Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
extindere neasteptate
In ochi lumina este focalizata pe retina de sistemul cornee-cristalin (fig 47,b) care
alcatuieste un sistem convergent cu distanta focala de aproximativ 1,8 cm
(covergenta 59 dioptrii).
In fond, corneea transparenta constituie, datorita curburilor diferite ale celor
doua fete (1, 2 fig 48, a), un dublu dioptru sferic centrat pe aceeasi axa.Raza fetei
anterioare este de 8 mm,iar a fetei posterioare de 6,5 mm.Este important pentru
ceea ce urmeaza desi aici pare un detaliu nesemnificativ, ca la margine curbura
celor doua fete ale corneei este mai mica.Coaxial cu corneea se afla cristalinul
care este o lentila biconvexa convergenta neomogena, asimetrica (fetele 3,4 au
razele de 10 mm si respectiv,6 mm), avand la mijloc o grosime de 3,5 mm si un
indice de refractie mediu de 1,437, mai mare la centru decat la periferie.Tot acest
sistem optic are o axa care intersecteza retina intr-o mica regiune numita « ochi
redus ».centru optic este situat in interiorul cristalinului aproape de fata
interioara. Cauza distantelor focale diferite rezida in faptul ca imaginea se
formeaza intr-un mediu cu indicele de refractie diferit de cel al aerului.
Cunoscand ca ochiul are patru suprafete sferice pe care se produce atat refractia
cat si reflexia, Johannes Purkinje,fiziolog ceh, a avut ideea sa plaseze la 10-15 cm
in fata ochiului unui subiect cu vedere normala,deci la o distanta mai mica de
punctul proxim, o mica lumanare aprinsa.Observand ochiul subiectului, Purkinje a
vazut patru imagini : una inversata,reala si inca trei drepte, virtuale. Acestea sunt
imagini obtinute prin reflexia pe suprafata posterioara a cristalinului (oglinda
concava), respectiv pe cele doua fete ale corneei si suprafata anterioara a
cristalinului (oglinda convexa). Apropiind lumanarea de ochi, imaginea dreapta se
micsoreaza, semn ca suprafata devine convexa. Suprafata posterioara sufera
aceeasi modificare, dar mai putin accentuata. Din acest experiment rezulta
modificarea formei cristalinului in functie de distanta obiectului fata de ochi. Se
descoperea astfel un act reflex involuntar prin care ochiul realizeaza punerea la
punct a imagimii.
La om, irisul are acelasi rol prin micsorarea pupilei. Irisul, ca si diafragma, au si o
alta functie, de a regla patrundrea in ochi a unui flux de energie luminoasa
adecvat, necesar impresionarii suficiente a retinei. In plus, lucru foarte cunoscut,
prin micsorarea pupilei ochiul se apara impotriva unei intensitati luminoase
daunatoare.
Sistemul optic al ochiului uman are nenumarate ‘detalii’ prin care natura a reusit
sa atenueze aberatiile. Datorita aplatizarii corneei in regiunea ei marginala,
convergenta acestei parti scade, aducand razele periferice in acelasi focar cu cele
paraxiale. Un alt amanunt anatomic important este alcatuirea eterogena a
cristalinului care, avand un indice de refractie mai mare in regiunea centrala,
refracta mai puternic fascicolul in centru decat la margine, compesand si pe
aceasta cale aberatia de sferacitate. Dar atenuarea acesteiaberatii este
insuficienta.
Un alt defect al unui sistem optic este,o stiu prea bine opticienii, aberatia
cromatica (de culoare), care provine din fenomenul de dispersie, de neinlaturat la
refractia luminii. In adevar, intrucat indicele de refractie al mediului transparent
din care este construit sistemul este diferit pentru radiatii de frecvente diferite,
imaginea oricarui punct printr-un sistem necorectat apare ca o pata colorata difuz
(fig.52). In aparatul fotografic, sistemul obiectiv este construit din lentile lipite,
care readuc focarele radiiatiilor de la rosu la violet intr-un singur punct.
Aprecierea distantelor
Privand cu ambii ochi ar trebui, deoarece axele optice sunt paralele, sa obtinem
doua imagini, cate una pentru fiecare ochi, ceea ce nu se intampla, deoarece
printr-un act reflex axele convergent spre obiectul fixat (vedere binoculara).
