Carl Perkins

Carl Perkins

Carl Perkins
Date personale
Nume la
Carl Lee Perkins
naștere
Născut 9 aprilie 1932 - 19 ianuarie
1998
Tiptonville, Tennessee,
Statele Unite ale Americii
Tiptonville[*], SUA
Decedat 19 ianuarie 1998 (65 de
ani)[1][2][3][4][5][6][7][8]
Jackson[*], SUA
Cauza cauze naturale[*] (cancer
decesului esofagian)
Cetățenie SUA
Ocupație muzician, interpret, The King of
 Rockabilly
Activitate
Gen muzical Rock and roll, Rockabilly,
Country
Tipul de voce Light Bariton[*] 
Instrument(e) chitară electrică
chitară
voce[*] 
Ani de
1946 - 1997
activitate
Case de Sun Records
discuri Columbia Records
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text  

Carl Perkins (n. 9 aprilie

1932,[1][2][3][4][5][6][7][8] Tiptonville[*], SUA –
d. 19 ianuarie 1998,[1][2][3][4][5][6][7][8]
Jackson[*], SUA) a fost un pionier al
muzicii rockabilly (un mix de rhythm and
blues și muzică country), începând din
1954, când a încheiat un contract cu
casa de discuri Sun din Memphis. A fost
un artist fără precedent, influența sa
asupra muzicii rock and roll simțindu-se
până în zilele noastre, în special prin
compozițiile sale rafinate și interpretarea
sa la chitară. Cea mai cunoscută piesă
semnată de Carl Perkins este Blue Suede
Shoes.

Conform spuselor lui Charlie Daniels,

„piesele lui Carl Perkins personificau era
rockabilly, iar sound-ul Carl Perkins
personifica sound-ul rockabilly mai mult
decât a reușit oricine implicat în acest
stil, pentru ca Perkins nu și-a schimbat
perspectiva muzicală niciodată”. Piesele
lui Perkins au fost înregistrate de artiști
cu multă popularitate, precum: Elvis
Presley, The Beatles și Johnny Cash, care
au pus bazele rock and roll-ului în istoria
muzicii contemporane.

Copilăria …

Perkins a fost fiul unei familii de dijmași

de lângă Tiptonville, Tennessee. A
crescut în spiritul muzicii sudiste gospel,
cântată de către albi în biserică și de
către cei de culoare pe plantațiile de
bumbac, unde Perkins a început să
lucreze de la vârsta de 6 ani. În serile de
sâmbătă, el asculta la radio împreună cu
tatăl său muzica de la Grand Ole Opry.
Reprezentațiile emise de catre Roy Acuff
la Opry, l-au inspirat puternic pe Perkins,
determinându-l să-i ceara parinților lui o
chitară. Pentru ca nu și-au putut permite
o chitara adevărată, tatăl lui Perkins a
improvizat o chitară dintr-o cutie de
trabucuri și o coada de matura. Carl a
început să învețe cum să cânte la chitara
mai mult printr-un coleg de pe câmp,
numit John Westbrook, care ulterior i-a
devenit prieten. “Unchiul John” cum îl
numea Carl, era un afro-american în
vârstă de 60 de ani, care obișnuia să
cânte blues și gospel la vechea sa
chitară acustică. “Unchiul John” l-a
sfătuit pe Carl, ca atunci când cântă, să
“se apropie de chitara. Poți să simți cum
alunecă pe corzi, intrându-ți în minte și
apoi în suflet. Poți să o simți. Las-o să
vibreze.” Pentru că Perkins nu și-a permis
corzi noi, când cele vechi s-au rupt, le-a
legat, perseverand cu orice preț în
exprimarea sa ca artist. În ianuarie 1947,
familia Perkins s-a mutat de la Lake
County la Madison County. Înlocuirea
radioului cu baterii cu unul ce funcționa
pe electricitate, li distanța mică față de
Memphis, a lărgint orizonturile muzicale
ale lui Carl Perkins, având astfel
posibilitatea să asculte o largă varietate
de abordari muzicale. La vârsta de 14
ani, folosind progresia IIVV comună
pieselor country la modă, Perkins a scris
o piesă ce va fi cunoscută în jurul
orașului Jackson sub numele de “Let Me
Take You To the Movie, Magg”. (Aceeași
piesă il va convinge pe Sam Phillips să
semneze cu Perkins un contract cu casa
de discuri Sun).

