1.Medicină socială ca ştiinţă şi obiect de studiu.

Metodele de cercetare aplicate în

medicina socială.

Medicina socială este o ramură a medicinei, și o parte a sănătății publice care se bazează pe
constatarea conform căror factori (sociali, biologici, culturali) a fost determinată starea de
sănătate a unei populații, unui grup populațional.

Medicina socială este o ramură a medicinii, ce se ocupă cu studiul stării de sănătate a populației
în corelare cu factorii care o influențează. Urmărește aplicarea cunoștințelor din diferite ramuri
ale medicinii în aspectul asigurării sănătății populației unei comunități sau a întregii societăți,
având o orientarea predominant preventivă.

Medicina socială se preocupă ca știință de prevenirea îmbolnăvirilor, prelungirii vieții,

promovarea sănătății prin efortul organizat al comunității, educația pentru sănătate, sporirea
managementului structurilor funcționale ale sistemului de sănătate publică.

Scopul principal reprezintă cercetarea legităților sănătății publice, legităților de dezvoltare a

sistemelor de sănătate publică pentru elaborarea programului științific argumentat cu caracter
strategic în aspectul sporirii nivelului de sănătate a populației și a calității asistenței medico-
sanitare. creşterea speranţei de viaţă sănătoasă pentru populaţie;

-prevenirea deceselor evitabile sau premature;

-îmbunătăţirea calităţii vieţii pentru persoanele cu boli cronice pe termen lung sau disfuncţii;
-ameliorarea stării de sănătate prin intermediul prevenirii.

Medicina socială este știința și arta care se preocupă cu:

o Pevenirea îmbolnăvirilor;
o Prelungirea vieții;
o Promovarea sănătății prin efortul organizat al comunității;
o Sanitația și mediul;
o Educația pentru sănătate;
o Organizarea sistemului de sănătate astfel încât să permită accesul la un pachet de servicii
pentru întreaga populație.
Obiectul de studiu-grupurile umane.

Metode de investigatie:

a)Metoda statistica: permite cunoasterea sanatatii unei populatii si stabilirea eficacitatii

activitatii organelor si institutiilor sanitare, la aceasta metoda se recurge in cercetarile stiintifice
din domeniul igienei, fiziologiei, biochimiei. Aceasta metoda determina: distributia, diversitatea,
reprezentativitatea, corelatia.

b)Metoda sociologica: se realizeaza prin prognozare, verificarea ipotezelor, metodologia

studierii documentelor, anchetarii, intervievarii, observarii, analiza structurala;
c)Metoda social-psihologica: studiaza procesele realitatii obiective care se reflecta in fenomene
psihice, alt obiect al studiului fiind starea pshica si particularitatile personalitatii omului,
interactiunea indivizilor in sistemele sociale;

d)Metoda experimentala: metode noi, elaborarea modelelor de asistenta medicala, aplicarea

experientei inaintate, controlul noilor proiecte, ipoteze, crearea bazelor experimentale,
centrelor medicale;

e)Metoda istorica: aprecierea starii de sanatate a unei populatii in decursul unei perioade
istorice;

f)Metoda economica: studiaza corelatia dintre economie si ocrotirea sanatatii, folosirea

rationala,

2.Sănătatea ca caracteristică biologivă și socială.Criterii de definire a sănătății,

nivelurile și indicatorii de apreciere a sănătății unei populații.
Sănătatea este un drept fundamental al omului ; este o resursă esenţială pentru individ, pentru
comunitate şi pentru societate în ansamblu.

Criteriile utilizate pentru definirea sănătății sunt:

 Bunăstarea funcțională

 Capacitatea organismului de a se adapta la condițiile variate de viață și muncă

 Condiția umană care îl face pe individ creativ

 Astfel, sănătatea individuală este:

 Rezultatul interacțiunii optimale dintre zestrea biologică, genetică a omului și condoțiile

mediului său de viață și de activitate natural și social.

 Unitatea armonioasă a calităților biologice și sociale care influiențează favorabil viața și

activitatea individului și lipsa de boli.

 Starea, care permite individului de a petrece o viață nelimitată în libertatea sa de a-și exercita
funcțiile umane și de a respecta un mod sănătos de viață.

 stare în procesul de adaptare care trebuie să garanteze funționarea organismului uman și

participarea lui la procesul de socializare

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a definit sănătatea individuală „starea de bine din punct de
vedere fizic, mintal şi social şi nu numai absenţa bolii sau a infirmităţii”.

