Instrumente optice

Un instrument optic este un asamblu de lentile, oglinzi si diafragme cu ajutorul caruia obtinem imagini
ale unor obiecte astfel incat privirea acestor imagini sa prezinte unele avantaje fata de privirea directa.

Din punct de vedere al naturii imaginilor, instrumentele optice se clasifica in:

 instrumente care dau imagini reale: ochiul, aparatul fotografic si aparatul de proiectii.
Aceste imagini pot fi prinse pe un ecran de proiectie, pe o placa sau pe un film fotografic.
 instrumente care dau imagini virtuale. Fiind folosite, de obicei, pentru examinarea directa,
cu ochiul, a obiectelor, aceste instrumente sunt formate din doua parti: un obiectiv indreptat
spre obiectul de cercetat si un ocular indreptat spre ochiul observatorului. Obiectivul este
un sistem optic convergent si formeaza o imagine reala a obiectului. Aceasta imagine joaca
rolul de obiect pentru ocular care va da imaginea definitiva, virtuala, "preluata" de ochiul
observatorului.

Caracteristici optice

Un instrument optic se caracaterizeaza prin marimi care permit sa se compare intre ele doua
instrumente de acelasi tip si deci sa se aleaga cel ce indeplineste anumite cerinte. Aceste marimi sunt:

A. Marirea.

Marirea unui instrument este raportul dintre 19219d33t o anumita dimensiune liniara a imaginii (de
obicei, lungimea ei) si dimensiunea corespunzatoare a obiectelor.

Pentru scopul propus se foloseste marirea transversala definite ca raportul:

unde lungimea imaginii perpendiculare pe axa optica

lungimea obiectului respectiv, perpendicular de asemenea pe axa optica. Notiunea de marire

prezinta interes, indeosebi in cazul instrumentelor care produc imagini reale ale caror dimensiuni pot fi
masurate.

B. Puterea.

Se numeste putere raportul dintre tangenta unghiului sub care se vede prin instrument un obiect si
dimensiunea liniara a obiectului pe o directie perpendicular ape axa optica:

1
Puterea se foloseste mai ales in cazul instrumentelor ce dau imagini virtuale.

C. Grosismentul

Se numeste grosisment sau marire unghiulara raportul:

unde este unghiul sub care se vede un obiect prin instrumental optic (diametrul apparent al imaginii)
iar unghiul sub care se vede obiectul cand este privit cu ochiul liber (dimaetrul aparent al obiectului),
asezat la distanta optima de citire . Pentru un ochi normal este de 0,25 m.

D. Puterea separatoare.

Este capacitatea instrumentului de a forma imagini distincte, separate, a duoa puncte vecine ale
obiectului. Cu cat valoarea sa este mai mare, cu ata pot fi distinse puncte mai apropiate ale obiectului.
Ea poate fi data, fie prin distanta minima intre doua puncte ale obiectului care mai dau imagini diferite in
instrument (puterea separatoare liniara), fie prin unghiul minim dintre razele care vin de la doua
asemenea puncte (puterea separatoare unghiulara). Dupa corectarea aberatiilor diferitelor piese ce
compun instrumentele optice, puterea separatoare depinde numai de fenomenul de difractii a luminii
care traverseaza instrumentul.

Instrumentele optice oculare

LUPA

Lupa este un sistem optic simplu, constand din una sau mai multe lentile cu distanta focala relativ mica
(intre 10 si 100mm). Lupa se aseaza intre obiectul AB si ochi. Obiectul, de lungime y , se afla in
apropierea focarului F astfel incat imaginea virtuala A B , de lungime y2 sa se afle la distanta vederii
clare de 25cm. Lupele folosite curent au grosismentul cuprins intre 2,5 si 25.

MICROSCOPUL

In scopul obtinerii unor mariri mai substantiale se utilizeaza microscopul, care in principiu reprezinta o
combinatie de doua sisteme optice: obiectivul si ocularul, asezate la o distanta apreciabila unul fata de
celalalt.Microscoapele maresc obiecte minuscule, sau dezvaluie detalii ale unor obiecte mai mari. Ele
ne-au deschis o lume intreaga, invizibila ochilor nostrii.

