Evul Mediu timpuriu

Un secol mai t�rziu, frontiera estica a Galiei, de-a lungul Rinului, a fost
strapunsa de triburi germanice, �n principal de catre Franci, popula?ie de la care
a derivat vechiul nume de Francia. Denumirea moderna, Fran?a, deriva din denumirea
domeniului feudal al Cape?ienilor din jurul Parisului.

Cea mai mare parte din regiunile care formeaza Fran?a actuala, au fost aduse sub un
conducator unic de catre Clovis I �n anul 507. Ulterior, regatul franc a cunoscut
mai multe dezbinari sub dinastia Merovingiana.

Cea de-a doua dinastie franca (Dinastia Carolingiana) a urmat primei �n secolul al
VIII-lea, ?i a �ntarit considerabil regatul, transform�ndu-l, �n timp, �ntr-un
imperiu. Dupa moartea lui Carol cel Mare Imperiul Franc este divizat �n 3 entita?i
statale: Francia Orientala, Francia Occidentala ?i, �ntre ele, efemera Lotharingia.
Partea orientala corespunde entita?ii statale care a devenit mai t�rziu Germania,
pe c�nd cea occidentala corespunde Fran?ei. Din anul 842, prin Juramintele de la
Strasbourg, dateaza prima atestare a folosirii a doua limbi diferite de o parte ?i
de alta a Rinului (germana ?i romana lingua, protofranceza). Descenden?ii lui Carol
cel Mare, au condus Fran?a p�na �n anul 987, c�nd Hugo Capet, Duce de Fran?a ?i
Conte de Paris, a fost ales drept rege al Fran?ei ?i a fondat o noua dinastie.

Perioada medievala
Descende?ii celui din urma, regii cape?ieni, au consolidat �n mod progresiv statul
regal francez, �ncep�nd cu finele secolului X, fond�nd dinastiile Capet, Valois ?i
Bourbon. Cape?ienii au condus Fran?a p�na �n 1792, c�nd Revolu?ia franceza a pus
bazele unei republici, �ntr-o perioada de schimbari radicale �ncepute pe 14 iulie
1789, o data cu caderea Bastiliei.

Ludovic al XIV-lea
Prestigiul interna?ional al Fran?ei a crescut spre sf�r?itul secolului al XII-lea ?
i pe parcursul secolului al XIII-lea, ating�nd apogeul �n perioada cruciadelor, sub
regele Ludovic cel Sf�nt. �n perioada lui Filip II August regele Fran?ei �?i
�ntinde autoritatea pe �ntreg teritoriul dintre Pirinei ?i Canalul M�necii.
Razboiul de 100 de ani purtat �mpotriva Dinastiei Plantagenet, ce controla tronul
Angliei, a umbrit imaginea Fran?ei pe plan interna?ional, conflictul lu�nd sf�r?it
la finele secolului al XV-lea cu victoria dinastiei Valois ?i a dus la consolidarea
autorita?ii regale, care a devenit incontestabila �n secolele urmatoare.

Rena?terea ?i absolutismul
Secolul al XVI-lea este marcat de domina?ia Spaniei, ce se une?te cu domeniile
Dinastiei Habsburgilor - conducatori ai Sf�ntului Imperiu Romano-German. Aceasta
noua putere intra, �n repetate r�nduri, �n conflict cu regii Fran?ei,�nregisr�ndu-
se succese de o parte ?i de alta. Razboaiele Religiilor marcheaza sf�r?itul
secolului al XVI-lea ?i, totodata, sf�r?itul dinastiei Valois.

Abia cu venirea la tron a lui Henric al IV-lea ?i Ludovic al XIII-lea (cu ministrul
sau Richelieu), Fran?a a reu?it sa iasa din conul sau de umbra (1648 ?i 1659).
Perioada care a urmat a fost cea mai fasta din istoria acestei ?ari. De la regele
Ludovic al XIV-lea la Napoleon Bonaparte (1659-1815), Fran?a a dominat scena
interna?ionala pe plan militar, diplomatic ?i cultural. Aceasta perioada este
marcata ?i de debutul Imperiului Colonial Francez dar datorita nehotar�rii regelui
Ludovic al XV-lea Fran?a nu reu?e?te sa �?i impuna suprema?ia �n anumite regiuni
ale globului, �n detrimentul Imperiului Britanic.

Revolu?ia ?i Primul Imperiu

Dificulta?ile financiare, refuzul reformelor ?i nerabdarea poporului au condus la
Revolu?ia Franceza (�ntre 1789 ?i 1799). Acest episod na?te, �n primul r�nd,
Declara?ia drepturilor omului ?i ale ceta?eanului ?i duce la promovarea idealurilor
de libertate, egalitate ?i fraternitate. Monarhia absolutista a luat, astfel, sf�r?
it, fiind �nlocuita de una parlamentara pe 3-14 septembrie 1789, care, la r�ndul
ei, a luat sf�r?it pe 10 august 1792.

Prima Republica a luat fiin?a pe 21 septembrie 1792, prin editarea Constitu?iei

anului I, av�nd la conducere un guvern revolu?ionar. Pe 22 august 1795 Constitu?ia
celui de-al III-lea an a instaurat Directoratul, �nlocuit prin Constitu?ia celui
de-al VIII-lea an, 13 decembrie 1799 de catre Consulat. Pe 18 mai 1804, �n cel de-
al XII-lea an al republicii, a luat fiin?a Primul Imperiu sub conducerea lui
Napoleon I. Acesta, �n urma campaniilor sale militare a reu?it sa controleze cea
mai mare parte din Europa, fiindu-i �nsa consumata de razboaiele purtate cu Marea
Britanie, Prusia, Austria ?i Rusia. Episodul se �ncheie �n anul 1815, odata cu
revenirea pe tron a Burbonilor.

