Banii si rolul lor in economie

1. Aparitia si evolutia moenedei

2. Functiile banilor
3. Masa moentara si componentele ei
4. Indicatori monetari

1. Aparitia si evolutia monedei

Primele monede au aparut in china in secolul XXI I. HR si erau confectionate din argint.
In zona europeana primele monede au fost emise in secolul XVII I. HR in statul Lydia si
facute dintr-un aliaj din aur si argint numit electum.
Dreptul de batere a monedelor il avea conducatorul armatelor si marii preoti.
Moneda vine din limba latina de la locul in care era amplasata monetaria statului in roma antica
si anume in Juno Moneta.
Primele falsuri dateaza din epoca feudala cand anumiti principi francezi au permis baterea de
moneda cu continut diferit de valoarea lor nominala.
Prima banca a aparut in 1171, Banca di Venetia, si era in conducerea evreilor.
Religia catolica interzicea imprumutul cu taxa.
In 1587 s-a format banca di Rialto. Alte banci: Banca din Barcelona, Banca din Milano,
Amsterdam (1608), Roterdam (1635), Hamburg (1619), Banca din Stockholm si Banca Angliei a
carei infiintare marcheaza o piatra de hotar pentru aparitia bancilor moderne.
Moneda de harttie sau bancnota avea convertibilitate in aur de 100%. Monedele cu valoare
intrinseca au datat pana in perioada Primului Razboi Mondial cand au fost retrase din circulatie
si transformate in lingouri.
Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial singura moneda convertibila in aur a fost dolarul
american, situatie ce a durat pana in 1971 cand Richard Nixon a decis suspendarea definitiva a
convertirii in aur a dolarului.
Astazi, in intreaga lume circula moneda conventionala sau moneda simbol. Are un curs
fortat in functie de puterea economica a tarii emitente.
2. Functia banilor
a) Functia de mijloc, de schimb. Este functia care scindeaza schimbul in 2 acte distincte,
vanzare si cumparare.
b) Functia de masurator al valorilor. Aceasta se indeplineste prin functia tehnica de etalon
monetar, adica se stabileste o anumita baza sau suport al unitatii monetare nationale care
sa-I dea acesteia valoarea. Initial, prin lege, s-a stabilit ca etalon monetar o anumita
cantitate de metal pretios de o anumita puritate. Astazi, functia de etalon monetar nu mai
este indeplinita de metalul pretios ci de puterea de cumparare.
c) Functia de mijloc de plata. Intervine atat in cazul achitarii unor marfuri cat si in alte
situatii ca de exemplu: acordarea si rambursarea unui credit, plata dobanzilor, achitarea
salariilor, impozitelor, taxelor. Functia poate fi indeplinita atat de catre bani cat si de
catre unele titluri de credit prin transmiterea lor in conditiile legii de la creditor la
debitor in intelegerea termenului de valabilitate se sting datorii fara interventia banilor.
Banii intervin in acest caz numai la scadenta, cand posesorul titlului ii va incasa de la
posesorul initial.
d) Functia de mijloc de tezaurizare sau economisire este o functie proprie banilor cu
valoare intrinseca. O functie asemanatoare se realizeaza si in prezent de catre unii agenti
 economici si unii exponenti ai populatiei care scot din circulatie cantitati de bani, le
pastreaza si apoi le reintroduc. Aceasta activitate este riscanta atat pentru tezaurizator
pentru ca banii se pot deprecia dar si pentru viata economica, pentru ca, reintrodusi in
circulatie in cantitate mare, se produce inflatia.
e) Functia de moneda de interventie pe pietele valutare este o functie de catre banca
centrala care in anumite momente vinde sau cumpara anumite valute, in scopul de a
mentine sau de a influenta un anumit curs de schimb
 Economia de piata concurentiala

