CARTOFUL

CÂINELE
Neacșu Tudor Andrei, clasa a 9-a E
 Cartoful
 Cartoful (Solanum tuberosum) este o plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori
albe sau violete și tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau
alungită. Planta este cultivată pentru acești tuberculi care sunt comestibili, bogați în
amidon, motiv pentru care sunt folosiți în alimentație, dar și ca furaj.
 Cartofii sunt originari din America de Sud, din regiunea Munților Anzi. În perioada
precolumbiană, în zonele aflate azi în Chile, Peru, Ecuador și Columbia, se cultivau
circa 200 de specii de cartof. După orez, grâu și porumb, cartofii reprezintă a patra
sursă de energie alimentară.
 Cartofii sunt cultivați în peste 120 de țări și sunt consumați zilnic de peste un miliard de
oameni. În anul 2007, recolta totală de cartofi a fost de 300 de milioane de tone.
 Soiuri timpurii
Clasificare: Gloria 'N' D Sc 1988
Ostara X 1981
Soiuri semitimpurii
Semenic R 17 O 1976
Sucevița R 12 O 1982
Adretta D A 1978
Koretta D A 1989
Anosta 'N' NL Sc 1989
Concorde 'N' NL Sc 1989
Timate 'N' NL Sc 1991
Soiuri semitârzii
Cașin R 17 O 1991
Mureșan R 17 O 1984
Super R 17 O 1979
Nicola 'N' D A 1985
Roxy 'N' D Sc 1988
Sante 'N' NL Sc 1989
Desiree X 1965
Soiuri târzii
Manuela D A 1976
Eba NL Sc 1973
Procura 'N' NL Sc 1976
 Importanța cartofului

 Cartoful este o plantă cu o pondere mare în balanța economică a multor țări. Acesta este
un produs vegetal, hrănitor și gustos, utilizat ca aliment de bază în alimentația multor
popoare.
 Cartoful se consumă sub diferite forme, prăjit, copt, în supe, salate, piureuri. Acesta
este folosit în industria alimentară pentru obținerea de făină, fulgi, cartofi deshidratați
chips, pommes frittes și cartofi pai.
 Cartoful se folosește în industria amidonului, alcoolului sau în industria chimică, în
hrana animalelor, ca atare sau borhotul rămas de la fabricarea amidonului sau a
alcoolului și rezidurile rămase din industria alimentară. Cartoful este o plantă cu o
pondere mare în balanța economică a multor țări.
 Câinele
 Câinele (Canis lupus familiaris) este una dintre subspeciile lupului cenușiu, fiind un mamifer
carnivor din familia canidelor. Câinele este posibil să fie primul animal domesticit și cel mai
folosit pentru muncă, vânătoare și companie din istoria oamenilor, dar și în terapia mai
multor afecțiuni. Cuvântul „câine” denumește masculul speciei, iar termenul „cățea” este folosit
pentru femelă.
 Linia prezentă de câini a fost domesticită din lupii cenușii cu aproximativ 15.000 ani în urmă. Deși
au fost găsite în Siberia și Belgia rămășițe de câini domesticiți, în urmă cu aproximativ 33.000 de
ani, niciuna dintre aceste specii nu pare să fi supraviețuit după ultima glaciațiune. Testarea ADN-
ului sugerează o scindare evoluționară între câini și lupi, în urmă cu circa 100.000 de ani, dar nu au
fost găsite specimene mai vechi de 33.000 de ani care să fie în mod clar, morfologic, câini
domestici.
 În diversele cercuri științifice s-a trecut de la a considera câinele o specie distinctă, descendentă a
lupului, la o subspecie a lupului. Prin studii genetice s-au adus dovezi certe ce au condus la
reconsiderarea taxonomică (n.r. Taxonomie - studiul unei grupe de animale sau de plante din
punctul de vedere al clasificării și descrierii speciilor) a lui „Canis familiaris”, astfel, din 1993,
Smithsonian Institute și American Society of Mammalogists au reclasificat câinele ca subspecie a
lupului. Astfel, după mulți ani de controverse, câinele a fost numit Canis lupus familiaris.
Clasificarea câinelui

 Grupa I: Câini ciobănești de turmă și de cireadă (fără ciobăneștii elvețieni)

