Reguli minimale ale unei comunicări eficiente

 orientarea pozitivă a comunicării (pe fapte plăcute, stimulatoare, afirmative);

 comunicarea să fie bilaterală, să permită schimbul de mesaje, punerea de întrebări;
 să permită intervenţia tuturor cu mesaje, să stimuleze emiterea de alternative;
 să faciliteze verificarea înţelegerii mesajului;
 să fie securizantă şi nu prilej de abuz afectiv, emoţional al unuia asupra celorlalţi;
 concordanţa comunicării verbale cu cea mimico-gestuală;
 evitarea ambiguităţilor, subînţelesurilor, incertitudinilor, aluziilor maximal vagi;
 evitarea suprapunerii, interferenţelor în emiterea de mesaje (a intervenţiei peste
cuvântul celuilalt);
 comunicarea eficientă presupune construirea de mesaje clare, concise şi exprimate cu
expresii şi cuvinte uzuale.

Bariere în comunicarea eficientă

 Tendinţa de a judeca, convingerea unei persoane că cei din jurul lor nu îşi vor
 îmbunătăţi comportamentul decât dacă sunt criticaţi;
 Folosirea etichetelor de genul „eşti un naiv că ai făcut….”;
 Oferirea de soluţii, fie direct prin sfaturi, fie indirect, prun folosirea întrebărilor în
mod
 agresiv, autoritar sau cu o notă evaluativă;
 Recurgerea la ordine – are ca efecte reacţii de rezistenţă, pasive sau agresive, cu
 consecinţe asupra scăderii stimei de sine a persoanei căreia îi sunt adresate ordinele;
 Folosirea ameninţărilor este o modalitate prin care se transmite mesajul că dacă
 soluţiile propuse nu sunt puse în practică, persoana va suporta consecinţele negative;
 Moralizarea include formulări de genul “ar trebui” sau “ar fi cea mai mare
greşeală din
 partea ta să”;
 Evitarea abordării unei probleme importante;
 Încercarea de a rezolva problema comunicării prin impunerea
unor argumente
 logice proprii; situaţiile în care o persoană încearcă în mod repetat să găsească
soluţii logice la
 problemele unei alte persoane conduce la frustrare prin ignorarea sentimentelor şi
opiniilor
 celeilalte persoane.
 Comunicarea non-verbală
 Modul în care este exprimat un mesaj poate să modifice înţelesurile acestuia şi să
aibă o
 importanţă mai mare decât cuvintele propriu-zise. Cercetările arată că în comunicare
limbajul nonverbal are o pondere de aproximativ 85%.
 Forme de comunicare non-verbale:
 Spaţiul personal – distanţa inter-personală acceptabilă;
 Contactul vizual – poate exprima o gamă variată de emoţii: dezaprobare, încântare,
dispreţ, prietenie;
 Postura corporală (ex: stă cu capul în barbă – îngândurare, oboseală, tristeţe);
 Paralimbajul: inflexiuni verbale (ridicare a vocii, coborâre, monotonie), ritm verbal
(rapid, lent, variat), intensitate (voce puternică, slabă, cu respiraţie întretăiată), ton
(nazal, plângăcios, teatral, linguşitor), pauze (cu subînţeles, dezorganizate, de
timiditate, ezitare);
 Expresivitatea facială;