CAPITOLUL III.

Transmiterea Optică a Informaţiei.

Capitolul III. ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE ŞI

TEHNOLOGIE A FIBREI OPTICE
3.1. Construcţia fibrei optice
După cum am menţionat în capitolul anterior, fibra optică este compusă din
următoarele elemente de bază: -miezul (core) -învelişul (clading)
Fiecare dintre aceste două elemente fiind format dintr-un material optic
transparent (de exemplu din sticlă de cuarţ) şi mantaua (plastic).
Miezul este regiunea centrală a fibrei şi serveşte la ghidarea (direcţionarea)
undelor luminoase. Acest ghidaj în miez nu este posibil decât în măsura în care indicele
de refracţie al miezului n1 este superior indicelui de refracţie al învelişului n2. În
consecinţă există o reflexie totală şi permanentă a modurilor în interfaţa miez - înveliş şi
astfel modurile rămân închise în interiorul miezului.
Prin manta se înţelege stratul direct aplicat pe sticla învelişului încă din fabricaţie.
Mantaua trebuie să fie detaşabilă pentru a permite să se efectueze injecţii sau decupări de
lumină sau pentru a îmbina fibra. Acesta poate fi compusă dintr-unul sau mai multe
straturi de plastic ce trebuie să fie aplicate uniform de-a lungul fibrei fără întrerupere şi
fără variaţii importante de grosime. Ea poate fi colorată şi dacă este necesar marcată prin
benzi inelare servind la reperare.
Indicele său de refracţie este superior celui al stratului învelişului, astfel că lumina
ghidată nedorit este absorbită de plastic după o lungime de numai câţiva metri.
Exemplu de indici de refracţie ai unei fibre optice:
- miez: 1,48
- înveliş: 1,46
- manta: 1,52
Din punct de vedere mecanic mantaua trebuie să protejeze fibra optică de
influenţele exterioare şi să absoarbă forţele transversale care ar putea provoca
microcurburi şi ar produce astfel atenuări în plus.

43
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
3.1.1. Fibra optică multimod din sticlă de cuarţ
Tabelul 2 prezintă valorile geometrice nominalizate ale fibrelor optice multimod
(norme pentru RFA şi norme internaţionale).
Figura 3-1 ilustrează construcţia fibrei optice cu un diametru de numai 50 μm;
miezul unei fibre multimod are dimensiunea firului de păr uman.

Specific
DIN VDE ITU-T Norma
aţia
Valoarea nominală în μm 0888 part. Recomand CEI
fabricant
2 . G 651 793
ului

Diametrul miezului 50 x x x x

Deviaţia tolerată ±3 x x x x

Necircularitatea
x x x x
tolerată a miezului ≤3

Diametrul învelişului 125 x x x x

Deviaţia tolerată ±3 x x x x

Necircularitatea
x x x x
tolerată a învelişului ≤2,5
Eroarea de concentricitate tolerată
x x x x
între miez şi înveliş ≤3
Diametrul fibrei (mantaua inclusă) 250 - - - -
şi 500 sunt valori actuale orientative - - - -

Tabelul 2 - Fibra optică multimod

44
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
1
2
3

Figura 3-1. Fibra optică multimod

1 - miez
2 - înveliş
3 - manta

Simboluri:
Norma DIN VDE 0888 secţiunea 2, conţine simbolurile şi denumirea lor.
Exemple: F - G 50/125 ………
unde: F - fibra
G - fibră cu indice gradat
50/125 - valori nominale: diametrul miezului/diametrul învelişului, în μm.

3.1.2. Fibra optică monomod din sticlă de cuarţ

Contrar fibrei multimod, se indică pentru fibra monomod figura 3-2, diametrul
câmp de mod 2W0 depinzând de lungimea de undă λ în loc de diametrul miezului. Pentru
o lungime de undă de 1300 nm, diametrul câmpului este superior diametrului miezului cu
circa 10% până la 12%.
1
1 - miez 2
2 – înveliş 3
3 - manta

Figura 3-2. Fibra optică monomod

45
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Această dependenţă de lungimea de undă este de mare importanţă la nivelul
tehnicii conexiunilor. În prezenţa unui singur mod, calitatea îmbinării este influenţată mai
mult de adaptarea luminoasă decât de adaptarea dimensiunilor celor două fibre.
Ca şi pentru fibra multimod, valorile au fost fixate pentru erorile de circularitate şi
concentricitate.
Necircularitatea învelişului ≤ 2,5 µm.
Eroare de concentricitate tolerată între câmpul de mod şi înveliş 1,0 µm.
Tabelul 3 conţine dimensiunile geometrice normalizate ale fibrei monomod.
Simboluri:
Exemplu:
F - E 10/125 ……….
unde: F – fibra, E - fibră optică monomod,10/125 - valori nominale: diametrul
miezului/diametrul învelişului, în µm.
Specific
DIN VDE Recomand Norma
aţia
Valoarea nominală în μm 0888 part. . ITU - T CEI
fabricant
2 G 652 793 - 1
ului
Diametrul câmpului
la 1300 nm 10 × × × -
Deviaţia tolerată ±1
Diametrul învelişului 125
× × × -
Deviaţia tolerată ±3
Diametrul fibrei
- - - ×
(Mantaua inclusă)

Tabelul 3 - Fibra optică monomod

În afară de conformaţiile deja menţionate ale fibrelor mono şi multimod
standardizate atât în Germania cât şi la nivel internaţional, există numeroase dimensiuni
specifice pentru utilizări particulare.
Exemple: G - 62,5/125; G - 85/125; G - 100/140; etc.

46
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
3.1.3. Caracteristicile tehnice ale fibrelor optice mono şi multimod
3.1.3.1. Efort de tracţiune. Codul culorilor(culori după DIN 47002).
Rezistenţa la tracţiune a întregii lungimi a fibrei este cel puţin 5 N timp de 1
secundă. Ea este controlată în timpul fabricaţiei sau într-un proces ulterior. Pentru a putea
distinge fibrele ele se colorează şi dacă este cazul se adaugă inele de reperare. Culorile
sunt aplicate de aşa manieră încât ele să nu aibă influenţă asupra caracteristicilor optice
ale fibrelor. (Tabelul 4)

Fibra 1 Roşu
Fibra 2 Verde
Fibra 3 Albastru
Fibra 4 Galben
Fibra 5 Culoare naturală
Fibra 6 Roşu cu inele negre
Fibra 7 Verde cu inele negre
Fibra 8 Albastru cu inele negre
Fibra 9 Galben cu inele negre
Fibra 10 Culoare naturală cu inele negre

Tabelul 4 - Exemple de culori pentru mantaua primară

3.1.3.2. Game de temperatură

Temperatura de transport şi de stocare - 20° până la 50° C
Temperatura de pozare 5° până la 40° C
Temperatura de funcţionare 0° până la 55° C
În cazuri excepţionale, unde se pot prevedea depăşiri ale temperaturilor tolerate,
este bine să ne adresăm fabricantului.
În afară de aceste valori, norma DIN VDE 0888 stabileşte numeroase teste
mecanice, optice, de transmisie, etc.

47
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
3.1.4. Fibre optice din plastic
Fibrele optice în plastic transparent sunt în mod deosebit adaptate la transmiterea
informaţiilor pe distanţe scurte sau medii.
În 1980 firma americană Du Pont a fabricat prima fibră în plastic având o
atenuare de 1000 dB/km la o lungime de undă de 600 nm.
Cu valori de acest ordin nu se putea transmite decât pe distanţe de câţiva metri, în
schimb era posibil să se injecteze acestor fibre în plastic de trei ori mai multă lumină
decât fibrelor convenţionale din sticlă de cuarţ.
Între timp s-au putut reduce atenuările la 100 dB/km cu un produs de „lărgime de
bandă” lungime caracteristică de 30 MHz×km. Pierderile datorate conductorilor sunt de
circa 15 dB. Cu noi materiale de bază şi atenuările de 20 până la 15 dB au fost atinse
produse de lărgime de bandă × lungime caracteristică de 100 MHz×km.
Fibrele optice în plastic, cunoscute până în prezent, sunt fabricate din poliester sau
din polimetacrilat de metil (PMMA). Un înveliş de plastic de mare transparenţă la
lumină, anume cu un indice de refracţie scăzut, permite reflexia totală a luminii ghidate în
interfaţa miez - înveliş.
Grosimea învelişului nu reprezintă decât aproximativ 1% din diametrul miezului.
Lungimile de undă utilizabile se găsesc cuprinse în gama de 600 nm, în alte regiuni
atenuările fiind prea ridicate.
Fibrele optice în plastic utilizate în practică sunt la dimensiuni de 980/1000μm.

3.2. Învelişul protector al fibrei optice

Pentru majoritatea utilizatorilor fibrele optice atât cele multimod cât şi cele
monomod nu sunt utilizabile imediat aşa cum sunt. În practică fibra nu este utilizabilă
decât dacă este protejară de un înveliş suplimentar.
Tehnica de fabricare a cablurilor impune, la construcţie, luarea unor măsuri
speciale pentru protecţia fibrei contra influenţelor externe şi menţinerea fiabilităţii în
limite mecanice admisibile.
Există pe de o parte construcţii speciale ale învelişului exterior suplimentar, ca un
tub protector şi de dimensionare corectă a asamblării şi pe de altă parte, aşa cum este
descris mai jos, posibilitatea de a încorpora în cablu elemente de tracţiune şi de

48
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
contracţie. Toate acestea ajută la alegerea unei construcţii adecvate utilizării.

