IMUNOLOGIE

ANUL III, MEDICINĂ VETERINARĂ

10/2/2019
DEFINIȚIE

• IMUNOLOGIA - ramură a biologiei care se ocupă cu

studiul imunităţii şi a tuturor tipurilor şi
mecanismelor de răspuns imun.

• se referă, pe de o parte la rezistența înnăscută sau

dobândită a organismului la diferite agresiuni, iar pe de
altă parte, la reactivitatea modificată a organismului, ca
urmare a expunerii la o substanță străină.

• Sfârşitul sec. XIX - descoperirea metodelor de

serologie

• Immunis – scutit, apărat

• Logos – ştiinţă, doctrină
10/2/2019
Imunitatea
capacitatea organismului de a
rezista la infecții. Cu fiecare
episod, această stare se
updatează, întrucât indivizii au
capacitatea de a învață (se
educă) din experiența infecțiilor
anterioare, în așa fel încât pot
trata mai eficient infecțiile
ulterioare.

Sistemul imunitar
alcătuit din organe, țesuturi
celulele și molecule
responsabile pentru imunitate.

Răspunsul imun
reacția organismului după
expunerea la antigene străine,
caracterizat fiind prin
producerea de efectori celulari
și moleculari (anticorpi,
citokine, etc).

10/2/2019
 ISTORICUL
IMUNOLOGIEI

10/2/2019
Evoluţia imunologiei :

•1. Perioada observaţiilor şi

remediilor empirice

•2. Perioada ştiinţifică

10/2/2019
 Perioada observaţiilor şi remediilor empirice

• Epizootii

• Egiptenii (pedepse aplicate de Iehova) –

ciuma animalelor (Exodul 9.3 şi 11.5) : cai,
măgari, cămile, boi și oi / nou născuți

• Homer (Iliada) – în timpul războiului

Troiei, Apollon a pedepsit grecii

• Thucydides – Istoria războiului peloponeziac,

rolul rezistenţei antiinfecţioase (cea mai
mare epidemie - pesta din Atena) 430-420
îen

• Variolizarea (chinezi, sec. X-XI e.n.)

10/2/2019
Lady Mary Wortley Montagu
(1689 - 1762) - Prima vaccinare în
Europa – 1720

• Soția ambasadorului britanic pe lângă Înalta Poartă

• A asistat la practicile de variolizare – utilizarea de virus

variolic viu din puroi și administrat prin scarificare la
persoane neinfectate (lat. Varius – pătat, lat. Varus – marcat pe piele)

• Fratele a murit de variolă în 1713

• În 1718 – a variolizat fiul de 5 ani
• în 1721 – epidemie de variolă în Anglia – variolizarea celorlați
copii
• Promovarea acestei metode de vaccinare
Evoluţia imunologiei :

•1. Perioada observaţiilor şi

remediilor empirice

•2. Perioada ştiinţifică

10/2/2019
DESCOPERIRI PRIVIND
IMUNIZĂRILE PREVENTIVE

10/2/2019
Edward Jenner (1749-1823)

 realizează prima vaccinare

ştiinţifică
 a introdus termenul de vaccin (lat
vacca )

10/2/2019
 Edward Jenner
(1749-1823)
• 14 mai 1796 - testează vaccinul
contra variolei, pe James Phipps, un
băiețel de opt ani

• Încă din perioada studenției la

Medicină, a observat că pacienții care
dezvoltau variola taurinelor, (o
maladie infecțioasă a vacilor,
caracterizată prin erupție cutanată și
transmiterea la om), erau protejați
împotriva variolei umane.

