Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ion Tanoviceanu Curs de Drept Penal Volumul 2 PDF
Ion Tanoviceanu Curs de Drept Penal Volumul 2 PDF
QE
"
,DREPT PENAL
DE
1. TANOVICEANU
VOLUMUL II
BUCUREŞTI
1 91,2
CURS
DE
DRE T PENAL
DE
I. TANOVICEANU
PROFESOR LA FACULTATEA DE DREPT DIN BUCURE5T1
VOLUMUL 'II
BUCURESTI
ATELIERELE GRAFICE SOCEC & Co., SOCIETATE ANONIMA
$912
5093
6-(4
Toate exemplarele acestui volum, vor fi numerotate fi iscillite de mine.
Cele neiscdlite fiind contrafdcute, vor atrage urmdrirea celui vinovat.
PREFATA
SA mi se permita de a mai adAoga cAteva cuvinte la
prefata primului volum.
OcUpat pe deoparte cu corecturile publicArii, iar pe de
alta cu zilnica punere la curent a Cursului pe care-I publicam,
a fost natural sa se strecoare cAteva gre§eli de tipar i sa fie
trebuinta de a mai adaoga, la ceeace erA deja tipArit. 0 parte
.din erorile de tipar, dintre care doud mai ales sunt mai mari
le-am semnalat in erata dela finele volumului prezent, iar
adaosele le-am pus toate lnaintea tablei de materie, sub titlul
Addenda.
Perfectionarea unui curs insA, nu poate sä rezulte decAt
dupa publicarea sa, prin criticele persoanelor competente, §i
prin ajutorul binevoitor al acelora care ne-ar trimite obser-
vatiuni or hotAriri importante asupra cestiunilor penale. Dacd
opera noastrA va meritA onoarea unei a doua editiuni, desigur
cd vom profitA de observatiunile i luminile colegilor no*tri
in %Huta dreptului.
In fine, vom spune. O. am crezut cd e bine sd inlesnim
cercetArile in cele doua volume prin o tabla alfabetica.
1912, Maiu. I. TANOVICEANU.
Teoria complleitatii 1)
1256. Adeseori un individ nu poate sä comitä singur Lula
sau mai multe infractiuni, i deaceip el se asociazä cu mai
multi altii cu care Impreund comite infractiuni. Acesti asociati
sunt coautor i colaborarea bur la comiterea de infractiuni,
nu prezinta nici un interes juridic. Toate principiile penale
care sunt puse de lege relativ la un singur infractor, se aplica
si la mai multi infractori, and ei sdvdr§esc impreund una sau
mai multe infractiuni. In special, pedeapsa nu se divide, si,
dacd 10 indivizi comit un furt, o bdtae sau escrocherie, fiecare
din acesti infractori IL va luã pedeapsa intreagd, ca i um
ar fi comis fapta singur, i mmai in ceiace priveste despagu-
birile va fi o singurd despOgnbire dela toti infractorii.
1257. Departe ca pluralitatea coautorilor sO aducd divi-
ziunea pedepsii, ea este de multeori o circumstantO agna-
yenta, dupd cum am väzut in Cap. IV al acestui curs, iar
uneori un element constitutiv i esential, ca la coalitiunea
lunctionarilar, complot adulter, etc.
Tinand seamd de marele pericol social al intoyargsirei in-
fractorilor, care se manifestä mai intensiv in infractiunile mai
grave, (prirne)2),, d. Sc. Sighele i sustinut cu multa energie
Ca tnebue a se considera totdeauna complieitatea ca o circum-
1) Pentru bibliografia acestei matérii, vezi Gaipon: Code penal
annote.
2) Sc. Sighete: Op. cit., p. 125 si 13 f.
47648
2
50(95 2
18
1) Garcon: Code penal annoté art. 59 si 60, N-le 364- 366; Vidal:
Cours, Nr. 427. Vezi insa Garraud: Précis ed. XI (1912), Nr. 233, si Or-
Mans: 28 Ian. 1896, S. 97, II, 180; D. 97, II, 3.
26
IL Provocarea simpla.
1323. Alin. 2 al art. 47 C. p., care prevede provocarea
simpla a fost adaogat in 17 Febr. 1874, el are urmatoarea
coprindere :
Sunt asemenea agenti provocatori, aceia cari, prin vre-
unul din mijloacele enumerate in art. 294, vor fi provocat di-
rect comiterea unei crime sau delict prevazut de codicele
penal".
Jar art. 294 C. p., arata acele mijloace relativ la calomnie :
prin cuvinte rostite in public, prin scrieri, prin imprimate,
prin desemne, prin gravuri, prin embleme vandute sau expuse
spre vanzare, distribuite sau afipte in public".
Prin urmare, legea din 1874, a mers mai departe i a
pedepsit chiar simpla provocare sau indemnare la comiterea
unei infractiuni, prin grai sau prin scris i fart nici o pre-
siune sau calificare a indemnarii. Ce e drept ca aceasta pro-
vocare trebue sa fie facuta in public, este o provocare co-
lectiva 8).
1) Cas. II, 99 din 6 Mart. 1878, B. 119; Cas. II, 27 din 18 Ian. 1893,
B. 61.
2) 0 deciziune pe care nu o putem aproba, s'a dat de C. cas. II,
3201 din 29 Oct. 1910, B. 1423. Curtea a decis cA dacA un comerciant
dá instructiuni procuristului sAu sA facA declaratiuni vamale false, el
nu cade sub aplicarea art. 47 Cod. p. si art. 43 leg. vamalA din 1 Iul.
1905, pe motiv cd art. 43 prevede pe agenti vamali, comisionari si ex-
peditori, i a1i intermediatori, iar nu pe comercianti. Curtea n'a ob-
servat InsA Ca, dacA comerciantii nu sunt prevAzuti in art. 43 leg. yam.
ca autori de infractiuni, aceasta nu'i impedicA sA fie complici. Oare la
delapidare infractiune specialA functionarilor nu poate fi complice un
particular ?
3) Vezi A. Prins: Science pénale, No. 569.
37
4
50
Pedeapsa
§ 2. Complicitatea concomitant&
1377. Dupa cum am spus in Sect. I a acestui capitol, atat
In dreptul roman cat si in dreptul canonic, complicii se pe-
depseau cu aceiasi pedeapsa ca autorul ; capitularele lui Carol
Magnu, Statutul Milanului i Ordonanta din 1532 a lui Carol
V a edictat o pedeapsa mai mica pentru complici.
Codicele penal francez din 1810 a continuat insd sä pe-
depseasca pe complici cu aceiasi pedeapsd ca autorul principal,
condica noasträ criminaliceasca din 1841 a lui Bibescu,
a lui *tirbei din 1850, au admis acelasi sistem, find inspirate
de Cod. pen. francez.
1378. Insä actualul nostru codice penal, dupa exemplul
multor 1egis1atiuni nol 1) pedepseste pe complice mai usor decat
') Prin exceptiune avem insA i cazuri in cod penal fn care corn-
plicele se pedepseste cu aceeasi pedeapsa ca autorul principal. Exemplu
art. 86, 113. 200, 271, 272 si 273 C. p.
2) On dirait presque, une loi suggérée par les malfaiteurs" ;
Rossi: Traité II, cap. 34, T. II, p. 188, ed, IV.
65
50105 5
66
1) Pentru paricid. Vezi hotar. din Garpon: Art. 59-60, Nr. 418;
Cas. fr. 18 Mai 1865, S. 63, I 464 si P. 65, 1210; 11 Nov. 1866, S. 67, I,
143 si P. 67. 319; Confr. Blanche: Etudes II, Nr. 16 si deciz. C. cas. fr.
Pentru fart domestic, Cas. fr., 9 Iul. 1846, P. 47, 1,160; B.Nr.178 $i
179 i Garpon, Ibid., Nr. 424.
Pentru avort (la moasa, farmacist, medic) Cas. fr., 23 Nov. 1872, S.
73, I, 1110 §i P. 73, 277. Garpon, Ibid., Nr. 420.
Deturnare de bani publici de catre comptabili. Cas. fr., 15 Iunie
1860, S. 61, L 398 si P. 61, 756 et Garpon, Ibid., Nr. 423.
Calitatea de functionar, 15 Oct. 1813. Dal. Rep. III, p. 651; Confr.
Blanche: Etudes II, Nr. 17; Garpon, Ibid., Nr. 422 si 425.
2) In acest sen Rossi: T. III, p. 5; Boitard: art. 60. Ch. Adolphe
qiF. Hale: I, 47: Molinier: II, 271; Wiley: p. 171 si ed. ArF., p. 155;
Garraud: :Précis Nr. 289, ed. 9.a, Traité II, Nr. 281 si II a Nr. 764,
Laborde: Nr. 646, si ed. 2-a, Nr. 561; :Haus: I, 585; Bertauld*: p. 513;
Rep. Fuzier: Ar-bo Complic, Nr. 653.
In setts contrariu Blanche: II, Nr. 11 si urm; Comp. Ortolan: I,
1285 si 1286 si 1305 si Trdbutien: I, p. 198; Le Sellyer: Crimin. II, Nr.
434; Molinier Vidal: II, p. 272:
70
Nr. 322, ed. 3-a i ed. 9-a, Nr. 289 si ed. XI-a, Nr. 241. Traité, II, Nr. 271
si 280 si ed. 2-a 693 si 703, ed. 2-a; Cas. fr. 5 Oct. 1871,S. 72, I, 235; Contra
Ch. Adolphe $i F. Hélie: Théorie I, Nr. 210; Comp. Molinier Vidal: II,
p. 273.
Vezi si Jurispr. fr. Garcon. Art. 59-60, Nr. 401 si urm.
1) Laborde: Cours, Nr. 646, p. 374, ed. 1-a §i Nr. 560, ed. 2-a. Acest
autor insA greseste cAnd crede cd sistemul legii noastre ar duce la re-
zultatul CA s'ar pedepsi complicele lai sinucidere [ca un ucigas; d. La-
borde uitA cd sinuciderea neflind o infractiune in legea noastrd nu poate
11 vorba nici de tentativA, nici de 1:complicitate la sinucidere.1
72
') Contr. Blanche: Etudes II, Nr. 47 si urm. Autorul principal poate
sA fie necunoscut sau sA fi fugit; aceasta nu ImpedecA pedepsirea corn-
plicelui.
2) Laborde: Cours Nr. 651 si ed. 2-s, Nr. 652; Vidal: Nr. 434. La
Italieni aceeasi solutiune; Civoli: Op. cit. Lect. XXXI, p. 234 si Impallo-
meni: Rivista penale XXVI, p. 102. Del concorso di piit persone in
un ,reato.
3) Vezi totusi discutiunea din sect. III. Conditittnile cornplicitAtii,
prima conditiune la sfarsit (Nr. 1289).g
*) Laborde: Cours N-le 581 si 651 si ed. 2-a, Nr. 563; Vidal: Nr.