Restaura?ia franceza
Spre deosebire de Marea Britanie, Fran?a nu avea sa aiba evolu?ia organica fara
interven?ia violen?ei �n evenimentele politice. Marea Britanie a evoluat gradual,
treptat, spre rezolvarea problemelor �n beneficiul unei mari par?i din popula?ie.
�n Fran?a aveau loc revolu?ii ?i insurec?ii, un ciclu de evolu?ie politica
izbucnita la sf�r?itul secolului XVIII care avea sa se �ncheie definitive abia �n
1871 prin Comuna din Paris ?i �nfr�ngerea acesteia.

Istoricii sus?in ca Revolu?ia franceza s-a prelungit p�na �n anii 1870-1880. �n

1830 are loc o revolu?ie care pune capat �n sf�r?it restaura?iei ?i Dinastiei de
Bourbon (dupa tentativele e?uate din timpul Revolu?iei Franceze ?i domniei
�mparatului Napoleon). �n 1848 �ncepe o revolu?ie care pune capat monarhiei
mileniare ?i este instituita Republica a II-a urm�nd ca �n 1852 sa fie impus cel
de-al doilea imperiu sub Napoleon al III-lea. �n 1871 decade cel de-al doilea
imperiu �n urma �nfr�ngerii Fran?ei �n razboiul cu Prusia. Republica a III-a va
rezista 70 de ani p�na la �nceperea celui de-al doilea razboi mondial.

Domnia lui Ludovic al XVIII-lea (1814/1815-1824)

Stema Frantei in timpul Restauratiei Drapelul Frantei in timpul Restauratiei

Louis XVIII

Intoarcerea lui Ludovic in Franta

�n prima parte a secolului al XIX-lea, dupa �nlaturarea lui Napoleon �n 1814,
Bourbonii au revenit la tron prin Ludovic al XVIII-lea al Fran?ei, fratele lui
Ludovic al XVI-lea care a fost executat �n 1793. Regele a oferit Fran?ei o
constitu?ie-Charta Constitu?ionala, o solu?ie de compromis �ntre tendin?ele celor
din exil ?i tendin?ele de a conserva situa?ia existenta. Charta Constitu?ionala se
baza pe separarea puterilor �n stat-un principiu modern ce sta la baza construc?iei
statale moderne. Nu era �nsa o separare stricta. Puterea executiva era de?inuta
de ?eful statului ?i de guvern, puterea legislativa era de?inuta de un parlament
bicameral, iar puterea judecatoreasca era de?inuta de sistemul juridic. Puterea
executiva avea �nsa tangen?e legislative.

Caricatura cu regele Ludovic XVIII

Regele numea un guvern, iar guvernul raspundea �n fa?a sa. �n Fran?a anului 1814
era o monarhie constitu?ionala, dar nu era un regim parlamentar pentru ca guvernul
nu avea raspundere �n fa?a parlamentului care nu putea sa demita un ministru sau un
�ntreg guvern. Daca guvernul era constr�ns sa demisioneze �ntr-un anume context,
demisiona alaturi de parlament. Doar regele era cel care putea sa demita guvernul.
Parlamentul nu putea dec�t sa critice guvernul.

Parlamentul era �mpar?it �n doua camere:

Camera Deputa?ilor-ale?i prin vot cenzitar; doar 100 000 de francezi puteau sa
voteze
Camera Pairilor (cea superioara)-echivalenta cu Camera Lorzilor din Marea Britanie,
ce avea atribu?ii similare Camerei Deputa?ilor, dar era centrul vie?ii politice.
Charta Constitu?ionala a preluat ?i o serie de drepturi ce au fost introduse de
revolu?ie, inclusiv dreptul la libera exprimare care era �nsa restr�nsa prin legi
ulterioare. Proprietatea privata era considerata sacra ?i inviolabila. Ce a fost
confiscat ?i nu a fost v�ndut a fost retrocedat proprietarilor.

De?i catolicismul era considerat religia oficiala de stat, �n constitu?ie era enun?
ata ?i libertatea religioasa. Charta Constitu?ionala enun?a ca restaura?ia
monarhica era un regim politic de compromis pentru a-?i asigura ni?te baze solide
�n concep?ia regelui. Regele avea prerogative legislative ?i putea sa emita
ordonan?e regale.

�n martie 1815, Napoleon revine la conducere timp de 100 de zile, �nsa dupa
�nfr�ngerea de la Waterloo din iunie 1815, acesta abdica ?i este exilat, iar
Ludovic al XVIII-lea revine la tron ?i instaureaza �Teroarea Alba� prin care 70 000
de func?ionari suspecta?i ca aveau legaturi cu Napoleon sau convingeri revolu?
ionare au fost demi?i. Dupa semnarea celui de-al doilea tratat de la Paris, Fran?a
a pierdut teritorii ?i a fost obligata sa plateasca despagubiri. Prima grija a
guvernan?ilor francezi a fost evacuarea trupelor straine. Au avut loc alegeri pe
baza legii electorale care da c�?tig de cauza celor care sus?ineau revenirea la
vechiul regim. �Camera de negasit� a fost dizolvata �n 1816 de rege pentru a
parcurge calea de mijloc.