• Inocularea experimentală a unui lot de

deținuți de la închisoarea Newgate
(1798)

10/2/2019
Louis Pasteur (1822 -1895 )

 Rezistenţa faţă de holera

aviară (1878) – atenuarea în
laborator a unei culturi
virulente de Pasteurella
multocida

 Dispare dezavantajul utilizării

tulpinilor virulente, sălbatice

10/2/2019
 Louis Pasteur (1822 -1895 )
 1881 - Vaccinarea anticărbunoasă
 Tulpini incubate la 420C (+ dicromat de potasiu)
 – incapabile să producă spori

 1883 - Vaccinarea antirujetică

 tulpini atenuate prin inoculare la iepuri

 1885 - Vaccinarea antirabică

 Tulpini lapinizate și atenuarea prin uscarea țesutului nervos infectat

 în omagiul lui Jenner, Louis Pasteur a propus ca numele de

vaccinare să fie dat întregii proceduri de protejare a subiecților de
maladii prin inocularea unei substanțe externe.
10/2/2019
Gaston Ramon (1886 - 1963)

 Veterinar și biolog francez

 Prepară anatoxina tetanică – inactivarea cu formaldehidă

 Descoperă rolul substanţelor adjuvante în mărirea capacităţii

imunogene a vaccinurilor

10/2/2019
Paul Erlich (1854-1915)

 1891– demonstrează că toxinele vegetale pot fi

antigenice

 1908 - laureat al Premiului Nobel pentru

Medicină.

 a descoperit Salvarsanul (arsfenaminei), uneori

considerat primul antibiotic din lume și primul
medicament împotriva sifilisului.
 salvare și arsenicum, ceea ce în traducere ar însemna
„arsenul care vindecă
10/2/2019
DESCOPERIRI PRIVIND
IMUNITATEA CELULARĂ

10/2/2019
 Ilia Ilici Mechnikov
(1845 - 1916)

 Descoperă fenomenul de fagocitoză în urma experiențelor efectuate pe larvele stelelor

de mare (1883-1884) – Premiul Nobel pentru Medicină (1908).

 introduce termenul de macrofage (celule care le distrug celule străine ce pătrund în

organism) și de microfage (granulocite neutrofile).

 este primul care și-a dat seama de importanța celulelor pentru apărarea imunitară -
anumite celule albe devoreaza corpusculii dăunători, cum ar fi bacteriile.

 "Aceste celule trebuie că distrug microbii digerându-i, aducând prin aceasta

vindecarea. Inflamația este astfel o reacție curativă a organismului, iar simptomele
morbide nu traduc decât lupta organismului cu microbii"

10/2/2019
DESCOPERIRI PRIVIND
IMUNITATEA UMORALĂ,
SEROTERAPIA,
SERODIAGNOSTICUL

10/2/2019
 George Henry Falkiner Nuttall (1862 -
1937)
• Proprietăţile bactericide ale serului
sanguin

Hans Ernst August Buchner (1850 –

1902)
• A descoperit o substanță în serul sangvin
capabile să distrugă bacteriile - alexina

10/2/2019
• Emil Adolf von Behring (1854 - 1917) -
bacteriolog și serolog german, care a
descoperit împreună cu japonezul
Kitasato Shibasaburo serul antitetanic.

• În 1890, împreună cu Paul Erlich, a

descoperit antitoxina difterică.

• 1901 – premiul Nobel pentru Medicină

10/2/2019
Jules Jean Baptiste
Vincent Bordet
(1870 –1961)

1898 – demonstrează imunizarea la animale cu hematii provenite de la alte specii

A identificat reprezentanții Genul Bordetella

Demonstrează că efectul bacteriolitic al anticorpilor specifici este în mod

semnificativ crescut in vivo prin prezența componentelor serice înnăscute -
alexina (complement).

Pune la punct mecanismul de bază pentru RFC utilizată pentru diagnosticarea

sifilisului (testul Wassermann).

