câteva lecţii ale secolului XX (Vladimir Tismăneanu)
„Diavolul în istorie este o analiză incitantă a relației dintre comunism și fascism.
Reflectând experiențele personale ale autorului în cadrul totalitarismului
comunist, aceasta este o carte despre patimi politice, radicalism, idealuri utopice, și consecințele lor catastrofale în experimentele de inginerie socială ale secolului douăzeci.
Vladimir Tismăneanu compară strălucit comunismul și fascismul ca sisteme
ale totalitarismului politic, aflate în competiţie, uneori suprapunându-se, și uneori, izbitor de asemănătoare. El examinează recursul inerent la ideologie al acestor mișcări politice radicale, revoluționare, viziunile mântuirii și revoluției pe care le-au urmat, valoarea și tipurile de carismă ale liderilor din cadrul acestor mișcări politice, locul violenței în aceste sisteme, precum și moştenirea lor în politica contemporană.(pag 40:50)
Autorul discută gânditori care au dat formă înțelegerii contemporane a
mișcărilor totalitare – oameni ca Hannah Arendt, Aron Raymond, Berlin Isaia, Albert Camus, François Furet, Tony Judt, Kershaw Ian, Kolakowski Leszek, Richard Pipes, și Robert Tucker C.
În aceeaşi măsură, este o analiză teoretică filosofiilor practice ale marxism-
leninismului și fascismului, precum şi o biografie politică a unor figuri individuale, această carte se referă la întruparea unor principii diabolic de nihiliste ale subjugării și condiționării umane în numele unor ţeluri pretins pure și purificatoare.(pag 70:72)
În cele din urmă, autorul susține că nici un angajament ideologic, indiferent
cât de atrăgător, nu ar trebui să prevaleze asupra vreodată sanctitatea vieții umane. El ajunge la concluzia că nici un partid, mișcare, sau lider nu are dreptul de a dicta adepţilor săi să renunțe la facultățile lor critice și să îmbrățișeze o viziune delirantă pseudo-miraculoasă, mistic autocentrică, a fericirii obligatorii.”