EXAMINAREA CU PULBERI MAGNETICE

Terminologie și noțiuni generale

Încercare nedistructivă magnetică, MT (Magnetic Testing) — metodă de

examinare nedistructivă care constă în detectarea discontinuităților unui
material pe baza efectelor produse de acestea asupra unor caracteristici ale
câmpului magnetic produs în obiectul controlat.
Examinarea cu pulberi magnetice — metoda de încercare magnetică,
constând în detectarea discontinuităților materialelor feromagnetice cu
ajutorul pulberilor magnetice ce se acumulează în dreptul acestora, ca
urmare a atragerii lor de către câmpurile de scăpări.
Pulbere magnetică — pulbere cu o anumită granulație, din
materiale cu permeabilitate magnetică mare și remanență mică. În
mod obișnuit sunt folosiți oxizi de fier feromagnetici.

t
 Materiale utilizate la examinarea cu pulberi magnetice

Pulbere magnetică fluoresęentă — pulbere magnetică ale cărei granule

sunt acoperite cu o peliculă fluorescentă. Contrastul față de fond se obține
prin diferența de strălucire la iluminarea cu radiații ultraviolete (UV).
Pulbere magnetică colorată — pulbere magnetică ale cărei granule sunt
colorate prin depunere de pelicule sau prin atacare chimică. Contrastul față
de fond se obține prin diferența de culoare.
Suspensie magnetică — suspensie de pulbere magnetică într-un
mediu de dispersie (aer, apă, petrol, ulei). Sinonim: lichid magnetic,
dacă mediul de dispersie de dispersie este lichid.
În funcție de modul de utilizare a pulberii magnetice, tehnicile de examinare
pot fi:
tehnici uscate, când pulberea este folosită în suspensie cu aer;
-tehnici umede, când pulberea este folosită împreună cu un lichid.
Pulbere Fluid purtător
Denumire Simbol Denumire Simbol
Fluorescentă A Aer 1
Hidrocarburi lichide 2
Colorată B Apă 3
Alte fluide 4
 1.Curățirea suprafețelor examinate
Zonele care se vor examina se curăță mecanic îndepărtându-se murdăria,
șpanul, rugina, arsura, produsele de coroziune. Substanțele grase se
îndepărtează prin degresare, mai ales arunci când se vor utiliza suspensii
magnetice pe bază de apă.
Curățirea se aplică zonei de examinat și unei zone adiacente pe o
distanță de minimum 25 mm.
Prelucrarea mecanică este admisă cu condiția ca ea sa nu genereze o
rugozitate a suprafeței, Ra> 12,5 ym.
20 Magnetizarea
Modul în care se realizează magnetizarea piesei este esențial pentru reușita
controlului cu pulberi magnetice.
Regula de aur, în cazul de față, este următoarea: magnetizarea trebuie astfel
realizată încăt liniile de forță ale câmpului magnetic să cadă perpendicular
pe discontinuitățile căutate.
Sensibilitatea de detecție scade apreciabil dacă orientarea discontinuităților
este deviată cu mai mult de 45 0 față de direcția optimă.
Luând în considerare direcția liniilor de câmp, în raport cu axa de simetrie a
piesei magnetizate, câmpul magnetic poate fi longitudinal sau transversal. Exista
deci, următoarele tipuri de magnetizare:
magnetizare longitudinală, când direcția câmpului magnetic este paralelă
cu axa longitudinală a piesei ; magnetizare transversală, când direcția
câmpului magnetic este perpendiculară pe axa longitudinală a piesei;
magnetizare circulară când liniile de câmp urmăresc conturul periferic al
obiectului controlat; ea poate fi considerată o variantă a magnetizării
transversale.
 Pentru a fi siguri că toate discontinuitățile piesei vor fi detectate se poate
proceda astfel:
- se combină metodele de magnetizare, obținându-se magnetizarea mixtă;
- se schimbă direcția liniilor de câmp magnetic prin schimbarea poziției
dispozitivului de magnetizare; se magnetizează suplimentar porțiunile
deficitare, prin una din metodele posibile.
Există o mare varietate de metode de magnetizare, care folosesc aproape în
exclusivitate curentul electric pentru producerea câmpului magnetic. Luând în
considerație modul de producere a câmpului magnetic în piesa examinată,
magnetizarea se poate realiza:
- prin introducerea piesei într-un câmp magnetic; prin trecerea curentului
electric prin piesă.
Întrucât, aproape în exclusivitate, curentul electric este folosit la producerea
câmpului magnetic, felul și mărimea curentului devin deosebit de importante
pentru controlul magnetic.
Observatii
- Intensitatea curentului electric trebuie să fie suficient de mare pentru ca
inducția magnetică (B) din piesa magnetizată (în vecinătatea suprafeței),
indiferent de metoda de magnetizare utilizată, să fie de minimum 0,72 T.
- Curentul electric folosit la alimentarea dispozitivelor de magnetizare
poate fi: continuu, alternativ sau pulsant.
Curentul continuu — asigură o mai bună sensibilitate de detectare a
discontinuităților în profunzime (de circa 7-8 ori mai bună decât la
curentul alternativ), dar prezintă inconveniente legate de obținerea
lui. Curentul alternativ asigură o bună sensibilitate de detectare a
discontinuităților fine de suprafață (din cauza vibrării granulelor
pulberii), se obține ușor, dar are o mică sensibilitate de detectare în
profunzime (din cauza efectului pelicular).
Curentul pulsant — întrunește avantajele metodelor precedente dar
se obține destul de dificil.
30 Aplicarea pulberii magnetice
La metodele uscate pulberea se poate aplica pe suprafața piesei examinate
sub formă de suspensie Al sau Bl prin pulverizare sau prin cernere.
La metodele umede, suspensiile de tip A2, A3, A4, B2, B3 și B4, se aplică
prin turnare, pulverizare, pensulare, stropire sau imersie.
 Derularea etapelor de examinare și modul de aplicare a pulberii conduc la
două tipuri de metode de control.
Metoda în câmp aplicat, la care aplicarea suspensiei magnetice și
observarea indicațiilor se fac în timpul magnetizării
Metoda în câmp remanent, la care aplicarea suspensiei magnetice și
observarea indicațiilor se fac ulterior magnetizării

