prof.

Deniz Trifan
Liceul Teoretic OVIDIUS

ROMANTISMUL

ROMANTISM< fr. romantisme= romantism

= curent artistic și literar apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea, ca reacție la clasicism
(caracterizat de rationalism și constrângeri formale); s-a manifestat în spațiul european în
contextul revoluțiilor burghezo-democratice, al luptei pentru independență și libertate
națională.
! Își găsește expresia în filozofia idealistă germană (Schelling, Fichte, Hegel, Schopenhauer)

manifestul literar al Romantismului = Prefața la drama Cromwell de Victor Hugo (1827): Nu există
reguli, nici modele. [...] Conceptul artei de frumos include și urâtul și grotescul.
! În plan autohton, programul romantismului a fost realizat de M. Kogălniceanu –Introducție- Dacia literară
(1840), în care pledează pentru – realizarea unei literaturi originale, inspirate din istoria națională, folclorul
autohtonși natura românească
-renunțarea la imitație: Dorul imitației omoară în noi duhul
national.
-renunțarea la traducerile excesive și de
proastă calitate: Traducerile nu fac o literatură.
-realizarea unei critici obiective, bazate pe criterii estetice:
Vom critica cartea, iară nu persoana.

Trăsături/ principii estetice romantice

- imaginația este principiul fundamental de creație
- creația este produsă de fantezie, fiind inspirată de muze, fie prin iluminare, fie prin viziune sau vis
- primatul sentimentului și al fanteziei creatoare în defavoarea rațiunii lucide
- intensitatea trăirilor (pasiunea); antiteza
- subiectivitatea; expansiunea eului individual
- afirmarea individualității, a originalității, a spontaneității
- categoriile estetice preferate: frumosul, grotescul, urâtul, ironia, fantasticul, dionisiacul
- atracția pentru religie, misticism, ocultism, esoterism
- fascinația excepționalului; antiteza; interesul pentru mituri, folclor, simboluri, trecutul istoric, natură și spații
exotice
- tendința de evadare din prezent și din realitate (călătorii în lumi fantastice și onirice)
- propensiunea spre fantasrtic, feeric, transcenderea condiției mundane spre absolut
- descoperirea infinitului spatial și temporal
- interesul pentru Evul Mediu
- interesul pentru culoarea locală elementele decorului, tradițiile istorice, etnografice)
- respingerea regulilor impuse de clasicism; libertatea de creație; propune libertatea formelor, eliminarea
limitelor între specii și genuri literare; revolta împotriva convențiilor sociale și artistice
prof. Deniz Trifan
Liceul Teoretic OVIDIUS

- amestecul genurilor și al stilurilor

- cultivă drama, elegia, meditația, doina cultă, pastelul, poemul filosofic sau eroic, proza sentimentală, istorică,
fantastică

Teme romantice
- iubirea - istoria medievală (idealul cavaleresc)
- folclorul local, miturile, fantasticul, fabulosul - trecutul istoric (Evul Mediu)
- natura locală sau spațiile exotice - excepționalul (situații, personaje)
- timpul (evadarea din realitate în fantezie,
vis, trecut istoric, spațiu natal sau spații exotice) - atmosfera nocturnă
- antiteza trecut-prezent - condiția umană
- destinul geniului în lume - nostalgia absolutului
- creația - aspirația spre perfecțiune

Motive romantice
-lacul - marea - codrul - teiul - floarea albastră
- visul - evadarea - zborul sideral - luna - astrele

Personajul romantic
- erou excepțional surprins în împrejurări excepționale
- antiteza (înger-demon); titanul, geniul
- provine din toate mediile sociale
- exprimă victoria pasiunii asupra rațiunii
- definește particularul, unicul, individualul
- propune ipostaze umane, precum: geniul, inadaptatul, visătorul
- visitor, sentimental, hipersensibil, însetat de absolut, revoltat, dilemmatic (geniul, magul, demonul, Hyperion )

Stilul romantic
- este metaforic
- susține fuziunea genurilor și a speciilor
- promovează lărgirea și îmbogățirea vocabularului literar prin elemente de limbaj popular, arhaic etc.
- cultivă grotescul, urâtul, ironia

Specii cultivate. Reprezentanți în literatura universală

- specii dramatice: drama istorică (V. Hugo, Puskin), filozofică, lirică (Shelley)
- specii lirice: meditația, elegia, romanța (Lamartine, V. Hugo)
- specii epice: legenda, balada (H. Heine), poemul (Heine, Byron, Keats, A. de Vigny, Puskin, Lermontov,
Eminescu), nuvela (istorica, fantastica - E.A. Poe), romanul (istoric, de aventuri, frescă) (Novalis, W. Scott, V.
Hugo, E.A. Poe)
prof. Deniz Trifan
Liceul Teoretic OVIDIUS

Reprezentanți în literatura română: C. Negruzzi, Gr. Alexandrescu, I.H.Rădulescu,

D.Bolintineanu (Romantism pașoptist), M. Eminescu (constituirea deplină a Romantismului), O.Goga,
G.Coșbuc (prelungiri ale Romantismului)

Etapele romantismului românesc

1.Romantismul pașoptist
- cuprins, în viziunea lui N. Manolescu, între Cârlova și Eminescu
- după P. Cornea: vizionar și apocaliptic cu Heliade; mesianic și exaltat cu literature de exil a pașoptismului;
epic și solar cu Alecsandri; declamator și gotic cu Bolintineanu; titanic și sarcastic cu Hașdeu

2.Romantismul eminescian
- punctul culminant al curentului

3.Romantismul posteminescian
- sfârșitul secolului al XIX- lea și primele decenii ale secolului al XX-lea
- coexist cu realismul, sămănătorismul, simbolismul
-reprezentat de G. Coșbuc, O. Goga, Al. Vlahuță, B. Șt. Delavrancea, Al. Macedonski