1919 – Premiul Nobel în Fiziologie sau Medicină

DESCOPERIRI PRIVIND
STĂRILE DE
HIPERSENSIBILITATE

10/2/2019
 Descoperirea anafilaxiei

Charles Robert Richet (1850

–1935) – fiziolog francez
1913 – Premiul Nobel

Paul Portier (1866-1962) –

zoolog și biolog francez

10/2/2019
Nicolas Maurice Arthus
Robert Koch

 imunolog și fiziolog francez

• Reacția la
tuberculinarea
 descoperă boala serului

10/2/2019
 Ion Cantacuzino (1863-1934)

• fondator al școlii românești de imunologie și patologie

experimentală

• lucrează în Institutul Pasteur din Paris ca asistent al lui

Ilia Mecinikov în domeniul mecanismelor imunitare ale
organismului.

• Studiază sistemele și funcțiile fagocitare în regnul

animal și rolul fenomenelor electrofiziologice în
mecanismele imunitare.

10/2/2019
Ion Cantacuzino (1863-1934)

• A obținul vaccinul antiholeric folosit și

astăzi în țările unde se mai semnalează
cazuri de holeră.

• România a fost a doua țară din lume,

după Franța, care a introdus în 1926
vaccinul BCG (Bacilul Calmette-Guerin)
– cu germeni cu virulență atenuată,
pentru vaccinarea profilactică a nou-
născuților împotriva tuberculozei.

10/2/2019
Victor Babeș (1854-1926)

• a introdus vaccinarea antirabică în România, ameliorând

metoda prin asocierea, în cazurile grave, cu seroterapia.

• seroterapie antidifterică

• Paul Rigler (1867 - 1963):

• a preparat serul antirujetic în România
• Cercetări privind:
• diagnosticul morvei la cal și la om
• toxinele bacilului morvos și serul antimorvos

10/2/2019
 Laureați ai premiului Nobel
• 1930 - Karl Landsteiner - descoperirea grupelor sangvine la om

• 1960 – Peter B. Medawar (1915-1987) și Frank Macfarlane

Burnet (1899-1985) – au descoperit că sistemul imun al fetusului învață
să discrimineze selful de non-self

• 1972 - Gerald Maurice Edelman (1929) și Rodney Robert

Porter (1917-1985) – structura chimică a anticorpilor

• 1980 - Baruj Benacerraf (1920-2011), Jean Dausset (1916-2009) și

George Davis Snell (1903-1996) – genele CMH care codează moleculele
de la suprafața celulară, importante pentru discriminarea selfului de non-
self

• 1984 - Niels Jerne (1911-1994), Georges Köhler (1946-1995) și Cezar

Milstein (1927-2002) - cercetări asupra sistemului imun și producerea
de anticorpi monoclonali
10/2/2019
 Laureați ai premiului Nobel
• 1987 – Susumu Tonegawa - marea diversitate a anticorpilor este produsă genetic

• 1989 – Michael Bishop și Harold Varmus - descoperirea originii celulare a

oncogenelor retrovirale

• 1996 – Peter Doherty și Rolf Zinkernagel - descrie modul în care moleculele MHC
sunt utilizate de celulele albe pentru a detecta celulele infectate cu virus

• 2011 - Bruce Beutler și Jules Hoffmann – activarea imunității naturale; Ralph

Marvin Steinman - descoperă celulele dendritice și rolul lor în imunitatea adptativă

• 2018 – James Alison și Tasuku Honjo – terapia cancerului prin inhibarea reglării
negative imune

10/2/2019
 SISTEMUL IMUN

10/2/2019
CARACTERISTICI

• alcătuit din ansamblul celulelor şi moleculelor, ale căror

acţiune şi interacţiune permit organismului să discearnă,
în mod specific, cu promptitudine şi sensibilitate,
substanţele proprii (self) de cele străine (nonself).

• organ difuz, celular şi molecular, alcătuit dintr-un număr mare

de limfocite (aprox. 2 x 1012) şi molecule de anticorpi.

