Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CAP. II Fibra Optica PDF
CAP. II Fibra Optica PDF
Joncţiune Joncţiune
termică mecanică
În acest subcapitol ne vom referi la o simplă legătură de date pe fibră optică. Un model al
acestei legături este prezentată în figura 2-2.
20
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Figura 2-2. Model al unei “simple” legături de date pe fibră optică cap la cap.
Cablul cu Fibră Optică, cu pierderi mici oferă bandă aproape nelimitată şi un mare
avantaj pentru toate dezvoltările de transmisii media.
Sistemele de transmisiuni pe fibră optică punct la punct, conţin trei elemente de
bază: transmiţătorul optic, cablul optic şi receptorul optic reprezentate în figura 2-3.
Figura 2-3. Elementele de bază ale unui sistem de transmisiuni pe Fibră Optică
21
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Pentru a lega puncte care se găsesc la distanţă mai mare de câţiva kilometri
trebuie să se joncţioneze mai multe segmente de cablu cu fibră optică. Joncţionarea se
face cu un aparat special numit Optical Splicer ( RXS, FURUKAWA, TEXTRONICS,
FUJIKURA etc.)
Receptorul optic: Receptorul converteşte semnalul optic înapoi în semnal electric
fără a afecta caracteristicile acestuia, reface semnalul original de la transmisie. Detectorul
semnalului optic poate fi o fotodiodă PIN sau o fotodiodă tip avalanşă ADP. Spre
exemplu cele mai multe echipamente pe fibră optică de tip Alcatel utilizează fotodiode tip
ADP.
22
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
cantitate de informaţie. Ea este uşor de manipulat, şi poate fi instalată chiar şi fără
conducte.
8. Cablul cu fibră optică este ideal pentru securizarea comunicaţiilor fiindcă este foarte
greu să se facă o derivaţie pe el, iar în momentul în care aceasta este realizată este
foarte uşor de monitorizat existenţa ei. În plus nu există nici o radiaţie
electromagnetică, astfel ca semnalul să poată fi cules prin fenomene de inducţie ( prin
intermediul unei bobine) de pe cablu.
Cum este posibil să poată furniza asemenea avantaje cablurile cu fibră optică? Pentru a
răspunde la această întrebare vom arunca o privire asupra topologiei reţelelor bazate pe
tehnologii cu fibră optică, cu secţiunile care prezintă fiecare element din cele trei
componente ale topologiei, transmiţătorul, receptorul şi cablul de fibră optică.
23
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
24
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
• Siguranţă mare
• Liniaritate mai bună
• preţ scăzut
Din punct de vedere al lăţimii spectrale, se poate trage o concluzie în urma analizei
figurii 2-6, şi anume:
- pentru aceeaşi putere aplicată dispozitivului optic, lăţimea spectrală a LD este mult mai
mică decât cea a LED (LD<<LED).
25
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Figura 2-8: a. Modularea undei în curent, m(t); b. Semnalul optic modulat digital, m(t)
În figura 2-8 se prezintă modularea unui semnal optic. În consecinţă viteza este
dată de către circuit şi inerent de către dispozitivul optic.
Utilizat în acest mod viteza poate fi de sute de MHz la LED-uri şi de mii de MHz
la LD-uri. Circuitele de stabilitate cu temperatura pentru LD-uri la aceste circuite au fost
omise pentru simplicitate.
De obicei LED-urile nu cer stabilitate cu temperatura. Modularea liniară a LED-
urilor sau al LD-urilor este făcută cu amplificatoare operaţionale ca şi în figura 2-7B.
26
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Inversarea semnalului se utilizează pentru a da putere de modulare în dispozitivele optice.
Încă odată stabilitatea cu temperatura a fost omisă din acest exemplu pentru simplitate.
