Familia

PAPILLOMAVIRIDAE
Încadrare taxonomică

Virusurile încadrate în
această familie sunt
grupate în două
subfamilii și 53 genuri ,
notate cu litere ale
alfabetului grecesc
 Încadrare taxonomică
➢Alphapapillomavirus (leziuni mucoase și cutanate la primate)

➢Deltapapillomavirus (fibropapilloma la ungulate)

➢Epsilonpapillomavirus (leziuni cutanate la bovine)

➢Zetapapillomavirus (leziuni cutanate la ecvine

➢Etapapillomavirus (leziuni cutanate la paseriforme)

Identitate secvențelor de nucleotide:
➢Thetapapillomavirus (leziuni cutanate la psitacide) • între genuri este mai puțin de 60%
• între specii este de 60-70%.
➢Iotapapillomavirus (leziuni cutanate la rozătoare)

➢Kappapapillomavirus (leziuni cutanate la lagomorfe)

➢Lambdapapillomavirus (leziuni cutanate la carnivore)

➢Xipapillomavirus (leziuni cutanate și mucoase la bovine)

➢Pipapillomavirus (leziuni bucale la hamster)

➢ virusuri cu genom ADN dublu-catenar dispus circular, cu
dimensiunea de 6.8-8.4 kbp.
➢ virusuri nude, având capsida icosaedric[ cu diametrul 55-60 nm;
➢ capsida este compusă din 72 capsomere de tip pentameric:
❖proteina majoră - L1
❖proteina minoră - L2
❖proteinele nestructurale (E1-E8) exercită un rol important în
reglare și replicare;
➢familia cuprinde:
❖ virusul papilomului lui Shope;
❖ virusurile care produc papilomatoza la diferite specii: bovine,
cabaline, carnivore şi mai rar rumegătoare mici, păsări, hamster;
➢ replicarea ADN-ului viral are loc în nucleul celulelor, fiind autonomă și sincronă cu
ADN-ul celular, moleculele virale progene distribuindu-se egal la celulele fiice:
➢ în timpul infecției productive, transcrierea genomului viral este divizată în etapa precoce și
tardivă.

➢papilomavirusurile au tropism epiteliotrop, necesitând un epiteliu stratificat și

diferențiat pentru producerea infecției;

➢ virusurile prezintă specificitate de specie, replicându-se în epiteliul cutanat sau al

mucoaselor;

➢ în plus față de infecțiile productive ale epiteliului, fibropapilomavirusurile infectează

fibroblastele dermice, rezultând fibroame.

➢ papilomatozele se caracterizează la toate speciile prin formarea de tumorete sesile

sau pediculate, relativ benigne la nivelul pielii şi uneori al mucoasei bucale (cal,
câine).
Multiplicarea virală este lentă și se diferențiază în funcție de statusul celulei epiteliale gazdă:
➢ replicarea prin plasmide are loc la nivelul celulelor epiteliale scvamoase din stratul bazal,
și corespunde replicării ADN-ului viral sincron cu cromozomii celulei gazdă
➢ replicarea vegetativă ce apare în keratinocitele diferențiate

Strat cornos Eliberare virioni

Sinteza capsidei și
Strat granulos asamblarea virionului

Replicarea genomului
Strat spinos viral

Persistența genomului
Strat bazal viral

Fibrom (doar in cazul

Derm fibropapilomavirusurilor)

Modelul de replicare al papilomavirusurilor:

diagrama arată modelul epiteliului stratificat
 Mecanismul infecției
➢virusul perturbă procesul de diferențiere normală a celulelor, în primul rând pentru că trebuie să
mențină celule în faza -S-, astfel încât enzimele de replicare a ADN-ului să fie disponibile pentru
amplificarea genomului viral în celule diferențiate.
➢Infecția virală este asociată cu o proliferare a straturilor epidermice și:
◦ acantoză (hiperplazia stratului spinos)
◦ parakeratoză (persistența nucleilor în stratul cornos)
◦ hiperkeratoză (îngroșarea stratului cornos)
◦ papilomatoză (cutarea epiteliului)

➢În stratul spinos și granulos apar koilocitele (celulele mari, rotunde, cu citoplasma vacuolizată și
nucleu hipercromatic plasat acentric).
➢ papiloamele pot persista perioade variabile de timp, regresia spontană producând
imunizarea gazdei la reinfecția cu același tip de virus;

➢ răspunsul imun mediat celular este principalul factor al procesului de regresie;

➢ nivelul anticorpilor neutralizanți poate fi corelat cu:

◦ regresia leziunilor;

◦ protecția împotriva reinfecției.

