Sistemul bancar românesc

Activitatea bancară ce se desfăşoară în România este reglementată de Legea bancară nr.

58/1998 şi de Legea nr.312/2004 privind statutul Băncii Naţionale a României.
În conformitate cu acest act normativ activitatea bancară în România se desfăşoară prin
instituţiile de credit autorizate, în condiţiile legii.
Instituţia de credit reprezintă:
- entitate care desfăşoară cu titlu profesional activitate de atragere de depozite sau alte fonduri
rambursabile de la public şi de acordare de credite pe cont propriu;
- entitate emitentă de monedă electronică.
Potrivit normelor sistemul bancar românesc este organizat pe două paliere: B.N.R. şi Instituşii de
credit autorizate. În România instituţiile de credit se pot constitui şi pot funcţiona ca: bănci comerciale,
organizaţii cooperatiste de credit, instituţii emitente de monedă electronică şi case de economii pentru
domeniul locativ.
Începând cu data aderării României la Uniunea europeană vor devenii funcţionale pe piaţa
financiară atât instituţiile emitente de monedă electronică şi casele de economii pentru domeniul
locativ, cât şi instituţiile financiare autorizate în alt stat membru, care vor funcţiona în România printr-
o sucursală sau furnizează servicii în mod direct.

Renaşterea sistemului bancar odată cu trecerea României la economia de piaţă

După 1989, România a fost martoră a mai multe schimbări, iar trecerea la economia de piaţă a
determinat creşterea numărului de agenţi economici privaţi, acest aspect determinând nevoia
dezvoltării unui sistem bancar care să răspundă solicitărilor pieţei şi să asigure oferta de produse şi
servicii bancare necesare unei economii de piaţă.
Reforma sistemului bancar a început în 1990-1991, prin elaborarea şi adoptarea unei legislaţii bancare
privind organizarea şi funcţionarea băncii centrale şi a băncii comerciale. Această legislaţie se referă la
Legea privind activitatea bancară (nr. 31/1991), la legea privind Statutul B.N.R. (nr.34/1991) şi Legea
societăţilor comerciale (nr.31/1990). Aceste legi au fost concepute de a acorda flexibilitate economiei
de piaţă şi să încurajeze iniţiativa privată, dar pentru a fi realizabilă, România a primit sprijinul ţărilor
cu sisteme bancare dezvoltate.
Sistemul bancar din Romînia este structurat pe două nivele: o bancă centrală şi instituţii
financiare, cărora, prin lege, li s-a acordat statutul de bănci.
B.N.R. – o bancă centrală – coordonează şi stbileşte reglementările în domeniile: monetar, de credit,
valutar şi de plăţi, asigurând totodată supravegherea celorlalte instituţii bancare. B.N.R. are grad un
ridicat de independenţă şi răspunde numai în faţa Parlamentului. Guvernatorul şi Consiliul de
administraşie al băncii sunt aleşi de Parlament. pe baza recomandărilor Primului ministru.
În 1991, s-a constituit asociaţia Română a Băncilor (A.R.B.), în vederea organizării şi
coordonării activităţii bancare. Aderarae la A.R.B. se face pe bază de liber consimţământ, iar în
prezent participă majoritatea băncilor comerciale. Pentru a supraveghea integritatea şi credibilitatea
profesională, acest organism ia în considerare numai cererile de aderare ale băncilor ce au desfăşurat
o activitate comercială pe o perioadă mai mare de 6 luni şi au o evoluţie bună.
Principalele obiective ale A.R.B. sunt:
- să reprezinte interesele comunităţii financiare şi bancare faţă de B.N.R., Guvern ţi alte instituţii de
stat;
- să îmbunătăţească şi să dezvolte standardul şi statutul profesional al tuturor celor care lucrează în
sectorul bancar;
- să reprezinte sectorul bancar românesc în relaţiile internaţionale cu asociaţii profesionale similare.
În octombrie 1991 a fost creat Institul Bancar Român (I.B.R.), ce a devenit operaţional în
ianuarie 1992, având drept fondatori B.N.R. şi A.R.B., iniţiativa lor fiind confirmată prin hotărâre de
guvern.
În vederea continuării dezvoltării sistemului bancar, există câteva elemente de progres care au fost sau
vor fi aplicate şi care pot avea o influenţă semnificativă:
- concurenţa, care a jucat în trecut un rol important în sistemul bancar românesc şi care poate să
redobândească acelaţi rol;
- schimbările legislative şi standardele internaţionale sunt forte importante şi a fost introdusă o nouă
legislaţie pentru îmbunătăţirea operaţiunilor bancare;
- automatizarea şi informatizarea sunt, de asemenea, foarte importante într-un sistem bancar modern;
- integrarea în structurile europene;
- învăţământul şi instruirea profesională.
Deci, după cum s-a putut observa din cele arătate mai sus, de la începutul anilor 1990 au avut
loc numeroase schimbări, al căror ritm se va accelera în viitor.
Băncile comerciale
Băncile sunt persoane juridice comune, care se constituie exclusiv sub formă de societăţi pe
acţiuni, cu respectarea Legii 31 modificată privind societăţile comerciale, a Legii bancare nr. 58/1998
şi cu autorizarea BNR.
Modul de organizare a unei bănci comerciale este influenţat de felul în care echipa de direcţie
înţelege să satisfacă funcţiile întreprinderii bancare; să efectueze operaţiuni active şi pasive proprii
băncilor; să respecte reglementările privind organizarea şi desfăşurarea activităţii bancare şi nu în
ultimul rând să urmeze strategia de dezvoltare a băncii.
Prin funcţie se înţelege un ansamblu de proocupări şi activităţi care se desfăşoară cu un anumit
scop. La realizarea unei funcţii participă, de obicei mai multe compartimente organizatorice, direcţii,
