Caracteristici ale

eticii in afaceri
in Romania Ilie Valentina
gr. 50311
I.ETICA – DEFINIȚII ȘI CONCEPTE
 
Etică în afaceri este o disciplină pe care mulţi oameni o iau în răspăr: pe unii îi amuză
copios, altora li se pare o glumă proastă. Mai toate lucrările consacrate acestui subiect
menţionează faptul că, în opinia majorităţii oamenilor, sintagma „etică în afaceri” este (cum
spun anglo-americanii) un oximoron, adică o contradicţie în termeni, de genul „cerc pătrat”,
„zgârcit cheltuitor” sau „mamă virgină”. Faptul este înregistrat ca atare, fără să i se acorde
prea multă atenţie.

Eu cred însă că merită să ne întrebăm care sunt premisele acestei opinii atât de răspândite.
Cei care privesc raportul dintre etică şi lumea afacerilor din afară, ca simpli spectatori ai
vieţii economice, zâmbesc ironic atunci când aud de „etică afacerilor”, deoarece, prin
definiţie, stabilesc un raport de incompatibilitate între cele două noţiuni.

Foarte adesea, oamenii sunt tentaţi să idealizeze sfera eticului, considerând că a fi „etic”
înseamnă a te comporta întotdeauna altruist, urmărind, mai presus de orice, binele aproapelui.
În vreme ce moralitatea este echivalată cu sfinţenia, lumea afacerilor este demonizată, fiind
zugrăvită în clişeele arhicunoscute: lăcomie, cinism, egoism feroce, rapacitate, corupţie,
dispreţ faţă de legi şi faţă de oamenii „simpli şi oneşti” care muncesc din greu pentru a-i
îmbogăţi pe nişte exploatatori fără scrupule etc.
În lumea noastră grăbită şi agitată, din ce în ce mai mulţi oameni sunt ahtiaţi după noutate,
din care unii fac un etalon de prim rang al valorii tuturor lucrurilor. Din acest punct de
vedere, „stăm bine”. Etică în afaceri este un domeniu academic şi un subiect de dezbatere
publică teribil de recent.

Atât de recent, încât nu au început încă polemicile şi disputele privind probleme de genul:
„Cine este autorul care a propus şi a impus termenul etică în afaceri?” sau „Cui aparţine cu
adevărat primul articol, eseu sau tratat de etică în afaceri?”. Privirile retrospective încă nu
sunt de actualitate, ceea ce mă scuteşte de obligaţia (întotdeauna plicticoasă) de a introduce
în acest prim capitol inevitabilele „scurte consideraţii asupra istoriei disciplinei”.

Etică în afaceri are o vârstă prea fragedă ca să putem vorbi deja despre fondatori, clasici,
moderni, contemporani, postmoderni şi hiper moderni. Ca mai toate noutăţile din ultimul
secol, şi business ethics este o invenţie americană. Pentru unii, originea transatlantică a noii
discipline este o garanţie de calitate, seriozitate şi performanţă; pentru alţii, dimpotrivă,
orice vine de peste ocean trebuie să fie ceva teribil de rudimentar, superficial şi – neapărat –
„imperialist”.
 Dar ce înseamnă cuvântul „etică”?
Sociologul Raymond Baumhart a pus această întrebare unor oameni de afaceri
americani şi a primit următoarele răspunsuri tipice:
• ƒ „Etica are de-a face cu ceea ce sentimentele mele îmi spun că este bine
sau rău”.
• ƒ „Etica este legată de credinţa mea religioasă”.
• ƒ „A fi etic înseamnă să respecţi legea”.
• ƒ „Etica reprezintă modelele de comportament acceptate în societate”.
• ƒ „Nu ştiu ce înseamnă acest cuvânt”. (apud Mitchell, 2003, p. 8)
Nici unul dintre aceste răspunsuri nu este corect (exceptându-l pe ultimul, fireşte)

Destui oameni sunt tentaţi să asocieze etică şi sentimentele, gândindu-se probabil la un

soi de vibraţie empatică faţă de aproapele nostru. Dar etica nu este legată în mod necesar
de anumite stări afective. Acestea sunt schimbătoare, capricioase şi nu pe deplin supuse
raţiunii, astfel încât foarte frecvent tocmai sentimentele sunt acelea care ne îndeamnă să
ne abatem de la normele etice: să iubim cu înfocare soţia prietenului său a şefului, să fim
invidioşi faţă de cei ce ne sunt cumva superiori, să-i detestăm pe unii oameni doar pentru
că fac parte dintr-o anumită categorie socială stigmatizată etc.
 