• asigură integritatea organismelor individuale faţă de

agresiunea diferiţilor agenţi patogeni sau de pătrunderea
unor substanţe nedorite, menţinându-le individualitatea şi
homeostazia

10/2/2019
CONCEPTUL DE SELF ŞI NONSELF
• Termenii self şi nonself au fost propuşi
de Burnet şi Fenner (1945)

• Self - identic, personalitate, făcut din

acelaşi material)

• non-self - străin
• Substanţe străine exogene
• Antigene sechestrate
• Self alterat

10/2/2019
 CONCEPTUL DE
REPERTORIU
• Unităţi de recunoaştere şi de
legare a antigenelor
(receptori celulari) şi a
situsurilor combinative
(paratopi) ale moleculelor de
anticorpi.

1030 entităţi cu specificităţi diferite

10/2/2019
RĂSPUNSUL IMUN CA REACŢIE
ADAPTATIVĂ A ORGANISMULUI

• Are caracter adaptativ

• Acţionează strict specific
• Acţionează cu mare economie de
mijloace
• Reacţiile adaptative asigură şi
protecţia descendenţilor

10/2/2019
 Interacţiunea dintre mecanismul imunităţii naturale
(nespecifice) şi ale imunităţii specifice (adaptative)
10/2/2019
 ELEMENTELE
SISTEMULUI IMUN

10/2/2019
• Răspunsul imun expresia conflictului dintre AGRESOR (bacterii,
virusuri, paraziţi, toxine, etc) şi ORGANISMUL AGRESAT

• Menţinerea funcţiilor organismului în limite normale este realizată de către

un sistem specializat în acest sens, denumit SISTEMUL IMUN (SI) alcătuit
din:
• Organe
• Țesuturi
• Celule
• Molecule
10/2/2019
 SISTEMUL IMUN

ORGANE LIMFOIDE CELULE MOLECULE

PRIMARE SECUNDARE Granulocite Monocite Limfocite Imunoglobuline Alte

molecule

-Timus -Limfonoduri -Macrofage -LT -IgG -Complement

-Neutrofile
-Maduva -Splina -Celule -LB -IgM -Limfokine
-Eozinofile
osoasa -Apendicele cecal dendritice -IgA -Monokine
-Bazofile
-Bursa lui -Amigdalele -IgD
Fabricius -Placile Payer
-Celule -IgE
NK
(la pasari) -Ţesuturi limfoide
-Ficatul asociate mucoaselor
embrionar

10/2/2019
 SISTEMUL IMUN

ORGANE LIMFOIDE ORGANE LIMFOIDE

PRIMARE SECUNDARE

Timusul Bursa lui Fabricius Limfonodurile Splina

Țesuturile limfoide
Măduva osoasă Ficatul fetal
asociate mucoaselor

Plăcile Peyer

10/2/2019
Organele limfoide – producerea, stocarea, maturarea,
diferențierea, educarea și proliferarea limfocitelor, celule
responsabile de răspunsul imun specific cu mediere umorală
sau celulară.
Timusul
Bursa lui Fabricius
Organe limfoide Maturarea LT şi LB
Măduva osoasă
primare Achiziţionarea hematogenă
receptorilor specifici
pentru atg Plăcile Peyer

Splina
Proliferarea şi diferenţierea
limfocitelor în urma Limfonodurile
contactului cu atg
Organe limfoide
secundare Țesutori limfoide asociate
mucoaselor: BALT, MALT,
CALT, SALT, etc.
10/2/2019
ORGANELE LIMFOIDE
PRIMARE
(regenerative sau Măduva osoasă
centrale) hematogenă

 reglementează producerea și Timusul

diferențierea limfocitelor în
celule imunocompetente, fără
stimulare antigenică

Bursa lui Fabricius

 locul de maturare şi instruire a
LT şi LB

 Sunt primele care apar în Plăcile Peyer

filogeneză și embriogeneză.

10/2/2019
 .