�n perioada Restaura?iei erau o serie de grupari:

Partida de Mijloc-sus?inuta de rege

Gruparea ultraconservatorilor �condusa de Carol, Contele d�Artois, fratele regelui
Gruparea liberalilor-nu foarte puternica, dar care va c�?tiga �n privin?a for?ei
numerice cu personalita?i importante ca Benjamin Constant
Bonaparti?tii-destui de mul?i, �nsa �nlatura?i din func?iile importante, dar care
vor primi multe voturi constant
Republicanii
Regele a chemat la guvernare oameni politici modera?i, ca Ducele de Richelieu care
avusese meritul de a restabili financiar Fran?a ?i de a elibera teritoriul na?
ional. A fost un apropiat al ?arului Rusiei, Alexandru I, cu ajutorul caruia a
alungat trupele straine.

�n timp ce regele a pastrat statutul liberal, Carol, Contele d'Artois a patronat

membri ultra-regali?ti din parlament, cum ar fi Jules de Polignac , scriitorul
Fran�ois-Ren� de Chateaubriand ?i Jean-Baptiste de Vill�le . �n mai multe r�nduri,
Contele ?i-a exprimat dezaprobarea privind numirea unor mini?tri liberali de catre
fratele sau ?i a amenin?at ca va parasi ?ara. Regele se temea ca tendin?ele ultra-
regaliste ale fratelui sau �i vor trimite din nou pe Bourboni �n exil.

�n 1820, asasinarea fiului Contelui d�Artois, Ducele de Berry, la opera din Paris
de catre un asasin solitar motivate politic , a lansat o polemica a politicii
moderate �n spa?iul public. Regimul nu luase masuri destule �mpotriva inamicilor.
Asasinatul politic avea sa duca la schimbarea cursului politicii franceze.Aceasta
pierdere a devastat nu numai familia, ci a pus continuarea dinastiei Bourbon �n
pericol caci ducele Angoul�me nu avea nici un copil. Parlamentul a dezbatut
abolirea legii salice care a excludea femeile din succesiune. Cu toate acestea,
vaduva ducelui de Berry, Caroline de Napoli-Sicilia,a devenit gravida ?i a dat na?
tere unui fiu, Henry, Ducele de Bordeaux.

Ludovic al XVIII-lea a fost determinat sa cedeze presiunii exercitate de partizanii

fratelui sau ?i l-a numit succesor la tron pe Contele d'Artois. �n 1824, regele
Ludovic al XVIII-lea a murit ?i a fost succedat de Contele d� Artois, Carol al X-
lea.

Domnia lui Carol al X-lea (1824-1830)

Carol al X-lea

Incoronarea lui Carol al X-lea

Carol al X-lea al Fran?ei s-a �ncoronat �n 1825, potrivit vechiului ceremonial, la
Catedrala de la Reims, accept�nd caracterul sacru. Acesta, fiind monarh de drept
divin, controla majoritatea Camerei Deputa?ilor. De?i nu existau partide politice,
presa juca un rol important. �n jurul cotidienelor politice s-au polarizat oameni
politici care formau grupari ?i care se angajau �n diverse dezbateri. O parte din
presa politica era controlata de liberali.

Pentru a-?i cre?te prestigiul ?i realiz�nd ca era contestat de o opozi?ie liberala

puternica ?i ca regimul sau era vulnerabil, Carol al X-lea a trimis o expedi?ie
militara �mpotriva pira?ilor din Alger sub pretextul unui incident diplomatic �ntre
regen?a din Alger ?i Fran?a cu ani �n urma. Expedi?ia a fost organizata cu toate
for?ele ?i astfel, Algerul (fiind locuit ?i de o popula?ie europeana majoritara) a
fost cucerit. Din pacate, succesul nu a putut fi fructificat de Carol al X-lea
pentru consolidarea regimului sau. Au fost ocupate principalele ora?e, deci nu se
dorea chiar crearea unei colonii permanente. Activitatea pira?ilor a fost
anihilata, iar francezii nu s-au retras timp de mul?i ani ?i s-au extins catre De?
ertul Sahara.

Carol al X-lea acorda premii artistilor

�n 1825 a fost adoptata Legea Miliardului care acorda compensa?ii celor care
suferisera �n timpul Revolu?iei ?i �n timpul Imperiului. 600 de milioane de franci
au fost acorda?i ca despagubiri. De pe urma legii a profitat Ducele d� Orleans, o
ramura paralela a Bourbonilor. Familia Ducelui d� Orleans era principalul
proprietar al Fran?ei, cu foarte pu?ina rectitudine �n atitudine. Nu a parasit
Fran?a ca celelalte familii nobiliare, fiind interesatasa ram�na �n aten?ia vie?ii
publice. Ducele Louis Phillipe Joseph al II-lea a renun?at la titlul sau nobiliar,
spun�ndu-?i �Philippe Egalite�. A fost �nsa ghilotinat �n 1793, iar fiul sau, Louis
Phillippe I, va beneficia de bani �n 1825.

�n 1827 a fost desfiin?ata Garda Na?ionala, institu?ie aparuta la �nceputul Revolu?

iei ce era deschisa burgheziei ?i clasei mijlocii. Opinia publica considera ca prin
masurile luate, regele ?i colaboratorii sai doreau sa instaureze o monarhie prin
care sa �nlature Charta Constitu?ionala ?i sa readuca vechiul regim la putere.Mul?i
deputa?i au adresat o rezolu?ie prin care se cerea ca guvernul sa guverneze
�mpreuna cu parlamentul pentru ca Fran?a sa adopte un regim parlamentar. Guvernul
trebuia sa fie responsabil �n primul r�nd �n fa?a Parlamentului ?i apoi regelui.
Mo?iunea a fost adoptata de mul?i deputa?i. Regele a dorit sa solu?ioneze
atitudinea prin dizolvarea Camerei ?i a convocat noi alegeri �n vara anului 1830.
�nsa alegerile vor constitui o opozi?ie ?i mai mare dec�t cea dinainte.