434. Cas. fr. 18 Nov. 1824 si 20 Dec. 1832.
5) Galvin: Code penal annoté, art. 59 si 60, p. 446.
5) Ibidem: Nr. 452.
7) Ibidpm: Nt. 454.
73
1) Sect. Vac. 347 din 8 Oct. 1886. B. 618; Conn.. Cas. II, 218 din 3
Mai 1872 B. 135. Dreptul, 1872. Nr. 43.
2) Carrara: Grado nel delitto, § 296.
2) Majno: Commento, Art. 64, Nr. 339.
4) Garraud: Traitd II, Nr. 255, ed. 1-a i II, Nr. 677, ed. 2-a; Garpon:
Code annoté, art. 59 si 60, Nr. 347.
79
50195
82
Pedeapsa
§ 3. Complicitatea posterioarä comiterii infractiunei
contra ca: Reaua credinta supravenientA nit poate aveA vre-o insem-
nAtate pentru existenta si sAvArsirea de tAinuire. Cas. II, 1585 din 14
Mai 1910. B. 788. Jurispr. an. II, Nr. 26, g. 41 1. E insa de observat cA
aceastA deciziune nu poate sA fie invocatà ca jurisprudentA, de oarece
Curtea nu voia sA rezolve aceasta problerna, ci acele cuvinte sunt numai
o simplA motivare, care poate n'a intrat in intentiunea si Vederile su-
premei instante.
i) Molinier: II, 500; Sourdat: Responsabilité, I, Nr. 153.
2) Curtea Paris, 18 k'ebr. 1837, S. 37, II, 482.
8) Curtea Paris, 2 Febr. 1843, P. 43, I, 249 si Nimes, 17 Febr. 18584
P. 58, p. 629.
4) Cas. II, 436 din 24 Mai 1899, B. 726 ; Cas. II, 475 din 27 Sept.
1894, B. 916; Cas. II, 91 din 9 Febr. 1874, B. 69.
5) Cas. II, 338 din 28 Iunie 1893, B. 664; Confr. Cas. II, 73 din 23
Ian. 1896, B. t27.
6) Cas. II, 2689 din 29 Nov. 1906, C. jud. 19064 Nr. 82. In acelasi
sens s'a pronuntat Trib. Iasi, I, 1908 din 30 Nov. 1901, C. jud. 1901, Nr.
14, si, Curtea Iasi, I, 1208r din 27 Oct, 1904, C. jud. 1904, Nr. 84. In sens
contrariu D. Alexandresco: C. jud. 1901, Nr. 14, C. Bucuresti, I, 939 did
1906; Molinier: Cours II, 21; Vidal: ibiden
95
1) Trib. Dorohoi, 495 din 14 Martie 1905, C. jud. 1905, Nr. 37; Confr.
Cas. II, 347 din 13 Mai 1898, B. 789. Dacd sotia gaseste, i impreuna cu sottd
ascund lucrul pe care-1 stie de furat, ambii sunt pedepsiti.
- D. Garcon distinge: dacA a lucrat cu intentiunea frauduloasA de
cdstig, el este complice ; in caz contrar, dacA vreA sä cape pe copil de
pedeapsA nu este complice. Code penal, art. .59-60, Nr. 360 si doctr.
francezA, care este de pareri diferite.
2) Cas. II, 328 din 2 Sept. 1875, B. 237; 31 din 21 Ian. 1881, B. 63;
76 din 5 Febr. 1886, B. 134; 244 din 14 Apr. 1898, B. 614; 120 din 4 Apr.
1886, B. 211. Instanta trebue sä stabileascd ce i-a fAcut. convingerea relei
credinte, Cas. II, 776 dirt 3 Martie 1910, B. 420.
In Franta vezi Gargon: Art, 59-60, Nr. 30. 3, jurisprudentA con-
stantA in acest sens. Nu e insA necesar ca lucrul sA fi fost primit chiar
dela infractor; dacA-1 gAseste stiind cA e de furat, se considerd tAinuitort
Cas. II, 347 din 13 Mai 1898,, B. 789,
3) In acest sens Fusser Herman: Rep. Comp.476; Garraud: Trai.N
II, Nr. 262 si ed. jI-al T. II, Nr. 683; Blanche: Etudes II, Nr. 148; Garcon;
Op. cii., art. 59-60, Nr. 381 si decis. Cas. fr. din 29 Dec. 1899, B. 388.
4,) Orleans; 28 Ian. 1896, S. si P. 97, II, 180 si D. 97, II, 3.
j Garcon: Art. 59-60, NI-, 385.
96
CAPITOLUL I.
Definitiunea, rolul, calitãtile ce trebue si
indeplineasci o pedeapsd.
1454. Pedeapsa este raul pe care puterea publica II face
individului condamnat de justitie flindca a comis una sau mai
rnulte infractiuni 1).
Definitiunea pe care o darn noi, ni se pare mai exacta
decat definitiunile date de unii autori. Astfel, nu putem primi
definitiunea data de Mornrnsen ca. : Raul pe care il inflige
Statul celui care a infrant prescriptiunea sa e pedeapsa" 2),
caci nu orce infrangere a prescriptiunilor legii atrage o pe-
deapsa, cel putin in sensul legislatiunei penale, ci unele atrag
numai sanctiuni civile, cum deja am aratat.
Deasemenea ni se pare inexactä sau cel putin necorn-
plecta definitiunea d-lui Vidal, ca.: Pedeapsa e räul facut in
numele societatii, si in executarea unei condamnatiuni jude-
catoresti autorilor unei infractiuni, culpabili i responsabili
de aceasta infractiune"), caci pedeapsa se da nu numai auto-
rilor, ci i complicilor unei infractiuni.
In schimb credem ca Rauter da o buna definitiune pe-
depsii cand zice: Pedeapsa este raul ce se inflige infractorului
legii penale in virtutea i prin vointa acestei legi 4) Deasemenea
ne pare exacta definitiunea data de Carrara : Pedeapsa e räul
pe care in conformitate cu legile Statului, magistratul o inflige
acelora ce snot cu formele cuvenite recunoscuti nevinovati de
o infractiune" 9.
0 definitiune celebra, desi incomplecta e aceia data de
Grotiu: Poena est rnalum passionis quod infligitur propter
rnalum actionis6), al care se aseamana aceia a comentato-
rului sau Cocceius: Poena est privatio juris vel boni alicajus
') Confr. Normand: Cours, § 196; De Liszt: Lehrbuch, § 58, La-
borde: Cours, Nr. 248 si ed. 2-a, Nr. 9.
2) Mommsen: Droit penal romain, I, 42.
') Vidal: Cours, Nr.439.
4) Rauter: Cours, T. I, p. 249, Nr. 139.
') Carrara: Programma P. G., T. I, § 584, p. 546.
0) Pedeapsa e rdul suferintei ce se d'a pentru Au! fdptuirei".
H. Grotios: De jure pacis ac belli, Lib. II, cap. 4X, § 2, 5 i urm.
105
.5105
114
1) Montaigne: Essais.
2) Th. Morus: Utopie, trad. par Guedeville. Amsterdan, 1730, p.
,25 si 43.
9 Farinaceus: Op. cit., Lib. I, Titl. III, Quaest XIX, Nr. 3.
4) Mai bine este a lash nepedepsitä infractiunea vinovatului, decat
a osandi pe un nevinovat". Leg. 3. Absentem Dig. De Poenis. Tira-
quelus: Op. cit. LIX, N-le I si 2.
5) Tiraquelus: Op. cit. LIX, N-lell si 2. Tot Tiraqueau spune: In
poenis sequenda sit mitior pars ubi sunt diversae opiniones". Op. cit.
Casus III, Nr. 6, p. 20.
133
50195 10
146
1) Ibidem: p. 38-39.
2) Ace la§i lucru 1-a spus Cas.siodor: II, Epist. 14.
3) Dacd am admite aceastä nedreapta apostrofa, ar trebul cel putin
sä adaogAm in 1912: §i din nenorocire el 1-a cA§tigat", de oarece astAzi
in Europa spiritul public §i legislatiunea nu mai sunt cele ce ereau in
Franta in 1810.
4) Lerminier: Introduction générale A l'histoire du droit, Paris,
1829, ch. 15. Carmignani criticA pe Lerminier, intrehand-u-se unde era in
1764 efervescenta opiniunei, §i adaogA apostrofa: A scenico personaggio
e necessario un luogo di scena". Teoria, T. I, p. 255, nota 1. Carmignani
dealtmintrelea este atat de mare admirator al lui Beccaria, hick dupA
ce discuta metoda analiticA §i sintetica in §tiinta penalA, terminA zicand:
,,Cea mai bund metoda pentru a discuta materiile penale pare a fi aceia
de a se face comentatorii mode§ti ai acelui mare scriitor". Ibidem:
T. I, p. 328.
148
1532. Sa ne explicam.
1) 0 prima regula este ca legiuitorul trebue sä evite extre-
mele, care sunt deopotrivä periculoase : nu trebue nici seve-
ritate, nici indulgentd excesivd.
1533. La prima gandire se pare cd o severitate excesivd
nu ar puted produce decdt bune rezultate, fiindca dacd o pe-
deapsa relativ mica are o certa forta intimidantd, cu a fortiori, o
pedeapsd mare va sperid pe infractor si-1 va intoarce dela co-
miterea de infractiuni. Dar lasand la o parte alte argumente
invocate de Beccaria, sunt trei motive care ne fac sd fim in
contra unei severitati draconiane a pedepselor.
1534. a) Dacd pedepsele sunt excesiv de severe, nu va existd
proportiunea cuvenitd intre infractiuni, fiindca pedepsele exce-
sive insemneaza pedepse foarte mari pentru infractiunile mici,
si atunci pentru infractiunile mari, legiuitorul este silit sd ded
aproape aceleasi pedepse, cum faced Dracon'). Din aceasta
cauza rezultd insa marele inconvenient semnalat de multi pe-
nalisti cd, infractorul pentru a scapa. de pedeapsa cea mare a
infractiunei mici, comite uneori infractiunea mai mare omorand
pe marturii or victimele infractiunii sale2)
Aceasta nu este o sirnpla ipoteza. Inca in secolul al
XVI-lea Th. Mor, spuned ca este absurd a pedepsi cu aceeasi
pedeapsd pe hot si pe ucigas. La raison de cette absurdité
saute aux yeux. Lin scélérat voit qu'il ne court pas moins de
risque en cotnmettant simplement un vol, que s'il joignait le
meurtre: cette seule pensé le pousse a egorger celui que,
sans cela, il n'aurait fait que dépouiller"8).
Bodin exprima aceeas idee zicAnd: ,,Et la peine de celui
qui tue et qui desrobe est pareille, en quoy faisant, il y a
plus de sureté a faire un meurtre et plus d'espérance de
le celer"4).
