Tăblia de la marginea patului

Sau
Mama voastră unde e?

FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:

Nu îl mai suportam. Nu îl mai suportam mai mult decât nu se poate suporta. Nu îl
mai suportam maxim, suprem, absolut. Nu era vorba despre o criză, staţi liniştite.
Era o concluzie la care ajunsesem după îndelungi analize. Nu mi-a fost uşor să
ajung la părerea asta. Dimpotrivă, mi-a fost foarte greu. Dar ce s-a întâmplat ultima
oară a pus capac. De fapt nu ştiu dacă a pus într-adevăr capac, dar ceea ce pot
spune cu mâna pe inimă este că ceea ce s-a întâmplat atunci nu mi-a plăcut mai
mult decât orice poate să nu-mi placă mie. Mi-a depăşit aşteptările. Nu am plâns,
nu am ţipat, nu am implorat, nu am făcut nimic din ce ar fi putut să-l enerveze. Am
tăcut, am închis ochii, am zis în gând Tatăl Nostru, de mai multe ori, şi am trecut
peste primul moment. Peste al doilea, care a fost mai puternic decât primul, nu am
mai putut să trec. I-am făcut pe plac. Am acceptat un lucru pe care nimeni,
niciodată, nu l-ar putea accepta. Despre ce este vorba. Locuiam într-o cameră foarte
mică, la ultimul etaj, unde dacă afară era praf era şi la noi. Şi despre zgomot pot
spune acelaşi lucru. Primele săptămâni nu am putut să dorm absolut deloc din
cauza ecoului. Tot ce se întâmpla afară se auzea foarte clar, sus, la noi. Cu
reverberaţii. Vă daţi seama cum este să dormi cu troleele şi tramvaiele în pat? Cu
sirenele, cu alarmele, cu lătratul câinilor, cu vocea imbecilei ăleia de florărese:
“Cumpăraţi, mânca-v-aş gura, dă la mine, că ale mele e cele mai ieftine!” E
adevărat că stăteam în centru. Dar ce înseamnă să stai în centru? Să fii surd, asta
înseamnă. Eu nu sunt deloc surdă. Când eram mică auzeam la perfecţie toate
variantele de refuz, timide, ale mamei. Mai târziu pe cele, mult mai vehemente, ale
tatei. Şi nu eram perete în perete cu camera lor. Mă hotărâtărâsem să-mi fac o baie.

1
În cadă. Aveam şi o cadă. Cam chinezească, cei drept, înţelegeţi ce vreau să spun,
dar, dacă te adunai puţin, te descurcai. Umplu cada cu apă caldă, îmi iau un ziar
aproape şi mă instalez. O oră aveam de gând să stau. Aşa, să mă liniştesc. Stau vreo
douăzeci de minute, aproape că aţipisem, când-vine el. Ridică capacul de la wc, se
aşează, îmi ia o foaie din ziar, şi începe să citească. “Ce faci”, îl întreb. “Caca”,
zice, “nu vezi?” “Aici?” . “Dar unde, pe balcon?” îmi răspunde. Între scaunul de la
wc şi cadă nu erau mai mult de 30 de centimetri. “Acum te-a apucat?” l-am
întrebat, înţelegând, din aer, că nu era la mijloc nici o glumă. “Da”, îmi răspunde.
“Dacă te deranjează, ieşi puţin afară.” Nu durează mult şi-l aud că zice – “te iubesc,
dar m-am stricat la stomac. De trei zile mâncăm varză. Nu că nu-mi place varza,
dar uite ce se-ntâmplă.” Am crezut că-i crăp capul. Puţin a lipsit. M-am calmat şi
am ieşit. “Ai mai slăbit”, îl aud că zice. “Aşteaptă-mă puţin în pat. Vreau să-ţi arăt
buba mea de la genunchi.” “Termină ,dragă”, l-am rugat. Şi mi-a arătat-o. Ştiam
cam cât de mare este buba. În trei - patru minute am înţeles despre ce e vorba. Apoi
a adormit, nu înainte de a-mi spune “te iubesc ca un nebun.”
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Să fi fost varza stricată? Nu ai ţinut-o în frigider?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Degeaba a băgat-o în frigider, dacă frigideru’ n-o fi fost în priză. Frigideru’ era în
priză?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
De ce să-l mai ţin, dacă nu-l bag în priză?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Eu am două. Unul nou şi unul vechi. În cel vechi ţin hainele de iarnă. E foarte
spaţios.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Puloverele se păstrează mai bine la rece? Asta nu ştiam. Mi se pare normal. Sunt
rezistente la frig.

2
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Frigiderul în care ţin haine nu stă-n priză.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
E stricat?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Al meu se pricepe la frigidere. A făcut o şcoală profesională de reparat frigidere. Se
pricepe bine. A câştigat şi-un concurs.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Concurs de reparat frigidere? Unde se ţine ăsta? Parcă am auzit ceva...
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
La sfârşitu’ şcolii s-a dat un concurs. El a ieşit primul cu nota opt.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Al meu n-a câştigat niciodată nimic. Toată ziua îl bat la cap: du-te, dragă, şi tu,
undeva, să câştigi ceva. Parcă-i surd. Toată ziua stă acasă şi la sfârşitul săptămânii
se duce la pescuit. La păstrăv.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Să-mi aduci şi mie nişte peşte. E mort Lulu după peşte. Numai peşte ar mânca. Şi
nu vreau să-i dau decât proaspăt.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Cred că într-o bună zi am să-i crăp capul.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Cui?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Lu’ Lulu?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Lu’ ăla al meu.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Ai şi tu cotoi?

