și s-a uscat autoarea dorește să redea o stare
De când nu s-au mai ridicat în afarã, specifică de continuitate și
Genele mi s-au înțelenit speranță pe care o transpune în
Încâlcite, înnodate-ntre ele creația sa.
De când ochii mei
Nu mai contenesc să mă vadă”- „De-acolo”

-„ Era în oul de pe ape -Prin consoana „p” se evidențiază

Unde eram zidiți de-a pururi reflectarea asupra aspectelor

1
 Făptură singură, deplină
În care universu-ncape”– „Oul”
Asonanță: Repetiția (omofonia) -„Ce păcat
vocalei accentuate a două Că auzul nostru nu e făcut pentru el
sau mai multe cuvinte în Și nouă nu ni se spune nicicând
propoziție sau vers: Pentru cine bat
voc. y... voc. y... vov. y Clopotele din flori.” –„În zori”
-„O cucuvea lătra
Pe casa noastră azi-noapte
Ca un cățel părăsit
Singur printre simboluri,
Jalnic lătra,
Disperată ea însăși
De ceea ce spune,
Hidoasă și singură,
Pe casa noastră
O cucuvea.” –„Milă”
Epizeuxis: Repetiția cea mai simplă a -„Fă-te frunză, îi spun ochiului meu
unui cuvânt, fără o topică Oricum clipitor,
2
privitoare la existență.
Repetarea vocalei „u” din
exemplul dat este un procedeu
specific asonanței. Acest procedeu
are în vedere manifestări eufonice,
expresive, dar și estetice. În acest
caz repetiția vocalei exprimă
subiectivismul autorului.
-Repetarea vocalei „a” are intenția
de a exprima o stare de tristețe,
jale, resemnare și melancolie
produsă de sentimentul
singurătății fizice și psihice. În
aceste versuri omul este asemănat
cu „o cucuvea”, făptură a nopții,
care asemenea acesteia poate
rămâne singur și părăsit de toți,
plângându-și nefericirea.
-Repetiția cuvântului „văd” în
poezie, exprimă ideea de siguranță
 specifică: Și el mă ascultă, dar uită
...x x (x).../ Să nu-și ia privirea și din adâncul pădurilor
Îl aud strigând răzbunător
Văd văd văd văd.” -„Descântec”
-„Respir, respir,
Cum stau cu ochii-nchiși
Simt stelele-ascuțite prin pleoape
Scriindu-mi pe retină semne moi
Ca peștii morți pe luciul unei ape” –„Respir,
respir”
-„«Azi primăvară
În palatul acela de sub pământ
În întunericul gingaș
Nu erai dumneata?
Se auzeau pași din când în când
Deslușit...»
Iar eu, fără să-mi fi amintit,
Murmuram - da, da.” –„Sunt dimineți”
Epanalepsă: Repetiția unui cuvânt sau -„Întâi îmi arunc
unui grup de cuvinte, Unul câte unul Cuvintele,
întreruptă de obicei, prin Savant picurate,
3
a propriilor perceperi a poetului.
-Repetiția cuvântului „respir” în
poezie, exprimă starea de liniște și
de plenitudine a poetului care îi
oferă posibilitatea acestuia de a fi
în armonie cu cosmosul și cu
ideea efemerității vieții.
-Cuvântul de aprobare „da”
repetat în acest vers exprimă
melancolia produsă de
incapacitatea poetului de a-și
aminti de cele petrecute și de
persoanele întâlnite.
-În primul exemplu întâlnim o
dublă epanalepsă, ambele
reprezentate de utilizarea cuvântul
 interpunerea altui cuvânt Împerechindu-se „unul”, întrerupte de cuvântul
sau grup de cuvinte: Apoi anii, „câte”, acest procedeu are în
...x(y)x.../ Unul câte unul, vedere exprimarea insistenței.
Egal depărtați între ei” – „În cădere”

-„Cu mâinile murdare de pământ -Epanalepsa din al doilea exemplu

Mi-ating obrazul singură și îl mângâi, s-a format prin utilizarea
Țărâna pe țărână lasă urmă cuvântului „țărână” de două ori,
Gingașă ca în ziua cea dintâi” –„Sămânța” întrerupt de cuvântul „pe” și
exprimă ideea că elementul cel
mai important este tot „țărâna”,
indiferent cât ar fi de dezvoltată
societatea. Utilizarea cuvântului
„țărână” se face cu trimitere spre
cuvântul „pământ”, locul care ne
susține și ne hrânește indiferent de
deciziile din viața fiecăruia.
Anaforă: Figură care constă în -„Totuși încă greieri, -Prin repetarea acestei construcții
repetarea aceluiaşi cuvânt Totuși încã frunze, de cuvinte, ne este revelată
(aceloraşi cuvinte) în Focuri mari de crengi rupte și de fân, speranța, dar și dorința de a
fruntea a cel puţin două Vorbe nerostite, continua lupta pentru o existență
unităţi sintactice sau Păsări mari de pradã normală, idee pe care creatoarea o
metrice (membre ale Și pãmântul aspru și stăpân.”- „Printre vârfuri transmite prin intermediul acestei