Microscoapele optice

Primul microscop a fost fabricat de opticianul olandez Zacharias Janssen, in 1609. primul om de stiinta
care a observat bacteriile a fost olandezul Anton van Leeuiwenhock, care si-a fabricat propriile
microscoape in anii 1670. Primele microscoape au fost optice, ceea ce inseamna ca obiectul studiat a
fost vizualizat printr-un ocular. Pentru aceasta, specimenul trebuie sa fie destul de subtire pentru a
permite penetrarea luminii. Intr-un microscop optic, lumina reflectata de un obiect se refracta, trecand

2
prin niste lentile. Aceste fenomen face ca obiectul sa para mult mai mare. O a doua lentila mareste
obiectul chiar mai mult. Microscoapele optice cu mai multe lentile sunt numite microscoape compuse, si
pot mari obiectele de pana la 2000 de ori.

Microscoapele electronice

Principalul concept pe care s-a format microscopul electronic este faptul ca electronii au unda asociata.
Microscoapele electronice au fost utilizate prima oara in 1930. in loc de lumina, ele folosesc un fascicol
de electroni, controlat de campuri magnetice. Ele sunt foarte puternice si pot vizualiza pe talii de 1000
de ori mai mari decat cele optice. Specimenul trebuie uscat si taiat in felii foarte subtiri (cam de o miime
de ori mai mici decat grosimea acestei pagini). In plus, aerul trebuie indepartat din interiorul
microscopului electronic si din jurul spcimenului, deoarece electronii se pot imprastia.

Luneta

Prima luneta a fost construita in Olanda la inceputul anului 1600, iar in 1610 Galileo Galilei isi
construieste una si o foloseste la observatii astronomice. Lunetele au cedat treptat locul in astronomia
profesionista telescoapelor reflectoare deoarece oglinzile acestora pot fi fabricate in dimensiuni mult mai
mari si sunt mai usor de prelucrat. Cea mai mare luneta din lume a fost instalata in 1897 la observatorul
Yerkes (SUA) si are un diametru al obiectivului de 102 cm cu o distanta focala de 19,4 m.

Lunetele (schema de principiu aici) folosesc principiul de refractie a luminii - atunci cand lumina trece
prin obiectivul lunetei este refractata (indoita) si ajunge intr-un punct numit focar, unde este examinata
printr-un "ocular" - o lupa mai sofisticata.

La inceputurile lunetelor, problema cea mai mare era aberatia cromatica - un halou colorat in jurul
obiectelor vazute prin luneta. Problema este inerenta tuturor obiectivelor de luneta formate dintr-o
singura lentila si nu se poate corecta, indiferent de forma lentilei sau tipul sticlei. Dar se poate corecta
prin construirea unui obiectiv format din doua lentile, fiecare fabricata dintr-un soi diferit de sticla, o sticla
numita flint si cealalalta crown. Obiectivele respective se numesc acromate. Exista si obiective
apocromate (foarte scumpe) formate din trei lentile, fiecare din cele trei lentile dintr-o alta sticla.

Luneta a deschis calea inventarii telescopului, teoria acestuia fiind facuta in 1663 de matematicianul si
astronomul scotian James Gregory (1638 - 1675).

Luneta este destinata observarii obiectelor foarte îndepartate. De la oricare punct al unui astfel de obicei
ajung la noi fascicule practic paralele.

Luneta astronomica (luneta lui Kepler) este formata din doua lentile numite obiectiv si ocular. Lumina
cade dinspre stanga pe obiectiv, se refracta prin obiectiv si ocular si ajunge in final in ochiul
observatorului.

Sa consideram un obiect astronomic AB si sa îndreptam luneta cu axa optica spre extremitatea A.