Începuturile carierei
muzicale
…

Perkins si fratele sau Jay au avut prima

lor slujbă plătită (din bacșiș), la sfârștiul
lui 1946, cântând în serile de miercuri, ca
sursă de distracție la “Cotton Ball” pe
autostrada 45, cam 12 mile sud de
Jackson, TN. Carl avea doar 14 ani. Una
din piesele pe care le-au cântat a fost un
uptempo, o versiune country blues a
piesei “Blue Moon of Kentucky”, de Bill
Monroe. În urmatorii cațiva ani, frații
Perkins au început să cânte în jurul
orașelor Bemis și Jackson alte piese tip
tonk, inclusiv în El Rancho, The Roadside
Inn și The Hilltop, devenind deja o mare
atracție pentru locuitorii acelei zone. În
ianuarie 1953, Carl s-a căsătorit cu Valda
Crider pe care o cunoștea de cațiva ani.
Valda l-a încurajat pe Carl să înceapă să
lucreze doar la stilul honky-tonk. Carl a
început să cânte 6 nopți pe săptămână.
În iulie 1954, Perkins și soția lui, au auzit
la radio o nouă adaptare a piesei “Blue
Moon of Kentucky” de Elvis Presley,
Scotty și Bill. Valda a exclamat “ascultă!
Cântă la fel ca tine! Sună exact ca tine!”
După înregistrarea piesei ce a fost
ulterior lansată, Presley a exclamat “Sună
exact ca și Carl Perkins!”. Când piesa
“Blue Moon of Kentucky” și-a mai pierdut
din popularitate, Carl a spus: “În
Memphis este cineva care înțelege ce
facem noi. Trebuie sa-i fac o vizită.”
 Cariera muzicală la Casa …

de discuri Sun
La începutul lui octombrie 1954, Perkins
a avut succes la audiția dată pentru Sam
Phillips de la casa de discuri Sun. Pe 19
martie 1955, au fost lansate “Movie
Magg” și “Turn Around” sub marca
Flip(151), deținută de Phillips, “Turn
Around” devenind un hit regional.
Datorită acestei piese difuzată de-a
lungul regiunii de sud și sud-vest, lui
Perkins i s-a propus să apară împreună
cu Elvis Presley, la teatrele din Mariana și
West Memphis, statul Arkansas.
Comentând reacția publicului atât la
adresa sa, cât și a lui Presley, Perkins a
afirmat: “Când săream pe scenă, oamenii
țipau, dar doar pentru a se pregăti pentru
el. A fost exploziv. Dintr-o dată toată
lumea era învăluita în rock.”

Pantofi ce au reprezentat inspiraţia pentru Carl

Perkins

Următorii artiști adăugați în spectacole

de către Sun, au fost Johnny Cash și The
Tennessee Two. Un alt hit regional
aparținând lui Perkins, a fost “Gone Gone
Gone”, lansat în octombrie 1955, de către
studioul de înregistrări Sun. A fost
acompaniat de către Let The Juke Box
Keep On Playing, completat cu vioară,
linie bass western boogie, chitară
electrică și voce.