Eug�ne Delacroix - La libert� guidant le peuple

Regele face uz de prerogative de a emite ordonan?e regale prin care dizolva
parlamentul, modific�nd legea electorala, fix�nd noi alegeri ?i elimin�nd
libertatea de exprimare. Presa liberala ?i liberalii considerau acest act ca fiind
o lovitura de stat regala. Astfel, pe 27-29 iulie 1830 izbucnesc luptele de strada,
iar Armata Regala, prost administrata , a fost for?ata sa se retraga. �ncepuse o
noua revolu?ie. Curtea regala s-a retras ?i a parasit Parisul pentru a nu antrena ?
ara �ntr-un razboi civil. Carol a abdicat la 30 iulie 1830 la Rambouillet �n
favoarea nepotului sau, ducele de Bordeaux, ?i a parasit Fran?a ?i va pleca �n exil
�n Austria unde va muri �n 1836 . Totu?i, Camera Deputa?ilor controlata de liberali
a refuzat sa-l confirme pe ducele de Bordeaux drept Henric al V-lea vot�ndu-l pe
ducele de Orl�ans, Ludovic-Filip drept rege al Fran?ei.

Monarhia de Bourbon a cazut definitiv.

Monarhia din Iulie: Domnia lui Ludovic Filip (1830-1848)

Drapelul Frantei in timpul monarhiei din Iulie Emblema monarhiei din Iulie

Louis-Philippe

Aducerea ramasitelor lui Napoleon

Ducele d�Orleans, Louis Phillipe I, a profitat de pe urma revolu?iei. O mica
grupare dorea instaurarea republicii. Marea majoritatea politicienilor aveau �nsa
convingeri monarhice. La �nceputul lui iulie 1830, Ducele de Orleans, Louise
Phillipe I este proclamat ca rege al francezilor:Ludovic-Filip al Fran?ei. Este
impusa o noua constitu?ie prin care era garantata suveranitatea na?ionala, iar
regele era depozitar al suveranita?ii na?ionale. Drapelul oficial al Fran?ei devine
Tricolorul. Catolicismul nu mai era religia de stat, ci religia majoritara conform
Concordatului. Numarul alegatorilor a crescut la 250 000. Era un regim politic care
se baza pe cooptarea la putere a elitelor. Marea Burghezie a fost asociata la
putere, iar rolul aristocra?iei, de?i ata?ata dinastiei de Bourbon, a fost
estompat.

Ludovic Filip oferind drapelul francez catre Garda Nationala

Ia na?tere un nou curent politic-Legitimismul, sus?inut de partizanii Bourbonilor
din r�ndul aristocra?iei ?i clerului. Legitimi?tii au boicotat via?a politica
franceza �ncerc�nd sa readuca la putere dinastia de Bourbon. Ludovic Filip a
�nt�mpinat dificulta?i pentru consolidarea regimului. �ntre 1830-1835 au loc
fram�ntari, conflicte grave care pun sub semnul �ntrebarii autoritatea. Legitimi?
tii ?i Republicanii (decept?ona?i de rezultatul revolu?iei din iulie 1830) erau
taberele beligerante ce se vor infrunta pe parcursul timpului. Fran?a devenise un
stat de azil politic pentru militan?i, revolu?ionari ?i politicieni din Europa care
se refugiau. Fran?a, alaturi de Marea Britanie, avea un regim mai liberal dec�t tot
restul Europei.

�n august 1830, la Bruxelles, s-a declan?at o revolu?ie �n favoarea independen?ei

Belgiei. Belgienii se considerau a fi sub ocupa?ie olandeza ?i �?i puneau
urmatoarele probleme: crearea unui nou stat-prima entorsa a Congresului de la
Viena, unirea Belgiei cu Fran?a sau transformarea acesteia �ntr-un stat satelit al
Fran?ei. �n cele din urma, Belgiei i-a fost recunoscuta independen?a, condusa de un
rege dintr-o alta dinastie, devenind un stat neutru.

Agita?ia cuprinse �ntreaga Europa: conflicte �n statele italiene ?i cele germane ?i

o insurec?ie na?ionala �n Polonia, un regat autonom condus de ?arul Rusiei. �n 1830
se zvonea ca Fran?a sprijinea revolu?ia din Polonia. Rusia �nfr�nge revolu?ia �n
1831 ?i desfiin?eaza autonomia Poloniei, fiind constituit un stat polonez cu mai
pu?ine drepturi pentru autohtoni. Mul?i patrio?i, lideri politici ?i militari
polonezi s-au refugiat �n Fran?a, form�nd un guvern din exil.