Grosismentul lunetei. Fiind vorba de un aparat ce furnizeaza imagini virtuale ale unor obiecte
îndepartate, luneta se caracterizeaza prin grosisment.Grosismentul lunetei este deci egal cu raportul
dintre distanta focala a obiectivului, sau cu produsul dintre distanta focala a obiectivului si puterea

3
ocularului. Se poate mari deci grosismentul marind distanta focala a obiectivului si utilizând oculare cât
mai convergente.

Lunetele cu obiective formate din lentile de sticla se mai numesc si telescoape dioptrice, iar cele cu
obiectivul constând dintr-o oglinda concava - telescoape catoptrice, sau simplu, telescoape.

Calitatile lunetei cresc, daca se mareste diametrul obiectivului.

Telescopul

Cand lupele au ajuns la indemana oricui s-a incercat sa se foloseasca cate doua lupe, una peste alta,
pentru a obtine o marire mai mare. In timp ce se experimenta acest lucru, cineva a descoperit ca o
distanta corespunzatoare intre lentile pot determina imagini marite ale obiectelor de la distanta. Un
asemenea aranjament de lentile a pus baza primului telescop. Inventia telescopului se datoreaza
filozofului englez Roger Bacon, care a trait in anii 1200. Dar este posibil ca aceasta inventie sa fi fost
facuta mai devreme de oameni de stiinta arabi.

Fotografia

Fotografierea este captarea imaginilor prin focalizare luminii pe o suprafata fotosensibila, cu un aparat
de fotografiat. Se foloseste in arta, media, stiinta

In 1515, Leonardo da Vinci a descris cum se poate crea o imagine pe peretele unei camere intunecate,
lasand lumina sa patrunda printr-o gaura mica in peretele opus. Aceasta camera s-a numit "camera
obscura" sau camera intunecata. Pana in secolul al XVIII-lea nu a existat alta modalitate de a inregistra
imaginile, decat schitarea lor pe hartie. In secolul al XVIII-lea, oamenii de stiinta britanici Sir Humphry
Davy (1778-1829) si Thomas Wedgwood (1771-1805) au obtinut conturul frunzelor si chipurilor pe hartie
sau piele acoperita cu clorura de argint fotosensibila

Primele fotografii, numite heliograme, au fost realizate in 1820 de doctorul francez Joseph Niepce
(1765-1833), pe placi din aliaj de cositor si plumb, folosind o camera obscura. In 1830, pictorul francez
Louis Daguerre (1787-1851) a realizat fotografii pe placi cu iodat de argint fotosensibil. Inventatorul
britanic Willi8am Fox Talbot (1800-1877) a gasit modalitatea de a "fixa" iodatul de argint astfel incat

4
acesta sa nu mai reactioneze la lumina si in intuneric dupa realizarea fotografiei. El a inventat si
procesul de copiere a unei fotografii

Fotografierea a fost pana in 1888 un procedeu complex;pana cand americanul George Eastman (1854-
1932) a inventat rola de film si cutia fotografica, ceea ce a permis ca fotografierea sa devina un hobby
pe care orice pasionat il putea deprinde. Multe imbunatatiri, cum ar fi inventarea blitzului sau a filmului
color in 1930, au dus la cresterea popularitatii fotografierii

Pentru a functiona, orice aparat foto, oricat de simplu, trebuie sa aiba urmatoarele componenete

Corpul - o cutie perfect opaca in care sta filmul pentru a fi expus. Reprezinta camera obscura.

Obiectivul - un dispozitiv care focalizeaza razele de lumina pe film. Prin distanta focala, influenteaza
si marimea imaginii.

Diafragma - un dispozitiv care controleaza cata lumina ajunge pe film.

Aceasta deschidere se afla in interiorul aparatului si este controlata prin intermediul unui inel de pe
obiectiv. Din punct de vedere constructiv, cele mai des intalnite diafragme sunt cele de tip "iris", pe baza
de lame metalice dispuse circular in interiorul obiectivului aparatului de fotografiat