3.2.1. Tub protector monofibră

Tubul protector este format dintr-o mică ţeavă de plastic în scop de înveliş
secundar, în interiorul căreia se aşează suficient de bine protejată contra flăcărilor şi
deformării, fibra optică. Acest tub protector trebuie să fie nedeformabil, rezistent la
îmbătrânire şi foarte flexibil, în plus, el trebuie să poată fi manipulat ca o cuartă sau o
pereche coaxială dintr-un cablu convenţional de cupru, fără ca prin aceasta fibrele optice
să fie supuse la eforturi mecanice însemnate.
În aceste condiţii, tubul protector poate prezenta toate proprietăţile unui element
de bază universal utilizabil.
Învelişul este compus dintr-un strat interior de protecţie având un coeficient de
frecare foarte scăzut şi un strat exterior care protejează fibra optică împotriva influenţelor
mecanice.
Diferite materiale sau combinaţii de materiale (de exemplu poliesterul şi
poliamidele) uşurează adaptarea la condiţiile de mediu.
Fibra optică de lungime definită este plasată cu câteva zecimi de milimetru în
stratul suplimentar protector, ceea ce permite de asemenea un joc radial al fibrei. Cum
acest înveliş suplimentar este neted în exterior şi în interior, el prezintă o rezistenţă
minimă la mişcările fibrei în tubul protector.
Dacă se presupune că fibra şi tubul au aceeaşi lungime, se poate considera că
asamblând cablurile, tubul acţionează ca un acumulator longitudinal care poate absorbi
0,4% din variaţia lungimii cablului (maximul fiind dublul acestei cifre) fără ca fibra să fie
supusă la eforturi de tracţiune sau de contracţie.
Tubul protector este uşor de denudat, ceea ce este foarte util în momentul
conexiunilor sau în momentul injecţiei de lumină. Aceasta este foarte important de
asemenea în timpul preparării unei îmbinări sau conexiuni.
În succesiunea de figuri 3-3 la 3-5 se ilustrează avantajele unui tub protector
arătând poziţia fibrei pentru diferite setări ale cablului.
Figura 3-3 arată poziţia în interiorul cablului a unei fibre optice în repaus.
Lungimile fibrei şi tubului sunt egale.

49
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Ca urmare a unei alungiri datorată, de exemplu, unei tracţiuni exercitate asupra
cablului, fibra se deplasează spre peretele intern al tubului, fără să adere la el sau să se
deformeze, ceea ce ar duce la o creştere a atenuării.
O alungire a cablului nu se transmite asupra fibrei decât începând cu valori între
0,5 şi 1%, potrivit cu construcţia tubului protector. Dincolo de aceste valori fibra
reacţionează printr-o creştere a atenuării.

1
1 2
2 3
3

Figura 3-3 - Poziţia fibrei optice Figura 3-4 - Poziţia fibrei optice
nesolicitate în tubul protector ca urmare a unei alungiri a
cablului

1
1 - element purtător central 2
2 - fibra optică 3
3 - înveliş protector

Figura 3-5 - Poziţia fibrei optice ca urmare a unei contracţii a cablului

Dacă un cablu este contractat, fibra se deplasează în direcţia peretelui exterior al

tubului protector. Deci în acest de asemenea alungirea împiedică o creştere a atenuării,
adaptându-se condiţiilor exterioare. O contracţie a cablului are loc în caz de răcire.
Umplerea:
După condiţiile de mediu înconjurător este posibil, în caz de deteriorare a unui
cablu optic, ca apa să pătrundă în tubul protector şi să se scurgă în interior.

50
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Creşteri inadmisibile ale atenuării sunt posibile căci apa poate îngheţa producând
local creşteri neregulate de volum şi astfel provocând microcurburi (microbending).
Pentru a se evita aceasta se umple tubul cu o substanţă adecvată (figura 3-6).

1
1,4 la 2,0 mm
2

Figura 3-6. Umplerea tubului protector

1 - fibra optică
2 - înveliş protector
3 - material de umplere
Este vorba de un material thixotrop 1 - neutru din punct de vedere chimic, care în
gama temperaturilor cuprinse între -30° C şi +70° C, nu îngheaţă şi nu se scurge. El nu
atacă învelişul primar al fibrei optice şi nu îl umflă. Materialul de umplere este uşor de
scos, nu lasă reziduuri care ar putea jena conexiunea fibrelor şi nu conţine componente
inflamabile.

3.2.2. Tub protector multifibră

Aşa cum am văzut în subcapitolul anterior, tuburile protectoare şi-au dovedit
eficacitatea când găzduiesc o singură fibră. Dar aceste tuburi, cu o grosime de 1,4 până la
2 mm, după domeniul de aplicare, sunt în plus utilizate pentru a construi cabluri
conţinând până la 14 fibre.
Utilizând tubul monofibră, se pot construi şi realiza cabluri de mare capacitate.
Totuşi, crescând numărul de fibre, construcţia devine din ce în ce mai scumpă şi cablurile
sfârşesc prin a avea diametre exterioare relativ mari, devin din ce în ce mai grele şi sunt
mai greu de manipulat.

1
Thixotropie - proprietatea pe care o au anumite geluri de a se lichefia prin agitaţie şi a se regenera în
repaus.

51
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Pentru a evita aceste inconveniente, în loc de a plasa o singură fibră, se introduc
între două şi douăsprezece fibre (mono sau multimod) într-un înveliş mai mare numit tub
multifibră (cu diametrul exterior de la 2,4 la 3 mm).
Ca şi pentru tubul monofibră, spaţiile goale sunt umplute cu un material suplu şi
thixotrop, care nu se scurge şi nu îngheaţă în gama de temperaturi cuprinse între -30° C şi
+70° C (figura 3-7).

1 1
2,4 la 3,0 mm
2

3
Figura 3-7. Umplerea tubului protector
1 - fibra optică
2 - înveliş protector
3 - material de umplere
„Maxitubul” reprezintă o perfecţionare ulterioară a tubului multifibră. Un
asemenea înveliş (diametrul exterior de 6 mm) poate conţine 12 fibre optice (toronate).
Prin toronajul fibrelor în maxitub se creează un exces de lungime de circa 6 la 8‰ (figura
26). Acest ultim înveliş protector serveşte, de exemplu, ca element de bază pentru
cablurile aeriene autopurtate.

6 mm

Alungirea fibrei datorate unei aranjări în elice în

Joc radial al fibrei maxitub.
Figura 3-8. Exces de lungime de fibră în maxitub

52
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
3.2.2.1. Caracteristici tehnice ale tuburilor protectoare mono şi multifibră
Proprietăţile tehnice ale tuburilor protectoare mono şi multifibră în ceea ce
priveşte dimensiunile, culorile de reper, gama de temperaturi şi simbolurile sunt
prezentate în cele ce urmează.
Dimensiuni
Valorile indicatoare ale diametrului exterior al tubulurilor protectoare mono şi
multifibră sunt stabilite în norma DIN VDE - partea a 2-a (Tabelul 5).
Grosimea peretelui tubului mono/multifibră este în jur de 20% din diametrul
exterior corespunzător.
În afară de aceste valori standardizate, există şi alte valori care folosesc unor
utilizări particulare, ca de exemplu cablurile de lungimi mari sau cablurile aeriene
autopurtate asamblate în straturi.
Diametrul exterior în mm
Tipul tubului Fibra cu indice gradat G Fibra monomod
50/125 E 10/125
Tub protector monofibră 1,4 2,0
Tub protector multifibră 3,0 (până la 10 fibre) 2,8 (până la 12 fibre)

Tabelul 5 - Valorile indicate pentru diametrul tuburilor protectoare mono şi multifibră

Culori de reperaj
Tuburile protectoare mono şi multifibră sunt colorate. Dacă se asamblează unul
sau mai multe straturi de tuburi protectoare în jurul unui element protector central, un tub
al fiecărui strat este colorat în roşu. Acesta este denumit tub pilot sau de referinţă, ceea ce
ne dă posibilitatea de a repera toate tuburile dintr-un înveliş. Privind în direcţia cablului,
se numără în sensul acelor de ceasornic, plecând de la tubul roşu. Primul tub ce urmează
după tubul roşu este denumit tubul numărul 1 şi aşa mai departe.
Game de temperatură
Temperatura de transport şi de stocare - 20° până la 50°
Temperatura de pozare - 50° până la 40°
Temperatura de funcţionare 0° până la 55°

53
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Simboluri
Simbolurile şi nomenclatura lor sunt stabilite în norma DIN VDE 0888 partea a 2-
a. Mai multe criterii descriu un tub protector cu fibră.
Exemplu: W - G 50/125 1 F 800 rot
W - Tub protector monofibră umplut;
G - Fibră optică cu indice gradat;
50/125 - Diametrul miezului/diametrul învelişului, în μm;
1 - Coeficient de atenuare, în dB/km;
F - Lungimea de undă aproape de 1300 nm;
800 - Banda de trecere, în MHz pentru 1 km;
rot - Reper colorat (roşu).

