Farmacologie generală

ANUL I

Medicamente
hemostatice
As. Roiniță Liliana
 Hemostaticele sunt medicamente capabile
să oprească sângerarea.
Efectul lor se datorează
• influenţei asupra vaselor sanguine,
provocând vasoconstricţie
• creşterea rezistenţei capilare,
• favorizării procesului de coagulare.
 Hemostaticele se divizează în:

1 hemostatice cu acţiune locală

2 hemostatice cu acţiune sistemică

 Hemostaticele cu acţiune locală
Această grupă cuprinde preparate
care aplicate pe suprafeţele sângerânde, pot
controla hemoragiile capilare.
Se utilizează în caz de:
• epistaxis,
• plăgi,
• extracţii dentare,
• intervenţii O.R.L. etc.
 Hemostaticele cu acţiune locală
- se împart în următorul mod:
1). Vasoconstrictoare
2). Preparate astringente
3). Preparate cu activitate tromboplastinică
4). Materiale hemostatice absorbabile
Hemostaticele
cu acţiune 1). Vasoconstrictoare:
locală
Epinefrina (adrenalina)
Norepinefrina (noradrenalina),
Policrezulina.
- se folosesc în soluţie 1/100 000-1/2000
pentru prima şi 1/5000 pentru a doua
utilizare.
- Acţiunea vasoconstrictoare, responsabilă
de oprirea sângerării, durează 1/2-2 ore.

Adrenalina în soluţie 1‰ aplicată pe suprafeţele

sângerânde, poate controla hemoragiile capilare,
datorită acţiunii vasoconstrictoare. Se foloseşte în
caz de epistaxis, plăgi sângerânde, extracţii
dentare .
Hemostaticele
cu acţiune 2. Preparate astringente, substanţe care
locală provoacă o coagulare a proteinelor de
suprafaţă:
• Clorura ferică, în soluţie 5-20%.
Nu este recomandabilă aplicarea pe plăgi,
deoarece întârzie cicatrizarea, iar soluţiile
concentrate sunt caustice.
• Sulfatul de aluminiu şi potasiu (alumen,
alaun de potasiu)
- sub formă de creioane sau în soluţie, este
util pentru oprirea hemoragiilor produse prin
tăieturi superficiale sau în ulceraţiile buzelor.
Hemostaticele 3. Preparate cu activitate tromboplastinică
cu acţiune
locală
• Pulbere sau soluţie de tromboplastină,
veninul de viperă (Vipera russelli)
-aplicate local, au efect hemostatic local,
favorizând formarea cheagului de fibrină.
• Trombina umană, bovină şi cea obţinută
de la alte mamifere.
- Preparatele de trombină nu se injectează
(provoacă coagulare intravasculară masivă),
- se utilizează sub formă de pulbere sau în soluţie
(100-2 000 u/ml) împreună cu fibrinogen sau
îmbibată în burete de fibrină.
Trombina- utilă pentru controlul local al sângerărilor
din vase mici, în cazul intervenţiilor O.R.L., în
chirurgia plastică, neurochirurgie, extracţii dentare.
Poate fi folosită şi la bolnavii cu hemofîlie.
Hemostaticele 4. Materiale hemostatice absorbabile (matrice
cu acţiune
locală pentru coagularea locală)
Fibrina umană-sub formă de burete îmbibat în
soluţie de trombină.
-se aplică pe plăgi chirurgicale sângerânde, unde
trombina, venind în contact cu sângele îl
coagulează în matricea fibrilară.

Gelatina- sub formă de burete, se aplică pe

suprafeţe sângerânde, ca atare sau îmbibată în
soluţie salină izotonă sterilă, soluţie de trombină
sau soluţie de antibiotic. Buretele absoarbe
sîngele şi favorizează coagularea, acţionând
hemostatic în sîngerările capilare şi venoase.

Buretele de fibrina umană şi gelatină poate fi lăsat în rană,

absorbindu-se în 4-6 săptămîni. În prezenţa infecţiei,
buretele se îndepărtează după oprirea hemoragiei.
Hemostaticele cu acţiune sistemică
Hemostaticele cu acţiune sistemică îşi
manifestă efectul prin unul din următoarele
mecanisme :
a) corectarea unor deficienţe ale procesului
coagulării,
b) împiedicarea fibrinolizei,
c) consolidarea peretelui capilar.
 Hemostaticele cu acţiune sistemică
se devizează în:
• Preparate din sângele uman: fibrinogen purifcat, concentratele
factorilor VIII, complexul factorului IX (complexul
protrombinic);
• Fosfolipidele tromboplastinice (fibracel);
• Vitaminele K: Fitomenadiona- vitamina K1 (naturală), vitamina
K2 (sintetizată de flora intestinală), Menadiona - vitamina K3
(produs de sinteză);
• Antagonistul heparinei - protamina sulfat;
• Extractele din veninul unor şerpi: batroxobină.
• Hemostatice prin creşterea rezistenţei capilare: carbazocroma,
bioflavonoidele cu acţiune vitaminică P, etamsilatul.
Preparatele din sângele uman cuprinzând factori ai
coagulării, sunt folosite pentru profilaxia şi tratamentul
hemoragiilor prin deficit de coagulare şi la bolnavii cu
deficite specifice.
Preparatele trebuie folosite cu discernămînt,
deoarece există riscul de a transmite hepatita B şi
SIDA.