3
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Şi nouă nu ne zici nimic? Ce rasă este?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Bărbată-miu?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Bărbaţii sunt pe rase?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Da. Unii sunt mici şi răi, iar ceilalţi sunt şi mai mici...
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Şi căcăcioşi.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Primul meu soţ era căcăcios. Şi al treilea. Şi al şaptelea. Şi ultimul.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Ai fost măritată de mai multe ori?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
O singură dată. Al doişpelea a fost cu adevărat bărbatul meu. Trei zile, cât am fost
împreună, am mâncat la restaurant şi am stat la hotel. N-a dormit nici o clipă. Şi m-
a privit încontinuu în ochii. Un domn.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Şi?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
A murit. Stop cardiac. De la vodcă. În trei zile şi trei nopţi a băut 14 litri de vodcă.
Un zimbru.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Un zimbru beţiv.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Dacă te mai aud o singură dată spunând asta, te omor.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:

4
Să nu vă certaţi, vă rog.

FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:

Un beţiv.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Consideră-te moartă.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Ucide-mă tu şi mai vedem noi.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Motoreto!
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Cum ai spus?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŞĂ, CREŞTE PISICI:
Trompeto?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Vulpe!
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Curcă!
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Stafidă!
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Gâscă!
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Viperă sclerozată!
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Mumie fardată!
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Începeţi să mă enervaţi!

5
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Ea a început.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Tu ai început.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Gata! S-a auzit ceva?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Unde?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Sus.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Nu.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Parcă s-a auzit un fel de chemare. Strigă cineva?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Nu.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Toţi bărbaţii tăi au murit?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Ca nişte domni.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
... Căcăcioşi.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Al meu nu poate să facă copii. Şi cât se străduieşte. Înghite tot felul de pastile şi
prăfuleţe. Eu i-am zis: stai liniştit, că îţi nenoroceşti stomacul. Bea mai bine nişte
ceaiuri. Ceaiurile nu sunt toxice. Se prepară uşor. De mii de ani beau oamenii
ceaiuri. Înseamnă că sunt bune la ceva. Se încruntă şi nu zice nimic. Mi-e aşa de
milă de el câteodată. Parcă e un copil.

6
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Copiii nu pot să facă copii. Cel mult, pot să încerce. Dar nu or să reuşească
niciodată. Al cincilea soţ al meu făcea foarte bine copii. Fără nici un fel de pastile.
Numai la asta era bun. Una - două, era gata. Stai, mă omule, să mai respirăm şi noi.
La ce bun, zicea. Şi dă-i şi trage-i. Parcă era apucat. Doi ani de zile am ţinut-o aşa.
Ca la curse. Şi-acum mă mai doare creştetul capului. Aveam o tăblie la marginea
patului. Ciocăneam cu capul în ea câte 20-25 de minute, până aproape că leşinam.
De-atunci am început să am probleme cu coloana. Mă gândeam că trebuie să fac
cum îi place omului. Eu îl alesesem. La altceva nu se prea pricepea, dar la asta era
campion. Apoi a început să facă chestii de-astea şi prin vecini. Cum rămânea puţin
nesupravegheat, se apuca de treabă. Avea un ritm al lui, special. Îmi dădeam seama
imediat pe la cine a fost. Nu mai puteau să meargă pe tocuri. Mersul devenea atent,
ca după cutremur. Aveam o vecină care pleca în fiecare seară la ora 11 şi se
întorcea dimineaţa când începea să se lumineze. Îi cunoşteam foarte bine programul
pentru că purta tocuri. Toc-toc-toc - pleca, toc-toc-toc - venea. Şi era un hol lung că
te plictiseai. Şi de la o vreme n-am mai auzit nimic. O fi murit, l-am întrebat? S-o fi
mutat? Nu, zice, şi-a luat sandale. Şi într-o noapte am întâlnit-o. Săraca. Avea ochii
larg deschişi, de parcă o lovise ceva. Două pupile imense. S-a lipit de perete şi m-a
salutat cu respect. El mergea deja de două trei ori pe zi la ea. Îţi place atletismu’,
fetiţo? A început să plângă. Am invitat-o la cafea a doua zi. A venit. După aia nu
mai scăpam de ea. Se îndrăgostise, nenorocita. Şi-al meu coborâse cu un etaj mai
jos. L-au cotonogit o dată unii şi s-a mai potolit. Dacă nu mai puteam să ţinem
pasul cu el, începuse să facă copii singur. Umpluse casa de mormoloci. S-au dus cu
el odată. Labagiul.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
N-avea nici o vină. Dacă nu era aşa, iar nu era bine. Ce-ai fi vrut, să stea în pat şi să
citească?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:

7
Măcar o zi pe săptămână. Pe lună, poftim. Sau să doarmă.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Cât o fi ceasul?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
De ce?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
O fi târziu?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
O fi. De unde vrei să ştim? Dar de ce ?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Aşa. Pentru mine.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
E 10.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Deja? Cum trece timpul!
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Seara sau dimineaţa?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
E vreo diferenţă?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Nu?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Nu.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Şi-o fi luat pastilele?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Cu siguranţă.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:

8
Să nu le fi luat pe burta goală. Are gastrită.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Să fie sănătos. Al nouălea soţ al meu aşa a început. Se plictisise de viaţă. Căuta
motive de bucurie. Nu mânca nimic câte două trei zile, după care umplea o masă cu
mâncare. Ca să redescopere sensul mâncării. Muşca din pâine şi mă întreba: „oare
ea n-o simţi nici o durere?” Începea să plângă, să o mângâie, să vorbească cu ea:
„iartă-mă, trebuie să trăiesc şi eu. Ca să trăiesc trebuie să mânânc.” Pâinea-pâine,
nu răspundea nimic. Asta îl făcea şi mai tare să sufere. „Sunt un criminal, sunt un
criminal”, parcă-l aud. Sau nu dormea. Se chinuia să stea treaz şi câte o săptămână.
După care se culca. Oamenii au uitat menirea lor pe pământ, zicea. Ne vine totul la
nas. Câştigăm prea lesne hrana. Trăim prea uşor de-asta suntem deprimaţi. Se
atârna cu o funie pe balcon şi stătea spânzurat ca să redescopere frica. Se muşca, se
lovea cu ciocanul peste degete ca să redescopere durererea. Îşi zidea câte o pungă
cu mâncare în beci, după care se străduia să descopere metode pentru a o scoate la
lumină. Trebuie să fim inventivi, suntem puturoşi. Se chinuia ca un câine. Pe urmă
a făcut ulcer. Ce-am mai umblat cu el prin spitale. Avea nişte dureri. Urla. Se făcea
covrig şi leşina. Cum deschidea ochii, dimineaţa, băga ţigara în gură. Nu o termina
bine că mai băga una. Şi tot aşa până mă trezeam tuşind, că nu deschidea niciodată
geamul. După şapte-opt ţigări mă asfixiam. De ce nu deschizi geamul? Mi-e frig.
Iarnă - vară, lui îi era frig. Trei pachete de ţigări pe zi fuma. Începusem şi eu să
fumez. Să-l ajut. Până nu termina trei pachete nu putea să adoarmă. Pufăiam
amândoi ca două vapoare. De tuşit, tuşeam numai eu. Doar la patru - cinci zile mai
ieşeam din casă, după una, după alta. El numai în casă stătea. Scriitor. Nu mă lăsa
să văd ce scrie. Când termin, zicea. N-a apucat să termine. După ce-a murit m-am
uitat să văd ce grozăvii scrisese el acolo. Şapte pagini mari şi late. Şi pe una era
numai titlu’. Un titlu mare, cu majuscule: „Contra – biblia”. Vai de lume!
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
L-ai iubit?