Satisfacerea nevoilor umane se poate realiza avand in vedere criteriul provenientei bunurilor
consumate pe doua cai:
1. Autoconsum, atunci cand bunurile consumate sunt rezultatul productiei proprii a
consumatorului.
2. Prin schimb, atunci cand consumatorul a intrat in posesia bunurilor consumate in urma unei
tranzactii in care a cedat bani sau alte bunuri.
Acestor doua modalitati de satisfacere a nevoilor le corespund doua forme de organizare si
desfasurare a activitatilor economice:
1. Economia naturala
2. Economia de schimb
Economia naturala este acea forma de organizare si desfasurare a activitatilor economice in
care, bunurile produse sunt destinate autoconsumului.
Economia se schimb este acea forma de organizare so desfasurare in care bunurile produse
sunt destinate in special schimbului, producatorul primind in compensatie moneda sau alte
bunuri necesare pentru satisfacerea nevoilor.
Economia de schimb reprezinta forma universala de organizare si functionare a activitatii
economice in lumea contemporana. Ea a cunoscut in evolutia ei mai multe forme, dintre care s-
au individualizat 2 sisteme economice fundamentale:
1. Sistemul economiei de comanda specific tarilor comuniste bazat pe existenta proprietatii
publice asupra resurselor si asupra rezultatelor activitatilor economice. Deciziile de distribuire a
acestora au in vedere interesul general al societatii iar orientarea activitatilor economice se
realiza prin intermediul unui plan national unic.
2. Sistemul economiei de piata sau cu piata concurentiala reprezinta acel tip de organizare al
economiei in care raportul dintre cerere si oferta determina prioritatea in producerea bunurilor,
determina metodele de organizare si de combinare a factorilor de productie iar accesul
persoanelor la aceste bunuri este stabilit de nivelul si dinamica pretului.
Trasaturi definitorii ale economiei cu piata concurentiala.
1. Pluralismul formelor de proprietate, forma principala detinand-o proprietatea privata.
2. Relatiile economice dintre firme iau forma tranzactiilor bilaterale de piata, in care fiecare
agent economic isi urmareste interesul propriu.
3. Piata este principalul reglator al activitatii economice.
4. Pentru majoritatea bunurilor economice, pretul se formeaza liber, pe baza raportului dintre
cerere si oferta.
5. Interventia statului in economie este limitata, rolul sau fiind de a asigura cadrul democratic al
manifestarii liberei initiative a agentilor economici.
6. Manifestarea concurentei loiale determina supravietuirea agentilor economici creativi,
puternici, intreprinzatori, si ii inlatura pe cei inadaptabili si slabi.
Principalele tipuri ale economiei de piata:
1. Tipul anglosaxon specific statelor unite ale americii si marii britanii. Acest model manifesta
cea mai mare reticenta fata de interventia statului in economie. Pentru a putea functiona sau
supravietuii, intreprinzatorul depinde de inovarea tehnologica, iar pentru a-si mari profiturile,
companiile practica productia de masa si standardizarea.
2. Tipul vest-european, in special cel francez. Are o pronuntata tenta dirigista.
3. Tipul nordic european specific tarilor scandinave, in special suediei, promoveaza cooperarea
dintre sectorul privat, producator de bunuri economice, si sectorul public, producator de servicii
sociale.
4. Tipul social de piata, intalnit in Germania, Olanda, Austria. Imbina exigentele pietei, cu
economia sociala.
5. Tipul paternalist specific Japoniei care are puternice elemente traditionale.
O alta tipilogizare identifica alte modele:
1. Economia clasica si neoclasica, in care libertatea economica este practic nelimitata.
2. Economia de piata cu libertate economica manipulata indirect prin politicile monetare si
fiscale.
3. Economia de piata in care libertatea economica este restransa, iar interventia statului, se face
direct, prin reglementari obligatorii.
O a treia tipologizare identifica 2 modele.
1. Neoamerican care se gaseste in SUA, UK, Australia, Noua Zeelanda si in noile tari din Asia.
2. Renan. Isi are nucleul in Germania dar se regaseste si in Elvetia, Olanda, Austria, Țarile
nordice si inclusiv in Japonia.

Nerealizarile economiei de piata

1. Existenta saraciei chiar si in cele mai dezvoltate state ale lumii cu consecinte grave
asupra dezvoltarii sociale si criminalitatii in special in marile orase.
2. Existenta Somajului in randul unor categorii socio-profesionale.
3. Inglobarea sau includerea in tendinta generala de evolutie a sistemului economiei de
piata, a unor perioade, uneori prelungite, de stagnare economica si chiar recesiune
economica.
4. Inflatia este o amenintare constanta pentru economiile moderne avand in vedere faptul ca
cea mai mare parte a populatiei traieste din venituri fixe(salarii, pensii sau economii).
5. Deficitul bugetar ramane o chestiune nerezolvata sub aspectul cresterii sau descresterii
prin politici fiscale si bugetare necesare dar si acceptate din punct de vedere politic si
social.
6. Distribuirea veniturilor se realizeaza intr-o maniera inechitabila cu efecte sociale negative
asupra functionalitatii sistemului.
7. Accesul discriminatoriu al celor mai saraci la institutiile de invatamant superior din cauza
frecventarii unor scoli elementare mai slabe.
8. Existenta birocratiei politice si administrative care franeaza sub diferite forme activitatea
economica.
9. Accentuarea conflictului dintre efectele economiei de consum si exigentele pastrarii
echilibrului ecologic.