II.CULTURA ŞI ETICA ÎN AFACERI
 
Această diversitate culturală se manifestă pe toate planurile vieţii economice. În absenţa
unor valori şi reguli morale absolute, cum ne putem da seama de felul în care va aprecia ce-i
bine şi ce-i rău şi de modul în care va acţiona un partener de afaceri din altă ţară? Ei bine,
răspunsul e unul singur: trebuie să cunoaştem cât mai bine cultura din care acesta face parte
şi ale cărei valori şi norme le împărtăşeşte.

Dar ce este cultura?

Pare evident faptul că, la prima vedere, cultură e aceea care îi face pe francezi francezi, pe
chinezi chinezi sau pe români români. Geert Hofstede compară cultură cu un fel de „software
al minţii” – programul social care ne conduce modul de gândire, de acţiune şi de percepere a
binelui şi răului, „formatând” imaginea fiecăruia despre sine în raporturile cu ceilalţi. Astfel
concepută, cultura nu este ceva înnăscut. Nu există nişte gene speciale care îi fac pe
americani să pună preţ pe individualism sau pe germani să preţuiască ordinea. Este vorba de
un comportament învăţat care, prin urmare, poate fi modificat. Din păcate, lucrurile nu sunt
chiar atât de simple în realitate. Pentru a pătrunde spiritul unei alte culturi este nevoie de
studiu, de un acut simţ de observaţie şi, mai presus de orice, de voinţa de a învăţa,
abandonând ideea că, din start şi în toate privinţele, „cultura noastră este superioară”.
 
III.PROBLEME ETICE LEGATE DE FORŢA DE MUNCĂ IN ROMANIA
 
1) Salarizarea angajaţilor, care lucrează pentru companii multinaţionale în ţări cu
nivel de dezvoltare sensibil mai scăzut în comparaţie cu ţările de origine, este, de multe
ori, mai mică. Se impută investitorilor străini faptul că exploatează forţa de muncă din
ţările slab dezvoltate, plătind de câteva ori mai ieftin aceeaşi muncă pe care o prestează
salariaţii cu calificări similare din ţările de origine. Pe de altă parte, aceştia din urmă
sunt dezavantajaţi de faptul că, prin mutarea investiţiilor şi a unităţilor de producţie în
Lumea a Treia, creşte şomajul din ţările dezvoltate. Pe scurt: corporaţiile
transnaţionale sunt vehement acuzate pentru că adoptă politici egoiste.
Urmărind maximizarea profiturilor, ele încalcă acel ipotetic contract social cu diferitele
categorii de stakeholders, aducând prejudicii deopotrivă salariaţilor din ţările de origine
– care pierd locuri de muncă şi a căror presiune sindicală scade în intensitate, o dată ce
patronatul poate ameninţa cu delocalizarea investiţiilor în alte ţări – şi angajaţilor din
Lumea a Treia – care sunt puşi să presteze munci echivalente celor din statele
dezvoltate, fiind plătiţi mult mai prost.
 2) Managementul filialelor din alte ţări ale corporaţiilor multinaţionale, pune la rândul
său, destule probleme etice. În genere, marile firme preferă să acorde un credit scăzut
managerilor locali, implantând la conducerea filialelor manageri din ţările de origine.
Aceştia nu cunosc, în unele cazuri, suficient de bine tradiţiile şi problemele locale şi nu sunt
destul de flexibili faţă de doleanţele şi dificultăţile partenerilor şi angajaţilor din ţările unde
sunt implantaţi.
Acesta este motivul principal pentru care, în ultimii ani, corporaţiile multinaţionale au
adoptat o politică de aclimatizare managerială, promovând din ce în ce mai activ lideri
locali, formaţi şi pregătiţi profesional în Occident, unde îşi pot însuşi metodele şi tehnicile
managementului modern;