Modularea digitală On-Off la dispozitivele optice LED si LD se pot face printr-o
varietate de forme. Am analizat cel mai simplu mod, lumină prezentă pentru ‘1’ logic şi
lipsă lumină pentru ‘0’ logic. Două astfel de forme comune sunt puls cu modulare în
lăţime şi puls cu modularea ratei.
În primă formă o lăţime a unui impuls reprezintă ‘1’ logic iar cu o altă lăţime
reprezintă ‘0’ logic. În cea de-a doua formă toate impulsurile sunt de aceeaşi lăţime însă
se schimbă rata de apariţie a lor astfel pentru ‘1’ logic avem o rată R 1 iar pentru ‘0’ logic
avem o rata R 0 figura 2-9.
Modularea analogică de-asemenea poate lua un mare număr de forme. Cea mai
simplă este ca intensitatea luminoasă să varieze în mod direct cu semnalul de intrare
electric. O altă metodă este ca o purtătoare RF sa fie modulată cu un alt semnal sau în alte
cazuri purtătoarea RF sa fie modulată cu semnale separate apoi toate să fie combinate
obţinându-se un complex de forme de undă (exemplu QFSK – Quadrature Frequency
Shift-Key). Frecvenţa de operare echivalentă a luminii care este o radiaţie
electromagnetică este mai mare de 1000000 GHz. Lăţimea de bandă a luminii produsă de
către LED-uri şi de către LD-uri este de o lăţime exactă.
Din nefericire tehnologiile de azi nu ne permit ca această bandă să poată fi
selectată exact ca şi în transmisiile radio. Mai degrabă întreaga lăţime de bandă optică
este comutată on şi off în acelaşi mod ca şi mai înainte (la începuturile transmisiunilor
radio) când se comutau părţi din spectrul RF.
27
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Oricum cu timpul tehnica va depăşi aceste obstacole şi transmisia coerentă
(aceasta fiind denumirea pe care o poartă) va deveni direcţia în care va progresa
tehnologia comunicaţiei prin fibră optică.
28
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Alte pierderi: mai există şi alte pierderi înafară de opacizarea suprafeţei miezului fibrei,
cum ar fi pierderile prin reflexie de la suprafaţa de intrare şi ieşire a oricărei fibre.
Această pierdere este numită pierdere Fresnell şi este egală cu 4% pentru fiecare trecere
din aer în sticlă. Există în acest sens un gel special care este pus intre cele două arii ale
sticlei cu scopul de a reduce aceste pierderi.
Ce este un cablu cu fibră optică?
Un cablu cu fibra optică este un tub cilindric. El este făcut din sticlă sau plastic sau o
combinaţie de sticlă şi plastic. El este fabricat astfel încât să fie capabil să ghideze lumina
de la un capăt la altul, structura sa este reprezentată în figura 2-10.
Fibre
optice
Tub
Material
intaritor
Kevlar
Jacketa
interna
Protectie
Jacketa
externa
29
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Miezul şi învelişul au diferiţi indici de refracţie n1 pentru miez şi n2 pentru înveliş.
Lumina este condusă prin miez. Un cablu cu fibră optică are un înveliş în plus de
protecţie (jacketa).
Învelişul de protecţie este uzual construit din unul sau mai multe straturi de polimeri. El
are rolul de a proteja miezul şi învelişul miezului la şocuri care pot afecta proprietăţile
fizice şi optice. El este de fapt un absorbant de şocuri. Învelişul de protecţie are de
asemenea şi rol de protecţie la răzuiri la solvenţi corozivi şi altele. Învelişul de protecţie
nu are nici o proprietate optică dar poate afecta propagarea luminii în interiorul cablului
cu fibră optică.
În figura 2-11 învelişul este prezentat foarte simplist. In realitate există un element de
rezistenţă în plus la cablul cu fibră optică care îi dă posibilitatea să fie tras la instalare.