 1. PAPILOMAVIRUSURILE BOVINE

➢Papillomavirusurile bovine (BPV), în număr de 14, sunt încadrate taxonomic în genurile:

➢ Deltapapillomavirus (BPV-1, -2, -13, -14, produc fibropapiloame),

➢ Xipapillomavirus (BPV-3, -4, -6, -9, -10, -11, -12, produc leziuni cutanate și mucoase),

➢ Epsilonpapillomavirus (BPV-5, -8, produc leziuni cutanate)

➢ Dyoxipapillomavirus (BPV-7).

➢sunt afectate bovinele de toate vârstele, dar sensibilitate crescută prezintă tineretul (cu vârsta
cuprinsă între 3 luni și 3 ani).

➢ dintre toate papilomavirusurile bovine doar tulpinile virale incluse în genul Deltapapillomavirus au
capacitatea de a infecta celulele epiteliale și mezenchimale atât de la bovine cât și de la alte specii.
 Papilomavirusurile bovine

BPV-1
◦ poate infecta natural caii, producând
sarcoidul;
◦ la hamsteri poate provoca tumori;
◦ poate transforma morfologic fibroblastele de
șoarece în cultură.
◦ Infecția este neproductivă în fiecare dintre
aceste cazuri.
BPV-4 produce papiloame benigne ale
tractului digestiv la bovine.
Aspecte clinice - papilomatoza bovină
 2. PAPILOMAVIRUSURILE ECVINE

➢ la cal există două tipuri de virus:

◦ EPV-1 asociat cu producerea de papiloame la nivelul capului (papilomatoza

cutanată) și picioare (fibropapilomul digital);

◦ EPV-2 asociat cu papiloame genitale;

➢ afectează mai des caii între 1 şi 3 ani, producând tumorete caracteristice de 2-10 mm
în număr variabil;

➢ la examenul histopatologic se observă incluzii intranucleare.

 Aspecte clinice -
papilomatoza la cabaline
 3. PAPILOMAVIRUSURILE CANINE

➢ determină formarea de papiloame cu localizare:

❖ la nivelul buzelor şi pe mucoasa bucală (gingii, limbă, vălul palatin, faringe), infecţia
fiind mai frecventă la tineret;

❖oculară, pe marginea pleoapelor, conjunctivă sau cornee;

❖cutanată, mai ales la câinii vârstnici;

❖genitală.
Aspecte clinice - papilomatoza bucală la câine
 6. PAPILOMAVIRUSURILE FELINE

➢Felis domesticus papillomavirus tip 2 este asociat cu apariția de plăci dermale și carcinoame
cu celule scvamoase;
➢leziunile sunt frecvent localizate pe:
➢ cap, ceafă și picioare, având aspect neregulat, conopidiform;
➢ buze, cavitate bucală, limbă.

Placă hipercheratozică în cazul

Sarcoid felin
carcinomului scuamos
 2. VIRUSUL PAPILOMULUI LUI SHOPE

➢ se prezintă sub formă icosaedrală, uneori filamentoasă şi produce la o specie

sălbatică de iepure –Sylvilagus floridanus- papilomatoza cu localizare exclusiv
cutanată (nu se cunosc localizări bucale);
➢ în citoplasma celulelor epidermice virusul induce formarea de incluzii mari
oxifile;
➢ la iepurele de casă (Oryctolagus) virusul poate fi transmis experimental prin
scarificare, dar tumorile regresează spontan;
➢ la iepurele de casă virusul pare a se comporta ca un virus defectiv, în celulele
tumorale fiind posibilă evidenţierea de genomuri virale şi a unor enzime noi
(arginază), dar nu şi de virus infecţios.
Papilomul lui Shope la iepure – aspect clinic
(tumorete la nivelul pielii)
 Familia
POLYOMAVIRIDAE
 Încadrare taxonomică
Specii componente ale genului Polyomavirus
 Polyomavirusul maimuței verzi africane

 Polyomavirusul-2 al babuinilor

 Polyomavirusurile umane: BK, JC, KI, WU

 Polyomavirusul bovinelor

 Polyomavirurile aviare (la psittacide)

 Virusul nefritei enteritei hemoragice a gâștelor

 Polyomavirusul hamsterului

 Virusul pneumotropic murin

 Virusul vacuolant al rinichiului la iepure

 Virusul simian 40
 Caractere generale ale familiei virale

▪ poliomavirusurile sunt mai mici decât virusurile papilomatozelor, au

diametrul de 45 nm şi un genom AND dublu catenar cu lungimea de 5 kpb;