3) Discriminarea femeilor este o problemă delicată, de care firmele investitoare nu se

fac propriu-zis vinovate, întrucât nu managerii lor sunt aceia care o impun, ci tradiţiile şi
credinţele religioase locale. Ceea ce se impută corporaţiilor multinaţionale de către opinia
publică din ţările de origine este neimplicarea mai hotărâtă într-o politică activă, agresivă
chiar, de eliminare a discriminării femeilor în ţările din Lumea a Treia unde ea reprezintă o
practică greu de combătut. Alte critici, mai virulente şi mai întemeiate, se referă la faptul că,
în unele ţări sărace, unde religia nu împiedică participarea femeilor la viaţa economică,
discriminarea sexuală îmbracă o altă formă, şi anume angajarea cu precădere a femeilor,
deoarece salariile lor sunt mult mai mici decât cele solicitate de către bărbaţi;
 4) Angajarea minorilor constituie, neîndoielnic, aspectul cel mai des incriminat
şi categoric în sine criticabil în ceea ce priveşte problemele de personal ale
corporaţiilor multinaţionale. Şi în acest caz se invocă argumentul că, fără suportul
material al copiilor angajaţi, familiile acestora ar fi lipsite de orice mijloace de
subzistenţă, iar copiii respectivi ar avea de ales între a muri de foame sau a cerşi,
fura şi vagabondă.
Este însă cert faptul că educaţia, sănătatea şi dezvoltarea psiho-somatică a copiilor
care lucrează de la vârste destul de fragede au grav de suferit, iar viitorul lor este
unul foarte sumbru. Scoţând un număr apreciabil de copii din circuitul educaţional,
calificarea forţei de muncă din ţările sărace ale lumii stagnează la un nivel foarte
scăzut, cu urmări pe termen lung în ceea ce priveşte perspectivele de dezvoltare şi
modernizare ale acestor ţări. Răul se produce, aşadar, atât la nivel individual, cât şi
social;
5) Măsurile de protecţie a salariaţilor constituie o altă problemă care dă bătăi de
cap firmelor de talie internaţională în ceea ce priveşte imaginea lor publică în ţările
de origine şi mai puţin în ţările slab dezvoltate în care operează, deşi muncitorii de
acolo sunt cei care au realmente de suferit. În Lumea a Treia legislaţia muncii este
slab dezvoltată sau practic inexistentă, astfel încât standardele de protecţie a
personalului la locul de muncă sunt foarte joase prin comparaţie cu cele din ţările
dezvoltate.
 6) Discriminarea studentilor proaspat absolventi al unor facultati/mastere
specializate in domenii de baza/cautate.Din propria experienta pot spune faptul ca
tu ca si proaspat absolvent sau ca si student nu valorezi absolut nimic pentru o
companie in plina dezvoltare.Acestia cauta sa gaseaca oameni cu experienta, scoliti
in alte locuri de munca unde li s-au dat probabil o sansa sa se ridice de la stadiul de
incepator si sa capete o anumita experienta in domeniul respectiv.

Sunt o multime de absolventi ce cauta un job unde se pot dezvolta pe ei in

continuare, si simultan sa multumeasca si nevoile angajatorului insa aproape toate
descrierile job-urilor „scoase la bataie” cer experienta de 5 sau 10 ani in domeniu.
De aici se poate trage concluzia ca are loc o discriminare din cazua nivelului de
experienta. Scoala te pune pe picioare si te invata si tot odata iti deschide portile
catre viata de adult, in acest caz un absolvent cum se poate gandi sa se intretina
singur facand ceea ce a invatat (3-4-5 ani in functie de studii) daca automat este
respins de catre angajatorul care nu isi ia angajamentul sa invete si sa creasca intr-o
companie cu un angajat fara experienta.
IV.Studiu de caz – BCR

Codul de etica al bancii suna cam asa :

Clientul este pe primul loc.