 Grupa a II-a: Câini de tip Pinscher și Schnauzer - Molossoizi și Câini de cireadă
elvețieni
 Grupa a III-a: Terrieri - câini de vizuină
 Grupa a IV-a: Teckeli
 Grupa a V-a: Câini de tip Spitz (Câini nordici, Spitz și tip primitiv)
 Grupa a VI-a: Copoi și limieri
 Grupa a VII-a: Câini de aret, pointeri
 Grupa a VIII-a: Câini scotocitori, aportori și câini de apă
 Grupa a IX-a: Câini de agrement și de companie
 Grupa a X-a: Ogari (levrieri)
 Alcătuirea externă și internă a câinelui
 Câinele este un animal patruped, adică are patru picioare, este mai mare sau mai mic,
care latră. El are simțurile mult mai dezvoltate decât ale omului: vede, miroase, aude și
simte mult mai bine decât un om. Câinele este acoperit de blană.
 Blana poate fi scurtă sau lungă, moale sau sârmoasă, poate avea un strat sau două
straturi. Câinii de munte au blană lungă și în două straturi ca să le țină de cald la
temperaturi scăzute.
 Poate avea aproape orice culoare, unii au chiar mai multe culori. Greutatea variază de
la aproape 1 kg (renumiții câini de buzunar chihuahua) până la 70 kg sau mai mult (de
exemplu ciobănescul mioritic). Membrele se termină cu labe prevăzute cu gheare.
 Dentitia de lapte este înlocuită cu cea definitivă, formată din incisivi necesari pentru
prinderea prăzii, caninii și molarii necesari pentru tăierea și roaderea hranei. Vârsta
unui câine se poate stabili după dentiție.
 Alcătuirea scheletului câinelui este constituită din oasele craniului, trunchiului şi
membrelor. Aceasta determină forma corpului, susţine musculatura şi celelalte
organe, îndeplineşte rolul de pârghie în diferite mişcări ale organismului, atât ale
membrelor, cât şi ale gâtului, capului şi trunchiului, asigură protecţia organelor
esenţiale şi protejează organismul împotriva traumatismelor din exterior. Astfel,
scheletul devine componenta pasivă a mişcării, iar musculatura, care îmbracă
scheletul (fiecare muşchi are, prin funcţia lui, puncte de inserţie, aponevroze,
tendoane), reprezintă componenta activă.
 La câine, sprijinirea digitigradă, adică de susţinere pe vârful degetelor şi nu pe
întreaga talpă, reprezintă principala particularitate anatomo-fiziologică. Scheletul
reprezintă 8 – 9% din greutatea totală a corpului, iar numărul total al oaselor este de
279-282, unde diferenţa rezultând din numărul variabil de vertebre coccigiene.
 Vederea: Cățelușii se nasc orbi, cu pleoapele închise. Pleoapele se deschid la 14 zile,
expunând globul ocular care acum este doar puțin sensibil la lumină. Cei mai mulți
căței vor dobândi văzul de la 3 la 4 săptămâni, dar nu va fi dezvoltată complet până
la 10 săptămâni de viață.
 Auzul: Cățelușii se nasc surzi. Precum pleoapele, canalele urechii rămân închise până
la aproximativ 2 săptămâni de viață. La 2 săptămâni, majoritatea cățeilor pot auzi unele
sunete. La această vârstă, ei tresar ușor la auzul unor sunete stridente. La 4 săptămâni
de viață, cei mai mulți cățeluși vor auzi sunetele fără ca acestea să-i ia prin surprindere.
Cățeii cu vârstă de peste 4 săptămâni pot auzi destul de bine.
 Nasul: Umiditatea nasului cățeilor are 2 întrebuințări: îl ajută pe câine să îi fie răcoare
când e cald afară și, de asemenea, îl ajută să poată mirosi mai bine.
Câinii transpiră prin pernițele lăbuâelor și pot înlătura căldura pe nas și pe gură, în
momentul în care gâfâie și salivează.
Mucusul care le curge cățeilor din nas asigură o suprafață foarte bună de contact pentru
dizolvarea diferitelor substanțe chimice prezente în aer și absorbția lor în piele, unde sunt
localizate celulele olfactive.
În plus, câinii își ling nasul pentru a recolta mostre din particulele chimice fixate acolo ca
să le prezinte apoi unui alt organ olfactiv aflat pe cerul gurii.
Alături de prelungirile extinse ale mucoasei nazale din nasul lung al câinelui (denumite
turbioane nazale) și a zonei olfactive mărite din creier, aceste adaptări le oferă câinilor un
simț al mirosului excelent, pentru care sunt atât de cunoscuți.
Uneori, un câine care este activ și adulmecă orice va avea un nas mai umed decât al unui
câine care este relaxat, liniștit sau care doarme.
 Câinii au o remarcabilă abilitate de a distinge și de a-și aminti mirosuri, capacitate mult
superioară celei umane. Simțul olfactiv al câinelui poate fi de mai mult de 100 de ori
mai bun decât al nostru, nasul fiind partea cea mai sensibilă a corpului său. Nasul uman
are doar 3 centrimetri pătrați de membrană olfactivă, în timp ce unele rase de câini,
precum rasa Bloodhound, dețin până la 150 centimetri pătrați de material sensibil la
miros. Câinii au, de asemenea, în creier de 40 de ori mai multe celule care procesează
mirosul decât oamenii.