3.2.2.2. Aplicaţii ale tuburilor protectoare mono şi multifibră

Cablurile optice cu tuburi protectoare (mono şi multifibră) sunt utilizate de
preferinţă în instalaţiile unde cerinţele calităţii de transmisie sunt foarte ridicate şi acestea
în ciuda diverselor influenţe ale mediului.
Instalaţiile exterioare utilizează, în general, tuburi protectoare mono şi multifibră.
Cablurile standardizate răspund la exigenţe variate: tracţiune, compresie, contracţii,
variaţii de temperatură (de la - 30° până la +70° C).
Un alt avantaj al acestui tip de construcţie faţă de cerinţele care depăşesc valorile
uzuale ale cablului (de exemplu cele extreme de mediu) este de a putea varia
dimensiunile şi/sau materialele şi de a putea alege combinaţii de materiale diferite, pe
scurt, de a adapta fabricaţia tuburilor la condiţii speciale. Cablurile aeriene autopurtate,
cablurile submarine sau cablurile pentru puţuri de mine sunt de exemplu cabluri speciale.

3.2.3. Fibra cu înveliş strâns

Un mijloc simplu de a proteja fibrele optice contra influenţelor mediului constă în
aplicarea unui înveliş solid în plastic potrivit direct pe învelişul primar, manta (coating)
(figura 3-9). Acest tip de înveliş protector permite reducerea diametrului exterior. El este
de asemenea, cu cel puţin 0,5 mm mai mic decât cel al unui tub protector monofibră.

54
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.

1
0,9 mm
2

Figura 3-9. Fibra cu înveliş strâns

1 - fibra optică
2 - înveliş protector
Cu toate acestea, dacă se produc tracţiuni mari, alungirile elastice ale cablului sunt
transmise direct fibrelor: contrar tubului protector, în fibrele cu înveliş strâns nu mai
există efect de supra-alungire. Acest dezavantaj poate fi parţial compensat prin un mai
mare diametru al cablului, de exemplu printr-o plasare liberă a fibrelor în miez şi printr-o
alegere potrivită a cablului . Totuşi astfel se pierde avantajul de dimensiune şi de greutate
în raport cu tubul protector.

3.2.3.1. Caracteristici tehnice

Proprietăţile tehnice ale fibrelor cu înveliş strâns, dimensiuni, comportamentul
mecanic şi simbolurile sunt indicate în continuare.
Dimensiuni
Diametrul (valoarea nominală) fibrelor optice mono sau multimod este de 0,9
mm cu o deviaţie tolerată de ±0,1 mm.
Proprietăţile mecanice
După norma DIN VDE 0888 partea 2, rezistenţa la tracţiune a unei fibre cu înveliş
strâns trebuie să fie de cel puţin 5 N timp de 1 secundă pentru întreaga lungime a fibrei.
Simboluri
Exemplu: V - G 50/125 1 F 600 grun
V - Fibră cu înveliş strâns;
G - Fibră cu indice gradat;
50/125 - Diametrul miezului/Diametrul învelişului, în μm;

55
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
1 - Coeficientul de atenuare, în dB/km;
F - Lungimea de undă aproape de 1300 nm;
600 - Banda de trecere, în MHz pentru 1 km; grun - Reper colorat (verde).

3.2.3.2. Aplicaţii
Fibra cu înveliş strâns poate fi utilizată pretutindeni unde este nevoie de scurte
joncţiuni cu caracter de linie sau de conexiune, ca de exemplu fibrele utilizate la cablajele
interne ale dulapurilor. Cablurile cu înveliş strâns, mono sau bifilare, sunt de asemenea
utilizabile ca nişte cabluri interioare, dacă e utilizat un înveliş potrivit şi dacă lungimea
este limitată.
Cablurile exterioare conţinând până la 14 fibre sunt în general realizate cu ajutorul
tuburilor monofibră, peste 14 fibre este utilizat tubul multifibră.

3.2.4. Înveliş hibrid

Fibra cu înveliş hibrid a fost dezvoltată combinând ideile de bază ale tubului
protector umplut şi cele ale fibrei cu înveliş strâns. În raport cu tubul plin, spaţiul liber
dintre învelişul primar şi învelişul protector extrem de dur este redus astfel că fibra
pluteşte într-un stat lunecos nemaiavând decât un joc radial de până la 100 μm. În raport
cu un tub protector (mono sau multifibră) cu diametrul cuprins între 1,4 şi 3 mm,
fibra cu înveliş hibrid cu un diametru exterior de 0,9 mm ocupă considerabil mai puţin
spaţiu. Ea poate fi utilizată la fel ca şi fibra cu înveliş strâns, dar fibra este mai bine
decuplată de înveliş. Comportamentul la alungire al fibrelor cu înveliş strâns şi cel al
fibrelor cu înveliş hibrid este echivalent (figura 3-10).
1

Figura 3-10. Fibra cu înveliş hibrid

1 - fibra optică
2 - strat lunecos
3 - înveliş protector

56
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
3.2.4.1. Caracteristicile tehnice
Proprietăţile tehnice ale fibrelor cu înveliş hibrid (dimensiuni şi simboluri) vor fi
indicate mai jos.
Dimensiuni
Ca şi pentru fibra cu înveliş strâns, diametrul exterior este de 0,9 mm cu o
toleranţă de ±0,1 mm.
Diametrul interior al învelişului este de 0,45 mm pentru o fibra cu diametrul de
0,25 mm şi 0,65 mm pentru o fibră cu diametrul de 0,50 mm.
Simboluri
Fibra cu înveliş hibrid este tratată din punct de vedere al denumirii ca o fibră cu
înveliş strâns.
Exemplu: V - G 50/125 1 F 600 blau

3.2.4.2. Aplicaţii
Fibra cu înveliş hibrid este utilizată ca fibră cu înveliş strâns pentru cablurile
interioare şi pretutindeni unde sunt joncţiuni scurte cu caracter de linie sau de conexiune.
Pentru cablajul intern în instalări de cabluri sau dulapuri, fibra cu înveliş hibrid îşi
dovedeşte manevrabilitatea pentru că se poate îndepărta uşor învelişul protector.
În multe domenii de aplicaţii, fibra cu înveliş strâns este înlocuită din ce în ce mai
mult cu fibra cu înveliş hibrid, datorită gamei lărgite de temperaturi şi unei mai bune
comportări la tracţiune.

3.2.5. Benzi de fibre

Tuburile protectoare mono şi multifibră ca şi fibrele cu înveliş strâns şi cu înveliş
hibrid, au o caracteristică de construcţie comună: toate aceste elemente sunt construite
concentrat. Fibra optică găsindu-se în centrul elementului protector este înconjurată de
învelişuri circulare.
Structura „benzilor din fibre” diferă de acest concept. Ea permite să se plaseze
fibrele în cablu după metoda indicată în figura 3-11.

57
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
O „bandă de fibre optice” poate conţine până la 12 fibre paralele echidistante şi
lipite între două lame de poliester. Se pot folosi până la 12 astfel de benzi pentru a forma
o matrice rectangulară. Această matrice de benzi de fibre optice este torsadată peste ea
însăşi cu o lungime destul de mare a pasului şi formează miezul cablului.

1
2
3

4
5

Figura 3-11. Structura unui cablu cu benzi de fibre

1 - matrice de benzi cu fibre
2 - material de umplutură
3 - înveliş exterior din polietilenă de mare densitate
4 - bandă de poliester
5 - elemente de tracţiune integrate în înveliş

3.3. Construcţia cablurilor cu fibre optice

Multiplele aplicaţii ale fibrelor optice în tehnica telecomunicaţiilor prin cablu cer
configuraţii de cabluri extrem de diverse. Dimensiunile şi materialele adecvate costrucţiei
acestor cabluri au fost stabilite. Bazându-se pe structura învelişului protector al fibrei
optice, descrisă în subcapitolul anterior, se alege miezul cablului, mantaua şi, dacă este
necesar, o armătură şi un înveliş protector pentru a asigura o funcţionare fiabilă şi o foarte
mare longevitate. Trebuie să se acorde o importanţă deosebită cerinţei că fibrele optice să
nu fie deteriorate de influenţele mediului ca de exemplu variaţiile de temperatură şi
solicitările mecanice.

58
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
3.3.1. Miezul cablului
Pentru a creşte stabilitatea mecanică a unui cablu optic cu tuburi protectoare mono
sau multifibră, acestea sunt asamblate în jurul unui element purtător central, care serveşte
în acelaşi timp ca suport (protecţie împotriva îndoirilor) şi ca element de tracţiune. În
principal, prin acest cablaj fibrele capătă un sector (culoar) definit în învelişul lor
protector, unde eforturile de tracţiune, de împingere, de compresie şi desigur de îndoire
nu au influenţă asupra proprietăţilor de transmisie cu condiţia ca specificaţiile să fie
respectate. În afara elementelor de protecţie (tuburi protectoare mono şi multifibră),
fibrele cu înveliş strâns, fibrele cu înveliş hibrid sau cu structură de bandă, pot fi integrate
elementele de umplere. Aceste elemente de umplere pot fi tuburi fără fibre sau elemente
solide de polietilenă, ca şi conductoare din cupru, cablate în perechi sau cuarte.
Ansamblul acestor elemente, ca şi elementele de suport şi de tracţiune şi eventual
înfăşurarea tuturor elementelor precedente de către benzi este numit miezul cablului.