Figura 2-11. Cablu cu fibră optică vedere în 3 dimensiuni şi o secţiune prin fibra
de bază
Acest element de rezistenţă va fi adăugat în interiorul învelişului de protecţie. Acolo
poate fi un buffer între elementul de rezistenţă şi înveliş (cladding). Acesta protejează
miezul şi învelişul permiţând cablului cu fibră optică să se lege de alte cabluri cu fibră
optică.
Cum este ghidată lumina prin cablul cu fibră optică?
Principiul folosit pentru propagarea luminii prin fibra optică este principiul reflexiei
totale. Acest principiu se respectă conform figurii 2-12, instalând un miez de sticlă cu
indice de refracţie n1, înconjurat de un înveliş de sticlă cu indice de refracţie n2.
30
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Sticla invelisului n2
31
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Unghiul de injecţie maxim θmax este numit unghiul de acceptanţă al fibrei optice şi
el depinde doar de indicii de refracţie n1 şi n2 . Sinusul unghiului de acceptanţă este
denumit apertura numerică a fibrei optice:
AN = sin θmax
Această valoare este de o importanţă esenţială pentru injecţia luminii în fibră.
Tipuri de fibra optică
Sunt două tipuri de fibră construite şi utilizate azi:
• Cu indice de refracţie treaptă
• Cu indice de refracţie gradat
Acestea sunt prezentate în figura 2-14 împreună cu modul în care se propagă lumina prin
aceste tipuri de fibră.
32
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Pentru a înţelege cam cât de mic este diametrul miezului şi învelişului la fibra
optică dăm ca termen de comparaţie firul de păr uman care are un diametru 100 microni.
Dimensiunile fibrei optice sunt exprimate din două cifre separate printr-un slash. Prima
reprezintă diametrul miezului iar a doua diametrul învelişului (cladding). În consecinţă
50/125 indică un diametru al miezului 50 microni şi al învelişului (cladding) de 125
microni; 100/140 indică un diametru al miezului de 100 microni şi un diametru al
învelişului (cladding) de 140 microni.
Miezul cu diametru mare creşte conul unghiului de acceptanţă ceea ce va permite
mai multă cantitate de lumină sa poată fi cuplată la miez, însă aceasta cantitate mare de
lumină poate să ducă receptorul la saturaţie nemailucrând corect. Cablul prezentat în
stânga figurii 2-15, cu dimensiuni de 8/125, este de obicei întâlnit la o legătură de date pe
fibra optică care operează în modul de propagare monomod. Cele prezentate în dreapta
figurii 2-15 se găsesc în legăturile de date pe fibra optică care operează în modul de
propagare multimod.
33
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Din această cauză este în general util să se măsoare atenuarea fibrei optice în
funcţie de lungimea de undă (măsura spectrală). Putem astfel să determinăm gamele de
undă cu pierderi mici, deosebit de importante pentru transmisia optică.
34
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Cablul cu fibră optică este făcut din trei materiale de bază: sticlă, plastic şi Plastic
Clad Silica (PCS). Acestea trei tipuri de material sunt astfel construite ca să respecte
condiţiile de atenuare şi de cost. Acestea vor fi descrise în detaliu, atenuarea şi costul vor
fi menţionate numai ca restricţii calitative.
Sticla este în general utilizată la fabricarea fibrei multimod cu indice gradat. În figura 2-
18 se prezintă în 3D propagarea luminii în segmente de fibre optice multi-mod şi mono-
mod.
Banda de trecere
Cei doi parametri mai importanţi pentru definirea proprietăţilor de transmisie ale
unei fibre optice este atenuarea şi banda de trecere. În timp ce atenuarea descrie pierderile
optice ale fibrei optice banda de trecere este o măsură a fenomenului de dispersie.
35
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Un impuls care se propagă în lungul unei fibre optice se ‘’împrăştie’’ în timp din
cauza dispersiei. Din punct de vedere al frecvenţei acest efect semnifică faptul că fibra
optică se comportă ca un filtru trece jos.