Oferim servicii de intermediere financiară clienților noștri din toate sectoarele

economice ale ţării. Preluăm riscul clienților și le oferim încredere.
Gestionăm banii acestora, iar principala noastră preocupare se îndreaptă către
acţionarii băncii. Ne străduim să ne cunoaștem clienții cât mai bine, să le
înțelegem nevoile și să le oferim servicii excepționale, inclusiv explicații
financiare la momentul potrivit.
Steliana Guli, Responsabil Unitate Retail, sucursala Urziceni, Ialomita spune
ca: „ Cea mai mare realizare a mea, în afara familiei, este echipa mea, de o
înaltă ținută morală, adevărați profesioniști.Lucrăm pentru a câștiga
încrederea clienților nostri și construim cu ei o legătură reciproc valoroasă pe
termen lung.”
 Colaborare

În Grupul BCR, încurajăm colaborarea între colegi, între direcţii și între niveluri
ierarhice, astfel încât fiecare dintre noi să vină cu cele mai bune, mai informate şi mai
inspirate decizii, totul spre beneficiul clienților și al băncii. Credem cu tărie și ne bazăm
munca pe principiul cooperării constructive. Asta pentru că ştim că mai multe minți
gândesc mai bine decât una singură. Tot ceea ce facem are impact asupra clienților noștri;
de aceea, în fiecare zi, împărtăşim cunoștințe şi ne susţinem unii pe alţii în activitatea
noastră.
Responsabilizare

Responsabilizarea angajaţilor trebuie să fie parte integrantă a modelului de afaceri.

Suntem responsabili pentru rezultatele muncii noastre, pe care le furnizăm clienților și
colegilor noștri. Succesul la nivel înalt cere responsabilitate. Nu putem controla
circumstanţele, mediul sau acțiunile celorlalţi, dar ne putem baza pe noi înşine. Luăm acest
fapt ca pe o provocare pentru a da randament maxim zi de zi, atât la nivel individual, cât și
la nivelul echipei. Învăţăm din greşelile noastre și nu acceptăm scuze în loc de soluții.
 Performanță

Avem ca obiectiv o performanţă sustenabilă, pentru că ne dorim să le oferim

clienților noștri stabilitate. În Grupul BCR, suntem preocupaţi să lucrăm eficient şi
să livrăm rezultate remarcabile, urmărind patru aspecte: satisfacția clienților,
profitabilitatea, cota de piață şi conformitatea normativă. Pentru a atinge
performanța, avem nevoie de energie şi inspirație. De aceea, căutăm lucrurile care ne
inspiră, fie că vorbim de colegi, de reuşitele altora, de exemple din alte domenii sau
de pasiunile noastre, pentru a reuşi să aprindem acea scânteie care creează entuziasm
şi dorinţa de a atinge performanţa maximă!

Inițiativă

Pe plan intern, punem mereu în discuţie status quoul, anticipăm și răspundem

prompt schimbărilor, implementând soluții viabile. Luăm iniţiativă când vine vorba
de îmbunătăţirea activității noastre şi ne adaptăm dinamicii mediului bancar. Prin
inițiativă, punem lucrurile în mişcare creând noi oportunități, pentru a ne ridica la
înălţimea reputaţiei de motor al economiei şi societăţii. Să preluăm modelul
curajului de a lua iniţiativă, atunci când ştim că vom aduce o contribuţie pozitivă!
 Codul lor de etica se poate intinde la nesfarsit spunand cat d emult isi apreciaza
angajatii, si clientii si cat efort se depunde pentru a se mentine cum spun ei „Banca
numarul 1 in Romania”.Multi tind sa contrazica acest lucru, si cand spun acest lucru ma
refert atat la media cat si la oameni.