Din cauza apari?iei proletariatului ?i situa?iei materiale precare, au loc

incidente grave. �n 1831 a fost create Legiunea Straina care va avea un rol �n
continuarea cuceririi Algerului ?i reprimarea rezisten?ei. �n 1832 are loc o
tentativa de insurec?ie regalista care a fost anihilata. Legitimi?tii au �ncercat
declan?area unei insurec?ii �n Vandeea.
�n Alger, sub conducerea lui Abd-el Kader, algerienii �ncep un �jihad� �mpotriva
francezilor ?i timp de un deceniu sunt duse lupte cr�ncene �ntre armata franceza ?i
trupele lui Abd-el Kader. Abd-el Kader �l atrage �n lupta ?i pe sultanul Marocului,
�nsa trupele marocane sunt �nfr�nte. �n cele din urma �n 1837, Abd-el Kader a fost
�nfr�nt dupa lupte ?i atrocita?i comise de ambele par?i. �nfr�nt, devine treptat
favorabil Fran?ei ?i un amic. Francezii au creat Algeria ?i au cobor�t catre sud.
Europenii s-au stabilit pe coasta ?i au avut un rol important economic. To?i
liderii armatei franceze din timpul lui Napoleon al III-lea aveau sa-?i faca
ucenicia �n Algeria, form�ndu-se �nsa un anumit tip de lupta care nu putea fi
aplicat �n Europa.

Bombardarea Algerului

Batalia de la Somah

La prise de Constantine 1837 par Horace Vernet.jpg

Prise de la smalah d Abd-El-Kader a Taguin 16 mai 1843 Horace Vernet.jpg

Atentatul de la Fieschi

Consiliul de ministri de la Palais des Tuileries

Cur�nd, izbucne?te o epidemie de holera care a provocat numeroase victime �n
Europa. Aceasta avea sa fie la originea unor fram�ntari sociale. Din cauza
mortalita?ii ridicate, popula?ia nemul?umita, a acuzat autorita?ile de incompeten?
a. �n 1842, �nsu?i premierul Fran?ei este rapus de holera.Situa?ia de instabilitate
s-a diminuat dupa 1835 dupa ce a avut loc un atentat �mpotriva regelui Ludovic
Filip, o bomba provoc�nd numeroase victime �n r�ndul civililor. S-a �ncercat astfel
sa se restabileasca controlul asupra popula?iei.

Louis-Philippe in 1842
Regimul s-a stabilizat ?i datorita cre?terii economice ?i industrializarii.
�ncepuse revolu?ia feroviara c�nd �n 1832 a fost construita prima linie de cale
ferata, iar �n 1842 fiind impusa o lege ce oferea instruc?iuni privind construirea
cailor ferate. �n 1841 a fost adoptata prima lege sociala. Fran?a era pe locul doi
�n Europa ca putere economica p�na �n 1845 c�nd a �nceput o noua criza.Sistemul
politic impus de Ludovic Filip parea func?ionabil.

Dar odata cu izbucnirea crizei economice �n 1845, ?i-au facut apari?ia c�t mai mul?
i opozan?i ce aparau revendicarile politice precum extinderea dreptului de vot.
Regimul a refuzat ?i �n jurul revendicarii centrale s-a organizat opozi?ia
centrala. Campania trebuia sa se soldeze cu un mare banchet care avea loc la
�nceputul 1848. A fost interzis ?i astfel a �nceput Revolu?ia din 1848 �n Fran?a.
�n cursul manifesta?iilor se deschide focul. ?ara parea ca aluneca spre un razboi
civil. Ludovic Filip a renun?at la tron ?i s-a proclamat Republica a II-a �n
februarie. Ludovic-Filip a murit �n exil �n Anglia, �n anul 1850.

A Doua Republica Franceza (1848-1852)

Drapelul celei de-a doua republici franceze Marele Sigiliu

Revolutia din 1848 in Franta

Guvernul era dominat de republicani modera?i care au �ncercat sa constituie c�t mai
repede un guvern pentru a nu-i lasa pe republicanii radicali sa devina majoritari.
Guvernul provizoriu a impus o serie de masuri sociale. Unul dintre revolu?ionari,
Louis Blanc, era cunoscut pentru scrierile sale ?i pentru ideea sa de a crea
ateliere na?ionale pentru scaderea ?omajului. Un altul era Alphonse de Lamartine
cunoscut ca poet. S-a constituit o comisie care trebuia sa medieze conflictele
�ntre angajatori ?i muncitori. S-a garantat dreptul la munca al ceta?eanului.
Atelierele na?ionale erau ateliere de stat care �i luau pe ?omeri ?i organizau
lucrari publice. De?i erau 100 000 de muncitori, proiectul a e?uat, atelierile
fiind mai degraba azile de caritate.

Fiscalitatea a crescut cu 50%, iar revolu?ia a accentuat criza. Se ducea o campanie

pentru abolirea sclaviei. A fost introdus votul universal (masculin), masa
electorala cresc�nd la un numar de 9 milioane de francezi. S-au programat alegeri
pe baza votului universal, iar participarea �n masa arata ca exista un interes
major pentru politica. Republicanii modera?i au c�?tigat un numar mare de locuri,
urma?i apoi de monarhi?ti a caror cauza legitimista era reprezentata de fiul
ducelui de Berry.

Apare �nsa un nou curent: Orleanismul care era reprezentat de nepotul lui Ludovic
Filip, Contele de Paris, care va dori instaurarea monarhiei constitu?ionale. De pe
urma alegerilor din 1848 a rezultat formarea unei Adunari Na?ionale Constituante,
av�nd principal misiune elaborarea ?i adoptarea unei noi constitu?ii. Dar
conflictele politice continuau �ntre diverse fac?iuni aparute dupa revolu?ie.
Societatea franceza era foarte fragmentata. De?i guvernul dorea sa conduca moderat,
s-au luat masuri ca desfiin?area atelierilor na?ionale, fapt ce a dus la izbucnirea
unor conflicte ce au degenerate pe 23-26 iunie �n Paris. Insurec?ia se extinde �n
cartierele muncitore?ti. Fost conducator al Gardei Na?ionale, republican moderat,
opus vederilor extremiste, a devenit premierul Fran?ei. Insurec?ia este �nfr�nta �n
cele din urma, dar va reprezenta un punct de plecare �n privin?a polarizarii op?
iunilor. Centrul (republicanii modera?i) au fost recul pentru extreme. Constitu?ia
a fost elaborata, bazata pe separarea puterilor �n stat.