Măduva osoasă hematogenă

Organ hematopoetic

Situată în cavitatea medulară a

oaselor lungi

sediul genezei celulei cap de serie,

numită şi celula precursoare, celulă
stem, suşă sau pluripotentă, celule
nediferențiate de la care se generează
precursori pentru toate celulele
responsabile de imunitatea naturală
sau dobândită

10/2/2019
Măduva osoasă hematogenă

Conține celule
dendritice și macrofage –
îndepărtarea
antigenelor din sânge

Conține celule
producătoare de
anticorpi – sursă de
anticorpi

10/2/2019
MOH – celule stem tisulare (somatice)

Celulele sunt nespecifice, dar mai specializate decât celulele stem

embrionare. Rămân în această stare până când organismul are
nevoie de ele pentru un scop specific

Celulele stem sunt prezente în diferite tipuri de țesut: creier, MOH,

vase de sânge, mușchii scheletici, piele, ficatul, țesut adipos

se pot diviza sau auto-reînnoi la nesfârșit - pot genera diferite

tipuri de celule de la organul originar sau chiar pot regenera
complet organul original

unele dovezi sugerează acum că se pot diferenția pentru a deveni

și alte tipuri de celule.

10/2/2019
 MOH – celule stem embrionare

provin de la un blastocist care are vârsta de 4-5 zile

10/2/2019
TIPURI DE CELULE STEM
TOTIPOTENTE

Pot deveni orice tip de celulă care intră în structura

organismului.

Primele câteva celule care apar pe măsură ce zigotul începe

să se dividă

Sunt foarte longevive și pot fi multiplicate în laboratoare

speciale, prin procedeul cunoscut sub numele de linii de
celule stem embrionare.
10/2/2019
TIPURI DE CELULE STEM
PLURIPOTENTE

pot deveni aproape orice tip de celulă, mai

puțin cele care compun placenta sau țesuturi
necesare dezvoltării fetusului în uter.

apar efectiv după ce celulele stem totipotente

suferă primele diviziuni (din embrionul
timpuriu)
10/2/2019
TIPURI DE CELULE STEM
MULTIPOTENTE
Pot da naștere unui număr
limitat de celule ale
organismului, mai ales celulelor
sanguine, celulelor inimii,
muschilor si nervilor.

se pot diferenția într-o familie

de celule strâns legate

Celulele stem hematopoietice

pentru adulți, de exemplu, pot
deveni celule roșii și albe din
sânge sau trombocite

Acționează ca un sistem
reparator al țesuturilor avariate.
10/2/2019
CELULE STEM OLIGOPOTENTE
• se pot diferenția în câteva
tipuri de celule diferite
• Celulele stem limfoide adulte
sau mieloide
10/2/2019
CELULE STEM UNIPOTENTE
• dau naștere unui singur tip de
celule dintr-un țesut (spre
exemplu, celulele sușă din stratul
bazal al pielii care dau naștere
cheratinocitelor).
Caracteristici principale:
- diferenţierea spre una din seriile sangvine;
- autoreplicarea pentru menţinerea constantă a numărului
celulelor stem;

10/2/2019
 Surse de celule stem

• Măduva osoasă hematogenă (recoltare

din femur sau creasta iliacă)
• Țesut adipos
• Sânge, etc

• Din cordonul ombilical:

• Celulele stem hematopoietice (sângele
cordonului ombilical )
• Celulele stem mezenchimale (peretele
cordonului ombilical - gelatina
Wharton).
10/2/2019
 UTILIZĂRI

• tratarea unui număr de peste 70 de afecţiuni, în special ale sângelui.

• În urma unor transformări, celulele stem mezenchimale pot regenera ţesuturi (miocard, ţesut
hepatic, epidermic etc), având o mare perspectivă de utilizare în medicina regenerativă,
considerată medicina viitorului.

