LIMBAJUL

Limbajul este:
 un sistem de comunicare specific oamenilor, alcătuit din sunete
articulate.
 un mod specific de exprimare a ideilor, sentimentelor și gândurilor din
cadrul limbii comune.  Limbajul este alcătuit din structura gramticală,
fonetică și lexicală proprie.
Comunicarea este:
 relație fundamentală între indivizii unei societăți, realizată cu ajutorul
limbajului și a altor coduri și semne în care au loc schimburi de
informații, opinii, idei.
Codul este:
 un sistem de semne prin care este semnificat ceva. Semnificația codului
trebuie să fie cunoscută  atât de cel care transmite (emițător) cât și de
cel care o primește (receptor).

Funcțiile limbajului
 F. de reprezentare  constă în substituirea obiectelor, fenomenelor și
relațiilor prin formule verbale. Limbajul este considerat un tablou al
realității, un instrument de "decupare a lumii". El intervine în
achiziționarea cunoștințelor, în prelucrarea și stocarea informațiilor.

Ex: "Mărul este un fruct"; "Bastonul A este mai mare decât bastonul B"
sunt exemple ale acestei funcții.

 F. emotiv-expresivă.  Emițătorul dorește să dea impresia unei emoții

oarecare. Prin interjecții acest lucru se realizează mai ușor;
 F. persuasivă vizează convingerea și incitarea interlocutorului la
acțiune;
 F. cathartică se referă la descărcarea tensiunilor interne prin relatarea
unui interlocutor a problemelor deranjante apăsătoare;
 F reglatorie constă în determinarea conduitei altei persoane și a
propriului nostru comportament (prin limbaj interior);
 F. ludică constă în realizarae unor asociații verbale de efect, jocuri de
cuvinte, cuvinte încrucișate.
Relația dintre gândire și limbaj
Gândirea și limbajul ne fac unici, mai mult poate decât alte aspecte al naturii
umane. Abilitățile noastre de a gândi și a vorbi au constitui piatră de temelie
pentru civilizația modernă. Gândirea și limbajul sunt interdependente. Orice
proces de comunicare verbală presupune transmiterea unui mesaj care are un
conținut semantic adică un înțeles.

Conținutul semantic poate fi cognitiv ( se referă la înțelesul general al

cuvântului) și afectiv ( se referă la itelesurile secundare, sensurile figurative ale
cuvintelor). Conținutul semantic vehiculează informația cognitivă iar cel afectiv,
trăiri emoționale în sensul de plăcut-neplăcut.

Orice mesaj fără un conținut cognitiv este o formă fără sens!