1) Vezi combaterea acestei idei de Oratia, in Lib. I, Sat. 3-a, mai
sus citatA, care observA GI la regula paria esse pecata, totul se opune,
simtul comun, morale si chiar utilitatea, izvorul justitiei si al echitAtii:
Allis puria esse placait peccata, laborant
Quum ventum ad verum est; sensus moresque repugnant.
Atque ipsa utilitas justi prope mater et aequi".
2) Beccaria; Op. cit. ed. Brescia, p. 86-89 si Montesquieu: Esprit
de lois, Livre VI, Ch.. XVI.
2) Th. Moms.- UtOpie, trad. par Guedecille, Amsterdam, 1730, p.25;
Confr. 43.
4) Bodin: La République, VI, 6, p. 1042.
159
50195 11
162
peccata suos teneat autores nec ulterius progrediatur metus quam repe-
riatur delictum". Leg. 22, Cod. Lib. IX. Titl. XVII. De Poenis. - Mom-
msen observA relativ la fragmentul din Paul, cA : Ideia superficialA cA pe-
deapsa a fost introdusa. pentru ameliorarea culpabilului, e invocatA pentru
a stabill ,cA moartea infractorului suprimA pedeapsa". Droit penal romain,
T. T, p.2, nota 3. Se vede cA ideia personalitAtii pedepselor era nouA in
dreptul roman, i dcaceia nu se cunoVea adevaratul SEW fundament.
174
50195 12
178
rite la doi sau mai multi indivizi. Tocmai pentru aceia legiui-
torul stabileste un maximum si un minimum, si a admis si circum-
stantele atenuante, lasdnd juclecatorului o latitudine destul de
mare pentru pedepsirea aceleiasi fapte. Cdnd zicem cd pe-
deapsa trebue sd fie deopotrivä pentru toti, aceasta insem-
neazd cd legea nu trebue sä facä distinctiune de persoane, sta-
bilind privilegie, imunitati or inegalitati.
Cu alte cuvinte legea trebue sä facä abstractiune de per-
soane, sau de clase sociale ; ea nu trebue sd vorbeasca dent
de infractiuni si pedepse, lasand ca judecatorii sä tind seama
de persoane sau de circumstante 1).
1579. Motivul acestei regule este cd infractiunea produce
acelasi rdu, or din ce clasa ar fi infractorul, poate chiar mai
mare cdnd el este din clasa de sus ; prin urmare existä un
egal interes de a pedepsi toate infractiunile fara sd tind seamd
de clasele sociale.
1580. Trebue sd spunem insd cd uneori chiar legea tine
searnd de persoane, insd ea nu se inspira de principiul inega-
litatii, sau al favoarei, ci de alte motive drepte.
De exemplu, legea pedepseste mai putin aspru pe minori
decdt pe majori ; deasemeni etatea prea inaintatd e un motiv
de usurarea pedepsii. Insa, in aceste cazuri legea nu este in-
spiratd de spiritul de castä or de privilegie, ci cautd sä fie
mai Wanda cu cei slabi ; departe de a lovi in principiul ega-
litätii, legea il confirma, cdci din orce clasa ar fi minorul sau
bdtrdnul, legea ii indulceste pedeapsa.
Deasemenea ednd legea pedepseste mai aspru pe functionari
§i. pe aceia care abuzeazd de autoritatea sau puterea lor, nu
violeazd principiul egalitatii, inaintea legii, ci aplicd principiul :
lex arctius prohibet quod plus abhorret. Calitatea de functionar
e o circumstantã agravanta, care atrage dup. sine o pedeapsa
mai mare, tot astfel precum atrage si calitatea de reci-
divist, din cauza cd pericolul social este mai mare in aceste
cazuri.
*1581. i acest principiu al egalitdtii pedepselor n'a existat
totdeauna in legislatiune.
si hain Orli, si de s'ar arata intr'acesta chip si unul din cei mai
mici, atunci mai mult se va certa cel mai mare boiaren, decat
cel mai mic i om mai de jos; asijderea i omul cel mai de
jos, de-1 vor prinde la rasboi viu, atunci vor taid capul, iar
de vor prinde vre-un boiaren atunce '1 vor spanzura" (§ 4) 5).
1) Acelasi lucru sustine cu aproape 2 secoli inainte Carpzov,
relativ la adulter, cAci cei mad dau un exemplu mai vizibil. Qu. LXXII,
Nr. 1 si urm.
2) Dufriche de Valazé: Lois pénales. Alencon, 1784, p. 406 407.
8) Dispozitiuni absolut identice find in Pravila lui Vas. Lupu, am
crezut inutild citarea or reproducerea. Vezi dispoz. Vas. Lupu, glava 62
edit. Longinescu: Legi vechi rom. p. 287.
4) Aceastd dispozitiune e inferioard legilor din Occident, si chiar
legii lui Manu, care cel putin stabileste o compensatiune (land pedepse
pecuniare mai mad celor din clasele de sus ca unii ce sunt de ordinar mai
bogati.
5) Dece pre BArboi cel bdtrdn In loc 1-au intdpat, de laturea tar-
gului, iard pre feciorul lui Barboi 1-au trimis de 1-au spAnzurat in poarta
casei tAtAnisate. Domnia lui Tomsa-Vodd. Letopiset Miron Costin. Ed.
CogAln., II-a, T. I, p. 264.
192
50195 13
194
9 Pravila lui Vasile Lupa: Glava 15, Edit. Longinesca. Legi vechi
românesti. Bucuresti 1912, p. 131.
2) Mace: Gibier de Saint Lazare. Paris 1888, ed. 11, p. 305.
200
5U195 14
210
CAP1TOLUL IT.
CLASIFICARILE PEDEPSELOR.
Diferitele pedepse prescrise de lege.
1630. Vorn impdrti acest capitol in doud sec(iuni: 1) Cla-
sificdrile pedepselor ; 2) Diferitele pedepse prescrise de lege.
50195 I5
226
I. Pedepsele eriminale.
§ 1. Pedeapsa cu moarte.
Non mesereberis eis et auferes in noxiam
sanguinem de IsraM, ut bene sit tibi. Deu-
teronom XIX, 13.
Neque enirn lex aequior ulla.
Quam ilecis arti fices, arte perire sua. Ovidiu.
Interim optimum misericordiae genus est,
occiderc. Seneca, De ira 1, 16.
Contra malos non utendum malva seu em-
piastre., sed gladio. Baldus. (Dup6 Farinaceus,
I, Titl. II, Quaest XVIII, Nr. 5.
L'on doist moult soffrir et atendre avant
que home soit livrez a mort. Li livres de jos-
tire et de plet.
Mercy but murders, pardonning those that
kill.
Shakespeare. Romeo and Juliette, HI.
1660. La noi pedeapsa cu moarte nu are nici o impor-
tanta practica ; desi e prescrisd in Cod. pen. militar, intr'o mul-
time de cazuri1), totusi nici odatd nu s'a aplicat, dupd cum nu se
aplicdt nici atunci cdnd pedeapsa cu moarte era prescrisa. in
Cod. pen, ordinar. Vom insista totusi mult asupra acestei pe-
depse pentru doua motive : 1) Fiindca nicaeri mai mult deck
in tara noastra nu exista un prejudiciu inradacinat in contra
pedepsii cu moarte ; 2) Pentruca, sub punctul de vedere le-
gislativ, primirea sau respingerea acestei pedepse, are infiuenta
asupra intregului sistem penal in sensul asprimei sau in-
dulgenti i.
1661. Intr'un studiu asupra noului Codice penal italian,
intitulat : ,,Prea curdnd", Cesar Lombroso, incepand sà vor-
beascä despre pedeapsa cu moarte, scriia aceste cuvinte : Nu
este cestiune care sd-mi pard mai odioasa, bizantina i plind
de acel sentimentalism, care deja ca i in litere a dominat,
domind in drept, ca aceasta cestiune a pedepsii cu moarte" 2).
Si, la cuvintele lui Lombroso, noi vom adaoga ca, nu
cunoastem un singur caz in istoria omenirei, in care o idee
mai falsä sa fi isbutit mai repede sa inlocuiascd in spirite o
idee sanatoasa. i rationala.
Vezi C. Just. Mil. din 1881, art. 179, 197, 198, 199, 200, 201, 202,
203, I:04, 205, 210, 211, 213, 214, 215, 216, 219, 220, 221, 232, 243, 244, 246.
Totusi pedeapsa cu moarte nu se aplicA in timp de fasboi, nici in
timp de stare de asediu proclamata in timp de pace, art. 267.
2) Ch. Desmaze: La crime et la debanche a Paris, 1881, p. 311.
237
50195 16
242
') Rev. pen., 1907, p. 1103. In schimb dupd o telegramA din 7 Ian.,
1909, congresul penal susesc dela Moscova, din Ian. 1909, a votat in
unanimitate, fdrd discu(inne, suprimarea pedepsii cti. moartea. Desigur,
oamenii cu idei mai inaintate cleat radiealii i socialitii francezi!
2) Platon: De legibus. Cart. V. Ed. V., Cousin, T. VII, p. 273.
5) Cart. XII, T. VIII, p. 373.
4) Ibidern: Cart. XII, T. VIII, P. 338-339.
5) Ibidern: Cart. XI, p. 325-326.
0) Maxima enim factae injuriae poena, fecisse, necquisqUam gra-
vius officitur, quam qui ad supplicium poenitentiae traditur". De ira.
26, Aceeasi idee el repetA i o desvoltA in Epistola XCVIII cAtre Cuttlill.
Prima, ilia et maxima peccantitn est poena, peecasse, nec ullum Scelus,
licet ilitid fortuna exornet numeribus suis, libet teneatur ac vindicet
impunitum est, quoniam sceleri in scelere supplicium est".
245
1) Ibidem: I, 252-253.
2) Lombroso: L'homme criminel 1II-ane partie, ch. III. Paris,.1887,
pag. 332.
260
9 Zicem principale, fiindcd Ch. Lucas, unul din cei mai aprigi
abolitionisti intr'un tabel comparativ intre sistemul penitentiar i pe-
deapsa cu moarte gdseste 27 de calitdti primului, i 27 de defecte pe-
depsii cu moarte. De ce 27 si nu mai putine or mai multe ? Oare fiindcd
a publicat opera sa in 1827 ? CdutAnd mai cu grijd lioate cd autorul ar
fi ajuns la sutd, caci atunci cAnd cinevA gaseste pedepsii cu moarte in-
convenientul cd legalizeazd omorul, uitAnd cd prin asemdnare s'ar puted
spune cd sistemul 'penitentiar legalizeazd robia, or violarea liberteitii, de
sigur cd se pot gdsi nesfArsite argumente de acest calibru in contra pe-
depsii cu moarte. Vezi Ch. Lucas: Du système penal en general et de
la peine de mort en particulier. In nenumarate opere i scrisori acest
neobosit abolitionist a sustinut suprimarea pededsii cu moarte; intre
altele vom citA: Scrisoarea din 15 Apr. 1870 cdtre Leonardt, Min. de Jus-
titie al Prusiei. Rev. crit. de législ. et de jurispr. Apr. 1870. La peine
de mort et l'unification pénale: lettre A Mr. Mancini. Paris, 1874"; Agli
abolizionisti italiani", Lucca, 1874 (scris din 24 Febr. 1874): Lettre A son
Excellence M. Vigliani, Ministre de la justice en Italie". Rev. crit. de
leg. et de jurispr., Nov. 1874 (scrisoare din 27 Sept. 1874). Scrisoarea
cdtre aboIitionitii italieni si cdtre Mancini (tradusd in limba italiand) a
fost publicata. din nou in Biblioteca abolitionistd, fascicula IV, in Lucca,
1874, prin ingrijirea i cu o prefata a lui Fr. Carrara; la fine se adaogd
apelul lui Lucas cdtre opiniunea liberald din Europa contra restabilirei
pedepsii cu moarte in Toscana (din 12 Mart. 1874). Dealtmintrelea Lucas
a adresat numeroase scrisori relative la pedeapsa cu moarte, pe care
nu le-am putut consultà: lui Mittermaier, in 31 Iul. 1867, lui Von Lilaar,
Min. Just. 'din Olanda in 1870, Contelui de Bismarck in 18 Mart. 1870.