• Regenerare tisulară
• Tratarea bolilor degenerative cardiovasculare, ale SNC,

10/2/2019
 MODELUL CONVENŢIONAL DE
HEMOPOEZĂ

10/2/2019
Timusul

• organ limfoepitelian, situat în cavitatea toracică,

format din doi sau mai mulţi lobi

• La carnivore rămâne doar extremitatea toracică

• La ecvine, bovine, ovine, suine și păsări se

extinde până la glanda tiroidă

• Dimensiunea variază: nou-născuți – pubertate –

maxim
• Regersează la adulți (involuția timică), fiind
înlocuit în mare parte de țesut gras
Timusul –
structură

• Cortex:
• Dens populat cu limfocite (imature) de diferite mărimi
• Macrofage (îndepărtează timocitele apoptotice)
• Capilarele care iriga cortexul sunt înconjurate de o membrană bazală
foarte groasă care împiedică pătrunderea antigenelor
• este zona în care se produce rearanjarea genelor receptorului pentru
antigen al LT și selecția pozitivă.
10/2/2019
Timusul –
structură

• Medulara:
• Celule epiteliale, corpusculi Hassal (la bovine conțin IgA)
• Macrofage şi celule dendritice
• Subselecţia timică  LT mature funcţional
• zona în care se produce selecția negativă pentru a elimina complet LT
mature autoreactive.

10/2/2019
REȚINEȚI Principalele funcţii ale
timusului

Responsabil de maturarea și educarea efectorilor

celulari specifici ai imunității adaptative

Diferențierea timocitelor imature în LT

competente imunologic

Dezvoltarea zonelor T-dependente ale organelor

limfoide secundare care vor fi populate cu LT
mature

10/2/2019
 BURSA LUI
FABRICIUS
• organ limfoepitelial,
pericloacal, prezent
numai la păsări şi cu
structură lobulară,
asemănătoare cu timusul.

• Atinge maximul la 1-2

săptămâni post-ecloziune

• Limfocitele sunt grupate

sub formă de foliculi
limfoizi

• Celulele stem
hematopoetice, sub
influența hormonală a
bursepoietinei/bursinei)
se maturează și se
diferențiază în LB.

• Aceastea apar în bursa

între 12-15 zile de
dezvoltare
10/2/2019 embrionară.
10/2/2019
BURSA LUI FABRICIUS
• La mamifere organul limfoid primar pentru LB nu este pe deplin
cunoscut.

• Echivalentul bursei la mamifere sunt considerate ţesuturile

limfoide, asociate mucoaselor:
• amigdalele faringiene
• plăcile Peyer
• apendicele ileo-cecal.
• măduva osoasă şi ficatul embrionar.

10/2/2019
REȚINEȚI Principalele funcţii ale Bursei
lui Fabricius

Responsabilă de maturarea și educarea celulelor

implicate în producerea de efectori umorali specifici
ai imunității adaptative

Diferențierea celulelor B imature în LB

imunocompetente (celule producătoare de anticorpi)

Dezvoltarea zonelor B-dependente ale organelor

limfoide secundare care vor fi populate cu LB mature

10/2/2019
PLĂCILE PEYER (PP)

• organe limfoide primare situate la nivelul intestinului subțire

• Grupul I (rumegătoare, suine, ecvine, câine și om):

• în 80-90% din cazuri – PP ileale (foliculi limfoizi ce conțin doar LB)
• Dimensiuni maxime și maturitate înainte de fătare
• Dispar la maturitate
• PP jejunale:
• sunt prezente toată viața individului
• Conțin LB (70%) și LT (30%)
• Grupul II (iepuri, rozătoare) – MOH
• Apar după fătare și sunt dependente de stimularea antigenică

10/2/2019
ORGANELE LIMFOIDE SECUNDARE
(PERIFERICE, ESENȚIALE)
• LIMFONODURILE • Apar târziu în viața fetală și
persistă la adult

• SPLINA • Se măresc în volum la

stimulare antigenică

• ŢESUTURILE • Îndepărtarea chirurgicală

LIMFOIDE ASOCIATE nu afectează funcțiile imune
MUCOASELOR

10/2/2019
LIMFONODURILE

• formaţiuni limfoide localizate

pe traseul vaselor limfatice

• Prin vasele limfatice aferente,

afluează limfa din teritoriul
de drenaj (cu diferite
antigene)