În aceeași toamnă a anului 1955, Perkins

a compus cântecul "Blue Suede Shoes".
El s-a inspirat dintr-un incident la o seară
dansantă honky-tonk, când unul dintre
dansatori a devenit agasant față de
parteneră, pentru că i-a murdărit pantofii
"suede". Câteva săptămâni mai târziu, pe
19 decembrie 1955, Perkins și trupa sa,
au înregistrat piesa în timpul unei sesiuni
de înregistrare la unul din studiourile Sun
din Memphis. Phillips a sugerat
schimbări ale versurilor “Go Cat Go”, însă
trupa a schimbat chiar sfârșitul piesei
într-un ritm boogie. În timpul
inregistrarilor ce durau de ceva timp, și
încă câteva pahare, sunetul a devenit mai
dur, mai tare și mai liber, iar Perkins a
început să cânte cu pasiune. Phillips a
știut atunci că a găsit piesa potrivită să
scoată la suprafață blues-ul din muzica
lui Perkins, și să producă un hit. În
noiembrie, Elvis Presley a întrerupt
colaborarea cu casa de discuri Sun,
pentru mai multe oportunități cu cei de la
RCA. Pe 19 decembrie 1955, Phillips care
începuse deja sa il înregistreze pe
Perkins la sfârșitul anului 1954, a
declarat: “Carl Perkins, acum tu ești
pisica mea rockabilly”. “Blue Suede
Shoes” a fost lansată pe 1 ianuarie 1956,
urmând la scurt timp un succes masiv în
topuri. În Statele Unite a fost pe locul 1 în
topurile de muzică country Billboard
(singurul hit numarul 1 care l-a avut), și
pe locul doi în topul celor mai bine
vândute piese pop. Pe 17 martie, Perkins
a fost primul artist de muzică country
care a ajuns pe locul 3 in topurile de
rhythm & blues.
Perkins a interpretat pentru prima data
“Blue Suede Shoes” la televiziunea
națională ABC-TV, pe 11 februarie 1956.
În Marea Britanie, piesa a devenit un hit
în top ten. A fost înregistrată prima dată
ca fiind una din mărcile Sun, în vederea
vânzării a peste un million de exemplare.
În anii '70, cântecele partii B a albumului,
au fost preluate de către The Beatles,
Wanda Jackson și T Rex. Jonh Lennon
obișnuia să interpreteze “Blue Suede
Shoes” în perioada când cânta în trupa
The Beatles. După desființarea formației,
Lennon a interpretat singur cantecul, ca
în varianta de pe "Lost Lennon Tapes", iar
după moartea acestuia, melodia a
interpretat-o Ringo Starr (fost membru al
formației The Beatles). Sam Phillips a
plănuit să-l surprindă pe Perkins cu un
disc de aur în timpul spectacolului lui
Perry Como. “Shoes” vânduse pana pe 22
martie mai mult de 500.000 de
exemplare. “Blue Suede Shoes” a ajuns
pe locul întâi în aproape toate topurile
regionale pop, R&B și country. De
asemenea a deținut poziția doi în
Billboard Hot 100 și în topurile country.
Piesa “Heartbreak Hotel” a lui Elvis
Presley a deținut numărul unu în topurile
pop și country, în timp ce “Shoes” a
realizat o mai bună performanță în
topurile R&B. Până la mijlocul lunii aprilie,
s-au vândut mai mult de un million de
exemplare ale hit-ului “Shoes”.

Articol principal: Rockabilly.

Revenind la înregistrări și
turnee
…

Perkins s-a reîntors la spectacolele live

pe 21 aprilie, în acelați an în care a plecat
în turul “The Big D Jamboree” Beaumont,
Texas. Înainte de a rezuma viata de
turneu, Sam Phillips a aranjat la Sun o
sesiune de înregistrare cu Ed Cisco
ținând locul lui Jay care se recupera încă.
Până la mijlocul lunii aprilie erau
înregistrate piesele: "Dixie Fried", "Put
Your Cat Clothes On", "Right String,
Wrong Yo-Yo", "You Can't Make Love to
Somebody", "Everybody's Trying to Be My
Baby" și "That Don't Move Me". La
începutul verii, Perkins a fost plătit cu
$1000 să interpreteze doar două piese
pe noapte în turul prelungit “Top Stars of
‘56”. Alți artiști ai acestui tur au fost
Chuck Berry, Frankie Lymon și The
Teenagers. Când Perkins și trupa sa au
apărut pe scenă în Columbia , South
Carolina, Carl a fost consternat să vadă
un adolescent sângerând, fiind presat de
multime. În timpul primei pauze la chitară
a piesei “Honey Don’t”, au fost luați de pe
scenă și duși într-o cabină liberă, fiind
protejați de o linie dublă de poliție. Carl a
afirmat: “ A fost periculos. Mulți copii au
fost răniți. A fost multă zarvă, nebunie!
Muzica i-a înnebunit.” Șocat de ceea ce
vazuse, Carl a părăsit turneul. În 1965,
casa de înregistrări Sun a realizat mai
multe piese apartinand lui Perkins:
“Boppin'The Blues”, “All Mama's Children”
(Sun 243), “Dixie Fried”, “I'm Sorry, I'm Not
Sorry” (Sun 249), “Matchbox” si “All
Mama's Children” (Sun 261) ce a fost
lansata in 1957. Piesa “Matchbox” este
considerată a fi o piesă de referință
rockabilly. Ulterior in 1985, George
Thorogood și The Destroyers au realizat
pe albulmul Maverick o preluare după
“Dixie Friend”. Aceeași piesă a fost
preluată și de The Kentucky
Headhunters, precum și de Keith de
Groot pe un album din 1968, intitulat No
Introduction Necesary, album ce l-a avut
pe Jimmy Page la chitară principală și pe
John Paul Jones la chitară bass. În
aceeași zi în care piesa “Matchbox” a
fost înregistrată, Elvis Presley a vizitat
studioul. Alături de Johnny Cash (ce a
plecat înainte ca sesiunea să se fi
terminat), Perkins, Jerry Lee Lewis și
Presley au petrecut mai mult de o oră
cântând piese gospel, country și rhythm-
and-blues în timp ce erau înregistrați.
Sesiunea de înregistrare a fost numită în
ziua următoare de către un ziar local, ca
fiind The Million Dollar Quartet, și a fost
lansată în sfârșit în 1990. Filmul
Jamboree din 1957 include o piesă
semnată Carl Perkins, “Glad All Over”,
piesă ce se aude pe coloana sonoră timp
de 1:55 minute. “Glad All Over”, scrisă de
Schroeder, Tepper și Bennett, a fost
lansată de către Sun în ianuarie 1958. În
1957, Perkins a avut cel puțin două
apariții la The Town Hall Party, in
Compton, California, interpretand atât
“Blue Suede Shoes” cât și “Matchbox”.

