Moara cu noroc – Ioan Slavici

Nuvela “Moara cu noroc” a fost inclusa in volumul de debut “nuvele din popor” si
publicata in anul 1881.
Volumul este reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului, iar opera
“Moara cu noroc” este o pledoarie pentru echilibrul moral, stapanire de sine si fericire prin
iubire.
Opera are o viziune realist-psihologica, deoarece este construita in jurul in teme
sociale, urmarite cu mijloacele analizei psihologice: consecintele nefaste ale dorintei de
inavutire asupra individului.
Caracterul realist al nuvelei este sustinut si prin contructia personajelor care sunt
determinate de mediul social, prin reflectarea veridica a lumii ardelenesti de la sfarsitul secolului
XIX, prin obiectivitatea perspectivei narative si prin utilizarea tehnicii detaliului in conturarea
spatiului evenimentelor.
“Moara cu noroc” de Ioan Slavici are ca tema consecintele nefaste ale dorintei de
imbogatire. Tema poate fi privita din mai multe perspective. Din perspectiva sociala, nuvela
prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social (din cizmar vrea sa devina
carciumar) si de a asigura familiei sale un trai indestulat. Din perspectiva moralizatoare,
nuvela prezinta consecintele nefaste ale dorintei de a avea bani. Din perspectiva psihologica,
nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita, care, dornic de prosperitate economica, isi
pierde treptat increderea in sine si in familie.
Titlul nuvelei este mai degraba ironic. Toposul ales, carciuma numita Moara cu noroc,
ajunge sa insemne, mai curand, Moara cu ghinion, Moara care aduce nenorocirea, deoarece
castigurile obtinute aici sunt provenite din nelegiuiri. Este anticipata astfel si tema destinului la
care se adauga astfel si conflictele interioare care macina sufletele personajelor.
Perspectiva narativa este obiectiva. Intamplarile sunt relatate de catre un narator
omniscient si omniprezent, la persoana a III-a, viziunea este “dindarat” iar focalizarea “zero”.
In nuvela realista, spatiul si timpul sunt precizate. Carciuma de la Moara cu noroc este
asezata la rascruce de drumuri, izolata, inconjurata de pustietati intunecoase. Actiunea se
desfasoara intr-un an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa: De la Sf. Gheorghe
pana la pastele din anul urmator; apa si focul purifica locul.
Alcatuita din 17 capitole, cu prolog si epilog, nuvela are un subiect concentrat.
La nivel compozitional, nuvela se caracterizeaza prin circularitate specifica textelor
realiste. Aceasta este asigurata de simetria dintre incipit si final, prin prezenta aceluiasi
personaj: mama Anei.
 Incipitul se constituie sub forma unui prolog, ce determina evolutia personajelor si
principalele conflicte. Batrana enunta un cod moral care se refera la echilibru si liniste
sufleteasca: “Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei
tale te face fericit”. Nuvela se incheie cu imaginea carciumii de la Moara cu noroc si cu batrana
care isi continua calatoria vietii alaturi de cei doi copii.
Inca de la inceput este surprins personajul Ghita, care hotaraste sa ia in arenda
carciuma de la Moara cu noroc pentru a-si imbunatati conditia sociala. Desi isi doreste statut
social pentru demnitate si respect, acesta nu mai reuseste sa aiba aceste sentimente din cauza
conflictului interior declansat odata cu aparitia lui Lica Samadaul.
In continuare este ilustrat procesul instrainarii carciumarului fata de familie, deoarece
dornic sa faca avere, se indeparteaza treptat de sotia sa, Ana.
Dorinta de a face bani se transforma in patima, iar aceasta ia forma obsesiei pentru
razbunare impotriva lui Lica, Pentru aceasta, Ghita isi gaseste un aliat in jandarmul Pintea.
Amandoi isi doresc sa-l dea in vileag pe Lica si astfel sa se razbune.
Momentele cele mai tensionate ale operei ilustreaza evolutia psihologica a lui Ghita
concretizata printr-o degradare morala ce se incheie cu dezechilibrul personajului. El o
indeamna pe Ana sa se apropie de Lica si o lasa drept momeala la carciuma cu scopul de a-l
intarzia pe Lica, pentru ca ulterior Ghita impreuna cu Pintea sa-l prinda cu dovezile asupra lui si
sa se razbune.
Finalul nuvelei este tragic si aduce rezolvarea conflictelor.
Constructia personajelor se realizeaza cu ajutorul metodei realiste, prin situarea lor in
legatura cu mediul social in care traiesc si prin incadrarea acestora in tipologii.
In nuvela, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor care
par sa aiba un destin prestabilit.
Astfel, nuvela realist-psihologica “Moara cu noroc” prezinta dintr-o perspectiva realista
consecintele nefaste ale dorintei de inavutire asupra individului in cadrul societatii de la
sfarsitul secolului XIX. Viziunea realista este concretizata prin constructia operei si a
personajelor, produse ale mediului, ce evolueaza in plan psihologic, sub determinarea unui
conflict de aceeasi natura.