Curs 07.03.

2020
Dreptul mediului

Pentru examen:
 Un Referat despre orice dorim noi despre Dreptul mediului (1 pag – 1 pag și jumătate). Il ducem
la examen
 La examen vom avea 2 subiecte sinteză ușoare, dintre care:
- 1 subiect din ceea ce ne predă la Cursul nr.1 (07.03.2020)
- 1 subiect din materialul de pe CD (vezi Subiectele posibile date)

Cursul nr. 1 / 07.03.2020

Noțiunea de mediu
- stă la baza ecologiei ca știință
- definită de biologi ca fiind: Mediu = „studiul relaţiilor complexe, directe sau indirecte, dintre
animale şi mediul lor organic şi anorganic”.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 91/2002, aprobată prin Legea nr. 294/20031, defineşte în
mod explicit Mediul ca fiind „ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei, aerul, apa,
solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile
organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând
elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile
care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului”.

Unii autori consideră că Dreptul mediului = reprezintă, în abstract, ansamblul reglementărilor

juridice și instituțiile stabilite în vederea protecției, conservării și ameliorării mediului conform
obiectivelor de dezvoltare durabilă.

Alți autori consideră că Dreptul mediului = acea ramură a sistemului nostru juridic care
înmănunchează normele juridice care reglementează relațiile dintre persoane formate în legătură
cu protecția mediului.

1
O.U.G. nr. 91/2002 privind modificarea şi completarea Legii protecţiei mediului nr. 137/1995, publicată în M.Of.
Partea I nr.465 din 26 iunie 2002 şi respectiv Legea nr. 294/2003 privind aprobarea O.U.G. nr. 91/2002, publicată
în M.Of. Partea I nr. 505 din 14 iunie 2003.
1
Alte definiții în domeniu:

Utilizarea = folosirea componentelor și resurselor mediului

Conservarea = menținerea și reproducerea factorilor naturiali antropici prin măsuri speciale de ocrotire

Protecția mediului = protecția omului și a dezvoltării sale, fapt ce presupune în mod necesar protecția
tuturor factorilor de mediu

Dezvoltarea = privește ameliorarea factorilor naturali și antropici în scopul asigurării unor condiții de
viață mai bune

Protecția mediului = se realizează prin utilizarea rațională a resurselor naturale, prin prevenirea și
combaterea poluării de orice tip prin diferite mujloace

Dezvoltare durabilă = o noțiune ce ilustrează ideea de dezvoltare ce corespunde necesităților

prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi

Echilibru ecologic = ansamblul relațiilor reciproce și al stărilor dintre componentele unui sistem
ecologic ce asigură menținerea structurii sistemului și funcționarea sa ideală

Poluarea = introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătății umane
și/sau calității mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării
mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime , conform OUG nr.195/2005 privind protecția
mediului

Poluant = orice substanță, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de
energie radiație electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibrații care, introdusă în mediu,
modifică echilibrul constituenților acestuia și al organismelor vii și aduce daune bunurilor materiale.

Clasificarea poluării:

1) În funcție de locul unde intervine:

- Poluarea apei
- Poluarea aerului
- Poluarea solului

2) În funcție de natura poluantului:

- Poluare chimică – produsă de compuși gazoși, de industrie
- Poluare fizică (tehnică, radioactivă, sonoră)
- Poluare biologică – infestarea mediului cu agenți patogeni
- Poluare estetică – degradarea peisajului printr-un urbanism necivilizat
- Poluare naturală – vulcani, furtuni de praf

2
 - Poluare artificială – apărută odată cu primele așezări urbane, a industriei, a
transporturilor

Recunoașterea dreptului la un mediu sănătos și echilibrat din punct de vedere ecologic în

România:

În Constituția din 1991 în forma sa inițială nu era reglementat un drept la un mediu sănătos.
Mai târziu au fost prevăzute îndatoriri ale statului în cu privire la:
- refacerea și ocrotirea mediului înconjurător
- menținerea echilibrului ecologic
- crearea condițiilor necesare creșterii calitpății vieții

Recunoașterea expresă a dreptului la un mediu sănătos a fost preluată și de OUG nr.195/2005 privind
protecția mediului, care precizează: statul reconoaște tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos și
echilibrat ecologic.