9
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Pe toţi i-am iubit. Nişte tâmpiţi. Când ne împrieteneam mai bine, mureau. Pe
ultimu’ nici nu l-am mai înmormântat eu. A strâns primăria bani. Devenisem un fel
de eroină. O atracţie a locului. Un monument. Îmi aduceau oamenii flori. Veneau
femeile la mine să mă întrebe ce şi cum. Le spuneam şi eu ce voiau să audă. Îşi
închipuiau că ştiu tot felul de lucruri. A venit la mine chiar şi unu care publica cărţi.
Să scriu o carte despre viaţa mea. O să vă umpleţi de bani, zicea. Banii îmi lipseau
mie? I-am dat alea şapte pagini, cu titlu cu tot, să se îmbogăţească el.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
O fi luat pastilele?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Îl las. Să facă ce-o vrea. Îşi găseşte el alta, cât ai bate din palme. La cât de des poate
să spună te iubesc, nu se poate să nu-i cadă una în plasă. Dacă te-a prins cu privirea
puţin, gata. Are nişte ochi negri. Şi-un păr des. E bărbat bine. Mănâncă mult şi se
cacă mult. Sănătos tun. Toacă tot-ca o omidă. Şi mestecă cu amândouă fălcile.
Mestecă şi vorbeşte. Sare mâncarea din gura lui ca dintr-un vulcan.Are tot timpul
ceva de povestit. Iar când râde, râde - nu se joacă. Orice ar avea în gură. De fiecare
dată când se ridică de la masă, mă pupă pe obraz. Are nişte buze mari şi, indiferent
ce mănâncă, pline de ulei. Se întinde unsoarea aia, secreţie sau ce mama dracului o
fi, până pe umăr. Din creştetul capului până jos, pe braţ. Dar asta numai eu ştiu.
Altfel are o piele moale. Şi o voce caldă. Chiar şi când zice mă cac, o zice într-un
fel de parcă... ţi-ar zice ce ochi frumoşi ai. Un poet.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Scrie versuri?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Nu chiar. E prea sănătos ca să scrie ceva.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
De cât timp suntem aici?

10
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
O-ho!?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Mult?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Mult.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Eram eu atâtica.
FEMEIA CARE CU SIGURANŢĂ CREŞTE PISICI:
Termină!
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Parcă ieri am...
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Da...
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Ultima oară au venit acum şase luni.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Când ne-au adus chestia aia?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Nu, aia a fost înainte.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Cum aşa? Nu mai ţii minte?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Tu nu mai ţii minte. N-ai început atunci să plângi?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Am plâns eu?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Şi încă cum.

11
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Mă faci plângăcioasă?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Eşti.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Mincinoaso.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Cum ai zis? Eu nu am minţit niciodată!
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
De data asta chiar că o să o păţeşti. Îţi jumulesc limba aia cu care spui tâmpenii!
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Terminaţi! Gata! Am zis GATA! Eu nu-mi amintesc să fi venit vreodată cineva
aici. Mă doare capul. Iar încep durerile!
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Nu se poate!
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Stai liniştită.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Spune-i povestea.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Vrei?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Da.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
A fost odată un copil care nu putea să aibă părinţi. Şi din pricina asta era foarte
supărat. Umbla prin lume de o mie de ani şi, în tot timpul ăsta, nu găsise pe nimeni
care să-l primească în casă.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:

12
Ai uitat să spui că era blestemat.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Urma să spun.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Data trecută cu asta ai început. A fost odată un copil blestemat. Aşa, cum vrei să
înţeleagă lumea?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Are dreptate.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
A fost odată un copil blestemat.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Nu o lua de la capăt. Altă dată să fii mai atentă.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Şi într-o zi a bătut la o uşă să ceară o cană cu apă. A ieşit un bursuc, care i-a spus,
răstit, că nu au apă pentru străini.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Un iepure.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Ba un bursuc.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Un bursuc sau un iepure?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Poate să fie şi un iepure. Dar nu este acelaşi lucru.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Dacă mă mai întrerupeţi o singură dată, nu vă mai spun nici o poveste. Mâinile la
spate. Linişte! Foarte trist, copilul a mulţumit şi a plecat mai departe. Soarele ardea
cu putere, era la amiază, iar vântul nu adia nici un pic. E foarte posibil să se fi aflat
chiar în deşert. În deşert nu plouă decât foarte rar, aproape niciodată. A mai mers