Salariul.
Formele salariului. Forme de salarizare.
Suma de bani pe care o primeste lucratorul pentru munca depusa.
Formele salariului.
1. Individual
- salariul nominal (suma de bani pe care o primeste lucratorul in schimbul fortei de munca; in
general valoarea lui depinde de pretul fortei de munca pe piata, de evaluatia situatiei economice,
de politica de salarizare adica nivelul salariilor in functie de ramura economica.)
- salariul real (cantitatea de bunuri si servicii care se pot procura cu salariul nominal.
2. Colectiv
O suma care se atribuie global salariatiilor unei firme ca participare la beneficii sau alte facilitati.
3. Social
Dar si in vederea resurselor dezvoltarii fortei de munca.
Ele trebuie sa restituie lucratorului echivalentul muncii sale in vederea asigurarii resurselor
dezvoltarii fortei de munca.

Exista 3 forme de salarizare.

1. Pe unitate de timp sau in regie.
2. Salarizarea in acord, numita si cu bucata sau pe operatiuni.
3. Salarizarea mixta.
Fiecare forma de salarizare. Reflecta conditiile de pe piata muncii si preleva criteriile care dau
dimensiunea salariului. Aceste criterii sunt:
1. Rezultatele muncii. (cantitatea si calitatea fiind criterii hotaratoare)(in mod normal cresterea
rezultatelor ar trebui sa devanseze cresterea salariilor.
2. Complexitatea muncii. Nivel de calificare. Conditii de munca. Raspundere.
3. Importanta muncii.
--Salarizarea in regie.
In acest caz, plata fortei de munca se face dupa timpul lucrat fara a se preciza in mod expres
cantitatea de munca ce trebuie depusa. Fiecare salariat trebuie sa aiba precizate sarcini de
serviciu. Aceasta forma de salarizare se practica in sectoarele unde nu exista omogenitate a
operatiunilor sau activitatilor desfasurate.
Avantaje:
- Garantia venitului.
- Flexibilitatea muncii.
- Absenta constrangerilor.
Dezavantaje:
- Caracterul limitat al veniturilor.
- Nevoia controlului permanent.
--Salarizarea in acord.
Consta in remunerarea pe operatiuni sau pe bucati dintr-un produs.
Avantaje:
- Reflecta mai bine legatura dintre marimea salariului si efortul depus. Tinde sa sporeasca
productivitatea.
- Diminueaza cheltuielile firmei prin renuntarea la supraveghetori si poate include un sistem
variat de penalizari.
Dezavantaje:
- Exista constrangeri asupra salariatului privind nerealizarea normei.
- Intensificarea muncii care poate duce la extenuare.
- Goana dupa cantitate.
In functie de conditiile concrete, salarizarea in acord imbraca urmatoarele forme.
1. In acord direct.(atunci cand marimea salariului este direct proportionala cu numarul de
produse sau operatiuni efectuate)
2. In acord progresiv/regresiv.(atunci cand peste/sub un nivel al rezultatelor tariful se
majoreaza/micsoreaza)
3. In acord global.(priveste o anumita echipa care se angajeaza ca intr-o unitate de timp sa
execute o lucrare in comun imposibil de realizat individual, avand conditiile asigurate.
-- Salarizare mixta.
Consta intr-o remunerare stabilita pe unitate de timp, de regula o zi, acordata in functie de
indeplinirea unor conditii tehnice, de organizare si ecologice. Fiecare conditie presupune un tarif
dupa importanta, volum sau calitatea produsului sau serviciului.

Sistemul de salarizare din Romania

Cuprinde salariul de baza in raport cu timpul lucrat sau produsele realizate, raspunderea si
complexitatea sarcinilor dar si nivelul pregatirii. Pe langa salariul de baza, sistemul include
sporuri si adaosuri care se calculeaza ca procente la salariul de baza.( De exemplu: pentru
vechime in munca, pentru rezultatele obtinute, pentru conditiile in care se desfasoara activitatea,
pentru munca desfasurata peste programul normal de lucru, pentru munca pe timpul noptii.
Pentru sarcini si activitati suplimentare) exista si premii ca suma absoluta