Acest din urmA a rdspuns prin de Werther, ambasadorul confederatiunei
germanice de Nord, cd nu crede cd va puteA rdspunde la asteptarea
exprimatd de Lucas la finele scrisorii sale, cd va deveni abolitionist si
cd va rdmAne totdeauna inamicul reconciliabil al pedepsii cu moarte.
Vezi La peine de mort et l'unification pénale, mai sus citata, p. 30 nota
Si in trad. ital. p. 51. Vezi in schimb critica In contra sistemului peni-
tentiar. A. Prins: Science pénale, Nr. 648`si 649.
268
50195 18.
274
9 Ibidem: p. 144.
2) Hugonis Grotius: De jure belli ac pacis. Lib. II, Cap. XXII, §11.
Un lucru nu inceteazA sa fie drept, fiindcA cei rAi abuzeazd de el: na-
vigheazA i piratii, IntrebuinteazA ferul §i tAlharii.
3) In acest seas Leoeillé: Cours de drept penal la Fac. de drept
din Paris, 18 Dec, 1883, Lect. XIX.
275
dupa cuvintele lui Dante, vor e§i din mormant cu pumnul in-
chis §i amenintator" ').
Infine, vom adaoga spre a termina cu aceasta obiectiune
ea, societatea poate evita de a da un spectacol barbar curio-
zitatii publice i inasprirea moravurilor interzicand executarile
publice §i prescriind uciderea osanditilor la moarte in inchi-
soare, dupa cum se practicti lucrul in Anglia.
50195 19
290
sustine Caton '), Ciceron 2), Seneca 8), Aul Gelliu4), St. Augustin5),
§i multi alti.
*1762. In Evul meziu §i in epoca modernd singuri Ana-
bapti§tii §i Fotianii au contestat legitimitatea pedepsii, insd
Grotius 6), Pufendorff7), Montesquieu 8) §i Jean Jacques Rous-
seau2), §i Carpzov '0) o sustin in mod formal.
Dela Beccaria ") insd §i Sonnenfels, discutiunea incepe,
i cugetdtorii se impart intre abolitioni§ti §i antiabolitio-
ni*ti.
In Franta pedeapsa cu moarte e sustinuta chiar dui:4
Beccaria, de Diderot, abatele de Mably, Danton, Robespierre,
Brissot de Warville 12), Mirabeau 13), Dumont"), Jousse, Muyart
50195 21
322
50195 22
338
esirea lui din inchisoare s ese indreptat, sau cel putin mai bun
cleat era cand a intrat in inchisoare. Aceasta problema pi-a pus-o
si a cautat sa o rezolve mai intai biserica apusana i deaceia
Guizot o laudd 1); societatea laica moderna lupta in aceiasi di-
rectiune. Intrucat ea a isbutit, vom cauta sa aratarn mai tar-
ziu, dupa ce vorn face expunerea diferitelor regime peaitentiare.
Sistemele penitentiare 2)
1782. In apusul Europei privatiunea libertatii nu se mar-
gineste numai in diferitele regime penitentiare; societatea occi-
dentald are trei sisteme de aparare contra infractorilor :
1) Sistemul penitenfiar sau al inchisorilor, care consista
a inchide pe cel osandit intr'un local sau loc de munca, si a-I
supune munCii sau unui regim de privare a libertatii mai mult
sau mai putin aspru.
2) Sistemul relegdrii in colonii. Partizanii acestui sis-
tern tagaduiesc eficacitatea regimului inchisorilor, orcare ar fl
regimul, pentru unii infractori, cari nu sunt susceptibili de
indreptare, ramanand in meziul social in care au fost. De
aceia ei propun ca acei indivizi, mai ales recidivistii incorigi-
bili sa fie relegati in colonii.
3) Sistemul mixt; in acest sistern se cauta a se cornbina
sistemul inchisorilor cu acela al relegarii. Ultimele doud sis-
terne, neputand sä existe la noi, din cauzd cä nu avem colonii,
nu ne vom ocupa decat de sistemul inchisorilor, care pentru
tara noasträ are o importanta exceptionala.
1783. Revenind la sistemul inchisorilor, vorn spune Ca
exista mai multe sisteme penitentiare, i cd dupd cum cu drept
observa d. Garraud, pedeapsa nu trage o valoare reald decat
chaffen seyn, das ein Gefangener darin leben, auch Lufft und Himmel=
Liecht gemessen könne". Chr. Blumblacher, Comentarium in Kayser.
Carl. des Fiinften und des h. Rom-Reichs peinliche Halsgerichts-Cirdnung,
Salzburg, 1694, p. 32, ad. art. XI.
i) Nu e nici un folos a silnici pe cei rai prin pedeapsä, daca nu-i
faci mai buni prin regimul Inchisorii". C. Cantu: Histoire des Italiens.
Paris, 1859-1862, trad. fr. T. X, p. 25.
66195
354
14.1
355
#unile lui Neron, celule armate cu cue de fier, in care cel inchis
ingropat intr'o gramada de infectiune, mancat de soareci, de
viermi, de mii de insecte, abia poate sa-si intinda corpul tot-
deauna curbat, si se loveste in fiecare clipd de fatalele cue
care-I inteapa si care-I fac sä sufere o mie de morti; cand se
va sti ca paznicul, ca un calau Ii insuseste dreptul, Wä sa
consulte pe judecator, sa intinda pe aceasta cruce, pe detinutul
pe care voeste sa-1 osandeascd la acest chin; cand se va sti
in fine Ca acesti calai mai fard mila deck canibalii .razand de
torturile pe care le fac sä sufere detinutii, exerciteazd ei insii
suplicii secrete asupra captivilor care cuteaza sa se planga,
dandu-i la voracitatea candor lor a caror manie o excita si a
caror foame o maresc" 1).
1797. Acelasi lucru era fireste si in tarile romane. Zalony
ne spune Ca hotii sunt osanditi sa steâ cativa ani in ocna,
Insa acest timp e calculat astfel Inca sa absoarbe existenta
.acestor nenorocip condamnati, caci nu s'a vazut decat foarte
rar ocnasi traind mai mult deck 5 ani in ocna").
Si, ceeace spune Zalony e confirmat de condica anafora-
lelor pe anii 1790 si 1799-1800, in care se vede ca adeseori
se da drumul puscariasilor fiindca se imbolnaveau in temnita 3).
1798. Protestele atator spirite distinse, progresul mare al
ideilor i umanitarismul beccarian, nu putea sdramana fara efect
asupra reformei penitentiarelor. La sfarsitul secolului al
XVIII-lea, in toata Europa apuseand si in Statele-Unite ale
Americei, sufla vantul reformei prin introducerea regimului
celular, care, daca sub punctul de vedere al regimului era o
inasprire pentru condamnati, insa sub punctul de vedere al
localurilor era un enorm progres, fiindca in locul vechilor
. 1) Brissot de Wareille: Théorie des lois criminelles, T. I, p. 169;
vezi i 165 si 167. Confr. si cele scrise de Filangieri: Scienza della legis-
lazione, T. III, p. 88, ed. Venezia 1788. Livre III, part. I, cap. yr. Adaogam
ca arestarile erau arbitrare; in ceiace se numeau arestarile de Stat, 'se
-tinea in arest oameni cat se voià i pentru ce se voia. NaPoleon a vazut
la Dantzig un detinut inchis de 57 de ani, al carui nume nu se stia, si
nici nu se stia motivul arestarii. (Rev. pénit. 1910, p. 92).
2) Zalony: Essai sur le Fanariotes, p. 87.
8) Astfel de cazuri se vad in judecata din 2 Martie 1790 si dirt
Nov. 1790. Arch. St. Iasi. Condica arestatilor, p. 22 si p. 39. Deasemeni ho-
tarirea din 8 Martie 1800. Condica anafoaralelor criminate pe ani 1799-1809,
f. 28, vers. Arch. Stat. Iasi.
356
1) Midenz, p. 16.
2) Ibklem, p. 34.
362
b) Societatile de patronare.
Le patronage est Pfirne de tout systeme-
penitentiaire. Bdranger.
.501 95 2L
370
§ 2. Munca Si Med.
1851. Munca silnicd, este ce cea mai grea din toate pe-
depsele admise de codicele penal cornun; ea constitue douä
grade de pedeapsd in acest codice : a) munca silnicd pe viat&
b) munca silnicd pe timp mdrginit, pe care le vom trata
impreuna, cum face si legiuitorul in art. 10-14 Cod. pen.
In privinta acestei pedepse, ca i in privinta celorlalte
pedepse:privative de libertate, vorn studia trei cestiuni : 1) Du-
rata ; 2) Regimul *i 3) Consecinte1e.
1852. Durata. Munca silnica este sau pe via0 1), sau pe
timp marginit dela 5-20 de .ani.
In codicele penal al marinei se prevede pedeapsa de
2-5 ani muncd silnica pentru pärasirea vasului in timp de
resbel (art. 33) pedeapsa de 3-5 ani muncd silnicä pentru
distrugerea de armament sau echipament al flotei (art. 39). In
codicele penal german Zuchthaus, pedeapsa corespondent&
dureazd, cdnd e pe timp marginit dela 1-15 ani.
1853. Regimu. Regimul muncei silnice e foarte aspru,
cel mai aspru din toate regimurile pedepselor noastre privative-
de libertate.
Art. 10 Cod. pen. sp_me ca cei condamnati la asemenea
pedeapsa vor fi supusi la un regim aspru" i cd se vor
Intrebuinp la lucrdrile cele mai aspre in intrul minelor, sau.
si afar% din mine, pentru lucrdrile de utilitate publicd". Legea_
adaogd ca Ei vor fi pu§i in feare" 2). Chiar femeile desi su-
puse la muncd potrivit sexului lor, sunt totusi supuse la un_
regim aspru (art. 11).
alta parte acest din urma Codice mai prevazator si mai corn-
plect decal al nostru, dispunea ca, daca cel condamnat la ocna-
a Implinit etatatea de 70 de ani in inchisoare va face osanda
in inchisoarea Giurgiului sau Brailei.