4.Examinarea suprafeței
Definiții
Indicație — orice aglomerare evidentă de pulbere magnetică
Indicație relevantă — indicație care poate fi asociată cu existența unei
discontinuități.
Mărimea indicației nu reprezintă mărimea reală a discontinuității.
Indicația nu oferă nici o informație asupra adâncimii discontinuității.
Indicație nerelevantă — indicație provocată de o altă cauză decât existența
unei discontinuități. De obicei se datorează unei tehnici de magnetizare
incorecte sau configurației geometrice a piesei.
Indicație neconcludentă — indicație pe baza căreia nu se poate stabili
existența unei discontinuități sau nu se poate determina natura acesteia.
Indicație difuză — indicație fără contururi clare. Se datorează în general
unei discontinuități aflate în vecinătatea suprafeței materialului controlat.
Depozit de pulbere acumulare excesivă de pulbere magnetică pe o
porțiune a suprafeței controlate, datorită unei magnetizări excesive a
materialului.
Examinarea
Examinarea suprafeței se execută după fiecare magnetizare.
 Suprafețele controlate cu suspensie de tipul Al . . . .A4 se examinează în incinte
întunecate sau slab iluminate, folosind lumină ultravioletă (v. Anexa 5.4).
Suprafețele controlate cu suspensie de tipul Bl . . ..B3 se examinează în lumină naturală sau
artificială, iluminarea minimă pe suprafață fiind de 500 lx (bec cu incandescență de 100 W
situat la o distanță de 0,2 m sau tub fluorescent de 80 W la distanță de 1 m de suprafața
examinată).
Indiferent de felul radiațiilor utilizate (lumină albă sau ultravioletă) sursa de lumină se
îndreaptă spre suprafața examinată și se ecranează spre observator. Unghiul dintre
normala la suprafață și direcția de examinare nu va depăși 30
5 Interpretarea
Interpretarea indicațiilor se va face după configurația lor, amplasarea pe piesă,
tehnologia folosită la obținerea piesei și condițiile în care a fost exploatată (dacă e
cazul).
Discontinuitățile plane (fisuri, suprapuneri, stratificări etc.) dau indicații cu aspect de linii
continue, întrerupte sau punctate.
Discontinuitățile spațiale (incluziuni, sufluri etc.) dau indicații circulare sau ovale.
Modificările de secțiune, suprafețele de separație între materiale cu proprietăți
magnetice diferite, magnetizările prea intense, precum și cantitățile prea mari de
pulbere pot provoca indicații nerelevante.
Indicațiile neconcludente, datorate în mod obișnuit modului de lucru necorespunzător și
pregătirii incorecte a suprafeței, impun repetarea controlului.
Luarea deciziei A/R presupune referirea la prevederile unui standard sau ale unei
norme.
De exemplu, dacă se aplică prevederile prescripțiilor ISCIR — CR 6 — se analizează indicațiile și
se diferențiază în:
indicații liniare, la care lungimea este mai mare decât triplul lățimii maxime; indicații
rotunjite — circulare sau eliptice — la care lungimea este mai mică decât triplul lățimii
maxime.