Aceasta înseamnă că odată cu creşterea frecvenţei de modulaţie fm se diminuează
amplitudinea undei luminoase în fibră până la dispariţia totală. Fibra optică lasă deci să
treacă semnalele de joasă frecvenţă şi le atenuează pe cele de înaltă frecvenţă. Dacă se
măsoară pentru fiecare frecvenţă de modulaţie fm , amplitudinile puterii optice la intrare
P1 ( fm ) şi la ieşirea fibrei optice P2 ( fm ), şi dacă facem raportul lor obţinem modulul
funcţiei de transfer H( fm ):
P2 ( fm )
H( fm ) =
P1 ( fm )
H( fm ) este o funcţie dependentă de frecvenţă de modulaţie fm . În general se
normează modulul funcţiei de transfer împărţindu-l cu H(0); H(0) fiind funcţia de transfer
pentru o frecvenţă de modulaţie fm=0, adică fară modulaţie.
1
H ( fm )
H(0)
0.5
B fm
Alura acestei curbe corespunde aproape cu cea a unui filtru trece jos gaussian.
Frecvenţa de modulaţie pentru care valoarea normată a modulului funcţiei de transfer este
egală cu 0.5 este numită banda de trecere B a fibrei optice. Ea corespunde la:
H ( fm =B)
= 0.5
H(0)
36
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Banda de trecere este deci egală cu intervalul de frecvenţă în care amplitudinea
(puterii optice) comparată cu valoarea sa la frecvenţă zero a scăzut cu 50%, adică 3 dB.
Tabelul 1 ne ilustrează valorile atenuării şi caracteristicile lăţimii de bandă ale celor mai
reprezentative cabluri cu fibră optică.
Dimensiun
Materi Profilul Indicelui λ Aten. Latime de
Modul e
al de refracţie [nm] [dB/km] banda [MHz]
[μm]
Multi-
Sticla Treapta 800 62.5/125 5 6
mod
Multi-
Sticla Treapta 850 62.5/125 4 6
mod
Multi-
Sticla Gradat 850 62.5/125 3.3 200
mod
Multi-
Sticla Gradat 850 50/125 2.7 200
mod
Multi-
Sticla Gradat 1300 62.5/125 0.9 800
mod
Multi-
Sticla Gradat 1300 50/125 0.7 1500
mod
Multi-
Sticla Gradat 850 85/125 2.8 200
mod
Multi-
Sticla Gradat 1300 85/125 0.7 400
mod
Multi-
Sticla Gradat 1550 85/125 0.4 500
mod
Multi-
Sticla Gradat 850 100/140 3.5 300
mod
Multi-
Sticla Gradat 1300 100/140 1.5 500
mod
Multi-
Sticla Gradat 1550 100/140 0.9 500
mod
Multi-
Plastic Treapta 650 485/500 240 5 - 680
mod
Multi-
Plastic Treapta 650 735/750 230 5 - 680
mod
Multi-
Plastic Treapta 650 980/100 220 5 - 680
mod
37
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Multi-
PCS Treapta 790 200/350 10 20
mod
Mono- 3.7/80
Sticla Treapta 650 10 600
mod sau125
Mono-
Sticla Treapta 850 5/8 sau 125 2.3 1000
mod
Mono-
Sticla Treapta 1300 9.3/125 0.35 ∞
mod
Mono-
Sticla Treapta 1550 8.1/125 0.2 ∞
mod
38
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Acestea pot să includă chiar filtre şi egalizoare pentru a creşte capacitatea de
demodulare a circuitului receptor. Nucleul receptorului optic este prezentat în figura 2-18.
El conţine o fotodiodă cu rezistenţa de polarizare Rb şi un preamplificator de zgomot
mic. Semnalul după preamplificator este un semnal electric. Ieşirea preamplificatorului
trebuie cuplat la un amplificator suplimentar, filtru şi egalizor.
