Accepta-ti copilul asa cum e !

Orice parinte tinde sa-l perceapa pe cel mic prin oglinda propriei personalitati, dorindu-si ca
aceasta sa-i calce pe urme.

Spre exemplu, daca esti o persoana extrovertita si careia ii place sa fie in centrul atentiei, iar
fiica ta este mai timida, ai tendinta, poate, sa incerci sa ii impui sa se comporte altfel decat
simte ea.

Un alt aspect este ca majoritatea parintilor doresc sa-si realizeze visele care au ramas doar
vise, netransformandu-se in realitate asa cum si-ar fi dorit, prin intermediul copiilor. Este ca si
cum ar trai ei insisi acele satisfactii si impliniri. Daca tatal copilului, de exemplu, si-a dorit sa
devina medic, insa, din anumite cauze nu a putut urma facultatea de medicina, nu este deloc
exclus sa-l oblige pe copil sa se orienteze spre aceasta facultate, fara sa tina cont de
preferintele si inclinatiile acestuia. Insa nu este o regula.

Suntem toti de acord ca nu este usor sa il accepti pe cel mic asa cum este. Iti doresti ce este
cel mai bine pentru el, numai ca ceea ce consideri tu ca e bine poate sa nu coincida cu ceea ce
intelege el prin aceasta. Incercam sa ii impunem ceea ce dorim noi, in loc sa ne mentinem
atitudinea deschisa si sa fim dispusi sa ne adaptam personalitatii lui.

Cel mai bun mod de a-i fi, cu adevarat, de folos, este de a-l ajuta sa se descopere si sa se
cunoasca el insusi. Rolul parintilor este de a-i arata directia potrivita si nu de a i-o
impune. Orice parinte trebuie sa fie constient de faptul ca micutul are calitati care trebuie
stimulate si cultivate, dar si defecte sau slabiciuni pe care se intampla sa nu le putem schimba
si trebuie sa le acceptam ca atare.

Prioritatea mamei este sa invete sa-l asculte pe cel mic si sa asculte ce are de spus. Varsta de
trei-patru ani este ideala pentru a afla ce il intereseaza pe copil, ce isi doreste si tot acum poti
sa-i stimulezi creativitatea. Odata stabilite, legatura emotionala si comunicarea dintre mama si
copil nu pot fi distruse decat in situatii extreme.

Evita etichetarile. In primii ani ai micutului esti tentata sa-l sufoci cu exemple: "Prietenul tau
e mai cuminte", "Colegul tau e mai activ". Oricum la aceasta varsta copilul este in proces
continuu de schimbare si isi poate schimba atitudinea.

Visele si dorintele copiilor trebuie incurajate chiar daca nu coincid cu ale noastre. Daca
micutul vrea sa devina actor, insa tu il vezi medic, nu incerca sa-l demobilizezi. Ia in calcul si
faptul ca isi va schimba de nenumarate ori punctul de vedere pana ajunge la varsta la care
trebuie intr-adevar sa decida ce vrea sa faca in viata.

Cel mai important este sa stie ca poate conta pe tine in orice situatie!

(Text cules din Revista de medicina Remedio, autor Raluca Novac )