Dacia era în antichitate țara locuită de geto-daci, care erau împărțiți într-un număr mai mare de state

iar ei ocupau un teritoriu cuprins între: râulTisa (vest), râul Nistru și Marea

Neagră (est), Dunărea (sud) și Carpații Păduroși (nord). În anumite părți chiar depășeau aceste
hotare: spre est peste Nistru, "înaintând până spre Bug", iar spre vest, "ajunseră până la Dunărea
panonică".[1]

Regatul dacic a ajuns la cea mai mare întindere a sa în timpul regeluiBurebista, având ca hotare:
țărmul Mării Negre și Bugul - spre est, Cadrilaterul boem, Dunărea panonică și Morava - spre vest,
Carpații Păduroși - spre nord, iar Muntele Haemus (lanțul Balcanilor) - spre sud. Capitala regatului
era orașul Argedava.[2]

Cuprins

 1Geto-dacii
 2Înfățișarea caracteristică dacilor
 3Civilizație și cultură
o 3.1Religie
o 3.2Societate
o 3.3Economie
o 3.4Limbă
 4Entități politice
 5Cucerirea romană
 6Stăpânirea romană
 7Retragerea romană
 8Recucerirea Daciei de către Constantin cel Mare
 9Imperiul Roman ca Imperiul Dac
 10Dacii în izvoarele istorice din evul mediu timpuriu
 11Vezi și
 12Note
 13Bibliografie
 14Lectură suplimentară
 15Legături externe

Geto-dacii[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Cultura și civilizația dacică.

Conform informațiilor rămase de la Strabon, dacii locuiau în zona muntoasă (și indică râul Mureș)
până în partea superioară a Dunării(denumită Danubius - de la izvoare și până la Drobeta), iar geții
stăpâneau partea de la cataracte, (astăzi Cazane) denumită Istru până la vărsarea acesteia în Marea
Neagră. Tot el spune că "dacii au aceeași limbă cu geții" și că "elenii i-au socotit pe geți de neam
tracic". De asemenea Dio Cassius ce spune că regele getic Burebista i-a zdrobit
peboii și tauriscii conduși de regele Critasir, afirmă că Critasir a fost învins de daci, și păstrează
denumirea luptătorilor armatei de geți sau dacipentru a denumi popoarele de la Nord.

Totuși prima relatare despre geți aparține lui Herodot care relatează campania din 514–512 î.Hr. a
lui Darius împotriva sciților la nord de Marea Neagră,[3] și arată că "înainte de a ajunge la Istru, biruie
mai întâi pe geți care s-au crezut nemuritori", iar despre faptul că au pierdut lupta spune: "ei (geții) au
fost cei mai viteji și cei mai neînfricați dintre traci".[4]

De la istoricul grec Diodorus Siculus aflăm despre victoria strălucită din anul 300 î.Hr. a regelui
get Dromihete împotriva regelui macedonean al Traciei, Lisimahos, dar și de generozitatea pe care
acesta a arătat-o învinsului, organizând un ospăț pentru el și ceilalți comandanți captivi,geții
mâncând cu linguri și castroane de lemn, iar comandanții capturați mâncând cu tacâmuri și din
farfurii de aur, pentru ca mai apoi să-i elibereze. Scriitorul antic Justinus ne relatează că în timpul
luiOroles, dacii au fost învinși de bastarni, iar regele lor i-a pedepsit să se poarte ca femeile și doar o
victorie în altă bătălie le aduce iertarea.

Inscripțiile descoperite la Histria menționează numele a doi regi geți dinsecolul al III-lea

î.Hr., Zalmodegicos și Rhemaxos, față de care ascultau cetățile grecești din Dobrogea. Trogus
Pompeius (sec. I î.e.n. - sec. I e.n.) în Prologul cărții a XXXII-a menționează un "salt de putere a
dacilor conduși prin regele Rubobostes și a numărului lor".

Contemporan cu evenimentele care au dus la constituirea regatului dac, în anul 70 î.Hr., geograful și
istoricul Strabon (63 î.Hr. - 19 d.Hr.) relatează: "Ajungând în fruntea neamului său... getul Burebista l-
a înălțat atât de mult...încât, a ajuns să fie temut și de romani.[5] O inscripție grecească
din Dionysopolis (Balcic) îl descrie pe Burebista ca fiind: "cel dintâi și cel mai mare dintre regii
din Tracia". Victoriile din luptele purtate de Burebista cu neamurile vecine au făcut ca regatul dacic
să ajungă la cea mai mare întindere a sa. De asemenea, pentru a obține aceste succese, Burebista,
ajutat și de preotul Deceneu a săvârșit o reformă politico-religioasă a poporului, bazată pe
"abstinență și sobrietate și ascultare de porunci".[6] Dacă la început capitala a fost laArgedava,
Burebista a construit una nouă: Sarmizegetusa.[7] Trebuie precizat că: "Păreri ca acelea care văd în
numele capitalei dacice Sarmizegetusa o amintire asarmaților n-au nici un temei istoric".[8]

Intenția lui Cezar de a organiza o mare expediție în anul 44 î.Hr., împotriva dacilor nu s-a concretizat
deoarece a fost asasinat. Nu la mult timp după aceea, și Burebista "a căzut victima unei conspirații
de nemulțumiți". După moartea sa, regatul s-a divizat, astfel încât în timpul lui Octavianus
Augustus existau 5 regate dacice, în stânga Dunării, iar în Dobrogea trei. Regii din Dobrogea
erau: Roles, Zyraxes și Dapyx. Despre Cotiso se spune că a fost în discuții cu Octavianus Augustus
pentru a se căsători cu fiica acestuia Iulia, însă căsătoria nu a mai avut loc. Dicomes a fost unul
dintre regii daci care a continuat politica de ostilitate dusă față de Imperiul Roman. Cum regatul său
era în câmpia munteană, a încercat să-și întindă stăpânirea peste Dunăre. Ajutat și de bastarni, a
trecut în sudul Dunării și i-a bătut pe moesi, tribali,dardani și denteleti. Cum cei din urmă, denteletii -
un neam tracic, erau sub protecția romanilor, aceștia trimit o armată sub conducerea lui Crassus,
care ajutat și de regele get Roles, duce o serie de bătălii contra bastarnilor. Un alt rege
dac, Scorilo (cca. 28 - 68 e.n.) credea și el că nu e bine să intre în conflict cu romanii și la insistențele
celor care doreau să atace provinciile de peste Dunăre le explică printr-o pildă practică relatată de
istoricul Frontinus: "Scorilo... a pus doi câini să se mănânce între ei și când erau mai în focul bătăliei,
le-a arătat un lup pe care, îndată, lăsând furia dintre ei, câinii s-au aruncat".[9]

În fața pericolului roman ajuns la Dunăre, regele Duras a cedat conducerea luiDecebal. Acest fapt
este relatat de Dio Cassius: "Duras care domnise mai înainte lăsase de bună voie domnia", în
favoarea lui Decebal, "fiindcă era foarte priceput la planurile de război și iscu