Toate aceste componente pot fi conţinute de un singur circuit integrat, hibrid sau
de acelaşi circuit (on-board).Circuitele active din componenţa receptorului pot constitui
o sursă de zgomot. Zgomotul este datorat zgomotului intern al componentelor active. El
poate să afecteze procesul de demodulare, de aceea receptorul este prevăzut şi cu circuite
de compensare a zgomotelor.
Receptorul poate include şi anumite funcţii cum ar fi:
• Sincronizarea datelor prin recuperarea ceasului
• Decodificarea informaţiei de exemplu codul 4B/3T
• Detecţia şi corectarea erorilor
Există două tipuri de fotodiode:
• Positive Intrinsec Negative (PIN)
• Avalanche Photo Diode (APD).
Cele mai utilizate fotodiode în receptoarele optice care lucrează pe distanţe scurte şi
medii sunt fotodiodele PIN. Acestea sunt în principal astfel fabricate să poată fi
alimentate de la surse standard tipic între 5V şi 15V. În schimb fotodiodele APD au o
sensibilitate mult mai mare şi o lăţime de bandă de două ori mai mare decât fotodiodele
PIN. Ele nu pot fi utilizate cu tensiuni standard de 5V, deasemenea ele cer şi o stabilitate
cu tensiunea de alimentare, fapt ce determină costuri mai mari. Fotodiodele APD se
utilizează la dispozitivele care lucrează pe distanţe mari. Fotodiodele au o mare suprafaţă
de detecţie care poate avea mai multe sute de microni în diametru.
Aceasta înseamnă că nu este nevoie de precauţii speciale în centrarea fibrei în
conectorul receptorului ca şi la Transmiţător. Ambele tipuri (analogic sau digital)
utilizează un preamplificator analogic urmat de un etaj analog sau digital în funcţie de
tipul informaţiei. În figura 2-20 este reprezentat receptorul optic analogic.
39
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
40
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Ieşirea acestui etaj este conectată la un comparator de tensiune care produce o
filtrare şi o variaţie (creştere) rapidă în timp a semnalului de ieşire. Nivelul de triggerare
este ajustabil şi permite o simetrizare a semnalului digital recuperat. În plus etajele atât la
receptoarele analogice cât şi la cele digitale sunt prevăzute cu adaptoare pentru cabluri
coaxiale şi convertoare de protocol. Este important de notat faptul că atâta timp cât
cablul cu fibră optică este imun la toate formele de interferenţă receptorul optic electronic
nu este. De aceea trebuie luate precauţii precum legarea la pământ a receptorului.
Performanţa demodulării Receptorului este caracterizată de către Rata de Eroare
pe BIT - BER care este furnizată către Utilizator. Aceasta depinde de schema de
modulare-demodulare, de puterea semnalului optic recepţionat, zgomotul din receptor şi
procesarea lăţimii de bandă. Performanţele receptorului sunt în general caracterizate de
parametrii de sensibilitate. Aceşti parametri sunt nişte curbe care indică puterea optică
minimă la care un Receptor poate detecta datele în conformitate cu un BER particular.
Curbele de sensibilitate variază de la receptor la receptor. Ele însumează şi raportul
semnal zgomot, parametru care guvernează toate legăturile de date cu privire la
performanţă. Sensibilitatea depinde de tipul de fotodiodă din care este construit
receptorul şi de lungimea de undă la care operează aceasta. În figura 2-22 sunt prezentate
curbele tipice de sensibilitate pentru fotodiodele PIN şi ADP.
41
CAPITOLUL II.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
La examinarea specificaţiilor oricărui receptor trebuie analizaţi parametrii de
sensibilitate. Curba limită numită şi Cuantumul Limită din figura 2-22 este o referinţă, ea
reprezintă performanţa optimă pentru o fotodiodă în Receptor. Aceasta este performantă
în cazul în care există eficienţă de 100% în conversia luminii de la fibra optică într-un
curent electric pentru demodulare.
42