BOLI

GENETICE
CROZOMALE

TUDOR NEACȘU
CE SUNT
CROMOZOMII?
 Cromozomii reprezintă unităţile structurale şi funcţionale ale materialului genetic la nivel celular. Numărul de
cromozomi constituie o caracteristică de specie. Astfel, la specia umană există 46 de cromozomi grupaţi în 23
perechi (2 seturi cromozomice). Dintre aceste perechi, 22 sunt identice la cele două sexe (autozomii) iar una
este diferită (cromozomii sexuali sau gonozomii): XX la femeie, respectiv XY la bărbat. Fiecare persoană
moşteneşte un set cromozomic de la mamă şi un set cromozomic de la tată. Din punct de vedere structural,
fiecare cromozom are două elemente longitudinale identice – cromatide – unite la nivelul centromerului, care
împarte fiecare cromatidă în două braţe: unul scurt, notat p şi unul lung, notat q.


 Cromozomii pot fi examinaţi printr-o serie de tehnici speciale, numite tehnici citogenetice. Aceste metode se
bazează în principiu pe obţinerea de celule în diviziune (de obicei, limfocite din sânge sau amniocite din
lichidul amniotic), blocarea diviziunii într-o anumită etapă, realizarea preparatului cromozomic, examinarea la
microscop şi realizarea cariotipului (dispunerea sistematizată a cromozomilor fotografiaţi dintr-o singură
celulă, pe baza unor criterii valabile în toată lumea). În final, este stabilită formula cromozomică a individului
investigat. La persoanele normale, formula cromozomică este 46,XX sau 46,XY. În cazul prezenţei unei
anomalii cromozomiale, formula cromozomică va fi anormală şi va specifica tipul anomaliei şi cromozomul
(cromozomii) implicaţi. Bolile cromozomice sunt maladii determinate de mutaţii genomice (anomalii numerice
ale cromozomilor) sau cromozomice (anomalii ale structurii normale a cromozomilor).

 Deoarece aceste mutaţii cauzează modificări importante ale materialului
genetic, ele sunt responsabile pentru apariţia unor afecţiuni umane grave.
 Anomaliile de număr sau structură neechilibrate determină un fenotip anormal,
cel mai frecvent letal, astfel încât produsul de concepţie afectat se elimină de
obicei prin avort spontan sau nou născut mort. Datorită acestei particularităţi
numai 1 la 250 din nou născuţii vii au trisomii sau monosomii, complete sau
parţiale, care produc anomalii fenotipice caracteristice unor sindroame
cromozomiale specifice.

Indiferent de cromozomul afectat, toate anomaliile cromozomiale neechilibrate viabile prezintă o serie de trăsături comune:
• tulburări de creştere şi dezvoltare pre- şi postnatală;
• retard psiho-motor;
• tulburări de reproducere, manifestate prin: sterilitate şi/sau infertilitate (avorturi repetate sau naştere de copii plurimalformaţi morţi sau vii);
• sindrom plurimalformativ specific fiecărei anomalii în parte.
-Mutaţie – modificare accidentală şi permanentă a materialului genetic ce se poate transmite la descen­denţi32
-Consecinţele anomaliilor cromozomiale neechilibrate numerice şi structurale de­pind de mai mulţi factori:
• tipul anomaliei, cantitatea de material genetic activ present pe cromozomul implicat şi mărimea dezechilibrului genic:
• Poliploidiile produc o modificare majoră a cantităţii de material genetic şi sunt incompatibile cu viaţa la specia umană;
• Monosomiile complete, exceptând unele cazuri cu monosomie X, sunt letale la specia umană, conducând la avort spontan;
• Trisomiile complete ale cromozomilor mari şi/sau active genetic sunt incam­patibile cu supravieţuirea; unele cazuri de trisomii complete ale unor cromo­zomi mici
săraci în material genetic active (cromozomii 21, 13, 18, 8) permit menţinerea sarcinii, dar copilul se naşte cu multiple malformaţii;
• În cazul monosomiilor parţiale sau a trisomiilor parţiale supravieţuirea este dependentă de cantitatea de material genetic modificată, cu cât aceasta este mai
importantă cu atât probabilitatea de supravieţuire este mai mică;
• tipul cromozomului afectat (autozom sau gonozom):
• anomaliile autozomilor sunt mai grave decât cele ale gonozomilor;
• numărul de celule afectate;
• anomaliile în mosaic sunt mai puţin severe decât cele omogene; cu cât numărul de cellule normale este mai mare cu atât o anomalie în mosaic va determina un
fenotip mai puţin modificat.
Bolile cromozomiale produse prin anomalii neechilibrate ale autozomilor sunt numeroase (peste 100 de entităţi). Există numai trei
anomalii complete şi omogene compatibile cu supravieţuirea: trisomia 21 (sindromul Down), trisomia 18 (sindromul Edwards) şi trisomia 13
(sindromul Patau); alte trisomii autozomale sunt rare şi se găsesc în mozaic. Anomaliile de structură neechilibrate produc trisomii sau
monosomii parţiale. Cele mai frecvente boli de acest fel sunt: sindromul velo-cardio-facial (deleţie 22q11) sindromul Wolf-Hirschhorn (deleţie
4p) şi sindromul cri du chat (deleţie 5p).
Bolile cromozomiale determinate prin anomalii ale cromozomilor sexuali sunt mai puţin grave decât cele generate prin anomalii autozomale şi,
de regulă, se asociază cu o rată normală de supravieţuire şi o inteligenţă normală sau aproape normală. În schimb, datorită implicării
cromozomilor sexuali în formarea şi funcţionarea organelor genitale, anomaliile gonozomale se asociază cu sterilitate sau cel puţin hipofertilitate.
Principalele afecţiuni gonozomale sunt: sindromul Turner (monosomie X) sindromul Klinefelter (trisomie XXY) sindromul triplo X (trisomie X)
sindromul dublu Y (trisomie XYY).