3.3.1.1. Cablajul
În tehnica cablurilor optice se utilizează mai ales cablajul în straturi. Unul sau mai
multe straturi, conţinând elementele de cablaj, sunt dispuse concentric în jurul unui
element purtător central. Dacă elementele de cablaj sunt elemente simple, ca de exemplu
fibrele cu înveliş strâns, tuburi protectoare multifibră, conductoare de cupru sau elemente
de umplere (dopare), atunci se vorbeşte de un cablu optic în straturi; din contră, dacă
miezul este compus din fascicole de elemente cablate, se vorbeşte de cabluri optice în
fascicole.
Cablurile cu straturi cu tuburi protectoare multifibră sunt în principal utilizate în
reţeaua interurbană a administraţiilor de Poştă şi Telecomunicaţii. În reţeaua urbană se
folosesc nu numai cablurile în straturi (figurile 3-12 şi 3-13), dar şi cabluri în fascicole.
Acestea din urmă permit creşterea considerabilă a densităţii de amplasare a fibrelor
(figura 3-14).

59
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.

Figura 3-12. Cablu cu un strat Figura 3-13. Cablu cu două straturi

Figura 3-14. Cablu cu fascicole

Relaţiile geometrice ale unui cablu optic cu un strat şi n elemente de cablaj, având
toate acelaşi diametru D (figura 33) pot fi descrise cu ajutorul parametrilor a, b, c şi
unghiul de cablaj α, după cum urmează:
1 1 1
a= , b= , c= , b = 0, dacă n = 2 α - unghiul de cablare
π π sin α
sin tg
n n
Diametrul total al secţiunii transversale a cablului este :
D1 = D×(a+1)×c şi diametrul miezului este: d = D×(a-1)×c.

60
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.

D d

d2
d1

D1
Figura 3-15. Schema miezului cablului

În completare trebuie arătat că diametrul interstiţiilor exterioare este exprimat

prin:
D (1 + a − b) 2
d1 = ⋅ ⋅ c şi că diametrul interstiţiilor interioare este egal cu:
2 2+a−b
D (1 − a + b) 2
d2 = ⋅ ⋅c .
2 2−a+b
Valorile acestor diametre sunt indicate în tabelul 6 pentru n = 2 şi 12 elemente de
cablaj cu c = 1.

d1 d2
Număr de D1 D
Diametrul Diametrul
elemente în Diametrul Diametrul
interstiţial interstiţial
strat total miezului
exterior interior
2 2,00 D - 0,667 D -
3 2,16 D 0,155 D 0,484 D 0,063 D
4 2,41 D 0,414 D 0,414 D 0,108 D
5 2,70 D 0,701 D 0,378 D 0,136 D
6 3,00 D D 0,354 D 0,155 D
7 3,31 D 1,31 D 0,338 D 0,168 D
8 3,61 D 1,61 D 0,327 D 0,178 D

61
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.

9 3,92 D 1,92 D 0,318 D 0,187 D

10 4,24 D 2,24 D 0,311 D 0,192 D
11 4,55 D 2,55 D 0,305 D 0,196 D
12 4,86 D 2,86 D 0,301 D 0,203 D

Tabelul 6 - Valorile diverselor elemente care servesc la calculul miezului cablului

Cablul optic cu trunchi canelat (slotted core cable) este o construcţie specială de
cablu cu un strat. În această structură fibrele nu sunt aşezate în tuburi, nici asamblate în
straturi, ci sunt plasate în caneluri preformate, încastrate elicoidal în suprafaţa
elementului central. După mărimea şi forma de încastrare în elementul central, una sau
mai multe fibre se pot mişca liber în canelură. Ca şi tuburile protectoare, se umplu aceste
caneluri cu un material de umplere.
Cablul cu tub protector central „maxitub” este o altă construcţie specială de cablu
optic. El nu conţine elemente de cablaj asamblate în jurul unui purtător central. Din
contră, fibrele sunt răsucite şi aşezate în acest „maxitub” care serveşte ca element central
al cablului. O asemenea construcţie se distinge prin simplitate şi aspect compact şi este
utilizată în cablurile de gardă.
Există două feluri de cablaje: - cablajul în sens unic
- cablajul în SZ
Pentru cablajul în sens unic, elementele de cablaj sunt asamblate într-o direcţie şi
menţin un unghi constant în raport cu axul longitudinal al cablului.
Pentru cablajul în SZ, direcţia de asamblare se schimbă după un număr
predeterminat de înfăşurări în aşa manieră încât elementele de cablaj descriu întâi un „S”
şi, după schimbarea de sens, un „Z”. În punctele de inversare elementele sunt paralele.
Din cauza rigidităţii elementelor de cablaj trebuie, pentru cablajul în SZ să se
aplice o fretare cu scopul de a menţine aceste elemente într-o poziţie de asamblare.
În cazul unui cablaj în sens unic, elementele de cablaj descriu o elice comparabilă
cu o scară. Distanţa între linie pentru un tur complet de 360° este numită „lungimea
pasului lui S”. Unghiul dintre elementele de cablaj şi secţiunea transversală a cablului
este numit „unghi de cablaj α”.

62
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Distanţa între axul cablului şi mijlocul unui element de cablaj, este denumită raza
de cablaj R. Pentru un element de cablaj de lungime L şi unghi de cablaj α, avem (figura
3-16):
2
⎛ 2πR ⎞ S
L = S 1+ ⎜ ⎟ ; α = arctg ,
⎝ S ⎠ 2πR
unde: R - raza de cablare, în mm; L - lungimea elementului de cablaj, în mm; S -
lungimea pasului, în mm; α - unghiul de cablare, în °; 2πR - circumferinţa cercului de
cablare.

α
2
3
1

Figura 3-16. Relaţia între lungimea pasului, unghiul de cablare α şi lungimea

elementului de cablaj L
α - unghi de cablare; 1 - lungimea pasului S; 2 - lungimea elementului de cablaj L;
3 - circumferinţa cercului de cablaj 2πR.
Pentru cablaj trebuie ca lungimea elementelor de cablaj să fie mai mare decât
lungimea cablului. Lungimea suplimentară a cablajului este indicată prin procente:

L−S ⎛ ⎛ 2πR ⎞
2 ⎞ ⎛ 1 ⎞
Z= ⎜
⋅ 100 % = 1 + ⎜ ⎟ − 1⎟ ⋅ 100 % = ⎜ − 1⎟ ⋅ 100 %,
S ⎜ ⎝ S ⎠ ⎟ ⎝ sin α ⎠
⎝ ⎠
Z - lungimea suplimentară cauzată de cablaj, în %.
Elicea este o curbă în spaţiu şi raza de curbură ρ este calculată în modul următor:
⎛ ⎛ S ⎞2 ⎞
ρ = R ⎜1 + ⎜ ⎟,
⎜ ⎝ 2πR ⎟⎠ ⎟
⎝ ⎠
ρ - raza de curbură, în mm.
Pentru a asigura stabilitatea unei fibre optice şi comportamentul său în ceea ce
priveşte atenuarea este important ca ea să nu fie prea curbată. Există o măsură a acestei
curburi, dată de raza minimă de curbură tolerată, notată cu ρ. Pentru o fibră multimod

63
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
standard, valoarea lui ρ este de 65 mm. Dacă raza de curbură ρ şi raza de cablare R sunt
date, se obţine lungimea pasului:

ρ
S = 2πR −1
R

Exemplu:
Pentru un cablu optic cu cablaj în sens unic, cu pas de S = 102 mm şi o rază de
cablare R = 4,3 mm, alungire Z este de:
⎛ ⎛ 2π 4,3 ⎞
2 ⎞
⎜
Z = 1+ ⎜ ⎟ − 1⎟ ⋅ 100 % ≈ 3,4%
⎜ ⎝ 102 ⎠ ⎟
⎝ ⎠
Deci, pentru fiecare lungime de cablu de 100 m, elementele de cablaj cresc cu 3,4
m.
Unghiul de cablare α este egal cu:
S 102
α = arctg = arctg ≈ 75,2°
2πR 2π ⋅ 4,3
Raza de curbură ρ corespunzătoare este:
⎛ ⎛ 102 ⎞ 2 ⎞
ρ = 4,3⎜1 + ⎜ ⎟ ⎟mm ≈ 65,6mm .
⎜ ⎝ 2π ⋅ 4,3 ⎠ ⎟
⎝ ⎠
Pentru cablajul SZ, raza de curbură variază de-a lungul miezului cablului. Ea
atinge maximul în puncte de inversiune şi un minim la jumătatea drumului dintre două
puncte de inversiune.

3.3.1.2. Alungire şi contracţie

Pentru a evita ca fibrele să fie deteriorate în timpul utilizării normale (în gamele
de temperatură şi limitele de tracţiune specificate) sau chiar pentru ca să nu existe variaţii
inadmisibile ale parametrilor de transmisie, este necesar să se limiteze, în afară de
curbură, alungirea şi contracţia fibrelor. Fibrele optice se pot mişca liber în tuburile
protectoare mono şi multifibră. În stare de repaus, ele se găsesc în centrul tubului.