• Unul din titlurile ce au pus eticheta pe BCR cu „asa nu” este:” Banca a fost
sancționată cu amendă de 5.000 de euro. Motivul? Ar fi colectat copii ale actelor de
identitate ale clienților persoanelor fizice (minori și reprezentanți legali) prin
intermediul telefonului personal al unei angajate a băncii. Mai mult, ar fi transmis
copiile acestor acte la nivelul operatorului, prin aplicația Whatsapp, cu încălcarea
procedurii de lucru interne.

Primul exemplu de incalcare a propriului cod de etica, conform articolelor pe baza

acestei stiri din 12.05.2020. Ce spunea codul de etica prezentat de acestia ?
„Responsabilizarea angajaţilor trebuie să fie parte integrantă a modelului de afaceri.”
Avand loc aceste ectiuni se incalca codul de etica in mod direct, nu intamplator am ales
aceasta banca fiind la un moment dat un angajat al bancii si vazand ce se poate intampla
si cum poate fii mediul si ce se pot intampla cu informatiile clientilor/angajatilor. Nu
spun ca angajatii nu sunt monitorizati, insa caracteristica eticii romanesti spune
ca :”Hotul neprins negustor cinstit” ceea ce le permite unor anume tipuri de angajati( si
aici ma refer si la cei de rang inalt si la cei de jos) sa faca lucruri ce incalca etica bancii.
• Un alt titlu ce a propulsat BCR dinnou in presa este:”BCR BpL pierde procesul
împotriva Curţii de Conturi” Conform articolului din 26 iunie 2019, BCR Banca
pentru Locuinţe (BpL) a pierdut la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) procesul
împotriva Curţii de Conturi în care banca a contestat decizia instituţiei de control, de
la finalul lui 2015, ce stipula că BCR BpL trebuie să res­tituie statului primele
acordate anterior clienţilor în scopul obţinerii unui credit pentru îmbunătăţirea
condiţiilor locative, prime în valoare de până la 250 de euro anual.

O clienta victima al acestui caz de pe vremea aceea m-a intrebat ca si reprezentat al

bancii ce se va intampla si cand banca isi va face treaba si va restitui banii. Conform
contractului banii trebuiau restituiti de catre banca intr-un anumit interval insa nu au mai
facut acest lucru. I-am raspuns clientei exact ce mi s-a spus ca pe o poezie sa spun si
nimic mai mult, tin minte si acum: „ Conform informatiilor pe care le detinem in acest
moment Bcr BPL nu va v-a restitui suma in cont fara ca Dvs sa aduceti documente
justificative bancii, cum ca ati cheltuit banii in interesul locuintei si nu in scop
personal”.Moment in care clientul isi iesea din minti si considera cum am justificat ca
etica companiei si a contractului nu au fost respectate . Tinand cont de codul acestora de
etica :„Clientul este prioritatea numarul 1 „ informatiile oferite erau minimale si ii sfidau
. Modificarile contractuale trebuie acceptate de ambele parti, daca clientul nu a fost
instiintat de la inceput de justificari, nu mi s-a parut in regula ca ulterior modifice
conditiile contractuale.
Bibliografie
•Curs ETICĂ ÎN AFACERI Prof. dr. Sorin MAXIM
•https://
www.bursa.ro/scandalul-din-piata-bancilor-pentru-locuinte-bcr-bpl-pierde-procesul-i
mpotriva-curtii-de-conturi-62844738
•https://bcr.ro
• Pop CohuŃ, Ioana, Etica în afaceri, Ed. UniversităŃii din Oradea, Oradea, 2004;
• Abrudan, Maria – Madela, Management internaŃional, Ed. UniversităŃii din
Oradea, Oradea, 2003;
•Material Junior Achievement Romania, Etica în afaceri, concursul naŃional Etica în
afaceri, 2004; 4. Crane, A.; Matten, D., Business Ethics. A European Perspective,
Oxford University Press, 2004, p. 11, preluat după Crăciun, D., Etica în afaceri,
http://www.ase.ro/;