Convergenta axelor variaza cu distanta dintre obiectul vizat si ochi (fig.53). In
acest mod se realizeaza conditia ca doua raze de lumina plecate din acelasi punct-
obiect sa ajunga in doua puncte corespondente pe retinele celor doi ochi.
(Intelegem prin puncte corespondente punctele care se gasesc pe retinele celor
doi ochi la aceeasi distanta masurata pe razele ce pornesc din petele galbene si au
o aceeasi directie (fig.54). Ca vederea binoculara rezulta tocmai din excitarea
simultana a punctelor corespondente este dovedit de un experiment simplu :
vizati un obiect si cu degetul apasati usor lateral unul din globii oculari. Veti
observa doua obiecte in locul unuia singur.
Directia axelor globilor oculari este modificata prin muschii laterali interiori si
exteriori care lucreaza antagonist.
Faptul ca vederea binoculara este importanta pentru aprecierea distantelor,
poate fi dovedit printr-un alt experiment. Tinand un betisor intr-o mana si
acoperind cu cealalta unul din ochi incercam, vazand cu un singur ochi, sa stinga
cu betisorul pe care il tinem in alt betisor fixat intr-un mod oarecare. Vom observa
ca o operatie efectuata simpluin vederea binoculara devine extrem de nesigura in
vederea monoculara.
In ultimul timp s-au creat aparate fotografice la care se pot corela automat timpul
de expunere si deschidere diafragmei. Aceasta este o simpla incercare de a copia
un act reflex complex propriu functionarii ochiului si anume marirea pupilei in
raport cu luminozitatea obiectului privit.
Se stie ca stratul sensibil este depus sub forma unor granule. In figura 55, a, este
infatisata granulatia emulsiei fotografice marita de 2500 de ori. Granulatia poate
fi mai mare sau mai fina. Un film cu granulatia mica si sensibilitatea mare este de
calitate superioara. Cele doua cerinte sunt insa contradictirii :micsorand
granulatia, diminuam si sensibilitatea. Lumina alba este compusa din radiatii de
diferite frecvente. Ea fiind deci un flux de fotoni cu energie variabila, actioneaza
diferit asupra retelei cristaline. Fiecare granula de pe film este redusa sau nu. Nu
exista posibilitatea intermediara. Operatia se face cu unul sau mai multi fotoni
care dau energia necesara labilizarii. Imaginea apare prin puncte, fiind alcatuita
dintr-un mozaic, asa cum este structurata o fotografie din ziar.
Analog, retina este stratul sensibil care ocupa o mare parte a interiorului ochiului
(o deschidere de 240˚). Aici se produce traducerea semnalului luminos in semnale
electrice. Retina nu este numai locul de primire a stimulului optic, ci si primul
sediu in care informatia este prelucrata, deoarece acest strat este un tesut nervos
organizat cu multe interconexiuni, ca si creierul. (Biologii au stabilit ca in cursul
dezvoltarii embrionului uman, o parte din tesutul encefalului se prelungeste in
interiorul ochiului, celulele din structura retinei fiind celule nervoase.)
Intrucat in locul in care nervul optic iese din globul ocular, retina nu are celule,
acest lucru este insensibil la lumina ( pata oarba). Un experiment ne dovedeste
existenta petei oarbe. Desenati o linie orizontala la 5cm si 2 cm unul de altul
succesiv un romb, un punct si un cerculet. Priviti cu un ochi rombul din stanga
figurii. Simultan sunt vazute punctul si cercul. Apropiati-va de o verticala ridicata
din romb. La aproximativ 25 cm cercul va disparea. Apropiindu-se mai mult,
ceapare cercul, dar nu se vede punctul. Prin aceasta se dovedeste si faptul ca noi
primim informatii aproape de la intregul camp vizual, ceea ce este foarte
important in viata de toate zilele-in general- si pentru unele actiuni, in special.
Ganditi-va la folosul privirii periferice intr-un joc sportiv colectiv cum este
baschetul.
Avand in minte ciclul descris, apare foarte reusita comparatia pe care a facut-o
Willy Kuhne, fiziolog german, cercetator al rodopsinei: “retina nu se comporta ca
placa fotografica, ci ca un intreg laborator fotografic in care laborantul reinnoieste
placa asternand un nou strat sensibil concomitent cu stergerea vechii imagini”.
O sensibilitate reglabila