În literatura de specialitate se aprecia că nu trebuie să se considere că dreptul la un mediu sănătos

s-ar bucura de o recunoaștere constituțională, întrucât acesta ar face să se piardă caracterul său de
drept fundamental, fiind în consecință doar un drept subiectiv, care ar avea izvorul în Constituție,
fapt ce ar împiedica accesul la procedurile specifice a drepturilor fundamentale

Au existat și opinii în conformitate cu care, în perspectiva în care se dorea modificarea Constituției, unul
dintre punctele importante era acela al consacrării exprese a dreptului la un mediu sănătos, un drept
a cărui respectare să fie garantată, inclusiv prin incriminarea comportamentelor neconforme,
neexistând niciun temei care să împiedice această evoluție.

Când dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos cunoaște o ocrotire mai bună într-un
instrument juridic internațional decât se întâmplă într-o reglementare internă, în baza Art. 20, alin.2
din Constituție, sunt incidente normele internaționale, care ar înlătura astfel aplicarea reglementărilor
interne aflate în acțiune în domeniul respectiv, inclusiv în ceea ce privește dreptul fundamental al omului
la un mediu sănătos.

Potrivit legii cadru privind protecția mediului în România, protecția mediului este obligația și
responsabilitatea:
- autorităților administrației publice centrale și locale,
- a tuturor persoanelor fizice și juridice.

Autoritățile administrației publice centrale și locale:

- prevăd în bugetele proprii fonduri pentru îndeplinirea obligațiilor rezultate din implementarea
legislației comunitare din domeniul mediului și pentru programe de protecția a mediului

3
 - colaborează cu autoritățile publice centrale și teritoriale pentru protecția mediului în vederea
realizării acestora.

Art.5 din OUG nr.195/2005 privind protecția mediului, în afară de consacrarea dreptului la un mediu,
a mai stabilit un număr de 5 drepturi garanții care sunt considerate ca reprezentând drepturi special
recunoscute și dezvoltate în contxtul protecției mediului:

a. accesul la informația privind mediul, cu respectarea condițiilor de confidențialitate

prevăzute de legislația în vigoare;
Pentru a fi capabil să mențină și să-și exercite acest drept, precum și să respecte și să-și execute
această obligație, persoanele trebuie:
- să aibă acces la informație,
- să fie îndreptățite să ia parte la luarea deciziilor de mediu
- să poată avea acces la justiție în probleme de mediu.

Pentru a se asigura eficiența dreptului ca garanție trebuie:

- să se creeze structurile prin care să se facă accesul la informație,
- să se stabilească procedura prin care se face acest acces,
- să se stabilească anumite condiții pe care informația trebuie să o îndeplinească pentru a fi
accesibilă.

b. asocierea în organizații pentru protecția mediului;

Este o formă a dreptului fundamental social, politic de asociere. Dreptul cuprinde posibilitatea
cetățenilor de a se asocia în mod liber în diverse formațiuni.
În contextul protecției mediului, conținutul acestui drept este restrâns la apărarea calității
mediului.
Se cuvine a fi subliniat rolul organizațiilor neguvernamentale în acest domeniu.

c. consultarea în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii și legislației

de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor și
programelor;
Legea mediului reglementează acest drept ca fiind dreptul de consultare în vederea luării
deciziilor privind:
- dezvoltarea politicilor, legislației și a normelor de mediu,
- eliberarea acordurilor și autorizațiilor de mediu
- a planurilor de amenajare a teritorilui și de urbanism
Este perceput ca o formă de participare a cetățenilor la protejarea mediului.

4
d. dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizațiilor pentru protecția
mediului, autorităților administrative și/sau judecătorești, după caz, în probleme de
mediu;
Acest drept a apărut ca o aplicație particulară a accesului la justiție și a dreptului persoanei
vătămate de către o autoritate publică.
e. dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.
În domeniul mediului înconjurător prejudiciul suferit este denumit daună ecologică.
În legătură cu acest drept în doctrină au fost formulate 2 principii:
- principiul „restitutio in integrum″ - chiar dacă restituirea nu se poate face decât prin plata
unei sume de bani
- principiul „poluatorul plătește″ - internalizarea de către cel care produce poluarea a
cheltuielilor ocazionate de înlăturarea consecințelor pe care le-a produs.