▪ virusuri nude ce au capacitate de integrare (epizomal) în genomul celulei

infectate;

▪ se replică și se asamblează în nucleu;

• produc infecții inaparente sau cu caracter
transformant:
❖ un fenomen interesant observat la unele
din aceste virusuri îl constituie faptul că
efectul transformant este absent la gazda
natural receptivă, dar prezent la alte specii
infectate experimental sau în culturi celulare;
❖ relativ constant efectul oncogen se manifestă
la hamsterii nou născuţi cu stări de deficit
imunologic;
❖ transformarea malignă se datorează
integrării genomului viral în cromozomul
celulei gazdă.
 1. VIRUSUL POLYOMEI
➢ se încadrează morfologic în caracterele specifice genului, având proprietăţi
hemaglutinante;

➢este prezent sub formă biofită la şoarecii sălbatici, la care produce rareori tumori maligne
la specia care-i serveşte ca biotop;

➢“in vitro” poate fi izolat în culturi celulare primare şi secundare de şoarece, şobolan şi
hamster, producând plaje în celulele permisive şi efect oncogen în cele nepermisive;
 2. VIRUSUL SV40 (SIMIAN VACUOLATING VIRUS 40 )

➢ s-a izolat în 1960 din celule renale normale de maimuţă;

➢ în culturi celulare produce leziuni vacuolizante în
citoplasmă;
➢în celule nepermisive determină efect oncogen: induce
tumori maligne la nou-născuții de hamster și a altor
rozătoare.

Aspect ME – SV40
3. POLIOMAVIRUSURILE AVIARE produc frecvent infecții la păsările de colivie;
➢ infecția se poate caracteriza printr-o:
◦ evoluție acută cu mortalitate între 30 și 80% frecvent întâlnită la peruși;
◦ evoluție cronică caracterizată prin tulburări în formarea penelor: “năpârlirea
franceză”;

➢ infecția a fost descrisă și la gâște (nefro-enterita hemoragică) fiind caracterizată

prin diaree sangvinolentă, hemoragii subcutanate, ataxie și tremurături; transmiterea
virusului se poate face orizontal și vertical;
4. POLYOMAVIRUSURILE UMANE pot contribui la
apariția de sindroame diferite, dintre care cele mai grave
sunt:

◦ leucoencefalopatie multifocală progresivă;

◦ sindrom renal;

◦ neoplazii.
 Familia
PARVOVIRIDAE
Încadrare taxonomică
 Caractere generale ale
familiei virale
➢parvovirusurile constituie un grup restrâns de virusuri, caracterizat prin dimensiuni foarte mici,
de 18-26 nm diametru, cu capsida icosaedrală compusă din 60 de subunități proteice,
➢ genomul este constituit dintr-o moleculă de ADN monocatenar dispus linear, cu dimensiunea
de 4-6 kb; proporţia G + C este de 41-53%;
➢ virusuri nude, rezistente la eter şi la valori ale pH-ului de la 3 la 9;
➢ multiplicarea are loc în nucleu şi este condiţionată de anumite activităţi ale celulei gazdă sau de
intervenţia unor virusuri ajutătoare (helper);
➢ marea majoritate a tulpinilor virale au proprietate hemaglutinantă;
➢ replicarea virusului se realizează numai în celulele aflate faza S a replicării;
➢ unele parvovirusuri autonome se replică foarte bine în celulele tumorale (virusuri oncogene).
 Modelul spațial al structurii capsidei:

1. parvovirusul canin

2. virus adeno-asociat - 2

3. densovirus
1 2 3

• Diagrama reprezintă o structura capsidei icosaedrale

• ME: parvovirusul canin. Bara reprezintă 100 nm
 Genul PROTOPARVOVIRUS
➢ include parvovirusurile capabile de autoreplicare prin mijloace proprii;
➢ din această categorie fac parte:
❖virusul panleucopeniei infecţioase a pisicilor
❖virusul parvovirozei canine
❖virusul latent al şobolanului (Kilham);
❖virusurile osteolitice H ale hamsterului;
❖parvovirusul suin
❖parvovirusul iepurelui
 1. VIRUSUL PANLEUCOPENIEI PISICILOR

➢ virionii corespund morfologic caracterelor genului şi familiei: dimensiunile

lor sunt de 20-25 nm, capsida este icosaedrală, pericapsida absentă, iar
genomul constituit din ADN monocatenar;
➢ este rezistent la eter, cloroform şi tripsină;
➢ conţine o hemaglutinină, legată de capsidă şi activă faţă de globulele roşii de
porc;
➢ virusul se cultivă în celule renale de pisică, în care produce efect citopatic
vizibil numai după colorarea monostratului;

