Celula unitatea structurala si functionala a vietii

Celula este unitatea de bază structurală, funcțională și genetică a tuturor organismelor vii. Aceasta a
fost descoperită de către Robert Hooke și este unitatea funcțională a tuturor organismelor vii cunoscute.
Este cea mai mică unitate de viață, care poate fi clasificată ca o vietate și este adesea numită bloc de
viață. Unele organisme, cum ar fi cele mai multe bacterii, sunt unicelulare (constau dintr-o singura
celula). Alte organisme, cum ar fi oamenii, sunt multicelulare. Cuvântul celulă provine de la cuvântul
latin cellula, care înseamnă, o cameră mică. Celula este o unitate morfo func țională elementară a
tuturor organismelor procariote și eucariote. Ea reprezină un prim nivel de organizare a materiei vii,
dotat cu capacitatea de autoreglare, autoconservare și autoreproducere. Există două tipuri de celule:
procariote și eucariote. Celulele procariote sunt, de obicei,independente, în timp ce celulele
eucariote sunt adesea găsite în organisme multicelulare.
Celula procariotă
Celula procariotă este mai simplă și mai mică decât o celula eucariotă. Este lipsită de nucleu
individualizat, și de cele mai multe organite ale celulei eucariote. Există două tipuri de
procariote: bacteriile si archaea; amândouă au o structură similară. Materialul nuclear al
celulelor procariote constă dintr-un singur cromozom, care este în contact direct cu
citoplasma. La aceste celule, regiunea nucleară nedefinită din citoplasmă se numește nucleoid.
O celulă procariota are trei regiuni arhitecturale:
 La exterior, flagel și pilus care se proiectează de pe suprafața celulei. Acestea sunt
structuri (nu sunt prezente în toate celulele procariote) din proteine care faciliteză
deplasarea și comunicarea între celule;
 Ceea ce înconjoară celula este învelitoarea celulară. - în general, constând dintr-un
perete celular care acoperă o membrană celulară, totuși unele bacterii au în plus un
strat suplimentar de acoperire numit capsida. Învelișul ofera rigiditate celulei și separă
interiorul celulei de mediul în care se află, servind ca un filtru de protecție. Deși cele
mai multe procariote au un perete celular, există și excepții, cum ar fi Mycoplasma
(bacterie) și Thermoplasma (archaea). Peretele celular este format din peptidoglican la
bacterii, și acționează ca o barieră suplimentară împotriva forțelor exterioare. Acesta
previne, de asemenea, celulele de la dezvoltarea exagerată și în cele din urmă de
spargerea (citoliza) din cauza presiunii osmotice împotriva unui mediu hipotonic.
Unele celule eucariote (celule de plante și celule de ciuperci) au de asemenea, un
perete celular;
 În interiorul celulei este regiunea citoplasmatică care conține genomul celulei (ADN),
ribozomi și diferite tipuri de incluziuni. Un cromozom procariot este de obicei o
moleculă circulară (o excepție este cea a bacteriei Borrelia burgdorferi, care provoacă
boala Lyme). Deși nu formează un nucleu, ADN-ul este condensat într-un nucleoid.
Procariotele pot transporta elemente ADN extracromosomiale numite plasmide, care
sunt de obicei circulare. Plasmidele activează funcții suplimentare, cum ar fi rezistența
la antibiotice.

1
 Structura celulei procariote

Eucariote

Plantele, animalele, ciupercile, mucegaiurile, protozoarele şi algele sunt toate eucariote.

Aceste celule sunt de aproximativ 15 ori mai mari decât o procariotă tipică şi pot avea
volumul de 1000 de ori mai mare. Diferenţa majoră dintre procariote şi eucariote este că
celulele eucariote conţin compartimente legate de membrană în care pot avea loc activităţi
specifice metabolice. Cea mai importantă dintre acestea este nucleul celular, un compartiment
delimitat de membrană, care adăposteşte ADN-ul celulelor eucariote. Acest nucleu dă
eucariotei numele ei. Alte diferenţe pot fi:
 Membrana plasmatică se aseamana cu cea a procariotelor în funcţie, cu diferenţe
minore în configurare. Pereţii celulelor pot fi sau nu prezenţi.
 ADN-ul eucariotei este organizat într-unul sau mai multe molecule liniare, numite
cromozomi , care sunt asociate cu proteine histone. Toate ADN-urile cromozomiale
sunt stocate în nucleul celulei, separate de citoplasma printr-o membrană. Unele
organite eucariote, cum ar fi mitocondriile conţin de asemenea ADN.
 Eucariotele se pot deplasa folosind flagelul. Flagelul acestor celule este mult mai
complex decât al procariotelor.

Celula eucariotă. Organite celulare: (1) nucleol (2) nucleu (3) ribozomi (4) vezicule, (5)
reticul endoplasmatic rugos, (6) aparatul Golgi, (7) citoschelet, (8) reticul endoplasmatic
neted, (9) mitocondrie, (10) vacuole, (11) citoplasmă, (12) lizozom, (13) centriol.