În prescripția mai sus menționată se precizează că nu sunt admise:

discontinuitățile ale căror indicații sunt liniare;
discontinuitățile ale căror indicații sunt rotunjite, dacă dimensiunea maximă a indicației
este mai mare de 4 mm.
Se admit cel mult trei discontinuități cu indicații rotunjite cu dimensiunea maximă de 4
mm, situate în linie, cu condiția ca distanța dintre marginile indicațiilor să fie de cel puțin 1,5
mm
Observație: pentru sporirea cantității de informații privind discontinuitățile și natura
lor, controlul se completează cu o examinare vizuală a porțiunii defecte!

6 Demagnetizarea
Există numeroase situații în care magnetismul remanent apărut în urma examinării
magnetice dăunează bunei funcționări a pieselor în exploatare sau la prelucrarea ei în
continuare (sudare cu arc electric, vopsire în câmp electrostatic, montaj etc.). Din acest motiv,
 la sfârșitul examinării prin metode magnetice, trebuie inclusă o operație de demagnetizare a
pieselor examinate.
Scopul demagnetizării constă în readucerea stării magnetice a materialului la punctul
zero al buclei de histerezis, adică aducerea la valoarea zero a inducției B și a intensității
câmpului magnetic H.
Practic, acest deziderat se poate realiza aplicând una din următoarele scheme de
demagnetizare:
ae trecerea piesei printr-o bobină de curent alternativ și îndepărtarea ei axială, lent, până la
circa 1,5 m.
introducerea piesei într-o bobină de curent alternativ și reducerea treptată a curentului la
valoarea zero.
Trecerea prin piesă a unui curent alternativ a cărui intensitate se reduce treptat la zero.
Amplasarea pe suprafață a unui jug magnetic alimentat cu curent alternativ și
îndepărtarea sa — fără a întrerupe curentul — perpendicular pe suprafață, până la o
distanță de circa 0,45 m.
Verificarea demagnetizării, în lipsa unui aparat special de măsurare a câmpului
magnetic tangențial, se poate face cu un ac magnetic suspendat deasupra piesei urmărind
rotirea acestuia (testul busolei) sau, calitativ, folosind agrafe din oțel feritic nemagnetizat,
suspendate de un fir (testul lănțișorului).
7 Curățirea finală
Urmele de suspensie magnetică se îndepărtează prin ștergere cu ajutorul unei pânze
curate. Se poate folosi și un tampon textil îmbibat într-un solvent adecvat pentru îndepărtarea
lichidului purtător.