Puterea legislativa era reprezentata de un parlament unicameral, puterea executiva

era reprezentata de guvern ?i pre?edintele ales la 4 ani care nu putea dizolva
parlamentul. Apare astfel pe scena politica franceza Louis Napoleon Bonaparte,
nepotul primului �mparat francez, Napoleon I, ?i fiul fratelui acestuia, Louis
Bonaparte. Cu o descenden?a ilustra, a participat la o serie de conspira?ii ?i
tulburari politice �n Italia anilor 1830. A �ncercat sa revina la tronul Fran?ei,
dar a e?uat. A mai �ncercat o noua tentativa �n 1840, dar a fost arestat ?i �nchis.

Napoleon la Strasbourg in 1836

Napoleon la Boulogne

Napoleon incarcerat la Universit� de Ham

Influen?at de autori ca Sant Simon sau Jacque Fourrier, a scris lucrari �n care
propunea solu?ii pentru diminuarea crizei economice ?i efectele negative ale
capitalismului. Sus?inea crearea unor comune agricole pentru diminuarea ?omajului ?
i chiar crearea unor colonii agricole �n Algeria care era sub controlul unei regen?
e.

�n 1846, Ludovic Bonaparte a evadat ?i s-a refugiat �n Marea Britanie unde va

conduce o campanie pentru recrutarea partizanilor pentru a consolida legenda
napoleoniana ?i pentru ca familia Bonaparte sa revina la conducere. Legenda
napoleoniana s-a instalat �n Fran?a abia dupa apari?ia Memorialului de la Sf�nta
Elena �n 1823, o lucrare care nu reflecta realitatea, dar era descris un Napoleon
pe placul francezilor. Interesul pentru epoca glorioasa crescuse �n contrast cu
restaura?ia modesta. Napoleon din Memorialul de la Sf�nta Elena nu era acel �tiran�
care fusese �n realitate. �n 1840, osemintele lui Napoleon au fost repatriate ?i
reinhumate, un milion de francezi aduc�ndu-i un omagiu. �n 1848, Ludovic ?i-a depus
candidatura pe baza votului universal. Acesta c�?tiga alegerile cu o victorie
zdrobitoare, �nving�ndu-l pe contracandidatul sau, generalul Cavaignac, care avea
mai pu?in cu 4 milioane de voturi dec�t acesta. Votul universal func?iona �n sens
moderat conservator, majoritatea locuitorilor francezi fiind ?arani cunoscu?i
pentru pozi?ia conservatoare, tradi?ionalista. ?aranimea dorea mai cur�nd o solu?ie
de stabilitate, de calm politic ?i respingea solu?iile extremist ce puteau sa atace
proprietatea private, neaderand la mentalitatea multor ?coli socialiste care
promovau na?ionalizarea. �n perioada 1848-1851 izbucne?te un conflict �ntre for?ele
conservatoare ?i for?ele socialiste (unele de extrema-st�nga) �n ora?ele
industriale. Izbucne?te apoi un conflict dintre Adunarea Na?ionala ?i pre?edintele
Ludovic Bonaparte care nu putea sa-?i impuna politica la care aspira. Partidul
conservator a modificat legea electorala, iar din 1850 practic nu mai exista votul
universal, elimin�nd 3 milioane de alegatori ai st�ngii.

Lovitura de stat din 1851

Proclamarea imperiului la 'H�tel de ville

Centrul se contracta �n favoarea extremelor ?i se renun?a la votul universal
fiindca la Paris s-au organizat alegeri par?iale, c�?tigate de un candidat
socialist. Eug�ne Sue, influen?at de idei socialiste, a scris cel mai de success
roman de epoca-Misterele Parisului. Ludovic Bonaparte Napoleon a devenit campionul
care dorea sa restabileasca votul universal, devenind tot mai popular. Planuia sa
modifice constitu?ia ?i prerogativele sale. Dorea prelungirea mandatului, refacerea
constitu?iei �n care puterea executiva sa fie mai mare �n raport cu cea
legislativa. Dorea sa ob?ina aceasta modificare a constitu?iei prin Parlament cu o
anumita majoritate-3/4 din parlamentari trebuiau sa fie de acord.

Napoleon Louis Bonaparte

�n 1851 a �ncercat sa revizuiasca constitu?ia prin metoda parlamentara. A reu?it
prin metoda loviturii de stat. A atras o serie de lideri militari ?i cu ajutorul
armatei, partizanilor ?i liderilor politici, pe 1-2 decembrie a organizat o
lovitura de stat. A �nfruntat o rezisten?a ?i lupte pe strada din care au rezultat
200 de mor?i �n Paris. Victor Hugo l-a criticat pe Napoleon ?i acesta a plecat �n
exil unde va scrie o serie de lucrari la adresa lui �Napoleon cel Mic�. Dupa
procese ?i condamnari, constitu?ia a fost modificata, iar schimbarile au fost
supuse unui plebiscit a?a cum procedase unchiul sau, Napoleon. �n decembrie 1851, o
larga majoritate a popula?iei a fost de acord cu modificarile constitu?ionale.
Puterea executiva a ?efului statului era sporita, iar mandatul a fost prelungit la
10 ani. Puterea legislativa a fost diminuata prin fragmentare, apar�nd trei noi
institu?ii publice: Corpul Legislativ (camera inferioara, aleasa cu vot universal),
Senatul (Camera superioara, care nu era aleasa, fiind alcatuita din senatori de
drept, mare?ali, amirali, cler, membri ai casei �regale�) ?i Consiliul de Stat care
�mpreuna cu guvernul, pregatea proiecte de legi.