64
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Zona de degajare ΔR este atunci determinată de diametrul interior d1 al tubului şi
de diametrul exterior al fibrei df (figura 35). Dacă mai multe fibre sunt aşezate într-un tub
protector, se ia pentru df diametrul unui cerc imaginar care înconjoară fibrele în
configuraţia lor cea mai densă.
Variaţia lungimii relative a unui cablu optic ΔL/L ştiind alungirea εC sau
contracţia εTC (provocată de temperaturi scăzute) admisibile ale unui cablu în straturi cu o
rază de cablare R şi cu un pas S, este egală cu:

4π 2 R 2 ⎛ 2ΔR ΔR 2 ⎞
ε = −1 + 1 + ⋅ ⎜⎜ ± 2 ⎟⎟ .
S2 ⎝ R R ⎠

Semnul „+” în expresia din paranteză evidenţiază contracţia εTC, iar semnul „-”
alungirea εC.
S-ar putea deduce, din această formulă că o reducere a pasului S măreşte esenţial
alungirea sau contracţia admisibilă a cablului.
Trebuie, totuşi, să se ţină cont de raza de curbură admisibilă a fibrei care este
diferită pentru fibrele mono sau multimod.

ΔR
df

d1

Figura 3-17. Tub protector monofibră

65
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
Exemplu:
Într-un tub protector multifibră (diametrul interior d1 = 1,8 mm), 10 fibre cu
indice gradat (diametrul df = 4×0,25 mm = 1,0 mm) au împreună o zonă de degajare de:
1,8mm − 1,0mm
ΔR = = 0,4mm .
2

Coeficient de
Modulul lui Densitatea γ, în dilatare
Materialul
Young, în N/mm2 g/cm3 termică liniară
α, în 1/k
Sticlă de cuarţ 72500 2,20 5,5×10-7
Poliester termoplastic 1600 1,3 1,5×10-4
Poliamidă 1700 1,06 7,8×10-5
Fibre de aramidă (Kevlar) 100000 1,45 -2×10-6
Oţel de resorturi servind ca
200000 7,85 1,3×10-5
purtător central
Polietilenă, densitate mică 200 la 300 0,910 la 0,925 1 la 2,5×10-4
Polietilenă, densitate medie 400 la 700 0,926 la 0,940 1 la 2,5×10-4
Polietilenă, densitate mare 1000 0,941 la 0,965 1 la 2,5×10-4
PVC moale (tip VDE YJ 7) 60 1,31 1,5×10-4

Tabelul 7 - Modulele lui Young, densităţi şi coeficienţi de dilatare

(valori normale pentru temperatura ambiantă)

Dacă lungimea pasului S = 102 mm şi raza de curbură R = 4,3 mm, atunci

alungirea maximă tolerată a cablului este dată de:

4π 2 ⋅ 4,3 2 ⎛ 2 ⋅ 0,4 0,4 2 ⎞

ε C = −1 + 1 + ⎜⎜ − ⎟⎟ ≈ 0,0062 = 6,2 ‰
102 2 ⎝ 4,3 4,3 2 ⎠
Pentru a calcula forţa de tracţiune maximă Fmax, trebuie cunoscute secţiunile Ai
ale materialelor existente în cablu şi modulele lui Young Ei (tabelul 7).

66
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.

Suma tuturor produselor Ei × Ai înmulţite cu alungirea maximă tolerată a cablului

are ca rezultat tracţiunea maximă pentru care fibrele nu sunt solicitate:
Fmax = (∑i Ei ⋅ Ai ) ⋅ ε C

În practică este suficient să se ia în consideraţie materialele elementului purtător

central şi elementele de tracţiune. Ultimele sunt asamblate în jurul tuburilor protectoare
pentru a stabili cu elementul central rezistenţa la tracţiunea cerută. Astfel, se atinge o
bună repartiţie a forţelor de tracţiune asupra centrului şi periferiei miezului cablului.
Celelalte materiale utilizate în cabluri posedă module Young mai mici şi secţiunea
lor nu contribuie decât foarte puţin la valoarea lui Fmax.
Un element de plastic este utilizat ca element purtător central în cablurile
dielectrice 2. Acest purtător central este constituit din fibre de sticlă de mare rezistenţă,
asamblate într-o răşină care nu îmbătrâneşte şi care este termic constantă. Un fir de oţel
poate fi utilizat în cazul cablului nondielectric. Dacă diametrul elementului central din
plastic sau din oţel este prea mic, el se poate mări extrudând un înveliş protector din
polietilenă foarte aderentă.
Fibrele de aramidă şi/sau firele de silicon sunt utilizate ca element de tracţiune.
Asemenea fibre oferă o înfăşurare flexibilă şi lejeră, de mare rezistenţă la tracţiune.
În plus, faţă de solicitările la tracţiune în timpul pozării, cablul optic trebuie să
reziste pe toată durata sa de utilizare şi în gama specificată, influenţelor de temperatură.
Trebuie compensate, cu prioritate, forţele de retracţie produse de contracţia materialelor
plastice utilizate pentru mantalele protectoare şi învelişuri de cablu, când sunt supuse la
temperaturi coborâte.
Coeficienţii de dilatare termică liniară α ai câtorva materiale sunt indicaţi în
tabelul 7. Aceşti coeficienţi dau variaţia lungimii relative εTC pentru o variaţie de
temperatură ΔT:
ΔL
ε TC = = α ⋅ ΔT .
L
Pentru contracţii mai mari, adică temperaturi mai joase, fibra însăşi e contractată
(εF < 0).

2
Cabluri fără elemente metalice.

67
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.

3.3.1.3. Umplerea miezului cablului

Cu scopul de a garanta etanşeizarea longitudinală a cablului optic împotriva
pătrunderii apei, se umplu interstiţiile libere ale miezului cu un material de umplere care
este injectat la presiune mare (în jur de 15 ×106 Pa). Acest material trebuie să fie compus
astfel încât să nu influenţeze caracteristicile altor elemente ale cablului.
Materialul de umplere are un efect de umflare neglijabil asupra învelişurilor de
polietilenă şi un coeficient de dilatate termică relativ scăzut. O barieră de etanşeizare sub
formă de pastă de lipit, totodată relaxantă 3 şi rezistentă la petrolatum este extrudată în
jurul miezului. Acest strat serveşte pe de-o parte ca barieră suplimentară materialului de
umplere şi, pe de altă parte, ca liant integral între elementele de tracţiune sub formă de
guipaj 4 şi învelişul cablului, fără ca flexibilitatea acestuia să fie afectată.
Umplutura este suprimată, dacă nu se cere o etanşeizare longitudinală, cum în
general este cazul cablurilor de interior. În acest caz, se acoperă elementele de cablaj cu
unul sau mai multe straturi de foi subţiri de plastic, cu scopul de a le proteja de
următoarele etape de fabricaţie şi pentru a menţine interstiţiile miezului ferite de
elementele de tracţiune sau de materialul mantalei.
Pentru a identifica provenienţa unui cablu optic, referitor la firma producătoare,
este aplicat un fir de identificare direct pe elementele de cablaj, cel mai adesea, paralel cu
axa cablului (verde - alb - roşu - alb pentru Siemens sau roşu - roşu - verde - negru pentru
Siecor).
La cererea clientului, este posibil să se adauge acestui fir de identificare un reper
longitudinal metric, construit dintr-o bucată de hârtie de 6 mm lăţime şi având înscris în
metrajul continuu imprimat pe toată lungimea. În afară de metrajul de pe mantaua
exterioară, această bandă este un alt mijloc de identificare a lungimii. Precizia panglicii
benzii în lungime este de circa ±0,3%.

3
Relaxantă - diminuând elasticitatea
4
Guipaj - acoperire, înfăşurare

68
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.

3.3.2. Mantaua cablului

Mantaua trebuie să protejeze miezul cablului optic contra influenţelor:
- mecanice
- termice
- chimice
- contra umidităţii.
Ca şi pentru cablurile convenţionale, există diferite feluri de mantale, selecţionate
conform condiţiilor exterioare. Polietilena care deja şi-a dovedit calităţile, este frecvent
utilizată cu sau fără barieră de etanşeizare ( de exemplu sub formă de bandă „alupe”).
În afară de clorura de polivinil (PVC) utilizată pentru cablurile interioare, sunt
disponibile şi alte materiale de manta ca de exemplu etilen - propilena fluorată (FEP),
copolimerul perfluoric (PFA) şi copolimerul etilen/acetat de vinil (EVA).
Când cablurile umplute trebuie să prezinte o construcţie de manta nemetalică, un
strat de etanşeizare, constituit dintr-o pastă de lipit din poliamidă (PA) este inserat între
manta şi elementele de tracţiune sau între manta şi materialul de umplere. El împiedică
pătrunderea materialului de umplere a miezului în mantaua cablului.
Acest strat este aplicat printr-o singură operaţie, înainte de extrudarea mantalei.
Această masă adezivă produce un contact strâns între manta, miez şi elementele
de tracţiune (fibrele metalice) ceea ce se dovedeşte deosebit de favorabil în timpul
tragerii cablurilor optice.
În principiu, mantalele metalice, ca de exemplu cele de plumb sau învelişurile
ondulate din oţel, pot fi instalate pe miezurile cablurilor optice. Trebuie, totuşi, să se ţină
cont ca, în cazurile de eforturi de tracţiune (în particular când se pozează) se pot produce
alungiri permanente ale cablului care pot diminua cu mult caracteristicile de transmisie.