Cultură celulară de celule renale feline (CrFK)

infectată cu parvovirusului felin -
reacție de imunofluorescență pozitivă
intranuclear
 Aspect ME – prezența parvovirusului felin
în eritrocite la pisică

➢în condiţii naturale, virusul este patogen pentru:

❖ pisici, la care produce panleucopenie, enterită infecţioasă, agranulocitoză;
❖ vidre, la care produce o enterită infecţioasă;
➢ aceste boli sunt caracterizate printr-o capacitate mare de difuziune, un procent ridicat de mortalitate şi un tablou
clinic în care principalele simptome sunt: anorexia, vomismentele, febra mare şi leucopenia;
 Aspect lezional - atrofie cerebelară produsă
de virusul panleucopeniei feline la puii de pisică infectați intrauterin

Aspect lezional - enterită hemoragică

 2. VIRUSUL PARVOVIROZEI CANINE – CANINE PARVOVIRUS 2
➢ virionul are o structură izomerică, fără înveliş pericapsidal, cu dimensiuni de 18-26 nm şi o simetrie icosaedrică;

➢ iniţial a fost izolat de Binn în 1970 denumit şi CPV-1 (Canin Parvovirus tip 1), ulterior de Eugster şi colab. fiind
denumit CPV –2 (Canin Parvovirus tip 2);

➢ în prezent sunt descrise trei variante ale virusului CPV-2 denumite CPV-2a, CPV-2b și CPV-2c;

➢ tipul CPV-2 este considerat agentul etiologic al gastroenteritei hemoragice a carnasierelor şi este înrudit
antigenic cu virusul panleucopeniei infecţioase feline.

➢ virusul CPV-2, în contrast cu alte parvovirusuri, se multiplică în culturi celulare primare şi linii celulare de o
gamă foarte variată de origine canină, felină, bovină, nurcă, raton, etc., cu afinitate pentru celulele aflate în
mitoză intensă.

➢ rezistenţa virusului în mediu extern este mare, mai ales când este înglobat în fecale, în care îşi păstrează
infectivitatea mai mulţi ani.
 La infecţia cu parvovirus sunt
sensibile animalele aparţinând
familiei Canidae. Cele mai
sensibile sunt animalele tinere
în vârstă de 6 săptămâni până
la 6 luni.

Aspect ME- CPV 2

Aspect clinic- diareea hemoragică

 Aspecte lezionale produse
de CPV-2:
Macroscopic
A. Hemoragii pe seroase
B. Enterită hemoragică
Histologic
C. Necroza criptelor
intestinale
D. Marcarea
imunohistochimică a
antigenelor CP-2 în epiteliul
intestinal.
 3. PARVOVIRUSURILE PORCINE

➢ izolate prima dată în 1967, sunt virusuri mici, nude, cu simetrie icosaedrală;

➢ toate tulpinile izolate de la porc conţin o hemaglutinină ce aglutinează globulele roşii ale mai
multor specii de animale;

➢ este unic din punct de vedere antigenic, dar cu diferenţe de patogenitate între tulpini, ceea ce a
dus la existența a două patotipuri;

➢ virusul este foarte rezistent la frig, căldură şi la variaţiile de pH;

➢ parvovirusul porcin prezintă o afinitate deosebită pentru toate celulele în multiplicare activă;
 ➢cultivarea sa in vitro se realizează cel mai adesea pe culturi
celulare renale de porc sau pe celule testiculare de porc, cu
producere de efect citopatic şi apariţia de incluzii
intranucleare;
➢ patogene mai ales pentru embrioni, aceste virusuri se
izolează în special din avortoni, mucus vaginal şi spermă,
atribuindu-se un rol etiologic în unele stări de sterilitate la
suine;

A. Cultură celulară de celule renale fetale porcine infectate cu parvovirus (efect citopatic la 120 ore p.i.)
B. Reacția de hemadsorbție – cultură celulară de celule tiroidiene porcine infectate cu parvovirus)
 Fetuși infectați aflați în diverse etapele de
mumificare:
• fătare de fetus mort
• mumificare,
• moarte embrionară
• infertilitate (sindrom SMEDI).

Aspect histopatologic-
Placentă - incluzii intranucleare
Col HEA, x100

➢ Infecţia cu parvovirus este ubicvitară, dar se exprimă clinic numai la scroafele

gestante şi la fetuşi intrauterin.
 Genul DEPENDOPARVOVIRUS

➢ cuprinde Parvovirusurile adeno-asociate, considerate în ultimul timp ca gen aparte:

➢ sunt numite aşa, din cauza caracterului lor defectiv care le face dependente de un virus helper care, în majoritatea

cazurilor, este un adenovirus sau un herpesvirus.