�n 1852, dupa un turneu prin provincie �ntreprins de pre?edinte, a ?inut o serie de

discursuri �n favoarea reinstaurarii imperiului. Printr-un document adoptat de
Senat, Fran?a se proclama Imperiu, evident fiind organizat un nou plebiscit. Marea
majoritatea popula?iei a acceptat. Pe 2 decembrie 1852, Ludovic Bonaparte Napoleon
este �ncoronat �mparat ca Napoleon al III-lea al Fran?ei, iar Fran?a redevine
imperiu.

Al Doilea Imperiu Francez: Domnia lui Napoleon al III-lea (1852-1870)

Stindardul imperial al lui Napol�on III Stema armatei imperiale Stema celui de-al
doilea Imperiu
Imparatul Napoleon al III-lea

Cel de-al doilea imperiu francez

Haussmann prezinta imparatului planul de reorganizare a capitalei prin anexarea

celor 11 comune pariziene

Moneda de 5 franci cu chipul lui Napoleon III

Trenul lui Napoleon

Napoleon al III-lea a fost vazut ca un personaj negativ de istorici. Nu a fost a?a
caci existau ?i aspecte pozivite. Economic, Fran?a traversa o perioada de cre?
tere ?i dezvoltare economica (nu la fel de mare ca cea din timpul monarhiei din
iulie), precum ?i de prosperitate ?i industrializare. Structurile economice se
modernizau. Statul nu mai era un actor economic, dar avea �nca un rol important
datorita crearii cadrului legislativ favorabil. Statul �n calitatea de finan?ator
al unor lucrari publice (care nu puteau fi �ntreprinse de priva?i) a modernizat
porturile, a modernizat ora?ele, Parisul capat�nd o alta �nfa?i?are dec�t cea
medievala. Parisul nu avea primari, fiind condus de doua autorita?i, �n 1860 fiind
�nglobate multe dintre comunele suburbane �n 20 de arondismente. Un rol important
l-a avut perfectul Senei, Haussman. Economia capitalista era bazata pe ini?iativa
privata ?i erau actori economici semnificativi care au ramas ?i dupa domnia lui
Napoleon al III-lea, precum �ntreprinzatorul �n domeniul industriei metalurgice ?i
siderurgice, Jerome Schneider, un mare producator de armament alaturi de al?i
producatori europeni ca Krup ?i Skoda. Un alt actor economic a fost bancherul ?i
investitorul Baron Rotschild.

Construc?ia re?elei de cai ferate a fost intensificata, cresc�nd de la 3000 km la

17000 km. S-a dat o lege care creeaza principala magistrala feroviara care lega
Parisul de Mediterana. Sunt dezvoltate re?eaua rutiera ?i caile maritime. Sistemul
de credit a fost modernizat. Apar banci moderne ca Credit Lionnais, Soci�t�
G�n�rale, Banque des Pays Bas �n 1864 ?i Banque de Paris �n 1869, ultimele doua
fuzion�nd �n 1872 ?i form�nd BNP Paribas. Credit Lionnais a facut investi?ii
riscante ?i aproape a falimentat. Agricultura a ramas un segment important
economic.Dar �n 1868 ?i-a facut �nsa apari?ia un parazit, filoxera, care a distrus
viticultura franceza.

Comer?ul s-a modernizat, apar�nd marile magazine. S-au creat magazine cu produse
standardizate de serie, produse textile, precum "Le Bon March�". Sunt construite
galeriile Lafayette pentru clase mici ?i mijlocii. Cel mai mare romancier francez ,
�mile Zola, a scris un roman despre acest magazine-La paradisul femeilor.

Batalia de la Solferino
�n ciuda binefacerilor, imperiul devine tot mai autoritar. Perioada era lipsita de
conflicte politice ?i de opizitie. Erau organizate doua alegeri generale. Nu mai
existau partide politice �n Fran?a, alegerile fiind c�?tigate doar de candida?ii
oficiali. Era un regim cu instrumente ce controla via?a politica. �n 1852 s-a
adoptat o legisla?ie privind controlul presei care era singurul mijloc prin care
opozi?ia �?i putea face sim?ita prezen?a. Cultura era controlata. Napoleon al III-
lea �n?elese ca avea nevoie de Biserica Catolica ?i a luat-o drept aliat. Catolicii
din Fran?a doreau �nsa eliminarea Statului Papal ?i unificarea Italiei.

Din 1859 este adoptata o lege de amnistie, fiind amnistia?i to?i cei care s-au opus
loviturii de stat din 1851. Napoleon considera ca Fran?a era pregatita pentru
liberalizare. Dupa 1860 a luat masuri prin care �ntarea puterea legislativa.
Deputa?ii aveau �n sf�r?it drepturi de a elabora legi, de a-?i spune punctul de
vedere ?i puteau sa faca interpelari la adresa unui ministru. Bugetul putea fi
discutat ?i votat pe capitol ?i se puteau verifica sumele ?i cheltuielile.
�n 1863 au loc alegeri libere. Administra?ia imperial nu mai intervenise. Opozi?ia
putea sa se manifeste. �n corpul legislative s-a creat un mic grup de republicani ?
i un grup de liberali �n pozi?ia de opozi?ie. Adolphe Thiers, adept al
liberalismului, s-a �ntors din exil. Procesul de liberalizare a continuat ?i au
fost impuse masuri sociale �n 1864 prin care se putea permite constituirea
sindicatelor ?i de acorda drept de greva. Napoleon �ncerca sa se asocieze cu
proletariatul. �n Interna?ionala I s-au �nscris 250 000 de francezi.