Cariera muzicală la Casa …

 de discuri Columbia
În anul 1958, Perkins s-a mutat la casa
de discuri Columbia, unde a înregistrat
piese precum: “Jive at Five”, “Anyway the
Wind Blows”, “Hambone”, “Pointed Toe
Shoes” și “Sister Twister”. Caznio-ul The
Golden Nugget din Las Vegas a găzduit
în 1962 multe spectacole ale lui Perkins,
însă acesta a mai avut și alte apariții în 9
state din vestul mijlociu, precum și un
turneu în Germania. Reprezentațiile de la
The Golden Nugget au continuat pe toată
durata anului 1963. În mai 1964, Perkins
a plecat în turneu în Anglia, împreună cu
Chuck Berry și Eric Burton, iar The
Animals i-au acompaniat. În ultima
noapte din turneu, Perkins a participat la
o petrecere care s-a dovedit a fi în
numele lui, petrecerea sfârșindu-se prin a
împartăși istorioare, cântând la chitară
precum și la voce, înconjurat de The
Beatles (John, Paul, George și Ringo),
care la momentul respectiv era cea mai
cunoscută trupă din lume. Ringo l-a
întrebat pe Carl daca poate să preia
piesa “Honey Don’t”. Carl a răspuns: “Dă-i
drumul. De ce nu?” Astfel, The Beatles au
preluat “Matchbox”, “Honey Don’t” și
“Everybody’s Trying to Be My Baby” –
înregistrată de Perkins, dar adaptată
dintr-o piesă înregistrată inițial de Rex
Griffin în 1936 și preluată de asemenea
de Roy Newman. Perkins a mai preluat
piesa “Glad All Over”, insă a nu se
confundata cu piesa cu același nume a
trupei The Dave Clark Five. Un alt turneu
în Germania a urmat în toamna anului
'64.

Binecunoscut este incidentul de la Tusla,

urmat de spactacolul de la San Diego. Cu
toate că a încercat să se reabiliteze,
consumând doar bere, dar în schimb în
cantități mari, în 1968, în timp ce era în
turneu cu trupa lui Johnny Cash, Perkins
a început o betie de patru zile in Tulsa,
Oklahoma, începând cu o sticlă de Early
Times. Totuși, la îndemnul lui Cash,
Perkins a deschis spectacolul în San
Diego, cântând patru piese dupa ce a
anterior cunsumase suficient alcool,
încât sa vadă totul în ceață. Ulterior a mai
băut încă 0.57 l de Early Times, distracția
finalizându-se cu lesinat pe autobuz. Era
cunoscut faptul că Perkins și Cash,
aveau probleme cu viciile, iar Cash în
special avea propria sa problemă cu
drogurile, însă s-au sprijinit reciproc în
lupta contra propriilor dependențe.