➢ parvovirusuri adeno-asociate au fost identificate la om (trei tipuri), bovine, câine şi păsări.

➢ în condiţii de laborator aceste virusuri sunt cultivabile pe culturi celulare, tot numai în asociaţie cu helperul.

➢ parvovirusul palmipedelor provoacă o boală letală la bobocii de 8-30 zile, care este caracterizată prin

hepatită focală sau difuză și necroza musculaturii netede cardiace.

 FAMILIA
CIRCOVIRIDAE
 Caractere generale
ale familiei virale
➢ virusuri de formă sferoidală;
➢ virusuri nude cu simetrie icosaedrică;
➢ genom alcătuit dintr-o singură moleculă de ADN monocatenar dispusă circular, cu lungimea de 1.7–2.3 kb;
➢ replicarea are loc în nucleul celulelor, producând incluzii intranucleare;
➢ virionii sunt foarte stabili, rezistând timp de 30 minute la 60°C și la pH 3- 9;

Imagine crio-electronică: Aspect ME:

1. Virusul anemiei infecțioase a puilor 1. Virusul anemiei infecțioase
a puilor (săgeata neagră)
2. Virusul bolii ciocului şi
al penajului (săgeata albă)

2. Circovirusul porcin - 2
 CIRCOVIRUSUL PORCIN TIP 2

➢ particula virală are un diametru de 17-24 nm;

➢genomul viral conţine ADN monocatenar care codifică 3 polipeptide;
➢ circovirusul porcin 2 (PVC-2) are şi un efect imunosupresiv, deoarece celulele sale
ţintă sunt în primul rând monocitele şi macrofagele;
➢se cultivă pe liniile celulare de suine PK15 şi pe culturi de monocite (macrofage
derivate de la porci din măduva osoasă, sânge periferic, noduri limfatici sau
obţinute prin lavaj pulmonar).
➢ culturile de macrofage derivate din sânge periferic de bovine sunt susceptibile la
infecţie, dar nu şi cele de ovine şi om;
➢ circovirusul porcin este rezistent la cloroform, pH- 3 şi temperaturi de până la
70oC.
Aspect histopatologic – incluzii intranucleare Aspect histopatologic – incluzii intranucleare
în celulele renale (celule epiteliale tubulare) în macrofage

Imunohistochimie – evidențierea
circovirusului porcin -2 în celulele
epiteliului renal
 Familia
ANELLOVIRIDAE
Caractere generale ale familiei
➢Această familie este structurată în 12 genuri, cuprinzând virusuri nude (fără
anvelopă), cu dimensiunea de aproximativ 30 -32 nm în diametru.
➢ Capsida prezintă structură de tip icosaedric (T=1).
➢ Genomul viral este reprezentat de o moleculă de ADN monocatenar
circular de polaritate negativă.
➢analiza genomurilor virale izolate de la diferite gazde relevă o heterogenitate
ridicată în ceea ce în mărimea genomului viral (de la 2,1 kb până la 3,9 kb),
împreună cu o divergență genetică ridicată în comparație cu izolatele umane.
➢Virusul se replică în nucleu, genomul viral multiplicându-se după modelul
descris la parvovirusuri (se formează un intermediar ADN dublucatenar prin
participarea factorilor celulei gazdă).
 VIRUSUL ANEMIEI INFECȚIOASE A PUILOR
➢ genomul viral ADN mc codifică 3 polipeptide majore VP1, VP2 şi VP3 :
➢proteina VP3 este considerată proteină majoră care declanşează moartea
celulelor limfoide şi este prezentă în toate particulele virale purificate;
➢ proteinele VP1 şi VP2 sunt implicate în antigenitatea virală şi reglează
mecanismele de producere a anticorpilor neutralizanţi.

➢ replicarea virusului se face în eritroblaste intra- şi extrasinusoidale, în

celulele reticulare din măduva osoasă şi în timocitele corticale;
➢ virionii pătrund în celule prin adsorbţie şi penetrare, iar replicarea are
loc la nivelul nucleului;
➢ între tulpinile de virus izolate nu au putut fi puse în evidenţă diferenţe
antigenice semnificative, dar s-au remarcat diferenţe remarcabile în
ceea ce priveşte gradul de patogenitate.
 Aspect clinic- pui infectați cu virusul anemiei infecțioase a puilor

Aspecte lezionale- hemoragii musculare și subcutanate la

pui infectați cu virusul anemiei infecțioase a puilor