4
 propoziţiei, frazei, versului de prun”
sau strofei):
x.../x.../x.../ -„Iată, mă spăl într-un râu de secunde
Și mă șterg cu un ștergar de ore curat,
Și pletele mele de ani
Mi le pieptăn într-o oglindă de timp,
Și firul ierbii e un ano-timp verde,
Și firul fânului, unul uscat,
Și cerul, o vreme care
Din lipsă de graniți se pierde;” –„Iată”
-„Atât de puține lucruri mă pricep să fac
Nici piersici ca piersicii,
Nici struguri ca via,
Nici mãcar nuci
Ca arborii cu umbră amară
Și foșnet ușor,
Un singur lucru știu să fac
Cu o pricepere extraordinară:
Știu sã mor.” – „Încă un pas”
Metafrază: Este figura de stil în care, -„Am putea cere paradisului
5
poezii.
-În acest exemplu, anafora se
realizează de două ori, o dată prin
repetarea construcției „și firul”,
iar a doua oară se realizează prin
repetarea conjuncției
coordonatoare „și”, această figură
de stil este utilizată în scopul
transmiterii unei insistențe lirice
dar si în scopul de a creea un efect
muzical.
- Repetiția adverbului de negație
„nici” sinbolizează o insistență
lirică, prin care autoarea dorește
să transmită o atmosferă obsesivă
și un sentiment dedurere și
melancolie.
-Folosirea acestor două sinonime
 pentru a se evita repetarea
monotonă a aceluiași
cuvânt, se recurge la
sinonimie, adică se reia
numai noțiunea, cu un
sinonim, păstrânde-se
acceași topică:
x.../x'.../x''...
Simplocă: Figură care constă în
împletire între anaforă şi
epiforă, adică propoziţiile
(frazele) ori versurile
încep cu acelaşi cuvânt
(grup de cuvinte), ca o
anaforă, şi se termină cu
alt cuvânt (grup de
cuvinte), ca o epiforă:
Mai mult decât să fie asemenea
Cuibului de rândunicã?
Pe dinlăuntru
Imaculat, strãlucitor,
Căptușit cu fulgi
Ca de îngeri” –„Camuflaj”
-„O, pe pleoapele mele a dat colț iarba,
Și a fost verde, și s-a uscat
De când nu s-au mai ridicat în afară,
Genele mi s-au înțelenit
Încâlcite, înnodate-ntre ele
De când ochii mei
Nu mai contenesc să mă vadă” –„De-acolo”
„Cât aș fi vrut
Să nu semănăm nimănui,
Frumoși și curați
Să nu știm lupta niciodată,
Să trecem prin lume
Străini de minciună,
De durere mirați,
Fericiți de-a ajunge-mpreună
În viața cealaltă. Cât aș fi vrut
6
contextuale „imaculat” și
„strălucitor” relevă posibilitatea
prin care poetul crează aceeași
imagine fără a modifica sensul
poeziei.
-Cuvintele „încâlcite” și
„înnodate” sunt utilizate pentru a
evita repetiția aceleași noțiuni
având un rol de reliefare și de
nuanțare a ideii exprimate.
Simploca din acest exemplu
exprimă dorință, regret și neliniște
sufletească, provocată de
greutățile vieții, dar și de trecerea
ireversibilă a timpului, ce lasă
urme pe toate chipurile. În acestă
strofă întâlnim o dublă simplocă,
prima reprezentată de repetarea
grupului de cuvinte „cât aș fi
 x...y/x...y/
Conversie: Repetiția răsturnată a unei
sintagme (propoziții) cu
păstrarea acelorași relații
gramaticale și aceluiași
înțeles:
abc/cba
Epanodă: Figură care constă în
repetarea detaliată,
explicitară a fiecăruia din
membrii unei părți de
propoziție din membrii
multiple (subiect, atribut,
complement, nume
Să fim egali totdeauna, vrut”, iar a doua de grupul de
Tineri mereu alunecând pe o pantă cuvinte „în viața cealaltă”
La capătul căreia umed, adânc
Răsfrânge-se luna
În viața cealaltă.” – „Cât aș fi vrut”
„Iar dacă ne-ntreabă Conversia de la nivelul acestor
Care-or fi din două – versuri are scopul de a crea o
Ploaia-n nori e iarbă, anumită expresivitate stilistică,
Iarba-n ceruri plouă; acesta poate fi sesizabilă cu
De ne ispitește ușurință și transmite sentimentul
Care-i adevãrul – de împăcare, liniște sufletească,
Ploaia-n nouri crește, dar și speranță de viață, lucru
Iarba spală cerul.” –„Joc” simbolizat, în special, de către
fenomenul naturii aducător de
viață „ploaia”.
„Cum va fi vântul În aceste versuri ale poeziei „In
În stare memoriam” întâlnim o dublă
Să scuture stelele epanodă, prima este reprezentată
Toamna; de repetarea cuvântului „toamna”,
Cum va fi toamna iar a doua este reprezentată de
În stare repetarea cuvântului „cer”.
Sã ofileascã aștrii Acestea au un drept scop definirea
7
 predicativ), alcătuită, de În cer; conceptului reluat la începutul
obicei, din doi membrii, Cum va fi cerul unei unități sintactice sau metrice.
dar și din mai mulți: În stare
abc: a.../b.../c.../ Să se clatine” - „In memoriam”
Anadiploză: Figură care constă în -” O virgulă, câteva pietricele, -Prin această figură de stil
repetarea unui cuvânt sau Puțină zăpadă, autoarea dorește să aducă în prim
grup de cuvinte din finalul Un fir subțire de soare, plan o idee, să reia un concept, pe
unei unităţi sintactice sau Mai multe case și crengi - care îl explică, conferindu-i
metrice, imediat (sau Ce recuzită modestă anumite atribuții prin care, într-un
aproape imediat) la Pentru declanșarea țipătului! ritm voit, induce, uneori, o stare
începutul unităţii sintactice Țipătul obsesivă.
sau metrice următoare: Încercând să se-agațe cu unghiile
...x/x.../ Și lunecând mereu înapoi
Pe pereții de sticlă, ” – „ Țipătul