3.3.2.1. Manta de polietilenă

Polietilena, un material termoplastic, este produs al polimerizării etilenei. Se
distinge printr-o constantă dielectrică mică şi printr-un factor de pierdere „tg δ” scăzut.
Folosirea polietilenei este foarte răspândită în fabricaţia cablurilor electrice din
cauza caracterului său nepolarizant (PE-ul are proprietăţi dielectrice aproape constante

69
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.

într-o vastă gamă de temperaturi). Polietilena răspunde tuturor cerinţelor mecanice şi

chimice obişnuite şi este în special corespunzătoare cablurilor de exterior.
Existenţa diferitelor tipuri de PE care, datorită fabricaţiei simple, rezistenţei mari,
alungirii la rupere, pot fi folosite pentru a înfăşura miezuri de cabluri optice folosite la
cele mai diverse aplicaţii. Se disting în mod esenţial polietilena de densitate scăzută
(LDPE - Low Density Polyethylene), de densitate medie (MDPE) şi de densitate mare
(HDPE). Modulul Young, densitatea ei şi coeficientul de dilatare termică liniară sunt
indicate în tabelul 7.
Conform normei DIN VDE 0888 partea a 3-a, mantaua unui cablu optic trebuie să
corespundă tipului de amestec 2YM2 specificat în DIN VDE 0207 partea a 3-a.
Există polietilene speciale pentru mantale supuse la solicitări mai mari. Ele au
structură moleculară liniară şi sunt fabricate cu ajutorul catalizatorilor printr-un nou
procedeu la presiune scăzută. Este vorba de polietilena liniară de densitate mică (LLDPE
- Linear Low Density Polyethylene) sau de polietilena liniară de densitate medie
(LMDPE).
Ocazional, se mai utilizează metoda de „manta compozită” ca şi în tehnicile
cablurilor convenţionale. O bandă de aluminiu de 0,2 mm este acoperită pe cele două feţe
de un plastic (copolimer) adeziv din polietilenă. Încă de la fabricaţie stratul exterior al
benzii este sudat la mantaua de polietilenă prin intermediul căldurii de extruziune.
Valoarea nominală a grosimii mantalei compozite este de 2,0 mm conform normei DIN
VDE 0888 partea a 3-a. Această normă specifică în afară de aceasta, aplicarea de semne
distinctive de fabricare, de control ca şi marcajul exterior al cablului. Mantaua de
polietilenă, trebuie să înconjoare strâns miezul cablului şi este aplicată prin extrudare.

3.3.2.2. Manta de P.V.C.

Mantalele de PVC (tip de amestec YM1 după norma DIN VDE 0207 partea a 5-a
<simbol V) sunt utilizate în special pentru cablurile interioare (DIN VDE 0888 partea a
4-a). PVC-ul este potrivit pentru cablurile exterioare în cazul când:
• trebuie să ţină cont de substanţa corozivă din sol. Pentru aceasta,
amestecul mantalei PVC poate fi selecţionat, astfel ca el să fie rezistent, de exemplu la

70
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
derivatele petrolului;
• în afară de aceasta, mantaua PVC este potrivită dacă se doreşte o manta
neinflamabilă. Trebuie să se observe totuşi, că PVC-ul este înlocuit din ce în ce mai mult
cu polimeri ignifugi nonhalogenaţi (simbol II).

3.3.2.3. Manta de plastic cu fluor

Plasticul cu fluor (FEP - etilen - propilenă florurată) tip de amestec 6YM1 după
norma DIN VDE 0207 partea a 6-a, simbolizat 6Y este, ca şi plasticul PFA, un material
vâscoelastic care posedă foarte bune caracteristici electrice, mecanice, termice , chimice.
Ambele sunt utilizate ca materiale pentru mantalele cablurilor optice, mai ales când
temperaturile depăşesc 100° C. Acestea fiind spuse, trebuie să se ţină cont de faptul că
toate celelalte elemente care compun cablul, inclusiv fibra optică, trebuie să reziste ele
însele la aceste temperaturi. Mantalele FEP şi PFA au o suprafaţă netedă şi rezistă la
intemperii.

3.3.2.4. Mantaua nonhalogenată

Mantalele din copolimer etilen/acetat de vinil (EVA), tip de amestec HM1 şi HM2
după norma DIN VDE 0207 partea 24, simbolizate de H sunt formate până la 50% din
greutatea lor din trioxid de aluminiu hidratat. Ele sunt utilizate de preferinţă dacă, în afara
rezistenţei la flacără se cere ca mantaua să fie nonhalogenată. Nici PE, nici PVC, nici
chiar materialele plastice cu fluor nu satisfac aceste exigenţe.
La temperaturi înalte, în caz de incendiu, trioxidul de aluminiu hidratat se
disociază şi produce apă la temperaturi superioare lui 250° C. Această separare şi această
evaporare de apă se efectuează cu consum de energie termică. În consecinţă, temperatura
scade la un nivel insuficient pentru a menţine combustia şi vaporii de apă reduc
concentraţia de gaze combustibile şi de oxigen. Deci flacăra se stinge. Constituentul care
rămâne este oxidul de aluminiu incombustibil. Cablurile care au mantale EVA au aproape
aceleaşi proprietăţi mecanice ca şi cablurile din PE. Culoarea mantalei este gri.
Prescurtarea FRNC (flame retardant non corrosive) este adăugată la sfârşitul cablului ca
un caracter special al mantalei EVA. Cablurile sunt controlate după normele DIN VDE
0472:

71
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.

• FR în partea 804, tratează rezistenţa la propagare a flăcărilor;

• NC în partea 813, verificarea ca să nu se producă degajări/depuneri
corozive.

3.3.3. Mantaua protectoare

Este nevoie de mantale protectoare din PE sau PVC pentru cablurile exterioare
sau cablurile speciale (DIN VDE 0888 partea a treia şi 0816). Ele protejează armătura
instalată pe manta contra coroziunii şi deteriorărilor exterioare ( de exemplu în timpul
pozării cu plugul). Mantalele protectoare în PE sunt cel mai adesea fabricate la 200° C
prin procedeul extrudării în tuburi suple şi aplicate peste amestecuri anticorozive
bituminoase.
Când se cer învelişuri colorate sau rezistente la derivatele petrolului, se aplică prin
extrudare, un strat de PVC de grosimea de grosimea necesară stratului de PVC de
grosime necesară pe straturile din PE. Pentru alte folosinţe, se utilizează mantale
protectoare din PE negru.

3.3.4. Armătura
Cablurile optice sunt de obicei împământate sau pozate în conducte fără a fi
armate. Elementele de tracţiune (fibre sintetice, bine fixate pe manta printr-o pastă de
lipit) şi elementele de suport, sunt suficiente pentru a compensa forţele longitudinale.
O armătură suplimentară serveşte la protecţia miezului optic şi al mantalei
cablului în anumite aplicaţii speciale (cabluri submarine, cabluri protejate contra
rozătoarelor, cabluri aeriene autopurtate) sau când sunt cerute valori mecanice extreme de
tracţiune şi/sau compresiune.
Pentru cablurile speciale trebuie alese elemente de armătură astfel încât ele să nu
crească prea mult greutatea cablului şi să nu reducă excesiv de mult flexibilitatea. Ele
trebuie să aibă un modul Young relativ mare şi trebuie atins un bun raport între modulul
Young şi grutate.
Fibrele de aramidă (Kevlar) şi, sub diferite forme, oţelul s-au impus pentru
construcţia cablurilor optice. Pentru fibrele de aramidă raportul între modulul Young şi

72
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
greutate este un multiplu al raportului corespunzător cazului armăturii din oţel.
Fibrele aramidă sunt utilizate mai ales sub diverse mantale ca elemente
compensatoare de tracţiune. Dacă există forţe de tracţiune importante de compensat, ca
de exemplu în cablurile aeriene autopurtate, se utilizează „rovinguri” de aramidă.
O armătură sub formă de benzi de oţel şi-a dovedit calităţile pentru cablurile
protejate împotriva rozătoarelor. Această protecţie constă în două straturi de bandă de
oţel galvanizat, fiecare bandă de o grosime de 0,1 mm scufundate într-o masă
anticorosivă (conform VDE). Întregul este protejat de o manta de PE.
O alternativă a armăturii din benzi de oţel este învelişul cu manta Stalpeth. În
acest strat, o bandă ondulată acoperită pe cele două laturi polietilenă şi cu acetat este
instalată direct, longitudinal, pe miezul cablului şi fixată pe mantaua de polietilenă, în
mod asemănător cu banda „alupe”. Uşoara ondulare a benzii creşte flexibilitatea cablului.
Trebuie notat că armăturile sub formă de bandă de oţel nu pot absorbi eforturile
de tracţiune.
Pentru cablurile autopurtate s-au impus diverse materiale de armătură cu fire
rotunde. După aplicare se utilizează unul sau mai multe straturi din fire de aluminiu sau
aldrey (aliaj de aluminiu, magneziu şi siliciu) care sunt completate cu fire de aluminiu de
tip „aluminium-clad”.
Dacă împrejurările o cer (eforturi extreme ale cablurilor submarine de exemplu)
se pot instala unul sau mai multe straturi de fire rotunde puternic galvanizate sau fire
rotunde de oţel special. Firele puternic galvanizate cer în toate cazurile o protecţie
anticorosivă şi mai eficace.