birouri sau servicii. Rezultă că o structură organizatorică poate fi definită ca un ansamblu de mijloace
umane şi materiale reunite sub aceeaşi autoritate ierarhică. Ea deţine, în general o anumită autonomie
decizională şi trebuie să îndeplinească o anumită sarcină sau un ansamblu de sarcini complementare
sau conexe.
Principalele funcţii bancare sunt următoarele:
 Funcţia de conducere generală – este cea care asigură şi formulează strategia băncii
şi defineşte orientările de ansamblu ale activităţii şi evoluţiei acesteia;
 Funcţia comercialî – asigură clientela, întreţinerea şi dezvoltarea relaţiilor cu aceasta
precum şi atragerea de noi vlienţi:
 Funcţia de execuţie - este definită de totalitatea activităţilor ce vin să ducă la bun
sfârşit activităţile comerciale iniţiate atât de clientelă cât şi de direcţiile comerciale
proprii. Aceste activităţi au de cele mai multe ori caracter repetitiv şi tehnic;
 Funcţia cu caracter funcţional - sunt definite de totalitea activităţilor de organizare,
consultanţă, control şi asistenţă de specialitate;
 Funcţia administrativă – sunt acele activităţi prin care se realizează toate obligaţiile
legate de relaţiile sociale, fiscale şi profesionale ale băncii precum şi cele prin care se
realizează difuzarea normelor de funcţionare internă.
Pentru îndeplinirea acestor funcţii, băncile comerciale îşi concep structuri organizatorice proprii din
care nu trebuie să lipsească:
Direcţii comerciale şi asimilate – sunt cele mai importante structuri deoarece întreţin şi
dezvoltă relaţiile cu clientela, producând astfel venituri bancare. Pot fi structurate în:
- Direcţii de clientelă – care gestionează diferite categorii ale clientelei, existând direcţii pe
fiecare categorie omogenă de clienţi: clientela tradiţională (societăţi comerciale nebancare grupate în
funcţie de mărime şi naţionalitate); clientela specializată (gestionează clientela cu anumite
particularităţi organizatorice şi funcţionale); direcţii de reţea - gestionează componentele reţelei
bancare din interiorul şi exteriorul ţării, au deci funcţie logistică şi funcţională a reţelei bancare.
- Direcţii financiare, de piaţă şi de afaceri – existenţa lor este determinată de diversificarea
produselor şi serviciilor financiar bancare pe piaţa naţională şi internaţională.
Servicii de execuţie – efectuează activităţi care vin să completeze acţiunile desfăşurate de
direcţiile de clientela. Ele se împart în:
- Servicii de execuţie a operaţiunii la nivel naţional – cuprind: servicii de casă, servicii de
portofoliu, secretariat bancar, serviciu de cauţiuni şi garanţii:
- Servicii de execuţie a operaţiunilor din străinătate – organizarea lor se justifică dacă volumul
clientelei străine şi operaţiunilor cerute de acestea sunt de importanţă mare. Dacă nu, ele pot fi un
sector distinct al serviciului de execuţie a operaţiilor la nivel naţional;
- Servicii de execuţie a operaţiunii bursiere – efectuează toate operaţiunile necesare pieţei
financiare şi operaţiunii de gestionare şi conservare a titlurilor;
 - Secretariatul tehnic – efectuează toate operaţiunile de gestioanare şi punere în aplicare a
activităţilor iniţiate de direcţii comerciale.
Servicii de intendenţă generală – cuprind activităţi care nu sunt legate direct şi imediat de
produsele şi serviciile bancare, dar sunt necesare mai multor sectoare sau întregii bănci. Acestea
cuprind:
- Serviciul de contabilitate;
- Serviciul de prelucrare a datelor;
- Serviciul de contencios;
- Serviciul de personal;
- Serviciul administrare generală.
Servicii funcţionale şi administrare – realizează activităţi de organizare, consultanţă,
control, asistenţă de specialitate precum şi toate activităţile care ţin de relaţiile sociale ale băncii şi de
difuzarea normelor de funcţionare internă. aceste servicii pot fi structurate în:
- Serviciul de inspecţie şi de control;
- Serviciul de control al angajamentelor;
- Serviciul juridic;
- Serviciul fiscalitate;
- Serviciul de organizare şi metodologie;
- Serviciul administrativ.
Pentru ca activitatea bancară să se desfăşoare eficient, băncile şi-au dezvoltat puternic reţele în
teritoriu. acest lucru este necesar datorită permanentei diversificări a operaţiunilor cerute de clienţi cât
şi datorită creşterii numărului de solicitanţi ai serviciilor bancare.
Structura teritorială reprezintă organizarea pe verticală a băncilor comerciale, care cuprinde:
- Centrală bancară cu personalitate juridică, cu rol exclusiv de îndrumare, analiză şi control a
activelor unităţilor bancare din reţea;
- Sucursalele bancare sunt unităţi bancare fără personalitate juridică, care au un dublu rol:
 operativ (desfăşurând şi diversificând relaţiile cu clientela),
 de îndrumare, analiză şi control a unităţilor bancare din subordine.
- Reprezentanţele bancare sunt unităţi bancare fără personalitate juridică cu rol exclusiv
operativ. Ele se află, de regulă, în subordinea sucursalelor sau, în cazuri excepţionale, în subordinea
centralei bancare, reprezentanţele se deschid acolo unde sucursalele nu acoperă volumul clientelei şi
operaţiunile ordonate de către acestea;
- Agenţiile bancare sunt unităţi bancare fără personalitate juridică cu rol operativ, deschise pe
lângă reprezentanţele sau sucursale;
- Punctele de lucru sunt unităţi bancare fără personlitate juridică deschise în locuri publice
unde volumul clientelei şi operaţiunile cerute sunt mai mari.