In privinta regimului vom observa ca sunt unii care sunt de
parere ca regimul penitentiar trebuie sa fie unul singur, cel mai
bun care s'ar crede, pentru toti osanditii, sa nu se fact deosebiri
de regimuri, ci numai de durata. Acest sistem propus de pro-
fesorul Thomson in Congresul dela Stockolm din 1878, a fost
admis de o singura tara Olanda. Cu drept cuvant, credem noi,
d. Vidal spune ca nediferentiarea regimelor penitentiare, e in-
conciliabila cu necesitatea individualizarii pedepsii, adica nece-
sitatea adaptarii pedepsii cu gravitatea infractiunei si cu carac-
terul 0 natura infractorilor ')
1855. 3) Conseeinfe. Munca silnica pe viata si pe timp
marginit implica in sine doua alte pedepse prevazute in Codi-
cele penal, din care una e relativa tot la persoana, iar alta la
averea osanditilor.
Art. 13 ne spune Ca cei osanditi la munca silnica, vor
fi degradati civic si vor perde dreptul de a-si administra ave-
rea sau a dispune de dansa intre vii, in timpul executarii pe-
depsii. Vom läsa- la o parte degradarea civica, pe care o vorn.
studia mai tarziu ca pedeapsa principala, aratand in ce con-
sista ; aici vom vorbi numai de cea de a doua pedeapsa.
1856. Interdietiunea legald e prevazuta de art. 13 al. 1-3
Cod. pen. care spune : In tirnpul pedepsii lor cei osanditi la
munca silnica, vor fi incapabili de a-si adrninistra starea si a
dispune de dansa prin acte intre vii. Ei vor fi pusi sub curateln,
dupa formele admise pentru numirea curatorilor, si nu li se
va puted da, in timpul duratei pedepsei lor, nici o parte din
averea sau venitul lor. Averea osanditului i se va da inapoi,
dupa Incetarea osandei si curatorul ii va da socoteala despre
administrarea averii".
Interdictiunea legalá introdusa in Franta in Cod. pen. din
1791, nu e prevazuta printre pedepsele principale prescrise
de art. 1, 7, 8' si 9 Cod. penal ; ea nu este nici odata pedeapsa
principala, ci totdeauna pedeapsa accesorie, si in aceasta pri-
vinta se deosibeste de degradarea civica, pedeapsa care poate
sa fie si principala si accesorie.
') Vidal: Coors No. 463.
398
§ 3_ Recluziunea
.50195
402
§ 4. Detentiunea
§ 5. Degradarea civica2).
1868. Aceasta e cea mai din urma §i mai blanda din pe-
depsele criminale, i totdeodata singura din ele care nu este
privativa de libertate. Cu degradarea civica inttam. in studiul
pedepselor privative de drepturi, prin urmare, trebue§te ca.
') E de observat cA dupA art. 182 C. J. Mil. din 24 Mai 1881, de
gradarea militarA decurge §i din detentiune, aceasta este desigur o
inadvertentA a legiuitorului din 1881.
2) La Francezi a existat mult timp moartea civilA care era per
derea tutulor drepturilor; ea a fost desfiintatA in 31 Mai 1854; la noi in
vechiul drept existA o pedeapsA analogA. Indreptarea legii, glava 113,.
zacon 2.
407
penal militar din 1881, art. 183, se spune: Orice militar osdn-
dit la degradatiunea militard, sau ca pedeapsa principala sad
ca pedeapsa accesorie unei alte pedepse, afard de moarte, se
conduce dinaintea trupei sub arme. Dupd citirea hotärirei, do.;
mandantul pronunta aceste cuvinte cu glas tare : N. N. (nu-
mele si pronumele osdnditului), esti nedemn de a purta dr-
rnele ; In numele Regelui, te degraddm". Indatä dupd aceasta
i se iau toate semnele militare si decoratiunile ce are osdn-
ditul, si, dacd este ofiter, sabia lui se sfaramd si se aruncd
jos inaintea lui".
Relativ la degradarea civica, vom studid: a) Durata, b)
Drepturile pe care le ia, e) Consecintele, d) Critica acestei pe-
depse.
1869. a) Durata: Ca pedeapsa principald degradarea ci-
vica, dureazd ca si cealalta pedeapsd politica criminald dela
3-10 ani. Cand insä degradarea civicä e pedepsa accesorie,
ea dureazd atat timp cat si pedeapsa principald, adicä se poate
intinde pand la 20 de ani si poate chiar sä fie perpetua. La
Francezi este perpetua in principiu, si nu poate Incetã decal
prin reabilitare, revizuire, moarte sau amnistie 1).
1870. b) Drepturile luate prin degradarea civicd, sunt
ardtate 1.n art. 22 Cod. penal, inteun mod foarte prolix si ne-
sistematic, caci ce mai e trebuintä a se mai spune ca degra-
datul civic perde dreptul de a fi functionar, de a fi alegator
sau ales, odatd ce se spune cd el perde toate drepturile civile
si politice ? Vom addogd cd pe langd drepturile politice, degra-
darea civicd atrage si perderea unora din drepturile publice
si de familie 2).
Vom observà cd degradarea civicd se pronunta uneori
ca pedeapsd principald, iar alteori ea rezultd ca pedeapsd
accesorie din alte pedepse (munca silnicd si recluziunea); in
ambele cazuri insd ea rdpeste aceleasi drepturi.
Ca pedeapsd principala degradarea civicd este edictatd
de lege pentru infractiuni politice in cdteva cazuri putin nume-
Toase : art. 102, 104, 105, 108, 110 Cod. pen. ; asa Inca ca pe-
deapsa principala degradarea civicd este o pedeapsa. politica,).
Alteori degradarea civicä e o pedeapsd accesorie, care
rezultä dintr'o altd pedeapsa criminald pronuntatä de judecd-
OH, astfel &pä cum am spus, munca silnica i recluziunea
atrag dupd sine degradarea civicä pe timpul osandei (art. 13
-§i16 Cod. pen.) 2).
1871. c) Consecinte. Degradatignea civica, find o pedeapsd
criminald, atrage dupa sine, ca i detentiunea incapacitätile pre-
Ardzute prin legile speciale ; trimitem dar la cele spuse relativ
la consecintele detentiunei. Iar corespondenta sa din Cod. pen.
Tnilitar, degradarea militard, pe langd degradarea civica, atrage
perderea gradului, uniforma, insemnele, decoratiunile, i dreptul
la pensiune (art. 183) 8). .
1872. In cazurile rare in care degradarea civicä e pro-
nuntatä ca pedeapsa principald, ea poate fi Insotitä de jnchi-
soare corectionald pand la doi ani, iar dacd cel osandit e un
strain, ori un Roman care a perdut drepturile, pedeapsa in-
chisorii nu mai e facultativä pentru judecdtori, ci, va trebui
neaparat a fi pronuntata" (art. 23 Cod. pen.). Motivul acestei
dispozitiuni este pentru a putea face aceastd pedeapsd deopo-
trivä simtitoare pentru toti, cdci altfel aceia care n'au drep-
turi politice, cum sunt sträinii, ori aceia cari le au, insä din
diferite imprejurdri nu au capacitatea sä se foloseascä de ele,
nu ar simti pedeapsa atat cat ar simti- o altii, care se puteau
folosi de aceste drepturi.
De ad s'a näscut controversa dacd la femei, care nu au
drepturi politice, inchisoarea va fi obligatorie conform art. 23
al. 2 sau facultativa, conf. art. 234, al. 1 4).
Noi credem cd pedeapsa inchisorii va fi facultativd pentrucd
') Vezi si cele spuse in proc. pen. relativ la marturii dela judecd-
torul de instructiune. Confr. in acelasi sens C. Eraclide: Studii prac-
tice asupra dreptului criminal. Bucuresti, 1865, T. I, p. 96 si 101,
.care citeazd cuvintele lui Bentharn, relative la incapacitatea de a ft
martur. Ca legea spre a face o sgArietura unui culpabil, strapunge cii
spada corpul unui inocent".
413:
§ 1. Inchisoarea corectionala.
') Vidal: Cours, Nr. 519; Confr. la noi Raportul d-lui Cir. Sdveseu,
Direct. penit. din 1906, Revista judic., an. II si III.
2) Villey: Précis, ed. V-a, p. 437 nota 2-8.
419
§ 2. Interdictiunea corectional'a
1887. Aceasta pedeapsa, numita si interdictiunea unor
drepturi, seamana cu degradatiunea civica, pedeapsa criminalk
prin aceia ca ambele aceste pedepse sunt privative de drepturi.
Insd intre aceste doua pedepse exista urmatoarele deosebiri :
a) Degradarea civica este un complex indivizibil de inca-
pacitati, ea este perderea tuturor drepturilor civile, politice si
de familie; din contra interdictiunea corectionala este luarea
§ 3. Amenda corectionala
*1890. Arnenda este o pedeapsa corectionala care Ioveste
pe condamnat in averea sa. Pedepsele care lovesc pe con-
damnat in avere sunt foarte vechi. Ele se gasesc in cele mai
vechi codice penale cunoscute ; in legile lui Mang(Manava-
Dharma-Sastra) in codicile Hammurabi 1) si in legea mosaicd 2),
Am vdzut, cdnd am vorbit de inegalitatea pedepselor, cd
la vechii Indieni, Manu admited ca pedeapsd arnenda de 8, de
16, de 32, de 64 i chiar de 128 de ori. In Codicele Hammu-
rabi cel care a furat un bou, un berbec, un porc, o luntre in
templu sau in palat, va pldti de 30 de ori valoarea, iar dacä
lucrul e furat dela un nobil de 10 ori valoarea, cdnd nu poate
pldti el este ucis (§ 8).
Pedepsele pecuniare au existat deasemenea i la Greci
in legile lui Solon si la Romani in cele XlI table. Bodin ob-
servd ca in legile lui Solon, a celor XII table, si in legile ve-
chilor Franci, Angli, Salieni i Ripuari toate pedepsele suns
aproape pecuniare" 3).
') Vezi editia 2-a germanA Winkler. Leipzig 1903 si cea francezd d,
Scheil; Confr. Dr. Ioh. jeremias. Moses und Hammurabi, Leipzig 1903 p. 23,
2) Vezi Thonissen. Etude sur l'hist du droit crim. T. II, p. 77, si
urm. Livre III, Ch. III, § 56.
a) Bodin: Republique, VI, Ch. VI, oh toutes les peines sont presque
pécuniaires". C. p. 1030-1031, ed. cit.; Confr. Pastoret, Loix penales I, p. 59.