-„Ce simte lampa pentru flutur, -Exemplele extrase relevă latura

Ce simte luna pentru mare autoarei atrasă spre perenitate,
Și soarele pentru pământ, spre lucruri concrete care sunt
Pământul însuși pentru lună prezente și care dau sens vieții
Ce simte vorba pentru gând cotidiene.
Și pentru rugă ochiul mare
Mișcându-și în albușul zării
Privirea care ne-mpreună?” – „Întrebare”

8
 Climax Anadiploză „progresivă”:
anaforic: în care schema se repetă
cu variație lexicală și cu o
înlănțuire gradată a
sensurilor:
...x/x...y/y.../
„Să fii frunză Prin aceste versuri poetul dorește
Și obligată să ne facă să conștientizăm că
Să te porți ființa umană este la fel de efemeră
Asemenea tuturor frunzelor, asemenea frunzelor. Acestea, deși
De-și înþelegi sunt doar niște realități simple,
Și chiar poți sunt speciale într-un mod propriu
Cu totul și cu totul asemenea ființelor gânditoare.
Altceva: Ideea centrală a acestei poezii
Fapt din care relevă faptul că fiecare ființă are
- Uluitor – propriile caracteristi necunoscute,
Să nu tragi concluzia de care uneori și ele sunt surprinse
Că ești altfel decât frunzele,
Ci că ele, frunzele,
Sunt altfel decât ele însele.
Iată o definiție.” –„Definiție”

Epanadiploz Figură care constă în Epanadiploza, de la nivelul

ă: folosirea aceluiaşi cuvânt acestor versuri se manifestă prin
şi la începutul şi la repetarea la începutul și la sfîrșitul
sfârşitul unei unităţi versurilor a acelorași cuvine:
sintactice sau metrice; „viață” și „știu”, aceasta, de
astfel spus, repetiţia obicei, este folosită ca un
aceluiaşi cuvânt şi în procedeu ornamental ce are în

9
 anaforă, şi în epiforă, în
aceeaşi propoziţie, frază
sau vers: -„Viața întreagă pentru o viață de-apoi!
x...x/y...y/ Neînțeleasă și istovitoare de-acum,
Destin strivitor și zadarnic, lăsându-mi doar
dreptul
Orgolios să mi-l asum.” – „Numele”
vedere detalierea unui concept.
-În primul exemplu, folosirea
cuvîntului „viață” subliniază ideea
infinitului și a eternității, dar și
sucurgerea neîntreruptă a vremii.