3.3.5. Tipuri de cabluri cu fibră optică

Cablurile cu fibre optice sunt clasificate după caracteristicile constructive şi
clasificate, în următoarele grupe:
- cabluri exterioare;
- cabluri interioare;
- cabluri speciale.
Pentru claritatea expunerii s-au ales dintr-o multitudine de posibilităţi câteva
cabluri tipice. Domeniile de utilizare sunt tratate şi se indică specificaţiile existente şi

73
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
aplicabile.
Pentru toate construcţiile este important să se asigure că nu există schimbări de
durată ale caracteristicilor de transmisie ale fibrei optice datorate fabricaţiei sau altor
influenţe suferite .
Se poate alege cablul optic adecvat în mod independent de modul său de
construcţie cu excepţia dimensiunilor tubului protector. În acest caz, datele relative la
legătură şi caracteristicile sistemelor de transmisie prevăzute sunt criteriile cele mai
importante.

3.3.5.1. Cabluri exterioare

Cablurile exterioare, în particular cablurile dotate cu o manta PE sunt construite şi
dimensionate astfel încât ele să poată răspunde diverselor cerinţe ale unei pozări
îngropate sau ale unei pozări în conducte.
După numărul fibrelor multimod cerute se utilizează tuburi protectoare monofibră
sau multifibră conţinând de la 2 la 12 fibre.
Din considerente constructive şi economice, tuburile protectoare monofibră s-au
impus pentru cablurile având până la 14 fibre ; pentru mai mult sunt utilizate tuburile
protectoare multifibră. Tuburile protectoare mono sau multifibră sunt umplute cu un
material hidrofug. Cablurile cu fibre optice monomod conţin în principiu tuburi
multifibră.
Forţele de tracţiune cuprinse între 1000 N şi 3000 N folosite de obicei pentru
pozare sunt suficiente dacă s-a ales corect cablul şi dacă sunt folosite agăţătoarele
cablului sau orificiile de tragere preasamblate. Pentru aplicaţii în condiţii foarte dificile,
se poate instala o armătură suplimentară, acoperită de un înveliş protector.
În general, acest sistem se pot instala cabluri optice şi în conducte de plastic, doar
în cazul în care este necesară o protecţie împotriva rozătoarelor se pot utiliza benzi de
oţel sau se pot echipa cablurile cu mantale protectoare interioare şi exterioare. Cablurile
fabricate după norma DIN VDE 0888 partea a 3-a trebuie să conţină un fir de identificare
a firmei producătoare înregistrat sub formă de marcă depusă.
Pentru aceste cabluri, biroul de verificare VDE atribuie ca urmare a unei cereri
adecvate şi conform regulamentului, autorizaţia de încorpora firul de identificare negru-

74
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
roşu al lui VDE.
Dacă se respectă razele de curbură minimale ale cablurilor optice, acestea pot fi
trase în conducte din plastic sau plaste în mantale protectoare „port-cablu” exact ca şi
cablurile convenţionale cu conductoare din cupru. Ele oferă chir, mulţumită greutăţii lor
reduse, avantajul suplimentar al lungimii mari de fabricaţie (până la 2000 m).
Lungimile de livrare (lungimea uzuală) sunt actualmente de 2000 m şi de 1000 m. Pot fi
fabricate cabluri cu lungimi de 5000 m sau mai mult în funcţie de diametrul, greutatea şi
domeniul de aplicaţie.
Game de temperatură
Temperatura de transport şi de stocare - 25° până la +70°
Temperatura de pozare - 5° până la +50°
Temperatura de funcţionare - 20° până la +60°
În rezumat se poate reţine că pentru toate aplicaţiile cunoscute ale cablurilor
clasice se dispune de cablu optic adecvat. Avantajele esenţiale ale cablurilor optice
exterioare sunt:
• Mecanice
- diametrul mic al cablului;
- greutatea nesemnificativă;
- mari lungimi de livrare;
- dimensiuni mici ale tamburului şi deci o greutate a tamburului relativ scăzută.
• Influenţe
Nu există probleme datorate influenţei fulgerului, liniilor de înaltă tensiune sau a
liniilor electrificate ale căilor ferate şi nici chiar a curentului continuu. Nu sunt probleme
cu privire la punerea la pământ, deoarece cablurile optice pot fi construite în întregime
din elemente dielectrice.
• Transmisie
Valori bune ale atenuării:
Fibrele optice multimod cu indice gradat:
- la 850 nm între 2,5 şi 3,5 dB/km;
- la 1300 nm între 0,7 şi 1,5 dB/km
Fibrele optice monomod:

75
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
- la 1300 nm între 0,4 şi 1,5 dB/km
Bandă de trecere largă:
- pentru fibrele multimod până la 1,2 GHz pentru 1 km;
- pentru fibrele monomod până la 10 GHz pentru 1 km.
Cablurile optice sunt adecvate la fel de bine pentru transmisia semnalelor de
telecomunicaţii sau de telecomandă pe sisteme cu număr mic de căi (<30 de canale) ca şi
pentru sistemele de bandă largă realizate, cum ar fi ISDN de bandă largă. În acest tip de
reţea sunt integrate toate tipurile de transmisiune: televiziune, video-text, radiodifuziune-
stereo, date, teletext, fax, servicii IDN (reţea integrată de date şi telex), telefonie,
videotelefonie, conferinţe şi videoconferinţe. Astăzi, cu sistemele digitale de 2MBps se
ating distanţe mult mai mari între repetori - regeneratori decât în cazul cablurilor din
cupru simetrice sau coaxiale.
Pentru cablurile exterioare conţinând până la 14 fibre este utilizat tubul
monofibră, cu o protecţie universal aplicabilă. Acest mic tub din plastic cu o grosime de
1,4 mm este umplut cu gel de umplere care sigură etanşeizarea longitudinală. Toate
fibrele multimod de uz curent sunt folosite în tub monofibră. Norma DIN VDE 0888
partea a 2-a stabileşte caracteristicile acestui tub. În jurul unui element central, construit
din plastic întărit cu fibre de sticlă, se pot plasa până la 14 elemente de cablaj (tuburi
protectoare monofibră şi conductoare din cupru). Spaţiile libere ale miezului sunt
umplute. Elementele de tracţiune din fibre de aramidă sunt fixate de mantaua din PE (cu
o grosime de 2 mm) printr-o pastă de lipit şi sunt aplicate ferm pe miezul cablului.
Pentru utilizatorii industriali au fost impuse conform normei DIN VDE 0888
partea a 3-a, tabelul 6 cabluri cu un număr de 2, 4, 6, 8, 10 sau 12 fibre, dar pentru cazuri
excepţionale pot fi alese cabluri cu un număr diferit de fibre.

Elementele de cablaj sunt marcate în modul următor:

- tub protector ca element pilot - roşu
- alte tuburi - verde
- elementele de umplere - incolore.
În cazul în care se utilizează elemente de umplere, acestea trebuie să fie plasate
simetric în raport cu tubul pilot.

76
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.

Pentru a realiza linii de serviciu sunt adăugate două conductoare de cupru izolate
în polietilenă celulară şi poliolefină cu un diametru de 0,6 mm la stratul cablat.
Aceste elemente de cablaj sunt marcate după cum urmează:
- primul conductor (cupru) - roşu
- al doilea conductor (cupru) - roşu cu reperaj inelar
- tuburi protectoare - verde
- elemente de umplere - incolore.
Cele două conductoare de cupru trebuie plasate simetric în raport cu tubul pilot.
Dacă există elemente de umplere, ele sunt plasate simetric, adiacent conductoarelor din
cupru. Apoi se plasează celelalte tuburi protectoare.
Aceste tuburi sunt numărate începând cu elementul pilot plasat între cele două
conductoare. Conductorul care poartă reperele inelare indică sensul de numărare.

3.3.5.1.1. Cabluri exterioare cu tuburi protectoare multifibră pentru

fibre multimod cu indice gradat
Tuburile protectoare multifibră sunt utilizate în cablurile exterioare pentru
construcţii cu mai mult de 20 (16) fibre (DIN VDE 0888 partea a 3-a). Acest tub, element
de cablaj puţin voluminos, conţine 12 fibre optice şi este umplut, ca şi tubul monofibră,
cu un material hidrofug. Diametrul tubului protector multifibră este de 3,0 mm.
În cablajul prin straturi se asamblează minimum cinci elemente în jurul elementului
central. Conform normei DIN VDE 0888 partea a 3-a, unul dintre aceste elemente trebuie
prevăzut ca tub multifibră de rezervă, conţinând de la 1 la 12 fibre şi care dacă este cazul
poate fi înlocuit cu un element de umplere. Se mai poate adăuga o cuartă în stea izolată în
polietilenă celulară şi poliolefină de acelaşi diametru ca un tub multifibră, care poate
înlocui pe unul dintre acestea şi poate servi la realizarea liniilor de serviciu.
Elementele de cablaj sunt marcate (după DIN VDE) după cum urmează:
- tub multifibră de rezervă sau element de umplere, element pilot - roşu;
- cuartă în stea (cupru) - galben;
- tub protector multifibră - verde;
- element de umplere - incolor.

77
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.

Cablajul tuburilor multifibră permite să se fabrice cabluri optice foarte compacte.

Cablurile standardizate conţin 20, 30, 40, 50, 60, 80, 100 sau 120 de fibre optice şi 10
fibre optice în tubul protector (figura 3-19).

