INTRODUCERE

Inlocuirea soldului este o procedura chirurgicala in care articulatia soldului este

inlocuita cu un implant protetic, adica o proteza de sold. O astfel de operatie este
in general realizata pentru ameliorarea durerilor de artrita sau in unele fracturi de
sold. Inlocuirea soldului este in prezent una dintre cele mai frecvente operatii
ortopedice. Aproximativ 58% din tot totalul inlocuirilor de sold este estimate sa
dureze 25 de ani. In 2015, numai in Statele Unite s-a inregistrat un numar de
peste 427.000 de interventii de artroplastie totala de sold, acestea avand un rol
esential in cresterea calitatii vietii pacientilor. Deoarece rata de esec a implantului
in momentul de fata se afla sub 1% pe an, 90% dintre pacientii operati beneficind
de o buna functie a protezei chiar si la 10 ani postoperator. In ultimii ani, numarul
tipurilor de proteze toatale de sold a crescut enorm, existand astazi peste 60 de
astfel de proteze, care concureaza pentru obtinerea celor mai bune rezultate
postoperatorii.
O proteza buna ar trebui sa prezinte urmatoarele caracteristici:
 rezistenta adecvata pentru a putea suporta solicitarile repetate ale greutatii
corpului , fara sa apara fracturi cauzate de obosela componentelor acesteia
 frecarea trebuie sa fie minima intre suprafetele articulare
 rezistenta mare la uzura
 fixarea solida si durabila la nivelul osului
 rezistenta de coroziune sau degradare in mediul fizizo-chimic active al
organismului uman
 biocompatibilitate ridicata cat si tehnologie de fabricatie relative simpla si
ieftina.

Clasificarea implanturilor:
1. Din punct de vedere architectonic
 Implanturi partiale - implant de modificare al suprafetelor de sprijin de
tip bila-cupa
- Implant partial propriu-zis care existenta
component femurala formata din tija si bila
femurala
  Implanturi totale de sold care asigura o fixare naturala mai durabila si
este compusa dintr-o tija femurala, un cap femural si o cupa
acetabulara. In functie de constructia tijei femurale, implantul poate fi
unitar (tija este formata dintr- singura bucata), sau modular (tija fiind
formata din doua/trei segmente)
2. Din punct de vedere al fixarii implanturilor
 Implanturi cimentate, recomandate personelor in varsta, la care
osteointegrarea ulterioara poate fi deficitara, proteza fiind fixate prin
cimentare intraoperatorie, asigurand o mentinere initiala fixa si buna a
implantului, o mobilitate precoce a pacientului si o recuperare rapida,
insa in timp cimentul poate ceda.
 Implanturi necimentate recomandate pacientilor tineri cu activitate
osoasa intensa, si care au pe suprafata acestora titan poros si
hidroxiapatita, contribuind la osteointegrarea rapida si eficace a
implantului.
 Implanturile hibride , aduce din avantajele unei proteze necimentate
acelor pacienti la care o proteza necimentata nu este indicata. Tija este
cimentata iar cupa este fixate prin presare sau cu ajutorul suruburilor.
 Implanturi hibride-invers (cupa cimentata, tija necimentata).

Din punct de vedere terapeutic, artroplastia totala de sold este o interventie

chirurgicala foarte standardizata ce s-a dovedit foarte eficienta. Totusi , intr-un
numar de cazuri, artroplastia poate fi un esec, fie imediat postoperator, sau chiar
la distanta de cativa ani de la momentul operatiei. O artroplastie de sold este
considerata eficienta atunci cand rata de success la 10 ani postoperator este de
cel putin 90%, conform ghidurilor NICE.
Arproplastia soldului :
-artroplastia cu interpozitie organica
-arproplastia cu interpozitie anorganica
-artroplastia cu endoproteza cervico-cefalica
-artroplastia cu proteza bipolar
-artroplastia totala a soldului

