Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cadru didactic:
Iosif Nemoianu
Student:
Model numeric pentru studiul unui traductor de proximitate inductiv
de tip bobină simplă
Cel mai simplu traductor de tip inductiv pentru evidenţierea vecinătăţii sau pentru
măsurarea distanţei faţă de un corp metalic se bazează pe modificarea parametrilor echivalenţi ai
unei bobine parcurse de curent alternativ, în principal a inductivităţii acestei bobine în funcţie de
poziţia relativă traductor – corp metalic. Această modificare este rezultatul prezenţei curenţilor
induşi în corpul din proximitatea bobinei a căror intensitatea depinde între altele de poziţia
relativă dintre bobina inductor şi corpul indus, respectiv de cuplajul electromagnetic inductor –
indus. În ipoteza că nici-un alt corp conductor şi/sau magnetic nu se află în imediata vecinătate a
ansamblului bobină – corp proxim, parametrii principali ai cuplajului inductor - indus într-un
traductor inductiv tip bobină simplă sunt următorii:
- configuraţia geometrică şi numărul de spire ale bobinei;
- configuraţia geometrică a corpului proxim;
- rezistivitatea şi permeabilitatea – mai precis, proprietăţile de magnetizare ale
corpului proxim;
- poziţia relativă bobină – corp;
- frecvenţa de alimentare a bobinei.
În aplicaţia de faţă se dezvoltă un model numeric destinat studiului modelui fizic simplu
al traductorului de proximitate din Fig. 1, în care bobina are formă toroidală, are contur circular
şi secţiune dreptunghiulară, corpul din proximitate este semispatiului.
Chiar şi pentru configuraţia geometrică simplă din Fig.1, dar cu atât mai mult în cazul
unor configuraţii geometrice neregulate sau al corpurilor magnetic sau electric neliniare, un
model numeric este singurul care poate să ofere de exemplu caracteristica statică a
traductorului, respectiv variaţia inductivităţii în funcţie de poziţia relativă bobină – corp, cu
acurateţea impusă de precizia măsurării electrice a mărimilor neelectrice.
S-a realizat modelul numeric în element finit destinat studiului unui traductor de
proximitate cu curenţi induşi tip bobină simplă de formă toroidală, paralelă cu suprafaţă unei
plăci din oţel nemagnetic de grosime considerabilă.
Am determinat dependenţa inductivităţii bobinei – inductor şi a sensibilităţii
traductorului în funcţie de distanţa la care aceasta se află faţă de suprafaţa plană a plăcii -
indus.
Să se studieze modificarea caracteristicilor traductorului atunci când placa este din
oţel magnetic.
unde ω= 2πf, f este frecvenţa, ρ este rezistivitatea şi μ este permeabilitatea magnetică. Termenul
al doilea din partea stângă a ecuaţiei este densitatea curenţilor induşi, J2, nenulă doar în regiunea
plăcii indus (unde ρ are valoare finită). Densitatea de curent J1 este diferită de zero doar în cele
două regiuni (suprafeţe dreptunghiulare) care reprezintă secţiunea axială prin bobina inductor.
Bobina este realizată din conductor filiform, deci aceste regiuni sunt de tipul fără curenţi induşi,
motiv pentru care modelul de material care se asociază unor astfel de regiuni este neconductor
(echivalent cu ρ→∞ în ecuaţia de mai sus) şi nemagnetic.
Modelul numeric prezentat în continuare, dezvoltat în Matlab, presupune determinarea prin
metoda elementelor finite a necunoscutei A(r, z).
Definirea domeniului de calcul al câmpului electromagnetic
Liniile câmpului magnetic şi harta inducţiei magnetice pentru placa nemagnetică sunt
reprezentate în Fig. 4 şi 5 pentru OA = 30 mm.