Tub protector de rezervă sau un element de umplere

Cuartă
Element purtător central
Material de umplere
Tub protector multifibră

Bandaj al miezului
Manta compozită „alupe” şi elemente de tracţiune

Figura 3-19. Cablu cu manta „alupe”, cu până la 60 de fibre optice cu

tuburi protectoare multifibră şi o cuartă de cupru

Există construcţii speciale când se cer mai mult de 120 de fibre. Pentru cablurile
conţinând până la 300 de fibre se asamblează tuburile monofibră în mai multe straturi în
jurul unui element central.
Pentru a repera simplu fiecare din tuburile multifibră, se indică pentru cablurile cu
mai mult de 300 de fibre să se utilizeze ca elemente de cablaj fascicole principale
conţinând 50 sau 100 de fibre. La fel ca tuburile protectoare aceste fascicole principale
sunt asamblate în straturi pentru a forma miezul cablului.
Pentru a putea repera fiecare din fascicolele principale, se marchează printr-un
fretaj colorat unul din fascicolele fiecărui strat, ca element pilot.
Figura 3-20 arată posibilitatea construcţiei unui cablu cu 2000 de fibre. Miezul
este format din fascicole principale de 100 de fibre. Configuraţia fascicolului principal
ilustrată în această figură corespunde de asemenea cu miezul unui cablu de 100 de fibre
optice.

78
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.

Fascicul de 100 de fibre optice

Manta PE
Element central purtător
Primul strat
Al doilea strat
Material de umplere

Figura 3-20. Cablul cu 2000 de fibre optice

Toate celelalte elemente de construcţie ca: mantaua, armătura, învelişul protector,

etc sunt aplicate respectând diametrele respective, ca pentru cablurile cu tuburi
protectoare monofibră.
Cablurile optice cântăresc mult mai puţin decât cablurile coaxiale, de exemplu un
cablu coaxial 32c cântăreşte în jur de 5 kg/m, iar un cablu optic interurban cu 60 de fibre,
comparabil cu precedentul, cântăreşte în jur de 300 g/m.

3.3.5.1.2. Cabluri exterioare cu tuburi protectoare multifibră

pentru fibre optice monomod
Cablurile exterioare cu fibre optice monomod au din ce în ce mai multă
importanţă. Pe timpul construcţiei cablului este esenţial să se aibă în vedere ca fibrele să
fie aşezate în aşa fel încât să nu fie supuse la solicitări mecanice în interiorul cablului. În
afară de aceasta toţi parametrii de construcţie ceruţi pentru fibre optice monomod trebuie
respectaţi.
După numărul de fibre, sunt utilizate următoarele tipuri de tuburi protectoare:
• 1 sau 2 fibre - tub protector cu diametrul de 2 mm;
• 3 sau 4 fibre - tub protector cu diametrul de 2,8 mm;
• 5 la 10 fibre - tub protector cu diametrul de 3 mm.

79
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.

Există cabluri cu o pereche de conductoare de cupru cu diametrul de 0,6 mm,

izolată cu polietilenă celulară şi care este asamblată în locul unui tub protector. Tuburile
multifibră sunt numărate începând cu tubul pilot. Perechea de cupru nu se ia în
consideraţie şi nu determină sensul de numărare. Elementele de umplere nu sunt
numărate. După condiţiile tehnice de livrare 78TL3 şi 5, a fost stabilit un număr de fibre
(între 2 şi 100) per cablu, iar fiecare tub protector conţine 2 sau 4 fibre. Cum tehnica ce
utilizează tuburi protectoare multifibră oferă o concepţie flexibilă, se pot realiza cabluri
cu mai mult de 40 de fibre.
Cablurile cu fibre monomod sunt utilizate peste tot unde, în afară de o bandă largă
de trecere sunt dorite şi atenuări mici. Pentru detalii legate de parametrii cablurilor
monomod se va consulta Anexa 1 (tabelul 8)

3.3.5.2. Cabluri interioare

Cablurile optice interioare cu manta PVC sunt necesare pentru aplicaţii diverse în
interiorul construcţiilor. Ca şi pentru instalaţiile cu cabluri convenţionale, utilizarea
cablurilor exterioare cu PE nu este autorizată sau este doar restrânsă în interiorul
construcţiilor. Cablurile exterioare se sfârşesc într-o cutie de distribuţie optică pe o ramă
terminală imediat după ce acesta a pătruns într-un edificiu.
După cerinţe se pozează cabluri interioare, mono sau multifibră, de la cutie de
distribuţie optică până la repartitor.
Pentru a se asigura că îmbinările nu prezintă decât creşteri slabe de atenuare, se
utilizează, pe cât posibil, cabluri interioare cu aceleaşi caracteristici de transmisie ca ale
cablurilor exterioare corespondente. Aceste cabluri sunt construite în aşa fel ca nici una
dintre valorile lor să nu sufere o schimbare inadmisibilă, nici prin solicitări mecanice, nici
prin variaţii de temperatură.
Cablurile interioare pot conţine până la 6 fibre (cu diametre miez/înveliş 50/125
μm); fibrele au o manta strânsă sau hibridă.
Construcţiile monofibră, sunt utilizate mai ales pentru cabluri de repartiţie în cutii
sau pentru cablaj în rame, au un element purtător şi un element de tracţiune, compus din
fibre de sticlă şi aramidă şi o manta PVC cu o grosime de 0,6 mm instalate în jurul fibrei

80
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
îmbrăcate.
Datorită diametrului lor mic (doar 3,5 mm) aceste cabluri au o utilizare universală
(figura 3-21).
Cablurile interioare monofibră sunt standardizate conform DIN VDE 0888 partea
a 4-a, în vreme ce acelea care au între 2 şi 6 fibre sunt tratate, din punct de vedere al
construcţiei, ca şi cablurile exterioare.
În jurul elementului central se pot cabla până 6 fibre cu înveliş strâns sau înveliş
hibrid. Ele sunt apoi acoperite cu fibre de aramidă care folosesc ca element nemetalic, în
acelaşi timp suport şi tracţiune. În final se pune o manta PVC de 0,9 mm grosime (figura
3-22).

1 1
2
2
3
4
3

Figura 3-21. Cablu interior monofibră Figura 3-22. Cablu de interior cu 6 fibre
1 - manta PVC
2 - element suport şi de tracţiune
3 - element central
4 - fibră cu înveliş
Cablajul instalaţiilor interioare servind ca reţea de comunicaţii şi de date sau
cabluri de distribuţie necesită cabluri cu mai mult de 6 fibre. Pentru aplicaţiile cerând mai
mult de 10 fibre cu indice de grad se alege un tub protector multifibră având un diametru
exterior de 3,0 mm. Fiecare tub protector poate conţine maxim 10 fibre. Cablurile
interioare de 10 şi de 60 de fibre au diametre exterioare în jurul valorilor de 9,4 mm şi
13,5 mm.
Pentru cablurile interioare cu fibre monomod, se utilizează tuburi protectoare

81
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.
multifibră cu diametrul de 2,8 mm conţinând fiecare câte 4 fibre maxim.
Valorile optice sunt adaptate cu cele ale cablurilor exterioare. Construcţia cablului
este similară cu cea a cablurilor care utilizează fibre cu indice gradat şi dimensiunile sunt
în funcţie de numărul de fibre.
În afară de cablurile interioare tip, se pot realiza şi cabluri de interior diferite după
specificaţii speciale.

3.3.5.3. Cabluri speciale

Cablurile cu fibre optice se pot folosi cu rezultate foarte bune în toate instalaţiile
care cer condiţii speciale. Dacă le comparăm cu cablurile clasice, ele au avantaje
considerabile: diametrul redus, greutate mică şi pentru cablurile dielectrice,
insensibilitatea la influenţele electrice. Aceste avantaje sunt puse în relief în mod deosebit
în instalaţiile întreprinderilor de distribuţie a electricităţii pentru că problemele de
influenţe electromagnetice, de punere la pământ sau de diferenţe de potenţial care pot
apare la conductorii de cupru (instalaţi în paralel cu linii sau cabluri de înaltă tensiune şi
în distribuţii sau posturi de transformare) nu există dacă este folosit un cablu optic.
Construcţia navală şi aeronautică (figura 3-23) reprezintă alte domenii de aplicare.

Figura 3-23. Cabluri pentru avioane

1 - fibra de sticlă scufundată
2 - tub protector monofibră
3 - manta PFA

82
CAPITOLUL III.
Transmiterea Optică a Informaţiei.

Atenuările mici pentru fibrele mono şi multimod, ca şi o largă bandă de trecere

(până la GHz) sunt la fel de importante în aceste instalaţii ca şi în aplicaţiile industriale,
de exemplu sistemele de procesare electronică a datelor sau sistemele de ordinatoare
industriale.
În industria aeronautică sunt necesare cabluri optice foarte uşoare, mecanic
stabile, insensibile la oscilaţii şi rezistente la temperaturi extreme. În domeniul militar
este avantajos ca acele cabluri dielectrice să nu fie detectabile şi să fie asigurate contra
interceptărilor. Alte domenii de utilizare ale cablurilor speciale sunt aplicaţiile submarine
şi cele din mine.
În anexa 2 (tabelul 9) este prezentată nomenclatura cablurilor interioare conform
normei DIN VDE 0888 partea a 4-a

83