 Caracteristicele acestei difiniții sunt:

 Este acceptată de toată lumea ca o ”aspirație”

 Realizarea ei presupune responsabilitatea societății

 Subliniază caracterul pozitiv și multiaxial al sănătății

  Sănătatea grupurilor umane ar putea fi definită ca o sinteză a sănătăților individuale apreciată
într-o viziune sistemică, globală (ecosistemică).

Sănătatea grupurilor umane ar putea fi definită ca fiind o sinteză a sănătăţilor individuale

apreciată într-o viziune sistemică, globală.

Factorii care influențează starea de sănătate a populației au fost descriși în diferite feluri. Gruparea
acestora derivă de la un concept a lui Lalonde:

Ponderea factorilor ce influențează sănătatea publică este:

Factorii biologici – 18 %
Factorii climatogeografici și ecologici - 20%
Factorii sociali - 54%
Efectivitatea sistemului asistenței medicale - 8%.
Factorii biologici: eriditatea, caracteristici demografice ale populației, constituția,
temperamentul, imunitate, vârsta, sexul, masa corpului, înălțimea etc.
Factorii climatogeografici și ecologici: factorii ambientali, factorii mediului fizic (fizici,
chimici), clima, agenții de natură fizică, chimică și biologică, temperatura, flora, fauna,
zona geografică, calitatea solului, starea mediului ambiant, altitudinea etc.
Factorii sociali: condițiile locative, alimentația, deprinderile nocive, șomajul, starea
materială, gradul de instruire, utilizarea timpului liber, stresul social, starea civică,
conflictele militare, condițiile de muncă, nivelui educațional, politica statului, factorii
comportamentali, atitudinile, obiceiurile, stilul de viață.

-
După Dever, aceşti factori se constituie în modelul epidemiologic al factorilor care determină
starea de sănătate (prezent în figura)

Măsurarea stării de sănătate

Măsurarea stării de sănătate se realizează cu ajutorul unor indicatori, cei mai
obişnuiţi fiind grupaţi astfel : (după D. Enăchescu, M.Marcu, 1997 ) :
A. Indicatori de nivel (ca rezultat al acţiunii factorilor care influenţează starea de
sănătate)
1. Demografici: natalitate, fertilitate, mortalitate
- de frecvenţă
- probabilităţi, riscuri
2. Morbiditate :
clasici
consecinţe ale bolii (deficienţe senzoriale, somatice sau psihice, incapacitate, invaliditate)
gravitate
combinaţi
3. Globali ai sănătăţii:
- bazaţi pe incapacitatea funcţională
- bazaţi pe perceperea sănătăţii/bolii
B. Indicatori de factori :
biologici
mediu
comportamente
 servicii de sănătate ( disponibilitate, utilizare)
C. Complecşi
Sanatatea publica este o parte din sistemul global de sanatate si cuprinde mai multe
domenii principale cum sunt demografia, epidemiologia, dreptul medical, etica si deontologia
medicala. Este nevoie de o corelare pemanenta a datelor demografice, a indicatorilor de
morbiditate si de dezvoltare fizico-psihica cu factorii complecsi ai mediului ambiant, fie naturali
fie sociali precum si cu a datelor de eficienta a activitatii medicale pentru a cunoaste starea de
sanatate a populatiei.

3. Noțiunea, principii și domenii Sănătății Publice și Sănătății Orale în

Republica Moldova.
Sănătatea Publică reprezintă un sistem bazat pe cunoștințe, deprinderi, atitudini, abilități și
responsabilități a unei populații orientate spre menținerea și îmbunătățirea stării de sănătate.
Obiectul de studiu al sănătății publice îl constituie grupurile umane

Sarcinile principale ale sănătății publice sunt:

• Creșterea speranței de viață sănătoasă pentru populație;
• Prevenirea deceselor evitabile sau premature;
• Îmbunătățirea calității vieții pentru persoanele cu boli cronice pe termen
lung sau disfuncții.
• Ameliorarea stării de sănătate prin intermediul prevenirii;
• Reducerea disconfortului;
• Reducerea incapacității de muncă temporare și stabile;
• Reducerea îmbolnăvirilor.
•
Domeniile Sănătății publice sunt:

-Epidemiologia
-Morbiditatea populației
-Expertiza medicală a vitalității
-Sănătatea și patologia familiei
-Educația pentru sănătate
-Reabilitarea medico-socială și profesională. Planificarea familiei
-Problemele medico-sociale ale umanității

La baza organizării sănătății stau următoarele principii:

1. Caracterul de stat planificat și unitar al ocrotirii sănătății;
2. Accesibilitatea, teritorializarea asistenței medicale;
3. Aplicarea profilaxiei în promovarea, apărarea și refacerea sănătății și capacității de muncă;
4. Participarea populației la ocrotirea sănătății:
5. Argumentarea măsurilor de ocrotire a sănătății pe baze științifice.

