Celuloza

Celuloza este un compus organic natural din categoria polizaharidelor, fiind constituentul principal al
membranelor celulelor vegetale. Împreună cu lignina (un compus macromolecular aromatic) și alți
compuși macromoleculari, intră în structura pereților celulelor vegetale și conferă organismelor vegetale
rezistență mecanică și elasticitate. Aceasta are aceeași formulă brută ca și amidonul, (C6H10O5)n, unde n
poate atinge cifra miilor. Celuloza este constituită dintr-o catenă liniară, în care se regăsesc mii de unități
de D-glucoză, legate între ele prin intermediul unor legături β(1→4).[3][4]

Celuloza a fost prezentă pe Terra de când au apărut copacii și plantele fiind constituentul principal al
pereților celulari vegetali. Datorită acestui fapt nu există o dată anume pentru descoperirea ei; a apărut
înainte de nașterea omului. Recunoașterea celulozei ca fiind un constituent principal al peretelui celular
vegetal a fost în glucoză.

Hârtia (cea mai utilizată celuloză) a fost creată prima dată în anul 1838 datorită descoperirilor
botanistului francez Anselme Payen care a izolat celuloza pentru prima dată din lemn. Atunci a fost
înțeleasă structura sa. În prezent celuloza este polizaharida cea mai răspândită în natură și se află sub
observația oamenilor de știință producându-se schimbări în procesul de prelucrare, utilizări și genetica
plantelor (mulți fermieri fiind interesați de mutațiile genetice pentru a produce cantități mai mari de
bumbac).