În 1968, Johnny Cash a dus piesa “Daddy

Sang Bass” (scrisă de Perkins) pe locul
întâi în topurile country, poziție ocupată
timp de șase săptămâni. Melodia a fost
preluată și de Glen Campbell, Statler
Brothers și Carl Story. “Daddy Sang Bass”
a fost de asemenea nominalizată în
Country Music Association pentru piesa
anului. Carl Perkins a interpretat chitara
principală în single-ul “A Boy Named Sue”
de Johnny Cash, single ce a ocupat
numărul 1 timp de 5 săptămâni în topul
country, și numărul 2 în topul pop.
Perkins a petrecut un deceniu în turneele
lui Cash și a aparut în The Johnny Cash
Show. Perkins a interpretat “Matchbox”
împreuna cu Johnny Cash, Eric Clapton și
prietenii trupei (Derek și The Dominoes).
De asemenea, Cash l-a introdus pe
Perkins în sesiunile ce au avut loc alături
de Jose Feliciano și Merle Travis.

În februarie 1969, Perkins s-a asociat cu

Bob Dylan pentru a scrie “Champaign,
Illinois”. Dylan înregistra la momentul
respectiv în Nashville, din 12 până în 21
februarie, pentru un album intitulat
Nashville Skyline și astfel l-a întâlnit pe
Perkins cand acesta lua parte la The
Johnny Cash Show, pe 7 iunie. Dylan
scrisese atunci o singură strofă, însă
inspirația l-a părăsit. Dupa ce Perkins a
lucrat la un ritm usor și a improvizat
sfârșitul piesei, Dylan a spus: “E cântecul
tău. Ia-l. Termină-l”. Piesa a fost inclusă
în albumul On Top a lui Perkins, din 1969.

În 1969, Carl Perkins a semnat un

contract cu casa de discuri Columbia,
unde urma să colaboreze cu formația
New Rhythm and Blues Quartet la
albumul Boppin' the Blues.

După un lung scandal cu Sam Phillips

asupra supremației, în anii 1970 Perkins
a câștigat controlul asupra pieselor sale.

Ultimii ani …

În 1981, Perkins a înregistrat piesa “Get

It”, acompaniat de Paul McCartney la
voce. Această înregistrare a fost înclusa
pe albumul de top Tug of War a lui
McCartney, album scos pe piața tot de
Casa de discuri Columbia, și lansat în
1982.

Muzeul Rock and Roll Hall of Fame, Cleveland, Ohio

Renașterea stilului rockabilly din

perioada '80, l-a readus în lumină pe
Perkins. În 1985, a reînregistrat “Blue
Suede Shoes” împreună cu doi mebrii ai
trupei Stray Cats, ca parte a coloanei
sonore pentru filmul Porky’s Revenge. În
același an, George Harrison, Eric Clapton
și Ringo Starr au apărut împreună cu
Perkins într-o emisiune specială
înregistrată în Londra, numită "Blue
Suede Shoes: A Rockabilly Session".
Perkins și prietenii săi au încheiat
sesiunea cântând piesa care l-a făcut
celebru, piesă scrisă în urmă cu 30 de
ani, ceea ce l-a înduioșat pe Perkins până
la lacrimi.

În 1985, Perkins a fost inclus în Nashville

Songwriters Hall of Fame, iar în 1987 i-a
fost adusă o și mai mare recunoaștere a
contribuției sale în muzică , fiind inclus în
Rock and Roll Hall of Fame. Ca urmare a
succesului înregistrat de piesa “Blue
Suede Shoes”, i-a fost acordat premiul
Grammy Hall of Fame. Contribuția sa la
acest gen de muzică a fost recunoscută
și de Rockabilly Hall of Fame.

