Înţelegerea noastră şi interesul manifestat faţă de corpul uman sunt consecinţele

lungii transformări prin care a trecut societatea umană.

Tatuajele sunt în ziua de astazi un "accesoriu" foarte la modă. De fapt, ele
înregistreaza cea mai mare popularitate de care s-a bucurat vreodata acest tip de
pictură pe trup. Modificările corporale transformă corpul şi, odată cu asta, şi
identitatea pe care-o atribuim cuiva. Dar nici modificările corporale nu sunt un
element fix.
Corpul reprezintă modul prin care oameni se diferenţiază de ceilalţi, dar în acelaş
timp şi modul prin care interacţiunea socială are loc. Noi ne formăm identitatea
personală şi socială şi stabilim relaţi cu cei din jur prin intermediul corpului. În
plus, manipularea corpului, de exemplu, prin tatuaje poate fi considerată ca fiind
o practica prin care o persoană se indentifică cu ea însăşi şi îşi crează o poziţie
clară în relaţiile cu ceilalţi. Este limpede, din punct de vedere sociologic, că a
avea un corp cu trăsături specifice, care are o anumită poziţionare în societate
este crucial pentru identificarea şi recunoaşterea persoanelor.

În închisoare, tatuajele pot deveni o parte importantă din uniforma unui

ocnaș. Nu doar marchează infracțiunea pentru care a intrat la bulău, ci
servește și ca instrument de comunicare pentru alții. Un pumnal prin gât,
de exemplu, sugerează că pușcăriașul a ucis pe cineva în închisoare și
funcționează în continuare ca asasin plătit.

Madona și pruncul e unul dintre cele mai populare tatuaje purtate de

infractori și poate avea mai multe semnificații. Poate simboliza loialitatea
față de un clan de infractori, poate însemna că purtătorul crede că mama
lui Iisus îl păzește de rău, poate arăta că purtătorul se află în spatele
gratiilor de la o vârstă fragedă...

În închisorile rusești, o biserică sau o mânăstire e interpretată ca un semn

al hoțului, iar numărul cupolelor de pe biserică semnifică numărul
condamnărilor. Crucea e tatuată de obicei pe cea mai importantă parte a
corpului: pieptul. Asta arată o devoțiune față de tradițiile hoților și
dovedește că trupul purtătorului nu a fost pătat de trădare – că e curat în
fața colegilor lui hoți. Toate crucile arată că purtătorul face parte din casta
hoților.

În era sovietică, corpul tatuat al unui hoț îi arăta statutul în lumea

infractorilor. Tatuajul vor v zakone (hoț legitim) funcționa ca o uniformă
cu decorații și îi oferea distincție purtătorului. În jargonul hoților, setul
tradițional de tatuaje era cunoscut sub numele de frak s ordenami (frac cu
decorații). Aceste tatuaje transmiteau informații secrete, simbolice, care la
prima vedere puteau părea familiare oricui – o femeie goală, un diavol, o
lumânare aprinsă și așa mai departe.
Aceste imagini funcționau ca un dosar biografic al hoțului. Îi detaliau
realizările și eșecurile, spuneau adevărul despre el. Erau pașaportul lui,
soluția pentru supraviețuire. Imediat ce un deținut intra în închisoare,
realiza rapid care erau hoții de la conducere. Apoi le copiau atât tatuajele,
cât și comportamentul, în speranța că își vor ridica statutul. Pentru
autoprotecție, trebuiau să se arate excepționali, experimentați, și curajoși.

Prima întrebare care i se punea unui nou venit în închisoare era: „Îți asumi
tatuajele pe care le porți?” Dacă tatuajele nu-i reflectau corect statutul,
deținutul era obligat să le șteargă cu un cuțit, șmirghel, un ciob sau o
cărămidă. După care era bătut, violat sau omorât. În lumea hoților, un
bărbat fără tatuaje nu are niciun fel de statut social.

cărțile de joc ca structura simbolica in penitenciare

Grupurile de deținuți aparțin mai multor masti (suite) iar simbolurile de pe

cărți sunt reprezentate în tatuaje lor. Cele mai nobile cărți sunt regii de
inimă neagră și de treflă. Prin contrast, cărțile roșii sunt cele mai puțin
nobile. Informatorii sunt marcați cu romb, iar cei care au inimă roșie sunt
considerati „femeile” închisorii. Aceste simboluri din urmă erau aplicate cu
forța și îl privau pe purtătorul lor de statut. Semnele sunt folosite pentru a
întări puterea hoților și funcționeaza ca un avertisment pentru populația
închisorii.

Mai inainte se foloseau și imagini alegorice pentru a transmite mesaje

despre purtător. De exemplu, dacă un hoț nu-și plătea datoriile la cărți, i se
tatuau imagini cu acte de copulație. Erau tatuaje de pedeapsă. Dacă un hoț
era priceput la cărți, avea tatuate trefle, inimi negre și roșii și romburi pe
încheieturile degetelor. În rusă, primele litere din orice suită rezumau
expresia Kogda Vyidu Budu Chelovekom („O să fiu bărbat când ies”) și
confirmau intenția purtătorului de a-și continua viața de infractor.