423
1) Farinaceus: Op. cit., Lib. I. Titl. III, Quest 19, Nr. 51. Poena
pecuniaria est ceteris omnibus aliis hodie magis in usuam in foro secu-
lare, quam etiam in ecclesiastico". Existau chiar, dupd cum ne spune Jul.
Clar, syndici fiscales, care assumunt partes accusatoris, etiam si pars
non querelet, ut quotidie yidemus in practica servari". (Care luau rolul
de acuzatnr, chiar dacA partea vatAmatä nu aducea plangere, dupd cum
vedem intamplAndu-se in toate zilele in practicA). Jul. Clarus: Op. cit.
Quaest III, Nr.'1.
Ayrault deasemeni nume§te pe procuror le procureur fiscal. Ordre
et formalité, Livre II, art. IV, Nr. 25, p. 213, fine ed. 1642.
426
an, or dupa munca sau chirie, este dupd noi un pas cdtre
Areptate, dar nu dreptatea instisi.
Dealtmintrelea credem si noi cd e bine, ceiace s'a admis
'in congresul penitentiar dela Pesta din 1905, cd, in regula ge-
nerald sd aibd judecãtorii dreptul sä dea amenda ca pedeapsd
suplimentard in toate cazurile in care ei recunosc aviditatea
ca motiv al infractiunei, nu admitem insä cu cdngresul fixarea
,tle minimum sau maximum general1).
1896. SA examindm dispozitiunile legii relativ la amendd.
Vom observa mai intai cd in codicele penal roman, con-
Irariu celui francez, nu admite amendä in materie criminala,
ci numai in materie corectionala si de simplã ,'politie (confr.
art. 11 C. p. fr. si art. 9 C. p. rom.).
1897. Amenda e uneori pedeapsa principala (art. 166, 180,
163, 209, 341, 342, 109, 111, 115, 140, 143 si 152) de ordinar
.complimentard, nici odata insä accesorie, cum credea V. Boe-
rescu in mod gresit2).
Cum ar putea sa rezulte direct din lege o pedeapsd di-
,vizibild ca amenda ? Trebue neaparat sä intervingun judecator
care sd fixeze cifra la care infractorul e condamnat intre maxi-
-mum si minimum ?
Care este acest maximum si minimum amendei?
In art. 8 C. pen. se aratä minimum amendei: Amenda
.dela 26 lei in sus", iar maximum nu se aratä in mod general3),
-se prevede insd in partea speciala in mai toate cazurile când
legiuitorul prescrie pedeapsa amendei. Cea mai mare amendd
-corect'ionald prevazutd in partea speciala e de 10.000 (5.000)
lei in cazul de ofensa in contra Regelui4) (art. 77 C. p.) si in
caz de delapidare de bani publici (art. 140 C. p.), cand amenda
.e pedeapsd complimentara.
1898. Ce se intampla cand legea prevede numai maxi-
mum si nu are minimum ?
50195 28
434
Codice se vor socoti pe lei noi. Cifra insd din textul legii va
fl pretutindenea redusä la jumdtate, fdrd ca, In materie de delict
sa poata fi mai mica de 26 de lei noi.
Amenzile pentru contraventiuni se socotesc in lei noi,
fara nici o reducere".
Intrebarea este dacd aceastä dispozitiune inscrisä in Co-
dicele penal in urma modificarii din 17 Fevruarie 1874, care
-e relativä la amenzile din Codicele penal date ca pedepse, se
kreferd si la cifra din art. 28 Cod. pen., care aratd rndsura
zilei de inchisoare in caz de transformare a amendei ?
Cestiunea e controversata ').
1915. S'a sustinut parerea cd art. 399 C. p. nu se re-
ferd la art. 28 si 30 C. p., care nu prevad amenda, ci mo-
dul transformarii amendei in zile de inchisoare ; prin urmare,
cei 10 lei din art. 28 C. p. nu se reduc la 5 lei. Principalul
motiv invocat pentru a sustine aceastd Were, este ca. art.
399 C. p. ar reduce numai amenzile la jumdtate, el se refera
dar numai la texturile care cuprind amenzile ca pedeapsd, iar
in art. 28 si 30 nu se prevad amenzi, ci mocha calculdrii
lor. Se adaoga cd art. 399, dispune cd arnenda In materie de
delict nu poate fi mai mica de 26 de lei ; cum Insd art. 28
prevede o amenda de 10 lei, dacd am reduce-o conf. art. 399
am avea o amendd de 5 lei2).
1916. Argumentarea nu ne pare intemeiata, mai intdiu
fiindcd distinge acolo unde legea n'a distins; art. 399 vorbeste
de amenzi si art. 28 si 30 se referd tocrnai Ia arnenzi. Legea
zice clar ca : cifra din textul legii va fi pretutindenea redusd
la jumdtate, afard de cloud exceptiuni anurne prevAzute de lege.
1) In materie de delicte sä nu scadd pedeapsa mai jos
de 26 de lei, minimum amendei corectiOnale;
1) In o lege speciala Cod. silvic din 9 Aprilie 1910 amenda se
transforma in inchisoare, socotindu-se o zi de inchisoare drept 10 lei
amenda (art. 89).
2) St. Scriban: Articol in Curier judiciar, an. IX, (1900) p. 499 si
an. XI, (1902) p. 482 in nota asupra C. Iasi II, 398 din 14 Mart. 1902 pe
care o critica. In acelas sens C. Botez: Noul Cod de sedinta, Bucuresti,
1908, p. 634-635 care numeste eroare parerea contrarie. Cel putin aceasta
formula ni se pare exagerata; nu poate fi eroard o parere inteo cestiune
controversabilä, i incontestabil ca cestiunea e discutabila. D. Botez crede
ca eroarea ar proveni din cauza CA V. Boeresca tinand seama de dis-
pozitiunea art. 399, al. 2 Cod, pen. a pus in art. 30 lei 5 in loc de lei 10.
441
Apendice.
Pedepsele corectionale accesorii sau complimentare.
1925. Afard de pedepsele corectionale principale pe care
le-am aratat Ond aici mai gasim §i alte pedepse corectionale-
fie accesorie, fie complirnentare in Codicele penal sau in le-
gile organice.
1) Cas, 111, 346 din 20 Nov. 1902, B. 1423 (civ.).
2) Jul. Teodorescu; Cestiuni de drept penal, p. (.6 si 67.
In acest sens C. Iasi, 398 din 14 Mall 1902, C. jud., 1902, Nr. 5/
si nota aprobatoare, St. Scriban; adaogá nota mai desvoltatä a aceluiasi.
in C. jud., 1903, Nr, 53, asupra sent. Trib, Neamlu, 569, din 1903; Cas.D,
1192 din 7 Oct, 1893, C. jud, 1903, Nr. 82, (dupti diverg.).
2) Rev. p6nit. 1905, p. 1279; Confr. 1164.
4) Un mic studiu asupra amendei de Ath. Kiriac; Dreptul, 1887
an. XVI, Nr. 80. Autorul face gresa1a de a discura cestiunea daca amend&
poate fi urmtirittl contra erezilor, uitand art. 35 C. Pr tradus dupa § 20.
C. p. prus. Vezi si cele spuse de noi in privinta amendei la Nr. 1895,
446
§ 1. Inchisoarea polttieneascä.
1927. Aceastd pedeapsa privativa de libertate seamänd
ocu inchisoarea corectionala, insd diferA de ea prin duratd
regim.
a) Durala inchisorii de simpla politie este dela 1-15
.zile, adica maximum acestei pedepse e minimum inchisorii
corectionale.
Legea e rau redactata, fiindca dupa redactiunea ei este
.discutabil dacA o pedeapsd de 15 zile e corectionala or de
simpld politie. Se pot sustine cu succes ambele opiniuni, di
spre a evitd acest lucru, legea ar fi facut mai bine sd zicA de
inchisoarea corectionald CA incepe dela 16 zile, iar nu:dela 15,
(WO cum a zis §i de amenda cd incepe dela 26 iar nu dela
25 lei.
PArerea noastrA este ca, astfel cum e redactata legea se
poate condamnd o persoand la 15 zile inchisoare corectionald,
odupa cum se poate condamnd i la 15 zile inchisoare politie-
neasca; aceasta va depinde de hotarirea judecAtoreascA. In
cazul and hotarirea nu va precizd acest lucru, §i el nu va
rezultâ nici din dispozitiunea legii care prescrie pedeapsa, se
va da interpretarea cea mai favorabila infractorului, adicd se
va considerd cd inchisoarea e politieneasca.
Trebue sa observAm cA inainte de 1874 inchisoarea de
simpla po1iie era numai pAnd la 5 zile; insA in 1874, contra-
ventionalizandu-se uncle delicte (bAtaile §i injuriile) s'a admis
pentru ele o noud clasa de contraventiuni pedepsite pana la
15 zile de inchisoare. Aceasta contraventionalizare a fost cu
drept cuv.Ant criticata de d. B. Missir pe motiv CA, dacA era ade-
vat-at precum afirma. .comisiunea legislativa CA injuriile sunt
mai numeroase decal in Belgia §i in Franta, nu e un motiv
448
W193 29
450
Cas. II, 112 din 12 Ian. 1903, B. 123. Curtea de casatiune calcu-
leaza ca 6 luni fac 180 zile, prin urmare de doua ori 6 luni si o zi fac
362 de zile; termenul e dar cu 3 zile mai mic de un an. Credem Ca orice
rationament s'ar face nu e posibil sä admitera ea de doll& ori 6 luni, si
doua zile pe deasupra, ar fi cu trei zile mai putin deck un and Prin
asffel de interpretari sofistice dreptul sä departeaza de logica si de
bunul simt.
2) Pentru diferite probleme care se pot naste asupra acestui articol.
Vezi B. Missir: Dreptul, an. VII, (1879), Nr. 22, p. 179-180.
a) Cas. rom. II, 1252 din 4 Nov. t902. Dreptul, XXXIII, (1902), Nr. 38,
Era vorba de un condamnat la 10 ani recluziune si care, in urma casarii.
fusese condamnat la 6 ani recluziune. C. cas. zice cu drept cuvant ca
453
I) Detentiunea preventia
1950. Vom fi foarte scurti asupra inchisorii preventive,
fiindcd aceasta e o materie de procedurd penala.
Privatiunea libertatii in dreptul modern este de ordinar
o pedeapsd, insd in unele cazuri ea are de scop de a se asi-
gura de persoana detinutului. Inchisoarea preventivä e ares-
tarea inainte de judecatd a untii individ care a comis sau.se
crede cd a comis o crimft sau cel putin un delict important.
Scopul deteritiunei preventive este quadruplu:
i) Ca sd impedece pe culpabil sä fug; 2) Sa nu corupCr
pe martori sau sa pund altepiedici justitiei; 3) RI fie la dis-
nozitiunea justitiei spre a puted sä ia orice inforrnatiuni dela
el; 4) Si evite perpretrarea de noi infractiuni din cauza ex-
cittrii in care se afld condamnatul or al;ii in contra lui din
cauza infractiunei.