Vitaminele K sunt indispensabile pentru sinteza în ficat a

unor glicoproteine care au rol de factori ai coagulării:
protrombina (factorul II), proconvertina (factonil VII), factorul
Christmas (factorul IX), factorul Stuart-Prower (factorul X).
 În cazul hipo sau avitaminozei K apar sângerări
datorate unei coagulabilităţi reduse a sîngelui.
Pot apărea echimoze, epistaxis, hemoragii digestive,
hematurie, sângerări postoperatorii, mai rar hemoptizie şi
hemoragii cerebrale.
Lipsa vitaminelor poate surveni la supradozarea
anticoagulantelor orale (antivitaminine K), a salicilaţilor (scad
protrombinemia) şi a vitaminei A (inhibă formarea vitaminei
K2 de către flora intestinală avînd acţiune antivitaminică K),
administrarea orală îndelungată de sulfamide sau tetracicline,
în cazul unei cantităţi prea mici de bilă în intestin, a unor
sindroame de malabsorbţie şi a bolilor hepatice.
La nou-născut hemoragiile pot apărea din cauza florei
intestinale insuficiente.
Vitamina K1 (fitomenadiona) f. 10 mg/ml (f. 1 ml )
Acţiune terapeutică: vitamina K naturală, acţionează antihemoragic prin
perfectarea sintezei hepatice a protrombinei şi a altor factori ai coagularii
(VII, IX si X); efectul este relativ rapid, se instalează în 3-4 ore
Indicaţii
- intoxicaţie acută cu anticoagulante cumarinice
- profilactic sau curativ în alte sângerări prin hipoprotrombinemie sau hipovitaminoza K
- în boala hemoragică la nou-născut

Mod de administrare:
La adulţi, obişnuit intramuscular 5-40 mg o dată pe zi (în funcţie de gravitate);
în urgenţe, intravenos, foarte lent, 5-10 mg/zi (în intoxicaţia acută cu
cumarinice se pot injecta până la 40 mg/zi) Se determină repetat timpul de
protrombină.

Reacţii adverse: injectarea intravenoasă rapidă poate provoca congestia

feţei, sudoraţie, senzaţie de constricţie toracică, dispnee, cianoză, tahicardie,
colaps, chiar accidente letale; foarte rar intoleranţă, cu fenomene de şoc; la
nou-născuti fitomenadiona poate fi cauza de hiperbilirubinemie (rareori).

Contraindicaţii: intoleranţa la fitomenadiona (atenţie la simptomele de şoc);

prudenţă la nou-născuţi şi la sugari. Soluţia injectabilă de fitomenadiona nu
trebuie amestecată cu alte soluţii pentru injectare sau perfuzie.
Carbazocroma (Adrenostazin) f. 5 ml (0,3mg/ml)

Acţiune terapeutică:
hemostatic prin creşterea rezistenţei capilare.
Indicaţii:
- profilaxia şi tratamentul stărilor hemoragice
prin fragilitate capilară: hemoragii retiniene, epistaxis, hemoptizii
- pre şi postoperator în chirurgia otorinolaringologică
- în intervenţiile pe prostată şi în alte intervenţii chirurgicale
Mod de administrare: i.m, i.v( în sol. glucozată sau ser
fiziologic) 1-3 fiole/zi .
Reacţii adverse: durere la locul injectării.
Contraindicaţii:
- nu se foloseste (este ineficace) în hemoragiile masive prin
rupturi de vase mari;
- nu se injectează în aceeaşi seringă cu vitamina C
(incompatibilitate).
Etamsilat f. 250 mg/ml( f. 2 ml)

Acţiune terapeutică: menține stabilitatea peretelui capilar

Indicaţii:
- profilaxia şi tratamentul hemoragiilor prin ruptura vaselor
mici
- hemoragii în sfera ginecologică
- epistaxis
- hemoragii gingivo dentare
- hematemeză
- hematurie
Mod de administrare: i.m, i.v 1-3 f/zi

Reacţii adverse: hipotensiune arterială, cefalee, erupții

cutanate
Contraindicaţii: cu prudență la bolnavii cu fibrilație atrială,
angină pectorală