Sănătatea orală-stare eliberată de dureri cronice în regiunea bucală și facială,de existența

leziunilor orale,defecte orale congenitale,cancere orale,boli paradontale,carii,pierderea unităților
dentare,alte afecțiuni ale cavității bucale.Include capacitatea de a
vorbi,zîmbi,mirosi,gusta,atinge,mesteca ,înghiți,exprima emoții prin intermediul mușchilor
faciali cu încredere și fără durere,discomfort sau boli cranio faciale complexe.
Afecțiunile orale repezinta o problema majora în sănătate publică,avînd un cost social și
economic considerabil.
Maladiile orto-dentale neglijate și netratate la timp pot fi punct de plecare a unor patologii grave
de sanatate pentru întreg organism.Microorganismele cum ar fi streptococci,Helicobacter pylori
prezente în abundență la nivelul cav bucale în cazul inflamațiilor pot ajunge în fluxul sangvin și
provoca:tromboza,accident vascular celebral,meningita cronica, abces cerebral.
Factorii de risc:
-igiena orala deficitara și lipsa vizitelor regulate la medicul stomatolog se asociaza cu afectiuni
gingivale si paradontale.
-dieta bogata în zahar și grasimi și saraca în vitamine,fibre,minerale esențiale se asociaza cu carii
dentare și pierderea prematură a dinților.
-fumatul este implicat în numeroase afecțiuni incluzînd cancerul oro-faringian,afecțiuni
periodontale si a altor tsuturi din cavitatea bucală.
-alcoolismul este un factor de risc major pentru numeroase problem sociale
-nefolosirea echipamentelor de protective adecvata în timpul practicării anumitor
sporturi,utilizarii vehicolelor cu motor poate fi cauza multor traumatisme faciale.

4. Demografia aplicată în Sănătate publică. Scopul, obiectivele şi compartimentele

demografiei medico-sociale. Sursa datelor şi circuitul informației demografice
Demografia -Știință care, prin metode cantitative, studiază fenomene și procese privitoare la
numărul, repartiția geografică, structura, densitatea, mișcarea populației umane și compoziția ei pe
grupe de vârstă, de sexe etc.
Obiectul de studiu al demografiei este populatia, care poate fi studiata sub diferite
aspect:medical, social, economic, politic, juridic.
Populatia reprezinta o totalitate de oameni uniti prin unii factori comuni de convetuire.

Demografia are 2 compartimente:

Statica populaţiei - analizează populaţia sub raportul numărului, distribuţiei teritoriale,
structurii după diverse caracteristici demografice (gen, grupe de vârstă, starea civilă etc.) şi
socio-economice (ocupaţia, nivelul de instruire etc.)
• Numărul populaţiei
• Densitatea
• Distribuţia teritorială
• Structura populaţiei

Dinamica populaţiei (sau mişcarea populaţiei) abordează populaţia sub raportul schimbărilor
survenite în numărul şi structura populaţiei ca urmare a naşterilor, deceselor, căsătoriilor,
divorţurilor (mişcarea naturală) şi schimbărilor ale domiciliu stabil (mişcarea mecanică)

Scopul demografiei este de a studia populația umană,analiza desfășurată statica(transversală)-

starea populației la un moment dat ;
Longitudinală(dinamică)-evoluția populației,schimbarea
Sarcinile:
1.Studierea repartizarii teritoriale a unei populatii.
2.Analiza tendintelor si progreselor care au loc intr-o populatie in dependenta de conditiile
sociale
3.Studierea traditiilor
4.Studierea factorilor ecologici, economici care influienta dinamica asupra populatiei.

Sursa:
1. Sistemul informaţional curent
Deţine informaţii legate de naşteri, decese, căsătorii, divorţuri, plecările şi întrările într-un
anumit teritoriu
Date suplimentare asupra reproducerii populaţiei, respectiv a numărului de avorturi spontane sau
la cerere
2.recesamintul populatiei care caracterizeaza sub aspect statistic populatia;
3.statistica starii civile unde se inregistreaza toate evenimentele demografice;
4.sectiile de pasapoarte- evenimentul de schimb al domiciliului;
5.departamentul de migratie-deplasarea persoanelor dintr-o tara in alta.
6.Documete medicale purtătoare de informații:
• Certificatul medical constatator al naşterii
• Certificatul medical constatator al decesului în perioada perinatală
• Certificatul medical constatator al decesului
7.Anchetele demografice
• Constituie modalităţi de a obţine date referitor la condiţionarea diverselor fenomene
demografice
• Pot fi efectuate pe colectivităţi generale, pe colectivităţi reprezentative din populaţie sau
pe loturi