Nu existau partide organizate, ci doar sec?ii na?ionale. �n 1867 deputa?ii au

primit drept de interpelare. �n 1868, legile restrictive despre presa au suferit
modificari radicale. Puteau fi publicate ziare republicane ?i chiar ziare de opozi?
ie acerba la adresa lui Napoleon al III-lea. �n 1869 au loc ultimele alegeri �n
care s-au desfa?urat campanii electorale fara ca puterea imperiala sa intervina.
Opozi?ia organiz�ndu-se bine, alcatuita din liberalii lui Thiers ?i republicanii
lui Gambetta, �n cursul campaniei electorale, Napoleon sus?ine un discurs cunoscut
ca "Programul de la Belleville" ce presupunea separarea Bisericii de stat, crearea
unui �nva?am�nt laic, desfiin?area armatei permanente, �nlocuirea acesteia cu o
Garda Na?ionala, �narmarea poporului, alegerea func?ionarilor, introducerea unor
impozite care sa-i taxeze pe cei boga?i. Sus?inatorii lui Napoleon au c�?tigat, dar
nu au avansat destul, opozi?ia reprezent�nd �nca o for?a de luat �n seama. �n
fruntea guvernului a fost numit Ollivier, fost republican, care dorea sa formeze un
guvern bazat pe o mare majoritate parlamentara. Pentru a-?i consolida regimul, dar
fara a renun?a la masurile liberale ?i realiz�nd ca opozi?ia are dreptul de a se
exprima ?i organiza, Napoleon a organizat ultimul plebiscit �n mai 1870 daca
francezii erau de acord cu reformele implementate de dupa 1860. La un scor mic,
Napoleon a c�?tigat, �n favoarea sa vot�nd 7 milioane de francezi, doar 1,5
milioane fiind �mpotriva. Se anun?a un viitor luminos pentru dinastia a carei baze
au fost puse dupa ce �n 1856 se nascuse prin?ul-mo?tenitor.

Soldati francezi in razboiul franco-prusac

Dar o gre?eala grava avea sa coste viitorul imperiului: razboiul cu Prusia. Dupa ce
�n 1868, �n Spania se declan?ase o revolu?ie ?i o criza prelungita care a dus la
alungarea reginei Isabella a Spaniei, mul?i membri ai familiei domnitoare
Hohenzollern doreau sa candideze pentru tronul gol. Fran?a parea sa se simta
amenin?ata din ambele par?i cu o Spanie condusa ipotetic de o familie germana
regala ?i de Prusia care repurtase razboaie victorioase ?i cu o experien?a militara
incredibila. Diploma?ii francezi ?i ambasadorul francez la Berlin au �ncercat sa-l
convinga pe regele Wilhelm I sa retraga candidature membrului familiei Hohenzollern
pentru ocuparea tronului Spaniei. Regele a reguzat, mai ales ca Bismark chiar dorea
cu orice pre? razboiul. Fran?a parea sa fie umilita de Prusia. S-a instalat o
frebra na?ionalista ?i belicista, Fran?a dorind sa razbune afrontul suferit.

�n 1870 declara razboi Prusiei care de?inea o armata numeroasa, bine instruita ?i
echipata, av�nd acces la mai multe cai ferate care sa le transporte rapid trupe,
dispun�nd ?i de un Stat Major. Fran?a era dezavantajata.

Spicheren-Roter Berg.png

La charge du 9e r�g de Cuirs Morsbronn 4391.JPG

Battle-Mars-Le-Tour-large.jpg

Ernst Zimmer - Das Lauenburgische J�ger-Bataillon Nr. 9 bei Gravelotte.jpg

Bapaume-tableau-Faidherbe.jpg
Capitularea lui Napoleon al III-lea

Capitularea de la Sedan
Din august 1870 francezii au suferit �nfr�ngeri grele. Alsacia ?i Strasbourg au
fost ocupate. Napoleon al III-lea a facut impruden?a de a pleca pe front. A avut
multe de suferit ?i a trebuit sa plateasca cu tronul pentru grava �nfr�ngere
militara. La 4 septembrie 1870, regimul imperial s-a prabu?it. Republicanii au
ocupat primaria Parisului ?i au format un guvern de uniune na?ionala, proclam�nd
republica fara nicio rezisten?a.Afl�ndu-se dezastrul de pe front �n capitala,
nimeni nu a mai izbutit sa apere regimul imperial. Republica continua rezisten?a,
dar fara a reu?i sa �ntoarca soarta razboului. Armata germana nu putea fi
respinsa ?i �nfr�nta. Parisul a fost asediat ?i bombardat, iar �n ianuarie 1871 a
fost semnat armisti?iul ?i pacea. Fran?a a pierdut Alsacia ?i Lorena ?i a trebuit
sa plateasca 5 miliarde de franci ca despagubiri care vor fi achitate abia �n 1873
c�nd armata prusaca se va retrage. Napoleon al III-lea a fost luat prizonier.