Artroplastia cu interpozitie organic de parti moi este tipul cel mai simplu, a carui
tehnica a fost imaginata de Nelaton in 1900. Tehnica consta in abordul soldului,
luxarea capului femural si modelarea lui instrumental. Concomitent cu escavarea
cotilului pentru obtinerea unei congruente articulare convenabile. Pentru evitarea
blocarii soldului prin anchiloza, s-au introdus o serie de membrane de interpozitie
ca de exemplu: tesut muscular, tesut adipos, membrana amniotica, gelatin. Dar,
au fost rapid abandonate ca fiind ineficiente. Mai frecvent utilizare au fost fascia
lata, pielea si cartilajul.
Artroplastia cu interpozitie anorganica. Primele tentative de a interpune material
inerte in scop artroplastic dateaza din secolul trecut. Astfel s-au incercat pe rand
material ca : lemnul, metelul, parafina, sticla, bachelita, cauciucul, polietilenul.
Ulterior acesta tehnica a progresat prin: artroplastia prin cupa femurala,
artroplastia prin cupa acetabulara, artroplastia soldului prin dubla cupa.
Artroplastia prin cupa femurala a fost imaginata de Smith Petersen in 1938 prin
folosirea unei cupe metelice din vittalium. Acest material, preferat si in present,
este compus din crom-cobalt si cu procente de tungsten, nichel si molibden,
combinative care confera rezinstenta mecanica se la coroziune. Acest tip de
implant sufera cel mai putin fenomene de degradare, coroziune si rupere pentru
ca reactiile de ectroliza rezultate din contactul metalului cu tesuturile vii sunt
practice inexistente. Complicatiile aplicarii acestei cupe au fost: deplasares si
luxatia postoperatorie a capului femoral, resorbtia calului femoral, protruzia cupei
in bazin, aparitia de osificari periarticulare scuendare.
Hemiartroplastia soldului cu proteza cervico-cefalica este practicata dupa
rezectiile cervicocefalice impuse de diferite afectiuni ale soldului: fractura recenta
a colului femoral, pseudoartroza de col femoral, tumori ale capului si colului
femoral etc. In anul 1950 A.Moore realizeaza proteza de vitallium cu tija
intramedulara fenestrata, pe care o folosim astazi.
Hemiartroplastia soldului cu proteza bipolar, considerate ca o etapa
intermediara intre proteza cervicocefalica si proteza totala de sold, ea este
compusa intr-o cupa metalica acetabulara cu un insert de polietilena, utilizata
impreuna cu o tija metalica
 MATERIALELE UTILIZATE
Materialele utilizate pentru confectionarea protezelor au trei caracteristici:
-biocompatibilitate
-rezistenta la coroziune
-proprietetile mecanice de rezistenta la frecare, torsiune, presiune
Artroplastia este interbventia chirurgicala prin care se stabileste mobilitatea unei
articulatii ca si buna functionare a muschilor, ligamentelor si altor parti moi care o
controleaza. Proteza de sold este un implant biocompatibil in alcatuirea caruia
intra diverse material metalice (titan, cobalt-crom, zirconium), material plastic
specific(polietilena) sau material ceramice.
1.POLIMERII sunt material a caror caracteristica comuna provine din
polimerizarea unui element de baza cum ar fi de exemplu polietilena. Polietilena
(macromolecula termoplastica) este component clasica a cupelor cotiloidiene
pentru protezele de sold. Uzura protezei este depedenta de coeficientii de frecare
ai materialelor deci este necesat sa se obtina forte de frecare cat mai mici. Cuplul
de frecare clasica este constitui de polietilena-aliaje metalice. Alte cupluri de
frictiune sunt posibile ceramic-ceramica, metal-metal, ceramic-polietilena.
Polipropolena este un biomaterial solid, cristalin, cu indici fizici, mecanici si
electrici foarte inalti, solubila in solvent organic.
-rezistenta la agenti chimici pana la 80 grade C
-rezistenta la mecanica ridicata
-temperatura de topire 164 grade C
-are stabilitate chimica
2.CERAMICA reprezinta un material solid neorganic si nemetalic. Ceramicele
cele mai frecvent utilizate in ortopedie sunt alumina si zirconium, ceramicile
obtinute pentru protezele de solt fiind alumina si hidroxiapatita.
Alumina are o rezistenta excelenta la coroziune, o biocompatibilitate buna ,
rezistenta, dar si o buna rezistenta la uzura.
Hidroxiapatita este o ceramic pe baza de fosfat de calciu si este de asemenea
folosita de peste 20 de ani in medicina. Hidroxiapatita preparata commercial este
biocompatibila, iar biodegradabilitatea este absenta sau limitata (pe o durata de
cativa ani). Biomaterialul ceramic compozit trebuie sa imbine proprietetiile
mecanice ale aluminei cu comportamentul biocompatibil al hidroxiapatitei.
Alumina adaugata in diferite procente confera biomaterialului o rezistenta
mecanica buna care corelata cu compatibilitatea ridicata a hidroxiapatitei duce la
obtinerea unui biocompozit utilizabil pe scara larga in medicina.
3.ALIAJE DE OTEL INOXIDABIL. Pentru confectionarea protezelor se folosesc
aliaje de otel inoxidabil (inox+combalt crom) si aliaje pe baza de titan si nichel-
tital. Tija femurala de otel inoxidabil sau de titan se poate articula cu o sfera cu
compozitie chimica diferita de a tijei (aliaj cobalt crom, alumina), aleasa pentru
proprietatile sale (rezistenta de frecare, rezistenta la uzura). Pentru pacientii tineri
se poate folosi si proteza metal-metal de resurfatare.
Fabricare protezei BHR este rezultatul unui inalt nivel tehnologic, materialul
continand un aliaj de CrCoC cu o cantitate mare de carbon. Acest aliaj permite
producerea unor component metalice foarte subtiri ceea ce inseamna ca rezectia
osului necesara implantarii protezei este minime. Cele doua component
protetice, acetabulara si femurala, au o congruent perfecta, iar cea acetabulara
este acoperita de hidroxiapatita, permitand integrarea ei in os.
Componenta metalica femurala este cimentata pe capul femoral, cimentul
asigurand un support solid protezei, iar tija scurta mentine cupa femurala intr-o
pozite corecta de valg.
Spre deosebire de proteza totala de sold conventional, proteza matalmetal BHR
prezinta urmatoarele avantaje:
-rezectia osoasa este minima
-mobilitate mai mare a soldului
-rezistenta mai mare la uzura
-risc minim de luxatie
-componenta acetabula este acoperita cu hidroxiapatita, ceea ce permite
integrarea ei in os
-incarcarea femurala este normal fara riscul decimentarii