- „Nu mă laud, -Utilizarea verbului „știu”

Știu sã mor cum puțini oameni știu sugerează voința și capacitatea
Mă învelesc întâi în tăcere, poetului de înțelegere a valoarii
Apoi în pustiu simbolistice a mortii.
Și pornesc astfel încet, un pas,
Încã un pas, și încă un pas,
Până nu se mai vede din mine
Decât un glas
Așezat somptuos
În al cărții sicriu. ”–„Încă un pas”
Poliptoton: Repetiția aceluiași cuvânt -„Mi s-a spus să te caut -Poliptotonul este reprezentat de
declinabil sau conjugabil, Și eu însămi nu voiam decât căutarea. „caut” verb la modul indicativ
sub deverse forme Nici măcar nu mă gândisem prezent și de substantivul comun
flexionare (fără topică Ce m-aș face cu tine „căutarea”.
determinată): Dacă te-aș găsi.” – „ Nec plus ultra”

10
 a1...a2...a3.../
-„Hai să facem schimb, -În acest exemplu poliptotonul
Să vezi și tu cum e – este sugerat de repetiția
Tu îmi dai un nimb, substantivului comun „ploaia” de
Eu îți dau un nume; la începutul unității metrice,
Iar dacă ne-ntreabă regăsit sub formă de verb „plouă”,
Care-or fi din douã – la sfărșitul aceleași unități
Ploaia-n nori e iarbă, metrice.
Iarba-n ceruri plouă” – „Joc”
Parigmenon Repetiția unor cuvinte cu „Trebuie să recunosc că încă n-am reușit În acest exemplu, construcția „am
: radical comun (fără topică Să descifrez limba greieră, scris studii” este considerată o
determinată): Deși de ani și ani mă pregătesc constructie de tip pleonastic.
ax...ay...az.../ În acest scop, Această sintagmă este
Am urmat prestigioasele universități reprezentată de cuvinte cu
Ale lunii lui August, rădăcină comună ce au intenția de
Am scris studii savante sporire a farmecului stilistic.
Despre stele și nopțile care le treieră” –
„Semantică”
Anominație: Figură care constă în - „E chiar atât de greu să ghiciți? -În acest exemplu, ochiul poetic
repetarea unui nume După numărul de frunze căzute este asemănat cu ochiul divin sau
propriu, cel mai des de Nu vă dați seama? cu însăși Divinitatea, având
persoană, prin apelativul Nici dupã foșnetul de ziar intenția de a-l sacraliza, procedeu
din care, de regulă, Al norilor? realizat prin omonimie, în care

11
 provine prin autonomază, Nici dupã aceste pietre numele propriu este utilizat ca o
cu scopul de a se sugera Gata să mă urmeze prin văzduh repetiție a numelui comun.
caracterizarea persoanei Vâjâind?
respective prin referire la Nu bănuiți dupã ochii mei
sensul numelui comun. Semănând atât de tare cu Ochiul
A...a (anominație) După mâinile mele atât de asemenea
Mâinii supreme,
După rănile mele zugrăvite
De atâtea milioane de ori?” – „Cel viu”
Exclamație: Figură care constă dintr-un „Lumea nu s-a inventat nici acum, Exclamația sugereză dorința,
enunţ, în proză sau versuri, Părul nu mai mi-e atât de lung, regretul și incapacitatea de
prin care se exprimă un Treizeci de ani e numai merinde pe drum, neîmplinire a dorinței, dar și
puternic sentiment de Dar în ţara părinţilor ce n-aş da să ajung!” trecerea furtunoasă a timpului.
surpriză, de mânie, de -”Țara părinților”
bucurie etc.
Repetiție: Figură de stil -„ Iar dacă ne-ntreabă -Repetiția inversă a acestor
cuprinzătoare constând în Care-or fi din două – cuvinte „ploaia” - „plouă” și
reluarea, în intenţii Ploaia-n nori e iarbă, „iarbă” – „iarba” în aceste versuri
expresive, a unor sunete, Iarba-n ceruri plouă; sugerează un sentiment de obsesie
cuvinte, sintagme etc De ne ispitește și de insistență.
Care-i adevãrul” –„Joc„
Enumeratia: Figură de stil care constă „Uneori dimineața -În acest exemplu întâlnim o
în expunerea rapidă „a Mă trezesc înghețată dublă enumerație, prima formată

12
tuturor părţilor unui întreg Și, pe jumătate adormită încă, din cuvintele „somnoroasă și
(a) sau a tuturor Trag, somnoroasă şi zgribulită, pe mine zgribulită” care se subordonează
circumstanţelor unei Trupul meu tânăr, subiectului subînțeles „eu”, iar a
acţiuni” (b) ca figură a Cald, mătăsos, doua enumerație este reprezentată
insistenţei, mai poate fi În care mă învelesc de cuvintele „tânăr,
definită şi astfel: „… care Clănțănind copilărește din dinți, cald, mătăsos”, care se
constă în a descompune un Fericită că încă o zi, subordonează substantivului
tot în diversele sale părţi, O zi întreagă „trupul”. Această enumerație are
pe care le enunţăm Voi fi proprietatea de a prezenta starea
succesiv”, definiţie care La adăpost de veșnicie.” liniștitoare de care este cuprinsă
justifică şi de ce o socotim –„Veșmânt” autoarea.
între figurile belşugului de
expresie.

13