Sorgul zaharat și încălzirea globală

În ultimii 20 de ani, temperatura medie a crescut cu 2, 5 grade Celsius, ceea ce

este enorm și efectele sunt devastatoare, pe termen lung. Suntem, de mai bine de 50
de ani, în plin proces de aridizare. Dobrogea, Lunca Dunării, zonele de podiș ale
Moldovei, partea de vest a țării a intrat în procesul de aridizare , ne- mai vorbind de
Oltenia cu peste 400.000 de hectare de teren nisipos. După declarațiile președintelui
Academiei de Științe Agricole și Silvice ”Gheorghe Ionescu-Șisești”, prof.univ.dr.
Valeriu Tabără, fost ministru al agriculturii, cca. 70% din teritoriul României a intrat
în procesul de deșertificare. E vorba nu doar de zone agricole , ci și de zone
forestiere.
Fenomenul de aridizare apare ca urmare a perioadelor de timp mai lungi sau mai
scurte, cu căldură mare. Oare defrișarea fără milă pădurilor noastre să fie o cauză a
căldurilor mari?
Ce este de făcut?
Totuși, de agricultură depinde existența noastră, hrana trebuie asigurată în
condiții de calitate și la prețuri accesibile populației. Nu putem trăi din importuri de
alimente, pentru că prețul acestora va crește de la an la an, în condițiile în care
România nu produce alimente în cantități care să acopere necesarul de consum,
măcar al alimentelor de bază. Și acest lucru este legat de securitatea alimentară, de
siguranța națională, pe care nu putem s-o lăsăm la voia întâmpălării.
Desigur, irigațiile sunt importante, sunt necesare, iar investițiile în acest sector
trebuie accelerate și urgentate. Dar nu este suficient. Irigațiile rezolvă problema
umidității din sol, la nivelul radicular al plantelor și atât. Seceta atmosferică
reprezintă pericolul cel mai mare pentru agricultură.
Aici intervine știința: introducerea de soiuri și hibrizi cu mare toleranță secetă,
pentru speciile de plante consacrate la noi (cereale, în special) , coroborate cu
”reajustări ”ale tehnologiilor de cultivare. Când mă gândesc la reajustări, mă refer la
adaptarea epocilor optime de semănare ( spre exemplu merg cu semănatul
porumbului în martie, chiar februarie, în loc de aprilie), la fel și în cazul altor specii
de plante agricole. Aici intervin stațiunile de cercetare agricolă și firmele
producătoare de semințe.Cercetarea agricolă presupune și ea investiții: în oameni, în
infrastructura de cercetare, în programe și în diseminare către fermieri. Aici statul
are un rol mare!
Totodată, fermierii români trebuie să ia în calcul renuțarea la speciile cultivate
”tradițional” și introducerea unor specii noi în cultură. Măslinul, de exemplu, poate
revigora ferma țărănească pe termen lung. Sau ricinul, susanul, arahidele , kiwi –
aceste din urmă deja se cultivă în unele zone din țară. Avem la îndemână chiar o
plantă extraordinară cu multiple valențe economice și ecologice, care merge bine la
noi: sorgul zaharat! Sorgul zaharar este cultivat se cultivă astăzi pentru bioetanol ,
cu randamente de 5000-9000 l./ha, iar bioetanolul este combustibilul care va înlocui
benzina în viitorul nu prea îndepărtat. Deja un procent important din benzina de la
pompă conține bioetanol. Tot din sorg putem obține un furaj valoros pentru animale,
mai ales că se pot recolta aproape 50 tone de masă verde la hectar, cu calități
extraordinare de însilozare. Ca furaj – masă verde sau fân, de asemenea avem
cantități mult superioare celorlalte plante de cultură.
Ecologic, sorgul este extraordinar: îmbunătățește structura solului, prin faptul că
produce 17 tone de rădăcini la hectar,care pătrund adâncîn pământ, peste 7 m. Și, ce
este foarte important, sorgul zaharat este o plantă ecologică deosebită: 1 ha. de
cultură absoarbe 40-50 t. CO2. /an.
Tot de la sorgul zaharat putem obține o producție bună de boabe, 3-10 tone /ha,
dacă nu îl recoltăm pentru masă verde sau suc. Era să uit, din tulpina sorgului
zaharat de obține un sirop dulce, cam 60 l/tona de tulpini. Asta înseamnă cam 2400
litri de sirop /ha. Ei bine, din acest sirop se obține un bogat în zaharoză cu utilizări
foarte variate. De exemplu, din sucul extras prin presare din tulpina,se obtine un
zahar necristalizat, vascos, de consistenta mierii de albine,de o calitate exceptionala,
folosit in alimentatia de zi cu zi in casele a milioane de oameni, mai ales in SUA.
Tot din suc se poate produce alcool de mare calitate ( 8-% concentrație) și cca. 6
tone /ha.
Trebuie să precizez că românii au mai cultivat sorg zaharat în trecut, cam acum
vreo 120 de ani. Alcoolul etilic din sorg zaharat a fost obţinut, în condiţii industriale, în
anul 1902, pe moşia Leontievo, învecinată cu satul Olăneşti. De asemenea, până în anul
1940, obţinerea siropului zaharat din sorg devenise o tradiţie, în Basarabia. După ce au
ocupat-o bolșevicii, s-a zis și cu sorgul zaharat! În Banat, se făcea sirop de sorg, până
prin 1947, cu o instalație concepută de un meșter bănățean!
De fapt, din sorg zaharat se obțin zeci de subproduse cu largi utilizări, de la
consumul uman sau animal la produse industriale
De ce m-am oprit la cultura sorgului zaharat? Pentru că orice fermier român
poate înființa astfel de culturi. Haideți să vedem despre ce este vorba.
Epoca optimă de semănat. Fiind o cultură termofilă, însămânţarea sorgului
zaharat va începe când temperatura solului la nivelul de încorporare a seminţei este
de 12-130C (la ora 7 dimineaţa) şi se manifestă o tendinţă evidentă de creştere.
Aceste condiţii se realizează,în anii normali, începând din 15 aprilie.Întârzierea
semanatului după 1 mai nu se mai justifică.În cazul însămânţării sorgului zaharat în
cultură succesivă, însămânţarea se poate face până cel târziu 10 iulie. Cercetările au
evidenţiat faptul că atunci când semănatul se face în intervalul 1-10 iulie, sorgul
depăşeste în producţie porumbul pentru siloz.
Densitatea optimă.Sorgul zaharat produce cantităţi mari de masă vegetală de 130-
150 mii plante/ha în cultură neirigată şi 150-170 mii plante/ha în cultură irigată.
-distanţa într rânduri se va regla la 70 de cm, iar sămânţa se va încorpora la
adâncimea de 2-2,5 cm. Sorgul zaharat se recoltează pentru extragerea siropului,
începând cu faza de coacere în lapte a boabelor şi poate continua până la coacerea
deplina. Recoltarea se poate face prin secerarea plantelor întregi, după care se
înlătură, ultimul internod sărac în zahăr, dar bogat în săruri şi frunzele, iar tulpinile
se leagă în snopi şi sunt transportate la staţiile de presare.
Nu-i așa că agricultura e interesantă? Dacă o practicăm cu pricepere , n-avem
cum să pierdem!
Dr. Liviu Munteanu