Detentiunea preventivd nu este o pedeapsd, ci o mfisurd.
de procedurd, deaceia se va studid mai de aproape in Pro-
cedura pmald. Ea se distinge de pedeapsd, prin aceia cd pe-
daapsa se executd chap judecata i condamnare, pe cand in-
chisoarea preventivä se executd in timpul infractiunei si al
judecatii. In afard de aceasta, inchisul preventivf, nu poate fi
recidivist, si in nici un caz nu poate fi supus la lucru.
Inchisoarea preventivd, trebue sd mdrturisim cd este o.
tristd violare a libertatii, si cateodatä a dreptatii si a inocentii;
insä necesitatea sociald adeseori o dicteaza. Ar fi totusi de
1) Cas. fr. 25 Iul. 1830, Bul. 1830, Nr. 54.
462
3) Inchiderea nebunilor
50195
466
50195 St
482
nare, in 1832, pentru a reface cel mai rau codice, pe care 1-a
vazut vre-odata pamantul, nu stiura sd facd altceva mai bun,
dent sa atribue juratilor sarcina reformei prin rnijlocul cir-
cumstantelor atenuante" ').
1988. Fata cu aceste pareri extreme asupra circumstan-
telor atenuante; Bertauld, are o opiniune mijlocie, dânsul se
intreaba : Dreptul acesta dat judecatorului ca sa inlature pe-
depsele prevazute de lege e un bine sau un rau ?".
Si raspunde facdnd urmatoarea distinctiune : Ar fi de
netagaduit un rau, daca nu ar fi pentru jurati decal un mijloc
sd revizuiasca sistemul nostru penal, sa declaseze infractiunile,
sä abroge sau sa mentina pedeapsa cu moarte, sä asemene
sau sd nu asemene tentativa cu crima consumata, complicele
cu autorul principal, si sa puna astfel in locul solutiunei legii
o solutiune capritioasd i variabild, o solutiune adeseori dic-
tata de pornirea unei aprinderi 2)
Aceasta facultate de micsorare pare o necesitate pentru
pedepsele care nu au maximum si minimum, pentru pedeapsa
cu moarte i pentru pedepsele perpetue. Aceste pedepse in-
flexibile impuse juriului ar fi avut adeseori de rezultat scan-
dalul nepedepsirei ; facultatea micsorarii era o garantie de
pedepsire. Chiar pentru pedepsele temporare facultatea masu-
ratä de a modifica natura lor era un lucru de dorit, cu conditiune
numai ca exceptiunea sa nu confiste regula, i atenuarea sa
nu fie apriori in orce afacere i pentru toti un fel de drept
c4tigat"3).
1989. Ce vom zicc in fata acestor pareri diforite ? E bine
sã existe in legislatiune circurnstantele atenuante ca un mijloc
pentru judecator sa ded o pedeapsa mai mica decdt minimum
prevazut in lege ?
Nu avem nici o indoiald sa ne pronuntam contra institutiunei
circumstantelor atenuante care pricinuesc in mod inutil o mul-
time de greutati in aplicarea pedepsii. Ce insemneazä in ade-
var a vorbi de un minimum, cdnd judectitorul poate sa dea o
pedeapsa mid mica decdt pedeapsa minima prin aplicarea cir-
cumstantelor atenuante ? Nu e aceasta o contradictiune ?
9 Fr. Carrara: Di alcune obiezioni elevate contro l'abolizione della
pena di morte. Roma, 1872, p. 6.
2) Une solution d'entrainement".
') Bertauld: Lect. XVI, p. 397 si 399.
483
1) Degois: Traité, Nr. 1084. DupA Cod. pen. mil., prin aplicarea
circumstantelor atenuante se poate uneori ajunge dela munca silnica pe
timp marginit la recluziune salt chiar la inchisoarea corec(ionald dela
1-2 ani. (Art. 256, C. J. M., modif. in 1906).
2) Deaceea cu drept cuvAnt C. cas. II, 114 din 15 Febr. 1895. B. 219 a
casat o deciziune a Curtii cu jurati care dedese complicilor ca pedeapsd
detentiunea de 3 ani, iar pe autori ii condamnase pe baza art. 317, la re-
cluziune. A cea hotArire a Curtii cu jurati proba o nepermisA ignorantA
a legii la niste magistrati in 1895. Confr. o deciziune in acelasi sens a
Cas. crim. rom. 356 din 8 Oct. 1869, B. 249-252. (Reg. de cOmp.); si Cas.
crim. 56 din 1 Martie 1869. B. 84.
3) Vezi vol. I, Nr. 433, vol. II, N-le 1401-1403, 1645, 1863 nota 2
si 1864.
') 0 infractiune pedepsità cu maximuni inchisorii corectionale,
prin aplicarea circumstantelor atenuante nu poate sd fie pedepsitA mai
putin de un an. S'a sustinut ce e drept contrariul i s'a adtnis de Curtea
de apel Bucuresti, IV, 100 din 1910. C. judiciar, 1910, Nr. 28 ; aceastd
489
deciziune pe care noi am criticat-o (C. jud. ibid. In notd) cu drept cu-
vant a fost casata. in Sect.-Unite, deciz. 9 din 10 Iunie 1910. B. 1110 $i
C. jud. 1911, Nr. 8, Jurispr. an. III, Nr. 25, p. 390, o deciziune lungd $i
bine motivatd.
E insd de regretat cd opiniunea contrarie a putut gdsi atAti ade-
renti in Suprema instant& incdt a trebuit ca sa. intervind Sectiunile-
Unite. Si litera i spiritul legii aratd cä faptele pedepsite cu maximum
inchisorii corectionale, prin aplicarea art. 60 C. p., nu pot fi pedepsite
mai putin de un an. Ele sunt vechi crime corectionalizate, i dacd le-
giuitorul le-a scAzut considerabil maximum, ca sd le sustragA dela ju-
rati, el nu aved nici un motiv sd le schimbe vechiul lor minim, rezul-
tAnd din aplicarea art. 60 C. p., fiindcd el nu urmAred prin reforma sa
in dulc irea pedepselor..
490
Cas. fr. 20 Iulie, 1867, S. 68, I, 148, 30 Dec. 1831, S. 84, I, 351,
29 Ian. 1882. S. 84, I, 354. In acelas sens, Molinier Vidal: Cours II,
p. 75.
2) Vidal: Cours Nr. 242, Degois: Traité, N-rile 1088 si 1090; Nor-
mand: Cours Nr. 562, care invoaca" Iucrárile preparatoare ale legii din
1832; contra (irtolan: Elements, care criticA jurisprudenta Curtii de casa-
tiune francezá.
8) Cas. fr. 28 Ian. 1847, S. 1848, I, 728 si Molinier Vidal: II, 486;
Normand: Nr. 563.
491
Cas. II, 296 din 26 Aug. 1878, B. 295; deciziune bine motivath,
Cas. II, 64 din 10 Febr. 1881, B. 143 ; Cas. II, 6 tre$it) din 10 Sept. 1881, B.
683; II, 467 din 27 Nov. 1881, B. 890, si 416 din 26 Sept. 1888, B. 811;
Cas. 11, 409 din 30 Oct. 1885, B. 796; Cas. II, 24 din 16 Ian. 1891, B. 76;
Cas. II, 216 din 15 Febr. 1905, B. 209, si 2301 din 17 Oct. 1906, B. 1622.
In sens contrariu: Cas. II, 138 din 27 Febr. 1874, B. 84. Conform cu ju-
tisprudenta sa, cu drept cuvant, C. cas. II, 387 din 22 Oct. 1886, B. 828,
a decis c daca' in materie de delict de presa, juratii n'au acordat cir-
cumstar4e atenuante, judecatorii Clirtii nu sunt in drept sä le acorde ei
dela sine.
Cas. fr., 4 Mart 1842, S. 42 I, 471; $i J. P. 42; I, 585, 14 Sept. 1843,
S. 43, I, 919, si Pal. 44, I, 251.
2) Blanche: Etudes VI, Nr. 674; Confr. 703.
4) In acest sens G. Costa-Foru: Magas. jud. T. II, p. 223-224.
492
1) Cos. Rom. II, 138 din 27 Febr, 1874; 339 din 6 Sept. 1876, B.527.
.Cas. rom. II, 296 din 28 Aug. 1878, B. 295, si 1024 din 28 Sept. 1905, B.
1006; 231 din 18 Mai 1888; 126 din 26 Mart. 1890; 423 din 18 Febr. 1908,
B. 309; Jurispruden(a 1908, p. 120.
2) Cas. rom H, 64 din 10 Febr. 1881, B. 143; 467 din 27 Nov. 1881
B. 890 (lung motivatA); 1537 din 3 Iunie 1909, B. 787 si C. Jud. Nr. 67,
casand deciziunea Curtii Bucuresti If, 95 1909, care desi acordase circurn-
stante atenuante nu se coborase sub minimum. Cas. II, 1537, din 30 Iunie
1909, Jurispr. II, Nr. 23, p. 358 si 2967 din 30 Sept. 1909, ibid; Nr. 31, p.
486 Cas. 11,276 din 2 Oct. 1909, B. 787 nota; Cas. II, 818 din 11 Mart. 1911, C.
Jud. 1911, Nr. 39, Cas. II, 77 din 16 Ian. 1912 Jud. 1912, Nr. 10 p. 120. Cas. II
345 din 1 Febr. 1910, jur. an. III, Nr. 9, p. 135; Cas. II, 2933 din 5 Oct.
1910, Juris. an. III, Nr. 33, p. 524; Confr. Cas. II, 156 din 19 Ian. 1910. Jur.
an. III, Nr. 8, p. 123. Cas. II, 211 din 27 Iunie 1912. C. Judie '1912 Nr. 28,
p. 335. Sapt. jurid. an. I (1912), p. 188. C. Cas. spune cä acordand circum-
stante atenuante in materie de bancrutd trebue sä condamne la mai putin
de 15 zile inchisoare, si ca 1000 lei e mai putin de 15 zile inchisoare. SApt.
jurid. I, 188 Confr. Cas. II, 376 din 15 Febr. 1912. C. Jud. 1912, fir. 31. La
bancrutA trebue a da mai putin de 15 zile. Ce e drept cd Curtea de Cas.
face o ciudatd aplicare a regulei pe care o admite, atunci cand decide
cA dacA se pedepseste de judecAtori cu 1 an inchisoare delictul de in-
selaciune (pedepsit de lege cu 1 lunA-1 an si cu amenda dela 26-1000
lei), a trecut sub minimum si a dat aplicare art. 60, fiindcd legea prevede
cumulatiunea acestei pedepse. Cos. H, 2599 din 1 Nov. 1911 C. Jud. 1911,
Nr. 79, p, 643. Vezi si Addenda.
In schimb dacA pedeapsa in loc de a fi cumulativA ar fi alternativA,
amenda trebue coboritA sub 26 de lei! De unde scoate. in. C. cas. toate
aceste distinctiuni? (Cas. '11, 77 din 16 Ian. 1912, C. Jud. 1912, Nr. 12, p.