Instituţiile emitente de monedă electronică

O categorie aparte de instituţiile de credit este reprezentată de instituţia emitentă de monedă
electronică, altele decât băncile. Acestea sunt supuse reglementării şi supravegherii Băncii Naţionale a
României.
Capitalul iniţial, condiţii de autorizare, nivelul minim al fondurilor proprii şi investiţiile
permise ale instituţiilor emitente de monedă electronică vor fi stabilite de Banca Naţională a României
prin reglementări adecvate.
Instituţiile emitente de monedă electronică trebuie să dispună de un management prudent şi
sănătos, de proceduri administrative şi contabile şi sisteme de control intern adecvate, care să le
permită evaluarea riscurilor financiare şi nefinaciare la care sunt expuse, inclusiv a riscurilor tehnice şi
procedurale şi a celor rezultate din cooperarea cu entităţilor care furnizează servicii conexe.

Instituţiile financiare
Prin excepţie de la dispoziţiile exprese pentru instituţuiile de credit, instituţiile financiare
autorizate şi supravegheate de autoritatea competentă dintr-un stat membru pot desfăşura în România,
în limita autorizaţiei acordate de statul membru de origine, activitatea bancară ori alte activităţi de
natură financiară printr-o sucursală sau în mod direct, fără a fi necesară obţinerea unei autorizaţii din
partea Băncii Naţionale a României.
 Acestea vor notifica Băncii naţionale a României deschiderea de reprezentanţe în România, în
conformitate cu reglementările date de acestea. Reprezentanţele îşi vor limita activitatea la acte de
informare, de reprezentare, de cercetare a pieţei, contractare de clienţi ţi nu vor efectua nici un fel de
operaţiuni supuse dispoziţiilor prezentei legi.
Instituţiile de credit vor putea să înceapă activitatea prin intermediul sucursalei, de la data
primirii comunicării din partea Băncii naţionale a României sau, în lipsa acesteia, după trecerea
termenului legal.