Perkins a avut o singură performanță

notabilă ca și actor, în filmul lui John
Landis din 1985, "Into the Night", un film
cu multe apariții scurte ale unor actori
celebri, ce include și o scena în care
personajele interpretate de Carl și David
Bowie, se omoară unul pe celălat.
În 1986, Perkins s-a reîntors la studiourile
de înregistrare Sun din Memphis, alături
lui Johnny Cash, Jerry Lee Lewis și Roy
Orbinson, și realizând albumul Class of
’55. Discul a reprezentat un tribut anilor
de început de la Sun și în special sesiunii
de înregistrare The Million Quartet din 4
decembrie 1956, ce i-a avut ca
protagoniști pe Perkins, Presley, Cash și
Lewis.

În 1989, el a participat la scrierea hit-ului

country numarul 1 "Let Me Tell You About
Love" de la The Judd, interpretând și la
chitară.
În 1989, Perkins a semnat un contract
pentru un album intitulat Friends, Family
and Legends, prezentând performanțe
aparținând unor nume ca: Chet Atkins,
Travis Tritt, Steve Wariner, Joan Jett,
Charlie Daniels, precum și Paul Shaffer și
Will Lee. În timpul producerii acestui CD,
în 1992 Perkins s-a îmbolnăvit de cancer
la gât. Perkins se întoarce la studioul Sun
din Memphis pentru a înregistra
împreună cu Scotty Moore, primul
chitarist al lui Presley. Cd-ul a fost numit
706 ReUNION, lansat sub Casa de discuri
Belle Meade, incluzându-i pe D.J.
Fontana, Marcus Van Storey și The
Jordanaires. În 1993, Perkins a aparut
împreună cu The Kentucky Headhunters
într-un video muzical refăcut (după piesa
“Dixie Friend”), filmat în Glasgow,
Kentucky. Ultimul album Perkins Go Cat
Go! a fost lansat în 1996 și a inclus noi
colaborări cu mulți dintre artiștii mai sus
menționați, precum și cu Geroge
Harrison, Paul Simon, John Fogerty, Tom
Petty și Bono. A fost lansat de către
marca independentă Dinosaur Records.

Ultimul său concert important a fost

“Music for Montserrat”, un concert
caritabil ce a avut loc la Royal Albert Hall
pe 15 septembrie 1997.
 Moartea și moștenirea …

Carl Perkins a murit patru luni mai târziu,

la vârsta de 65 de ani, la spitalul
Jackosn-Madison County de cancer la
gât, dupa ce a suferit câteva atacuri.
Printre cei ce au participat la
înmormântarea sa de la Lambuth
University din 1998, s-au numărat:
George Harrison, Jerry Lee Lewis,
Wynonna Judd, Garth Brooks, Johnny
Cash și June Carter Cash. Carl Perkins
este îngropat la cimitirul Ridgecrest din
Jackson, Tennessee.
În 2004, revista Rolling Stone l-au situat
pe locul 69, din lista de 100 cei mai buni
artiști ai tuturor timpurilor. Soția lui Carl
Perkins, Valda deVere Perkins a murit pe
15 noiembrie 2004, în Jackson,
Tennessee. Familia lui Perkins încă
deține drepturile asupra cantecelor
acestuia, fiind administrate de compania
MPL Communications aparținand lui
Paul McCartney.

Compania Fastlane Entertainment din

Santa Monica, a anunțat filmul biografic:
The Carl Perkins Story ce este planificat
a fi lansat în 2009.
Note …

1. ^ a b c „Carl Perkins” , Gemeinsame

Normdatei, accesat în 27 aprilie 2014
2. ^ a b c Autoritatea BnF , accesat în 10
octombrie 2015
3. ^ a b c Carl Perkins , Encyclopædia
Britannica Online, accesat în 9
octombrie 2017
4. ^ a b c Carl Perkins , SNAC, accesat în
9 octombrie 2017
5. ^ a b c Carl Perkins , Find a Grave,
accesat în 9 octombrie 2017
. ^ a b c Carl L. Perkins , Internet
Broadway Database, accesat în 9
 octombrie 2017
7. ^ a b c Carl Lee Perkins , Brockhaus
Enzyklopädie, accesat în 9 octombrie
2017
. ^ a b c Carl Perkins , Store norske
leksikon

Vezi și …

Rockabilly
Muzică rock and roll

Legături externe …

en Carl Perkins
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Carl_Perkins&oldid=13151024

Ultima modificare efectuată acum 6 luni de către Sîmbotin.

Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0 ,

exceptând cazurile în care se specifică altfel.