Pajiștile naturale- bogăția verde a României!

Pentru locuitorii de la munte, pajistile naturale, bogate in specii de graminee,

leguminoase si diverse au fost si raman in continuare una din sursele principale de
hrana pentru cresterea animalelor. 70-80% din structura furajelor trebuie să fie
asigurată asigurata de pajisti. Vara, animalele trebuie să stea pe păsune, iar iarna,in
stabulatie, ponderea în alimentața lor detinand-o fânul.Desigur, astăzi, în secolul 21,
dispunem de tot felul de metode, scule, utilaje, ce fac mai ușor accesul și asigurarea cu
cele trebuincioase animalelor pe pășune. Mă refer aici la adăpători, umbrare, instalații
de muls portabile, garduri electrice, samd.

De ce este pajiște o bogăție? Haideți să vedem care este situatia

pajistilor montane în România.

-Avem 3,3 milioane hectare pășuni (22,4% din suprafața agricolă a țării ), 1,5 milioane
hectare fânețe (10,2%) – avem pajiști cât 3 țări la un loc!

Caraș-Severinul are 77.506 ha.fânețe și 167.839 ha. pășuni. Dar degeaba avem
245.345 ha. de pășuni și fânețe natural, majoritatea șituate în zona montană și
premontană, dacă nu le acoperim un animale! Măcar cu 0,3 UVM./ha. Ce înseamnă
UVM? Este un indicator ce arată încărcătura de animale pe unitatea de suprafață. La
stabilirea acestui indicator s-a luat ca referință vita mare, bovina adultă. Pentru
celelalte specii se aplică coeficienți de transformare. De exemplu

Coeficienti de transformare in UVM pentru diferite specii si categorii de animale

Specia si categoria de animale Coeficienti de transformare
Vaci de lapte 1,0
Bovine de toate varstele (in medie) 0,7-0,8
Tineret bovin peste 1 an 0,5-0,7
Tineret bovin sub 1 an 0,2-0,3
Oi si capre de toate varstele 0,14
Oi si capre mature 0,15-0,16

În jurul gospodăriilor țăranesti, pe suprafețe mici, pajistile, in majoritatea situațiilor

sunt ingrijite, in mod deosebit fânețe1e. Suprafețe întinse de pășuni și fânete aflate in
afara localitatilor, sunt , din nefericire, degradate. Fenomenul a luat amploare in ultimii
ani, datorita scaderii numarului de animale si îmbatranirii forței de munca, precum si
ca  urmare a neg1ijenței sau grese1ilor in exploatare. Pășunile românești sunt astăzi de
patru ori mai slab productive decât cele ale Elveției, după cum spune reputatul
specialist în pajiști Dr.ing. Teodor Marușca, cercetător de la Institutul de Cercetare -
Dezvoltare pentru Pajisti Brasov

În administrarea pajistilor unei comune sau localitati principalul instrument utilizat

este planul de management, respectiv modul de gestionare a pajistilor ce se stabileste
prin amenajamente pastorale si regulamentul pentru acestea. Amenajamentul
pastoral reprezinta PRACTIC , documentatia care cuprinde masurile tehnice,
organizatorice si economice necesare ameliorarii si exploatarii pajistilor, in
conformitate cu obiectivele de management al pajistilor, CARE este și un
îndrumar de lucru adaptat conditiilor locale, pentru valorificarea economica si durabila
a pajistilor, astfel încat sa permita mentinerea biodiversitatii, cresterea productivitatii, a
capacitatii de regenerare a plantelor, utilizatorii avand obligatia sa gestioneze pajistile
conform normelor tehnice prevazute în amenajament, cu valabilitate 10 ani. Desigur,
fără împlicarea specialiștilor din instituțiile statului, aceste amenajamente vor rămâne
doar niște hârtii frumos depozitate prin dulapurile primăriilor, de care ne vom mai
aminti doar când trebuie să depunem cererea de paltă la APIA! Dar asta e altă discuție.
Eu doresc acum să vă prezint , pe scurt, câteva specii de plante ce dau valoare unei
pășuni , natural sau însămânțate și care trebuie să fie utilizate de proprietarii de pajiști,
pentru a crește productivitatea și calitatea furajelor de acestea.
De exemplu: Dactylis glomerata (Golomatul) este cea mai importantă graminee
perenă, are o capacitate mare de producție și se reface după cosire și pășunat, are un
grad ridicat de consumabilitate și digestibilitate (mai ales în fazele tinere). Crește
relativ lent, în primul an de la însămânțare, dar din al doilea an devine o plantă foarte
viguroasă. Creșterea pe timpul verii este foarte importantă. Crește în diferite condiții
climatice si este o plantă rezistentă pe timpul iernii, dar și la secetă.
 Poate fi utilizat ca monocultură sau în amestec cu alte graminee sau leguminoase
perene (sub formă de fâneață sau pășune). Potențialul de producție: 50 to/ha masă
verde si 12 to/ha substanță uscată

Timoftica ( phleum pretense)- graminee perenă furajeră, adaptată climatului

temperat umed și rece, ce pornește în vegetație primăvara devreme și își contină
creșterea toată vara, dacă are condiții bune. Produce 10-12 SU/ha, adică 50-60t/ha
masă verde! Este o plantă foarte valoroasă în hrana animalelor, și se poate păstra timp
îndelungat. Se folosește în amestec cu alte specii furajere, în special în producerea de
fân.
GHIZDEIUL (Lotus corniculatus) leguminoasă perenă, cu largă răspândire,
reuşind satisfacator pe terenuri acide sau slab productive, unde alte culturi nu reușesc;
ghizdeiul este o plantă furajeră care reuşeşte mai bine în păşune (maxim 10-15%)
decât în fâneaţă.
• producţie bună şi o calitate superioară a fânului în comparaţie cu celalalte
leguminoase; în cultura pură se pot obţine 30-40 t/ha masă verde (8-10 t/ha fan);

• nu produce meteorizaţii,dar în stare verde este mai putin consumat de animale;
• în amestec cu alte specii de graminee şi leguminoase perene, păşunatul se efectuează
la înălţimea de 20-30 cm, iar pentru producerea fânului, recoltarea se face la înfloritul
leguminoasei cu participarea cea mai mare ( se pot recolta 2-3 coase, sau 3-4 cicluri de
păşunat).
Mai recomandăm și trifoiul alb, sparceta, raigrasul peren, obsiga nearistată,păiușul de
livezi, firuța,păiușul înalt, păiușul roșu,ierbăluța- toate specii de graminee și
leguminoase cu valoare furajeră de excepție! Iar valoarea furajului se va regăsi în
valoarea laptelui, a cărnii și a porduselor animaliere de orice fel!
Dr.Liviu Munteanu