Clasa a XI -a MI Data:12.05.

2020

Lecția: Războiul rece, între tensiuni și destindere

I. Prezentare generală:
Alianța dintre SUA și Marea Britanie pe de-o parte, cu URSS pe de altă parte, a fost
doar una de conjunctură, pentru înfrângerea statelor Axei. Astfel, imediat după război, URSS
a refuzat să organizeze alegeri libere în țările ocupate de ea din estul Europei, inclusiv
România, transformându-le în state-satelit, adică supuse. Astfel, Europa s-a împărțit în două:
a) Europa capitalistă, democratică, în vest, sub influența SUA;
b) Europa comunistă, nedemocratică în est, dominată de URSS;
Acest lucru a fost subliniat de Churchill încă în 1946, în discursul său de la Fulton din
SUA, unde a spus: ”de la Marea Baltică în nord și până la Marea Adriatică în sud, peste
Europa a căzut o cortină de fier...”.
Între cele două superputeri, a apărut un nou tip de confruntare nemilitară, numită
Războiul rece, care a însemnat o stare de tensiune, de încordare a relațiilor, de atacuri
ideologice, de concurență economică.
Pentru a opri extinderea comunismului și spre vestul Europei, noul președinte al SUA,
Harry Truman, a inițiat în 1947, politica numită ”Containment”, adică de îndiguire, care a
constat în următoarele măsuri:
1. 1947, a inițiat Planul Truman, prin care SUA a acordat 400 mil dolari, Greciei și
Turciei, pentru refacerea economică.
2. 1947, a inițiat planul Marshall, prin care SUA a acordat 13 miliarde dolari la 16 state
din Vestul Europei. URSS a interzis țărilor comuniste din Europa să apeleze la planul
Marshall.
3. 1949, 12 state din Vestul Europei au înființat organizația militară numită NATO
(Tratatul Atlanticului de Nord), în replică, în 1955, URSS și celelalte state comuniste
au înființat Organizația Tratatului de la Varșovia.

II. Etapele Războiului rece:

Războiul rece a ținut din 1945, până în 1990, când s-a prăbușit comunismul în Europa
de est. Războiul rece a cunoscut perioade de încordare și perioade de destindere.
Prima perioadă de încordare (1945-1962)
Această perioadă a cunoscut mai multe crize politico-militare în care interesele SUA
s-au izbit de cele ale URSS, un război armat fiind gata să izbucneasă, astfel:
1) Prima criză a Berlinului (1948), când sovieticii au blocat accesul terestru spre și
din Berlinul occidental, capitalist;
 2) Războiul din Corea (1940-1953), când Corea de Nord comunistă, susținută de
sovietici și chinezi, a invadat Corea de Sud capitalistă, susținută de americani.
Războiul s-a încheiat printr-un armistițiu (încetarea luptelor), care stabilea
menținerea separării peninsulei Corea.
3) Criza Canalului de Suez din 1954, când egiptenii susținuți de sovietici au
naționalizat (confiscat) Canalul de Suez, deținut de o firmă anglo-franceză.
4) Criza Rachetelor din Cuba, din 1962, când în Cuba comunistă, sovieticii au
instalat rachete amenințând direct SUA. Atunci, președintele SUA, J.F. Kennedy a
amenințat cu folosirea bombei atomice și sovieticii și-au retras rachetele.
Criza rachetelor din Cuba, când omenirea s-a aflat în pragul unui război nuclear, a
provocat reașezarea relațiilor dintre SUA și URSS. Un telefon roșu a fost instalat între
Washington și Moscova, ca cei doi lideri șă poată comunica rapid și direct. Relațiile dintre
Vest și Est s-au îmbunătățit, astfel:
a) 1971, China comunistă este primită în ONU;
b) 1972, cele două Germanii, formate după război, sunt primite în ONU;
c) 1972, SUA și URSS semnează acordul ”Salt 1” privind limitarea armelor
nucleare;
d) Apogeul destinderii a fost Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa de
la Helsinki, la care au participat 35 de state, inclusiv SUA și URSS și unde s-a
semnat un act final privind recunoașterea granițelor și a drepturilor omului. Apoi,
au avut loc și alte conferințe la Belgrad, Madrid și Viena.
Perioada destinderii nu a fost lipsită de crize politice și militare precum:
1) Războiul din Vietnam (1964-1973), terminat prin unificarea Vietnamului, care a
devenit stat comunist. În acest război, SUA a pierdut circa 60 000 de militari.
2) Războaiele arabo-istraeliene (1967 și 1973).
3) Războiul civil din Liban (1975-1982) .
4) Invadarea Afghanistanului de URSS, în 1979, urmată de un război de 10 ani.
Sfârșitul războiului rece
În anul 1985, la conducerea URSS a ajuns președintele reformator Mihail Gorbaciov.
El și-a dat seama că Estul comunist nu mai putea face față competiției cu Vestul
industrializat. În anii 1986 și 1987, el a avut două întâlniri oficiale cu președintele SUA
Ronald Regan, întâlniri care practic au pus capăt războiului rece.