• reprezintă adevărate sisteme

de filtrare şi de reţinere a
elementelor străine (non
self).
10/2/2019
 STRUCTURĂ

• Rețea reticulară cu limfocite,

macrofage, celule dendridice
• LB predomină în cortex (noduli)

• La stimularea antigenică, celulele din

noduli suferă o expansiune și
formează centri germinativi:
• O zonă întunecată – LB
• O zonă clară - LB cu memorie,
schimbarea tipului de imunoglobuline

10/2/2019
10/2/2019
 LIMFONODURILE

• în interior, antigenele interacţionează cu macrofagele, LT şi LB 

răspunsul imun

• LB şi LT activate părăsesc limfonodurile prin vasele limfatice eferente

10/2/2019
 Recirculare

Celule non-limfoide
Trec prin vasele de sânge în limfonod şi
HEV continuă circulaţia arterio-venoasă

Celulele limfoide
Aderă la High Endothelial Venules
(HEV), trec prin limfonod şi ies prin
HEV limfatice eferente

10/2/2019
10/2/2019
SPLINA

• Organul limfoid periferic cel mai mare,

conectat direct la circulaţia sangvină.

• Nu are vase limfatice aferente sau eferente

(antigenele acced la splină numai pe calea
sângelui).

• Splina reţine şi prelucrează antigenic, agenţii

patogeni diseminaţi în organism pe cale
circulatorie.
• Rol de distrugere a elementelor îmbătrânite sau
patologice, ca şi de depozitare a rezervelor de
fier.

• materialul antigenic ca atare sau prelucrat,

activează LB din centrii germinativi foliculari.
10/2/2019
 MALT - în submucoasă se
găsesc sub forma unor aglomerări
locale, colecţii limfocitare

• GALT (gut-associated
lymphoid tissue) -
Plăcile peyer

• BALT (bronchus-
associated lymphoid
tissue)

• NALT (nasal-
associated lymphoid
tissue)

10/2/2019
 Tipuri de MALT

• CALT conjunctival-associated lymphoid tissue

• O-MALT organized mucosa-associated lymphatic

tissue
• inelul Waldeyer (amigdalele faringiene, palatine, amigdale linguale, tubale)

• D-MALT diffuse mucosa-associated lymphatic tissue

• LALT larynx-associated lymphoid tissue 10/2/2019

• SALT skin-associated lymphoid tissue

 DIFERENȚE ÎNTRE OLP ȘI OLS

Caracteristici OLP OLS

Origine Joncțiunea ecto-endodermală sau Mezoderm

endoderm
Apariția Perioada embrionară Perioada fetală

Persistență Involuție la adulți Persistă toată viața

Efecte post extirpare Pierderea limfocitelor și a Minime sau deloc

capacității de a elabora un răspuns
imun
Răspuns la antigen Independente Reactive
10/2/2019
CIRCULAŢIA LIMFOCITELOR
CIRCULAŢIA SANGUINĂ
Organe limfoide centrale
LB şi LT
MATURARE
Organe limfoide periferice
LOTUL SECHESTRAT DE
LOTUL DE LIMFOCITE LIMFOCITE
RECIRCULANTE
canale limfatice
• În sângele periferic :
celule aflate în drumul
între OLC şi OLP • 80% LT
celule migrând între sau în • 15 – 20% LB
interiorul OLP.

10/2/2019
 Celule hematopeotice Imunitatea celulară
(eritrocite, mielocite, megacariocite) (hipersensibilizare)

LT memorie

(Atg + mcf)
Timocit Celula T activată
LT

Protimocit
Celule sușă (timus)
LT helper sau
LT supresor Anticorpi
Ig M
Ig G
Ig A
Ig D
Precursor B Antigen Ig E
Măduvă osoasă LB Plasmocit
Bursa lui Fabricius

LB memorie Imunitate umorală

10/2/2019
 Vă mulțumesc!
10/2/2019