13
ce-a mai mers, până când s-a făcut seară. A doua zi, copilul a plecat mai departe.
Soarele era la fel de puternic ca în ziua dinainte. Setea, însă, era mai mare cu o zi.
Era aproape mort de sete, când...
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Mă dor mâinile. Nu mai pot să stau cu ele la spate. Pot să le ţin pe genunchi?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Nu... deodată se porni un vânt năprasnic. Copilul, speriat, a căzut în genunchi şi a
început să se roage. Şi dintr-o dată a început să plouă. O ploaie caldă, lină, ca un...
ca o adiere. Copilul a tresărit fericit şi a început să adune ploaia în palme. O fi luat
pastilele?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Nici de data asta nu ai de gând să termini povestea?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Mai mult nu ştie. Aici se opreşte de fiecare dată.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
La început am stat liniştită. Ştiam că am să fug. L-am lăsat să se îndrăgostească de
mine, să mă ceară de nevastă. Apoi am fost a lui. Dar niciodată nu am avut
convingerea că am să rămân cu el. Era aşa de vesel. Fericit. Cânta de dimineaţă
până seara. Începusem să cânt şi eu cu el. Cântam amândoi cât era ziua de lungă.
Dar eu ştiam că am să fug. De-asta cântam. Altceva, în afară de cântat, nu prea ştia
să facă. Şi de cântat cânta destul de prost. După câţiva ani, s-a îngrăşat şi a început
să sforăie. Simţeam că se apropie ziua în care am să fug. Am tot amânat, ba de una,
ba de alta, până când m-am pomenit că-mi spune: Mulţumesc. N-am dat importanţă
atunci, abia seara, când să adorm mi-am adus aminte. M-am uitat la el, sforăia în
urechea mea, cu un picior peste pântecul meu şi cu o palmă între sânii mei. Ca un
copil. Mi-a venit să-l trezesc şi să-i dau să sugă. Cu siguranţă ar fi făcut-o. L-am
lăsat aşa cum dormea, cu mine în gând, şi am plecat. Două zile am mers pe jos, ca o
nebună, cu piciorul lui pe pântec şi cu sforăitul în ureche. Cu cât mă îndepărtam

14
mai mult, cu atât mai tare răsuna sforăitul lui în urechea mea. Parcă era undeva, în
spatele meu. M-am oprit, am început să plâng, mi-am smuls părul din cap şi m-am
întors acasă. De-atunci nu mai sforăie. Răspunde, dacă îl întreb, fără să mă
privească. În restul timpului tace. Şi când nu sunt atentă, se uită la mine, cu nişte
ochi mari şi blânzi. Ce-ai, mă? Eu? mă-ntreabă mirat, şi apoi tace. N-am ştiut să-i
spun de ce am plecat. Nici eu nu ştiu... Sunt foarte îngrijorată cu pastilele.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Eu m-am îngrăşat? Mă mişc tot mai greu. Nu-mi dau seama.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Ai făcut un cur cât toate zilele!
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Şi asta e rău?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Nu e rău. Doar că ţi-a rămas capul mic.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Tu n-ai problema asta. Ai curul exact cât capul.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Şi cum nu am un cap foarte mare, înseamnă că am un cur foarte mic. Nu pot decât
să mă bucur.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Oare ce-şi dorea el de la mine? Cum ar fi vrut să fiu? Eu nu pot să fiu decât aşa
cum sunt. Dacă aşa m-am născut. Cu mâinile şi cu picioarele astea. Cu degetele
astea. Cu vocea asta. Cu ochii ăştia. Trebuia să-i spun că nu-mi place cum cântă?
Era mai bine? M-am gândit să-i spun, dar dacă n-am putut. Ar fi suferit, nu? El era
sigur că-mi place.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Parcă ziceai că amândoi cântaţi? Ce era să creadă omul? Eu în locul lui aş fi cântat
mai cu foc.

15
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Eu cântam ca să-l mai opresc.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Altfel nu se oprea? Cânta într-una?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Când nu cânta, fluiera.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Şi din fluierat cum îl opreai?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Şşşşt! S-a deschis o uşă. Linişte.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Se aud paşi?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Vine cineva.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Indiferent cine ar fi, să nu-l speriem. Poate ne vrea binele.
(pe sub uşă intră o scrisoare)
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Un plic. Aştepta cineva vreo scrisoare?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
N-o atingeţi! Poate e o bombă.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Sau un tun. Ai înnebunit de-a binelea. Cum o să fie o bombă într-un plic?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
N-o deschide! Poate este vreun praf otrăvitor înăuntru.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Sau un chinez mic cu o sabie ninja. (o deschide) E pentru tine.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:

16
Da? De la cine să fie? Nu mai cunosc pe nimeni în viaţă. Căcat. E de la primar.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
De la cine?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
De la primar. Cel care mi-a plătit ultima înmormântare.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Vrea banii înapoi?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Nu. Vine Brigitte Bardot. Cu cineva de la o organizaţie feministă din Franţa.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Ha.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Aici?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
De când doream să o cunosc!
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Nu. În oraş. Ar fi vrut primarul să mă treacă pe ordinea de zi.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Ai o întrevedere cu B.B.?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Întotdeuna păţesc aşa. Mă tem că nu vor înţelege importanţa evenimentului. N-au
să-mi dea drumul.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Nici pentru B.B? Vai!
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Nici!
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:

17
Dacă te întâlneşti cu ea, roag-o să treacă pe la mine pe-acasă. Mi-e că a uitat să-şi ia
pastilele. Să-i aducă aminte, atât. Ştie el despre ce e vorba.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Mai termină, dracului, cu pastilele alea, că ne-ai înnebunit de tot! E băiat mare, ştie
că trebuie să le ia, le ia! Că doar nu-i tâmpit. Şi-a găsit el pe cineva, să-i aducă
aminte, stai liniştită. Crezi că aşteaptă să-i spui tu? Şi n-o trimite pe B.B la el, că ţi-l
încalecă aia de-i sar fulgii! O să fie nevoit după aia să ia altfel de pastile.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Te omor!
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Te rog! M-am săturat de pastilele tale. Şi să stau aici cu voi două! Cât o să mai stau
aici? Zece ani? O sută? De ce dracu’ nu ne spune nimeni nimic. Stăm ca trei idioate
şi aşteptăm să ne bage ăştia scrisori de la Brigitte Bardot pe sub uşă. Mâine-
poimâne o să ni-l aducă şi pe primar. Tot pe sub uşă. Într-un plic plin de bombe!
Deschideţi, nenorociţilor, uşa că vă ia mama dracu’! Ce vreţi de la noi? Veniţi şi
spuneţi! Staţi ca nişte foanfe acolo şi ne scrieţi scrisori. Nu v-ajunge?
Nenorociţilor!
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Poate te aud.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Asta şi vreau. Să mă audă!
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Dacă nu ne mai dau mâncare? Ce facem?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Murim, asta facem. Murim. Aşa nu se întâmplă nimic. Eu nu mai pot să aştept.
Înnebunesc! (începe să plângă)
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:

18
De când suntem aici, nu am băut niciodată apă. Acum îmi dau seama. Am trăit fără
apă. Şi nu-mi este deloc sete.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Ai dreptate. De ce oare?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Pentru că suntem nişte iepuroaice. Şi iepuroaicele pot să trăiască fără apă. Putem să
ne obişnuim cu orice. Nici lumină nu avem aici. Nici aer.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Ne avem una pe alta.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Oare cum am putut să trăim fără apă?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Ne-am adaptat. Se poate trăi şi fără o mână sau fără un picior, darmite fără apă. E
un fleac.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Nu este acelaşi lucru.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
La începuturi, oamenii aveau aripi, care cu timpul au dispărut. A mai văzut careva
dintre voi oameni cu aripi? Nu. Dar pe cineva văitându-se că nu le are? Nu. În
concluzie, nimic nu mai este cum a fost.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Ce au aripile cu setea?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Să ştii că are dreptate. Eu nu mi-am dorit niciodată aripi. Şi nu am avut. De când
am ajuns aici, nu mi-am dorit să beau apă. Şi nu mi-a fost sete.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:

19
Sunteţi două tâmpite. În curând nu o să mai doriţi nici să trăiţi. Şi o să trăiţi
liniştite, mai departe, fără viaţă. Se poate orice, oricum. Pentru mine, nu! Eu vreau
să beau apă! Aţi auzit nenorociţilor? Vreau apă, că vă ia mama dracu!
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Dar de ce crezi că ne ţine cineva aici cu forţa? Eu nu am văzut pe nimeni de când
suntem aici.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Şi scrisoarea de unde a apărut? Din cer?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
A adus-o poştaşul.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
La ce adresă? Ştii cumva la ce adresă locuim?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Pe mine nu mă interesează. Atâta timp cât poştaşul ştie unde suntem, e bine.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Atunci de ce nu-ţi aduce scrisori de la bărbată-tu? Dacă ştie toată lumea unde
suntem, numai noi nu? Sau nu ştie să scrie?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Le-o fi rătăcit. Dacă e un poştaş tânăr, cu siguranţă le-a rătăcit. Se mai întâmplă.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
De unde mama dracului ştii tu că este un poştaş tânăr? L-ai văzut?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Nu l-a văzut niciuna dintre noi. Poate chiar nimeni. Deci poate să fie şi tânăr.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Ai vrea tu să fie tânăr. Ca să-l îngropi şi pe ăsta. De data asta nu o să ai acces. Îţi
promit.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:

20
Dacă o să te aleagă pe tine, nu mă bag. Gusturile nu se discută. Dar mă îndoiesc.
Şi-apoi, cine te place pe tine, cu siguranţă nu e genul meu.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Cum o să dea cu ochii de tine, o să scoată o limbă de cinci metri şi o să intre în
călduri. Julieto!
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Dacă nu o să şi-o-nghită când te vede pe tine.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Pentru că nu mă iubeşte.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Cine?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Ăla-al meu. De-aia nu-mi scrie, că nu mă iubeşte.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Dacă ai plecat de lângă el. Şi te-ai întors cu părul smuls. El ce să creadă?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Dar m-am întors.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Cu burta sub nas. Ai mers prin deşert şi te-a împuiat Duhul Sfânt. Că tot era pe-
acolo.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Nu-i adevărat.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Poate că a uitat să-şi ia pastilele şi a murit. Dacă e mort, vorbim degeaba.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
A încercat cineva uşa?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Cum adică?

21
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
E încuiată?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Noi de ce stăm aici? Dacă ar fi fost descuiată, am fi plecat.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Nu a verificat nimeni uşa?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Eu una, nu.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Ce fel de oamenii ar fi putut să facă una ca asta? Să ne aducă aici şi să ne lase să
stăm atâta timp cu uşa descuiată? Uşa asta e ferecată cu şapte lacăte, dacă nu
cumva o fi zidită.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
N-a intrat şi nu a ieşit niciodată nimeni. Înseamnă că uşa este încuiată. Dacă ar fi
fost descuiată, ar fi venit cineva, până acum la noi.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Cine să vină? Cum să ne găsească?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Poate că nu vor să lase pe nimeni să intre aici.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Or face un experiment cu noi. Ne-au răpit extratereştrii.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Cine?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Ei.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Care ei?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:

22
Cei de sus. Care ne ţin aici...
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
I-ai văzut vreodată?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Nu i-am văzut pentru că nu vor să se arate, dar i-am auzit.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Au vorbit vreodată cu noi?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Dacă nu i-ai auzit tu, nu înseamnă că nu au vorbit. Trebuie să vorbească şi ei cu
cineva. Dacă nu cu noi, atunci cu cine?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Poate mai sunt şi alte femei închise? Să organizăm o revoltă şi să le eliberăm pe
toate.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Eu nu mă bag. De ce să le salvez? Pot foarte bine să ne salveze ele pe noi. E cel
mai bine. Sfatul meu este să nu ne aprindem prea tare. Într-o revoltă se pierd vieţi.
Se fac crime. Cu statutul pe care îl am, nu îmi pot permite să mă aventurez în tot
felul de acţiuni nebuneşti. Îmi ştirbesc prestigiul.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Uşa asta e încuiată sau nu?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Dacă e încuiată, nu putem să salvăm pe nimeni. Suntem nevoite să aşteptăm să vină
cineva să ne elibereze.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Cine? Nici să stăm cu mâinile în sân nu e bine. Ar trebui să ne implicăm într-un fel
în care să nu se poată spune că ne-am implicat. Să nu ne aibă cu nimic la mână
dacă, la o adică, se pune problema.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:

23
Să facem, pentru orice eventualitate, un plan de evadare. Pe care să-l arătăm, la
nevoie. În eventualitatea că cineva o să ne întrebe, după eliberare, cu ce ne-am
ocupat cât timp am fost închise. Sau să zgâriem, puţin, un perete?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Dar dacă ne găsesc cu uşa descuiată? Or să-şi dea seama că ceva nu este în regulă.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Putem să o baricadăm mai bine. Să nu se poată deschide decât cu o explozie.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Cu ce să o baricadăm?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Facem de pază. Dormim pe rând. La eliberare, o să fie gălăgie pe hol. Cea care este
trează le trezeşte şi pe celelalte două. Şi când or să vrea să deschidă uşa, noi o să
strigăm: Ajutor! Salvaţi-ne! În acelaşi timp, o să ţinem clanţa cu mâinile, să nu se
poată deschide decât foarte greu.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Dacă vin să ne elibereze pe furiş? Şi ne găsesc pe toate dormind?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, CREŞTE PISICI:
Leşinăm.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Cel mai bine. Leşinul este cel mai sigur.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Eu nu ştiu să leşin.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Înveţi. E un fleac. Te uiţi în spate, să nu fie ceva de care să te loveşti - cel mai bine
se leşină pe pat - zici: ah!, dai ochii peste cap şi cazi. Hai, ochii peste cap.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
(încearcă) Mă umflă râsul. Nu pot.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:

24
Cum aşa? E o treabă foarte serioasă. Concentrează-te! Doar nu vrei să ne facem de
râs.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Nu pot să dau ochii peste cap.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Atunci închide-i, ce dracu’!
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Străduieşte-te, dragă, puţin. Cu ochii închişi nu e acelaşi lucru.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Cum să nu. Ia fiţi atente.( leşină cu ochii închişi) Cum a fost?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
De unde ai învăţat tu să leşini aşa? E o prostie. Dacă nu dai ochii peste cap,
degeaba mai leşini. Nu te crede nimeni. Uite, dragă, cum se face. Deschizi ochii
mari, te uiţi în sus şi clipeşti des. Mai e o variantă, fără clipit. După ce faci ochii
mari şi fixezi privirea undeva în tavan, deschizi gura şi, imediat, închizi ochii. Dar
dacă o faci prea repede, nu se observă.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Nu pot. Mă gâdil.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Ah-ul este cel mai important. Dacă reuşeşti un ah destul de sfâşietor, e suficient.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Mai vedem. Poate e uşa descuiată şi nu mai este nevoie să leşin. Plecăm înainte să
vină cineva ca să ne salveze. Ne strecurăm.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Am stat atâta timp închisă aici ca să plec acum pe furiş? Eu vreau să fiu salvată.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Dar de ce să vină cineva să ne salveze, atâta timp cât nu ne ţine nimeni aici cu
forţa?

25
FEMEIA CARE , CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Vrei să spui că stăm de plăcere!? Suntem în vacanţă şi nu-mi dau eu seama. Păi, să
scoatem costumele de baie ca să ne bronzăm. Poate agăţăm şi nişte tipi. Să
petrecem într-un mod cât mai plăcut cu putinţă.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Ah!( leşină) Am reuşit! E foarte simplu.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Ai dat ochii peste cap?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Da.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Ai văzut? Floare la ureche. Ah-ul a fost foarte convingător.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Acum putem să stăm liniştite. Suntem în siguranţă. Ah! A început să-mi placă.
( Se deschide uşa. Intră BĂRBATUL CARE STĂ CU MÂINILE ÎN BUZUNAR.
Închide uşa. Priveşte cele trei femei. După o clipă, FEMEIA CARE, DE OBICEI,
NU VORBEŞTE MULT leşină. Impecabil. După care se ridică, îşi aranjează puţin
părul. Tăcere.)
BĂRBATUL CARE STĂ CU MÂINILE ÎN BUZUNAR:
Bună ziua. În sfârşit. De mult timp trebuia să fac asta, dar vă rog să mă credeţi, am
fost foarte prins. Se întâmplă atât de multe lucruri la care eu, singur, nu mai pot să
fac faţă. Ieri am reuşit să-mi găsesc un ajutor cu care să împart sarcinile. E aproape
imposibil să găseşti pe cineva de încredere. Am testat mii şi mii. De câteva ori era
să zic: ăsta este cel de care am nevoie, şi de fiecare dată, iertaţi-mi expresia,
respectivul a dat cu mucii în fasole. E foarte greu. Te iei cu mâinile de cap şi îţi
blestemi zilele. Dar, de fiecare dată îmi zic asta este, trebuie să o scot la capăt. M-
am enervat, am urlat, ce nu am făcut. Dar tot eu am ajuns la concluzia că la ce bun.
Cel mai bine este, de fiecare dată, să tragi aer în piept şi să-ţi spui dă-i înainte. Or

26
să vină şi vremuri mai bune. Deocamdată e cum e, şi trebuie să o scoţi la capăt. Să
nu înţelegeţi că sunt un leneş. Nici vorbă. Dar de nenumărate ori am simţit că nu
mai pot. Am şi plâns o dată. La ce bun. Nu sare nimeni să te ajute. Trebuie să te
descurci singur. Şi e adevărat că mai greu, dar se poate. Cum - necum, te descurci.
Întotdeauna trebuie să te gândeşti că se poate şi mai rău. (Îşi aprinde o ţigară) E aer
închis aici. De ce nu deschideţi puţin uşa? Sunt foarte obosit. Aş lăsa, dacă s-ar
putea, totul şi aş merge câteva zile la munte. Să uit de toate. Să mă refac puţin. Pot
să mă refac şi aşa, dar nu e acelaşi lucru. Aici cum stăm? V-aţi hotărât?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Cine eşti dumneata?
BĂRBATUL CARE STĂ CU MÂINILE ÎN BUZUNAR:
Vă rog să mă scuzaţi. Am uitat să mă prezint. Oboseala este de vină. Sfântul Petru
sunt. Mă bucur să vă cunosc.
FEMEIA CARE , DE OBICEI VORBEŞTE MULT:
Credeam că ne-au răpit extratereştrii.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Ce trebuia să hotărâm?
BĂRBATUL CARE ŢINE MÂINILE ÎN BUZUNAR:
Să nu-mi spuneţi că nu v-a anunţat nimeni. Nu pot să cred. De fapt, n-avea cine să
vă anunţe, în afara mea. Încă o dată îmi cer scuze. Nu sunt aşa tot timpul. Îmi pare
rău. Sunt rupt de oboseală. Ziceţi că nu aţi primit formularele? Bineînţeles că nu,
atâta timp cât eu nu le-am adus. Îmi vine să intru în pământ de ruşine. Promit că nu
o să se mai repete. Vin într-o clipă.( iese)
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Deci Sfântul Petru ne-a adus pe noi aici.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Dacă ăsta-i Sfântu’ Petru, eu sunt Maica Tereza.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:

27
N-ai auzit ce a spus? Tu crezi că Sfântu’ Petru minte?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Din când în când o mai minţi şi el. N-aţi auzit câte are pe cap?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Dacă Sfântu’ Petru era aşa de ameţit, îl mai punea Dumnezeu să facă ceva? Ce
credeţi voi? Dumnezeu nu ştie să aleagă? Ăsta zbura de mult.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Nu e ameţit. E obosit. Are multă treabă.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Sfântu’ Petru oboseşte? Atunci s-ar fi numit Sfântu’ Petru Obositu’. Dacă nu e în
stare, să lase pe altu’.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Cum să nu? La câtă responsabilitate are. Eu una nu mi-aş dori să fiu ca el.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Stai liniştită. Nu e cazul să-ţi faci griji.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Ziceam aşa.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
De ce nu mai vine? Dacă o fi fost vreun hoţ? Ia uitaţi-vă nu a furat ceva?
FEMEI CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Ce să fure?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Atunci d’aia a plecat. A văzut că nu are ce să fure de pe-aici şi a şters-o.
( Se deschide uşa. Intră BĂRBATUL CARE STĂ CU MÂINILE ÎN BUZUNAR)
BĂRBATUL CARE STĂ CU MÂINILE ÎN BUZUNAR:
Aşa ceva nu se poate! Vă rog din suflet să mă iertaţi, dar ceea ce se întâmplă îmi
depăşeşte imaginaţia. Nu mai avem fomulare! Ce să fac? De când mă ocup cu
treaba asta, aşa ceva nu s-a mai întâmplat. (îmi vine să-mi dau palme.) Cum de nu

28
am verificat? Cum am putut să fiu atât de neglijent? (începe să plângă) Îmi dau
demisia, gata. Am greşit, trebuie să plătesc. După atâta vreme să păţesc o ruşine ca
asta? Eu am fost întotdeauna un exemplu. Am renunţat la toate, pentru a face cât
mai bine ceea ce fac, şi acum să păţesc una ca asta? Eu?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Din pricina oboselii. Şi mie mi se mai întâmplă. Câteodată.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Poate ar trebui să laşi pe altul în locul tău, o vreme. Unul mai tânăr. Nu poţi să ieşi
la pensie? Pleacă în vacanţă. Uite, ştiu eu nişte locuri minunate. Dacă nu ai cu cine
să mergi, merg eu cu tine. Să nu pleci singur. Cam ce vechime ai?
BĂRBATUL CARE STĂ CU MÂINILE ÎN BUZUNAR:
N-am pe cine să las în locul meu.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Ce să spun. Mare scofală ce ai tu de făcut. Poate oricine să-ţi ţină locul.
BĂRBATUL CARE ŢINE MÂINILE ÎN BUZUNAR:
Cum? Ah! Aah! Aaah! (Leşină)
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Na, c-a leşinat Sfântu’ Petru!
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Doamne-Dumnezeule!
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Ce facem?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Îi dăm palme, să-şi revină.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Cum o să-i dăm palme lu’ Sfântu’ Petru?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Foarte bine! La leşin, cele mai bune sunt palmele. Poate să fie cine o fi.

29
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Te-ai dat la Sfântu’ Petru.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Eu? Când?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Nu face pe proasta cu mine. Adineauri.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Cum adică? Am vrut să-l ajut.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Cu puţin noroc, îl îngropi şi pe Sfântu’ Petru. Ar trebui să fii dată în judecată, nu să
ţii se ridice statui.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Ce facem cu... ?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Lasă-l să doarmă. Zicea că-i obosit. Pune-i ceva sub cap, să nu-l doară gâtul când
se trezeşte.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Aveam şi noi ocazia să vorbim cu Sfântu’ Petru şi el doarme.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
N-a adus nici formularele alea. Până se trezea, le completam. Aşa, stăm şi ne uităm
una la alta.
BĂRBATUL CARE STĂ CU MÂINILE ÎN BUZUNAR, (în somn):
Doi merg sus, cinci merg jos, iar şaptezeci şi patru stau în aşteptare. Am zis doi. În
nici un caz. Trebuie să mai aştepte. Nu e destul. Nici măcar nu-i pare rău. Să
aştepte, că nu stă-n picioare. (începe să sforăie)
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Ăsta şi în somn lucrează. Nu se odihneşte nici măcar când doarme.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:

30
Crezi că s-a trezit?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Doarme tun. N-auzi cum sforăie?
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Vorbeşte cu ajutorul.
BĂRBATUL CARE STĂ CU MÂINILE ÎN BUZUNAR (în somn):
Nu dorm. Eu nu dorm niciodată. Tu cum îţi permiţi să dormi? Aici nu se doarme.
Nu mă interesează. Trebuie să fii în permanenţă treaz. Şi atent. Nu eşti bun de
nimic. (sforăie) .Săru’mâna, mamă. Mi-am găsit de lucru. Extraordinar. Nu trebuie
decât să stau treaz. Nu am salariu fix. E, cum să-ţi spun... nu pot să-ţi spun. E
secret. De-acum încolo numai eu am să plătesc întreţinerea. Tu nu mai trebuie să
faci nimic. Du-te la coafor, mamă. Poţi să-ţi cumperi ce vrei. Am scăpat de sărăcie.
E un serviciu pe viaţă mamă. Nu mai pot să mă mut.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Voi ştiaţi că Sfântu’ Petru are o mamă care merge la coafor?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Nu v-am spus că e un escroc!? Aruncaţi-l afară de-aici. Şarlatanule!
(două dintre cele trei femei îl apucă de picioare şi de mâini, iar a treia deschide uşa.
bărbatul se trezeşte)
BĂRBATUL CARE STĂ CU MÂINILE ÎN BUZUNAR:
Ce faceţi? Ce se-ntâmplă? ( este aruncat afară)
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
(închide uşa) Toţi bărbaţii sunt la fel.
BĂRBATUL CARE STĂ CU MÂINILE ÎN BUZUNAR (din spatele uşii):
Aţi înnebunit. Deschideţi. Sunt Sfântul Petru.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Şi eu sunt Sfânta Vineri. Vai, cât mă bucur că ne-am întâlnit. De când te caut. Păcat
că nu pot să te strâng în braţe. (cele trei femei râd)

31
BĂRBATUL CARE STĂ CU MÂINILE ÎN BUZUNAR:
Mă supăr.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Şi ce o să ne faci? Ne închizi aici?
BĂRBATUL CARE STĂ CU MÂINILE ÎN BUZUNAR:
Vă rog frumos, deschideţi uşa.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
N-avem cheie. N-a rămas cumva la tine?
BĂRBATUL CARE STĂ CU MÂINILE ÎN BUZUNAR:
Vă implor. Mă nenorociţi. Faceţi o mare prostie. Trebuie să completaţi formularele.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Care formulare? Noi nu am primit nici unul. Când să ne vină rândul şi nouă, hop că
s-au terminat formularele.
BĂRBATUL CARE STĂ CU MÂINILE ÎN BUZUNAR:
Ne cerem scuze. E o greşeală regretabilă. Dar se poate rezolva şi fără formulare.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Până nu aduci formularele, nu mai avem ce să discutăm.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Vrem să rămână scris. Să avem dovada. Cu copii legalizate, cu tot tacâmul. Să ne
spui şi care sunt criteriile de notare. Ca să putem să facem contestaţie. În caz că
umbli cu matrapazlâcuri.
BĂRBATUL CARE STĂ CU MÂINILE ÎN BUZUNAR:
Aşa ceva nu s-a întâmplat de când e lumea. Vai de capul meu. Vă rog în genunchi,
daţi-mi voie să intru, altfel mă nenorociţi.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Rămâi fără serviciu şi nu o să mai aibă mamiţa bani să meargă la coafor. O să
rămână ciufulită, săraca femeie. Nu-i aşa?
(pauză)

32
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Te-ai ruşinat? Hai, că nu mai spunem la nimeni, dacă te porţi frumos. Ai amuţit,
pescăruşule?
(din cealaltă parte a scenei, presupunând că uşa se află în dreapta sau în stânga
scenei, pe undeva prin spatele lor, apare BĂRBATUL CARE STĂ CU MÂINILE
ÎN BUZUNAR. Ascultă implacabil.)
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Poate a leşinat din nou.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
N-a leşinat. Se cacă pe el de frică. Nu-i aşa, pescăruşule? Faci caca? După ce
termini, să dai o fugă după formularele alea. Poate ne spui şi nouă cum se
completează, dacă nu te superi! Dar nu trebuie să te grăbeşti.
BĂRBATUL CARE STĂ CU MÂINILE ÎN BUZUNAR:
Am să vă rog, pentru început, să-mi spuneţi cum vă numiţi.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, VORBEŞTE MULT:
Adelaida Paraschivescu este numele meu.
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Baroneasa Elvira Kotessman. Cu capa şi cu doi de s.
FEMEIA CARE, DE OBICEI, NU VORBEŞTE MULT:
Mioara. Mioara Sandu. După soţ Duţă.
BĂRBATUL CARE STĂ CU MÂINILE ÎN BUZUNAR:
Îmi pare rău, dar va trebui să vă dau o veste proastă. Îmi cer mii de scuze. Sper să
nu fie o problemă pentru dumneavoastră, dat fiind faptul că această cameră este
destul de mare. Vreau să spun, încăpătoare, spaţioasă chiar confortabilă. Eu sunt
noul dumneavoastră coleg de cameră. O să fim nevoiţi să împărţim acest spaţiu în
patru. Din punctul meu de vedere, nu este nici o problemă. Mie îmi place compania
doamnelor. Sunt o fire practică. Dacă, cumva, este ceva de reparat pe-aici, mi-ar
face o deosebită plăcere, să vă ajut.

33
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Poate poţi să repari uşa aia.
BĂRBATUL CARE STĂ CU MÂINILE ÎN BUZUNAR:
Imediat mă uit la ea. Ce ar putea să aibă? (pune mâna pe clanţă, apasă şi uşa se
deschide) Dar ce problemă are?
FEMEIA CARE, CU SIGURANŢĂ, CREŞTE PISICI:
Nu se încuie. Ne e frică să nu dea cineva buzna.
-Se aude o bătaie în uşă. Intră, încet, un copil.
COPILUL : Am pierdut-o pe mama. Cine sunteţi voi? Aveţi copii? Copiii voştri
unde sunt? Mi-e dor de mama. Şi mi-e sete. Aveţi puţină apă? Mi-e şi foame, dar
mai tare mi-e sete. Nici nu m-am mai spălat pe dinţi. Să nu-i spuneţi, că se supără.
Mi-e şi somn. De când a plecat nu mai pot să dorm. Eu nu pot să dorm fără mama.
M-am legat cu o sfoară de mâna ei, înainte s-adorm şi când m-am trezit, nu mai era.
Nici sfoara nu mai era. Cred c-a rupt-o. Da’ unde s-o fi dus? Ce mari sunteţi. Voi
aveţi mamă? Mama voastră unde e?
SFÂRŞIT

34