 Coada câinelui este în general formată din 6-23 de vertebre extrem de mobile, bine
împrejmuite de o masă musculară elastică, desemnând diferite segmente și, în special,
vârful cozii, segmente care sunt capabile să efectueze mișcări graduale și fine
producând ridicarea cozii, mobilizând-o dintr-o parte în alta sau trăgând-o în jos spre
anus sau între membrele posterioare. Parte din masa musculară este formată din
mușchii asociați rectului, anusului și diafragmei pelvine. Coada este deservită de 4-7
perechi de nervi. Acești mușchi au multe tendoane care se inseră de la cea de-a cincea
sau a șasea vertebră caudală, apoi pe următoarea și așa mai departe până la sfârșitul
cozii.
 Care sunt funcțiile cozii?
Poți spune multe lucruri despre ceea ce simt câinii doar privindu-le cozile. Câinii își
folosesc cozile pentru a comunica; ei își exprimă fericirea, agresiunea, stresul și toate
emoțiile asociate acestora. Privind poziția și mișcarea cozii câinelui tău, în general, poți
spune ceea ce încearcă să-ți spună. Când își mișcă coada sus, dintr-o parte în alta, în
general, câinele tău se simte destul de bine; când este interesat de ceva, coada lui este
orizontală cu solul; o coadă îndoită pe lângă picioare indică un câine speriat sau supus;
când coada este purtată orizontal în continuarea coloanei vertebrale și este rigidă, el se
simte amenințat sau provocat; și, în cele din urmă, o coadă care este purtată în jos și
mișcată discret semnifică că fie câinele este neliniștit, fie nu se simte în siguranță.
Particularitățile comportamentale ale câinelui
 Câinele este un animal foarte sociabil
 Trăieşte în comunităţi familiale organizate ierarhic, conduse de un lider
 Structura grupului este foarte evoluată, cu reguli sociale distincte şi stricte
 Un grup armonios cuprinde ambele sexe şi toate categoriile de vârstă
MASCULUL ALPHA
Este cel mai agresiv individ şi nu poate fi forţat să părăsească această poziţie
decât printr-o agresionare severă;
Este tatăl majorităţii puilor şi răspunde de supravieţuirea acestora;
Domină pe ceilalţi membri ai grupului
 Postura de dominare:
 se recunoaşte prin ţinuta semeaţă dintre doi câini;
 cel care domină stă deasupra, agaţă bărbia celui dominant sau îşi pune labele pe umerii
lui;
 câinele dominant acceptă cu calm ca alţi câini sã-i lingă botul;
 câinele sigur pe sine se va rostogoli pe spate şi îşi va expune pântecele, invitându-i pe
alţi câini la joc;
 câinele dominant este relaxat şi îi priveşte pe ceilalţi în ochi;
FEMELA ALPHA
Ocupă poziţia secundă în grup, produce un număr suficient de pui pentru a susţine
existenţa grupului.
Ocazional, se poate împerechea şi cu alţi masculi (individul Beta).
Împiedică pe cât posibil participarea altor femele la reproducţie.

Surse: Wikipedia, sites.google.com