■Funcția și disfuncția deglutiției

Deglutiţia este o funcţie complexă, ce cuprinde 4 timpi:bucal,

faringian,esofagian şi cardial. Patologia timpului bucal poate
deveni agent etiologic în anoma- liile dento-maxilare.
Deglutiţia ca funcţie se instalează din momentul naşterii, iar
modificările din cursul dezvoltării au loc foarte lent şi pretind
restructurări anatomice ale conformatorului, însoţite de
reeducări continue.
Timpul bucal și cel faringian al deglutiției prezintă
Este important aici, sa diferenţiem cîteva tipuri de deglutiţie:
infantilă fiziologică, deglutiţia adultului şi cea infantilă
patologică. Deglutiţia normală a adultului se caracterizează prin
contracţia muşchilor milohioidieni, ridicînd porţiunea limbii
spre palat, vîrful fiind proiectat postero-incisival, limba presează
puternic pe 1⁄4 anterioară a paltului şi 1/3 din zona coletului
dinţilor frontali superiori, pe o durată de timp apreciabilă cu o
frecvenţă de reprodu- cere foarte mare în timpul unei zile şi
chiar în timpul somnului.
În deglutiţia infantilă fiziologică limba este plasată între
procesele alveolare, apoi alveolo-dentare, ea reprezentînd tipul
normal de înghiţire a sugarului. De la acest tip de deglutiţie se
trece treptat la tipul normal pentru adult, în aşa fel ca la vîrsta de
2 ani modul de înghiţire al copilului nu mai diferă de cel al
adultului, ca urmare a unui proces de maturizare neuromuscular.

Inclinarea accentuata a dintilor superiori este cea mai comunaproblema

ortodontica, fiind un simptom al compresiei (ingustarii) de maxilar. Aceasta
anomalie apare la copiii cu probleme in sfera O.R.L. (polipi, amigdalite repetate) si
este asociata respiratiei orale (relatie cauza-efect). Acesti copii au tegumente palide,
narile sunt inguste cu tonus scazut, stau cu gura intredeschisa, lasand sa se vada
incisivii superiori inapoia buzei inferioare (aspectul de iepuras), profilul convex
accentuat fiind caracterisitic in pertubarea aspectului facial.
Incisivii superiori sunt afectati prematur de procese carioase si traumatisme
datorita expunerii lor in afara cavitatii bucale.

Deşi mecanismele compensatorii şi de adaptabilitate ce intervin

în menţinerea homeostaziei sistemului stomatognat sunt mai
marcante la tineri, tulburările funcţionale masticatorii,
fizionomice, de deglutiţie şi fonetice sunt şi ele regăsite printre
acuzele pacientului. La această categorie de vârstă primează
tulburările fizionomice şi fonetice (regăsite în edentaţiile
frontale, prin afectarea pronunţiei fonemelor dentale şi
sibilante), care cer urgentarea restabilirii lor, reîntregind astfel
semnificaţia estetică şi socială de care tinerii sunt preocupaţi în
mod special. Studiile efectuate au urmarit derularea unor
cercetari complexe, cu profund caracter epidemiologic, stabilind
cu precizie prevalenta si incidenta principalelor entitati ale
anomaliilor dento-maxilare.

Aparatul dento maxilar indeplinește funcții esențiale ale

vieții,în modul acesta se modelează și se definitivează în
procesul complex al creșterii și dezvoltării masivului maxilo-
facial.
Funcțiile principale ale aparatului dento-maxilar sunt asigurate
prin mișcările ritmice ale mandibulei,maxilei,buzelor,mușchilor
mimici,deprinse în cursul ontogenezei și coordonate neuro-
muscular și în alta parte automatizate.
Aceste funcții la rîndul lor stimulează dezvoltarea normală a
maxilarelor și modelează forma lor în vederea adaptării la
condițiile de mediu.
Mișcările rezultate din funcționalitatea aparatului dento
maxilar condiționează în mod egal poziția dinților.(Moss)
Modificările care se instalează în urma practicării disfuncțiilor și
obiceiurilor vicioase depind nu numai de momentul și durata de
acțiune,adică vîrsta pînă la care se practică,ci și de reactivitatea
individuală a organismului și a țesuturilor la acțiunea
excitanților disfuncționali.
În toate aceste cazuri modificările morfologice intereseză
prioritar zona incisivă care este mai vulnerabilă,ea pune în
evidență primele semne ale anomaliei în pierderea echilibrului
muscular extra-bucal și intra-oral.

Examenul dinamic al ocluziei

■ Poziția de repaus sau de postură a mandibulei
Pacientul este așezat în fotoliu,capul orientat paralel cu
planul Frankfurt,relaxat este invitat să:
• Înghită
• Să numere pâna la 10 cu voce tare
• Să pronunțe cuvinte care consțin consoanele V,F,S
În această fază în zona incisivilor se reduce
supraacoperirea,îb zona laterală apare un spațiu de
inocluzie free way space de 1-4 mm
Solicitînd în continuare pacientului să strîngă dinții,vom
urmări drumul de închidere pîna la poziția de
intercuspidare maximă.Se observă:
-punctul mentonului
-punctul interincisiv inferior
-contactele functionale:vîrf-cuspid
-contactele premature
1.Actualitatea temei
2.Scopul
3.Obiectivul stabilit
4. Funcțiile aparatului stomatognat
5.Examenul funcțional
6.Concluzii
7.Bibliografie