Modul de culegerea a datelor

 Autoînregistrarea
 Culegerea informaţiilor prin interviu
Numărul populației poate fi :

 ÎNREGISTRAT
 CALCULAT
 PROIECTAT

13. Factorii de influenta asupra nivelului adresabilitatii in institutiile medico-sanitare

 Gradul de asigurare a institutiilor medicale cu medici

 Volumul si specializarea asistentei medicale
 Accesibilitatea la asistenta medicala specializata
 Atirnarea bolnavilor de propria sanatate
 Nivelul de pregatire statistica a personalului medical
 Dezvoltarea stiintelor medicale si practicii ocrotirii sanatatii in general
 Competenta de indeplinire a documentatiei medicale
 Nivelul de cultura generala si sanitara a pacientilor si personalului medical.

14. Modurile de efectuare a examenelor medicale si conditiile de realizare a examenului medical

profilactic.

 CONDITIILE:
1. Sa reprezinte adevarul real
2. Sa fie examinat clar scopul
3. Evidentierea resurselor disponibile pentru efectuarea examenului
4. Stabilirea prioritatilor conform resurselor.

15. Unitatea de observatie si sursele de informatie a tipurilor de morbiditate.

In studiul morbiditatii observate este necesar de precizat unitatea de observare si aspectul morbiditatii,
care vor conduce la definirea metodei de abordare.

Unitatea de observare poate fi:

 A. Imbolnavirea (cazul de imbolnavire)
B. Persoana bolnava

A. Studiul cazului de imbolnavire se efectueaza:

a. In functie de debut
i. Caz nou de imbolnavire (incidenta)
ii. Caz nou si vechi de imbolnavire (cazuri existente) (prevalenta)
b. In functie de gravitate:
i. Caz nou de imbolnavire care intrerupe temporar capacitatea de munca
(morbiditate cu ITM)
ii. Caz nou de imbolnavire care intrerupe definitiv capacitatea de munca
(morbiditate cu IP)
iii. Caz nou de imbolnavire care determina spitalizarea (morbiditate
spitalizata)
iv. Caz nou de imbolnavire care determina decesul (morbiditate specifica)
B. In studiul morbiditatii persoana bolnava poate fi:
a. Considerata la un moment dat (morbiditate individuala – pe contingent)
b. Considerata longitudinal (morbiditate succesiva – in dinamica)
 Surse de date si informatii pentru morbiditatea observata:
o METODE CLASICE:
 Adresabilitatea
 Control medical
 Dupa cauze de deces
o METODE NOI
 Se practica studiile bazate pe esantioane (chestionare)

 ACUMULAREA DATELOR:

Datele pentru analiza morbiditatii sunt dificil de obtinut in comparatie cu datele pentru natalitate si
mortalitate;

Pentru morbiditatea spitalizata datele si informatiile se culeg mai usor datorita regulilor de internare,
transfer in alte institutii si externare.

Pentru bolile contagioase sistemul de culegere si inregistrare a cazurilor noi de imbolnavire functioneaza
efiecient si se pot obtine date de calitate, comparativ cu datele pentru bolile cronice.

21. Tipurile de asigurari medicale si caracteristica acestora

1. In baza volumului de risc se cunosc:
1.1. Asigurari in caz de deces
1.2. Asigurari in caz de invaliditate
 1.3. Asigurarile cheltuielilor medicale
2. In baza numarului persoanelor asigurate
2.1. Individuale
2.2. Familiale
2.3. Colective
3. In baza perioadei de asigurare
3.1. Asigurari de durata scurta (<1 an)
3.2. Asigurari de durata medie (1-5 ani)
3.3. Asigurari de durata lunga (6-15 ani)
3.4. Asigurari pe toata viata
4. In baza formelor de achitare a platilor:
4.1. Asigurari cu achitare integrala
4.2. Asigurari cu achitare in forma de renta
5. In baza formei de achitare a primelor de asigurare:
5.1. Unica
5.2. Lunara
5.3. Anuala
6. In baza efectului legii:
6.1. Obligatorii
6.2. Facultative
7. Dupa principiul teritorial:
7.1. Asigurari pentru toata populatia tarii
7.2. Asigurari pentru un anumit teritoriu
7.3. Asigurari internationale.