120 si nota relativL la jurispruden(d). Nu putem sti; suprema instanta s'a
deparfat de jurisprudenta francez A. i acum inoatA in plin arbitrar.SApt.
juricl. 1, 146.
3) AceastA solutiune a admis-o in caz de 1.-Ainuire prin decizia 2697
din 30 Sept. 1909, B. 997; si Cas. II, 345 din 1 Febr. 1910, B.228, Cas. II,
1398 din 1 Iunie 1910. B. 971.
495
') Vezi Molinier-Vidal: Cgurs, II, p. 482, care aratà jurisprudenta. Trr
general doctrina si jurisprudenta admiteau a maximum amendei in ase-
menea caz e minimum amendei corectionale (15 lei la Francezi, 26 lei la noi).
2) Cas. II. 334 din 5 Sept. 1879, B. 677 si Dreptul, 1879, Nr.37.
2) Cas. II, 275 din 22 Iul. 1880, B. 217; Cas. II, 240 din 5 Mai 1887,
B. 461; Ca.s. II, 469 din 11 Nov. 1888, B. 977; Cas. II, 449 din 11 Aug.
1889, B. 700; Cas. II, 469 din 4 Sept. 1896, B. 1278; Cas. II, 578 din 10,
50795 32
498
Nov. 1897, B. 1362; Cas. II, 66 din 28 Ian. 1898, B. 151; Cas, II, 534 din
22 Iunie 1894, B. 737; Cas. II, 907 din 7 Sept. 1905, B. 1054; Confr. Cas.
II, 2031 din 22 Iunie 1910, Jurispr. an. III, Nr. 21, p. 347; Cas. II, 211
din 27 Ian. 1912, &Apt. juridicA, an. I, Nr. 12, p. 188, punAnd in principiu
cá, prin transformarea inchisorii in amendA se poate pronunth o amendd
mai mare decAt echivalentul zilelor de inchisoare. (Dupa art. 28 si
30 C. p.)
1) Dupd Vidal, circumstantele atenuante nu se aplica in Franta la
delictele speciale fArA o dispozitiune expresA a legii; Cours, Nr. 2-13 si
Normand: Cours, Nr. 560, p. 436. Vezi ins& in sens contrariu Degois:
Traité, Nr. 68; Confr. 1086.
In Belgia legea din 4 Oct. 1867, art. 1, dispune formal cd circum-
stantele atenuante nu se aplicA la de:ictele prevAzute prin legile spe-
ciale, dacA legea nu prevede formal acest lucru.
2) Cas. III, 39 din 20 Ian. 1911, (dupA diverg.). Jurispr. an. IV, Nr. 7,
p. 111, admite regula afarA de dispozitiunea contrarA in legea specialä,
aplicând aceastA regulA la delictele din legea monop..tut. pedepsite cu
amendA mai mult de 26 de lei, susceptibilA de a fi convertitti amenda
in inchisoare. In acelasi sens Cas..III, 97 din 28 Febr. 1911, jUrispr.
an. IV, Nr. 7, p. 222.
499
1) Cas. rom. II, 3460 din 16 Nov. 1909, B. 1341; Cas II, 261 din
28 Ian. 1911, Jurispr. IV, 9, g. 140. Si jurispr. anterioarA; Cas. I1 55 $i
.56 din 30 Ian. 1891, B. 100; 68 din 5 Eebr. 1891, B. 230; 114 din 4 Mart.
1891, B. 337; 139 $i 140 din 13 Mart. 1891, B. 358; 384 din 7 Aug. 1891,
B. 870; 510 din 18 Nov. 1891, B. 286; 16 din 15 Ian. 1892, B. 78; 77 din
11 Febr. 1892, B. 158; 286 din 20 Mai 1892; B. 517; 271, 277, 279 si 283 din
1892, in notA la p. 517; Cas. H, 425 din .3 Aug. 1892, B. 703; 4,clin 11 Ian
1 893, B. 48; 210 din 26 Apr. 1893, B. 423; Sect. Vac. 398 din 4 Aug. 1893
B. 690; 209 din 4 Mai 1894, B. 573; 185 din 17 Mart. 1895, B. 480; 288 din
.6 Mai 1895, B. 807; 313 din 4 Iunie 1897, B. 904 si 1300 did 10 April. 1907,
B. 701 $i 1300 din 13 Iunie 1907, B. 114:. Vezi foarte multe alte deciziuni in
Cod. pen. anotat in acelasi sens, cA se pot acorda circ. aten, in materie
de delicte silvice.
Relativ la delictele vamale deasemeni se aplickart. 6Q 6.. v., Cas.
II. 462 din 19 Nov. 1886, B. 905..
Idem la contrav. la legea mon. chibritur., Cas. II 5461din 9 Vec. '18137,
:B. 1033 ; 316 din 31 Mai 1889, B. 576; 323 din 5 Iunie 1889, B. 07; Gas.
III, 39 din 26 Ian. 1911, C. jud. 1911,11r. 33, (dupA diverg).
2) Proect propus tle d. Boury, deputat de Eure, trimis de CamerA
la comisiunea de reforma legislatiunii civile i penale. Gazetette des Tri-
1bunaux, 24 Mai 1908.
a) Cas. II, 381 din 4 Nov. 1875, B. 313; Cas. H,`240 din 15 Tun. 1877,
B. 285; 292 din 16 Aug. 1815, B. 195 (cas. in inter'esi legii); 297 ditv28
Ilunie 1888, .B. 641; 317 si 318 din 31 :Mai 1889, B. 578; 322 din. 5 ilunie
1889, B. 636; 105 ,clin 15 ,Febr. 1893, B. 195; 195 din14 Mart. 1898,43. 463;
.Sect.-Unite, 4,din 113 Febr. 1899, B. 255 i Dreptul, 1899, Nr. 28; Casi II,
752/1898, Dreptul, 1899, Nr.20; Cas. I1, 752-±756 din. 251 Nov:31898, B.
1374 i nota 1.
500
din cauzA cd ea n'a rezolvat direct cestiunea, insä discutAnd dacA prin
aplicarea art. 60 in cazul art. 393 si 395 C. p. se poate da pedeapsa de-
50 lei, implicit admite ca se poate aplicA art. 60 C. p. in materie de con-
traventiuni. Solutiunea datA de Curtea casatiune cd nu se pot da 50 lei prin
aplicarea art. 60 C. p. e conformA legii. Vezi nota noastrA asupra deciz. C.
Cas.; Confr. C. Jud. 1912, Nr. 18, articolul d-lui I. Popovici, $i nota noastrd.
1) Cum e de exemplu art. 59 al. 5 din Cod. silvic din 9 Apr. 1910..
2) Cas. II, 317 si 318 din 31.Maiu 1889, B. 578 ; 614 din 19.Nov. 1896,
B. 577 ; 658 din 4 Dec. 1896, B. 1660; Cas. III, 272 din 21 Oct. 1909, B. 1197.
8) Cas. I, 346 din 3 Sept. 1903, C. Jud. XII, 681.
4) Cas. III, 12 din 20 Sept. 1905, B. 1135 (civ.).
9 Amenda pentru npprezentarea registrelor la agentul fiscal find.
o amendA fixd egala cu taxa patentei pe un an, nu poate sa fie micso-
ratA. Cas. III, .80 din 13 Febr. 1912. C. Jud. 1912, Nr. 31, p. 372; si Cas. III,
491 din 5 Dec. 1911, C. Jud. 1912, Nr. 4; Cas. III, 42 din 31 Ian. 1912;
Cas. III, 75 din 10 Febr. 1912, C. Jud. 1912, Nr. 3.
5) Vezi insd deciziunea Cas. II, 1054 din 5 Dec. 1901, B. 1663, care
admite aplicarea art. 60 C. p. relativ la contraventiuni la legea pescui-
tului, pe motiv cA art. 46 din acea lege face trimitere la dreptul comun.
C. Cas. uitd insA cA dreptul comun nu admite aplicarea art. 60 in mate-
rie de contraventiuni. Mai vezi deasemenea Cas. Il, 1296/1905 care aplicAi
art. 60 la contraventiunile la legea sanitarA.
503
Apendice
Legea franceza asupra agravärii i atenuarii pedepselor.
Suspendarea pedepsii.
(Legea Bérenger din 14/26 Martie 1891)
50495 33
514
') Normand: Op. cit., Nr. 604, p. 463, L Cas. roju. II, 29 din 26 .
la executare ').
2075. Daca, dupa ce a fost prins i dus la inchisoare
condamnatul scapa, un nou termen de prescriptiune incepe sä
curga, a cArei intindere va depinde dupa natura pedepsei.
Dar, de cand va incepe ea sa curga?
DacA am considera termenii art. 596-598 Pr. pen., ter-
menul prescriptiunii ar curge totdeauna dela data hotarirei
definitive de condamnare, ceeace ar duce uneori la rezultate
neadmisibile. SA presupunem un condamnat la munca silnich
pe viatA care in al 20-lea an reuseste sa scape 0 singura zi,
sau o ora dia Inchisoare ; daca termenul prescriptiunei ar
curge dela data hotarirei condamnatoare, evadatul ar prescrie
imediat pedeapsa ceeace desigur ca nu este intentiunea legii2)..
In realitate legea voeste ca individul condamnat sa se fi bu-
curat de libertate In timp de 20 de ani dela data pronuntarii
hotarirei crimina!e.
Daca ea s'a exprimat altfel, cauza este cá s'a gandit la
cazul obisnuit al curgerii prescriptiunei fara ca pedeapsa sa
fie intrerupta prin prindere i executare.
Este afara din urice indoiala ca termenul prescriptiunei
curge din momentul hotarirei definitive, cand osanditul n'a stat
de loc In inchisoare, iar dacA el a fost prins si a stat in inchi-
,
1) Cu atAt mai mult nu putem adrnite cA prinderea culpabilului,
spre a fi extrAdat ar puteà sa aibA de rezulfat sA intrerupA prescrip-
tiunca pedepsii, inainte de a fi extrAdat autoritAtilor romAnesti. In akest
fel a judecat C Bucuresti, S. r, 358 din 11 Sept. 1910. Rev. critia àe drept,
I, (1910), Nr. 1, part. II, p. 11; in nota solutiunea e criticatA4e d. A. Javara,
si sustinutA de d. C. N. Toneana: Ibidem,tiAn. -019111), Nr. 4, care ci-
teazA in Sensul Curtii IdticurecitiR 00-jurisprudenta. frattezA. (Eroare la
inetputuf articolttini, spturAnd cd Mil/trete se t*escriu prin4420 de anil).
Noi rredem cA, de oarece legiaitore nici nu prevede intreruperea
prescriptiunei pedepsii, nu putem fi prea extensivi in aceastA materie.
2) Ortolan: Elements, T. II, Nr. 1905.
529
50195 31,
530
1) In acest sens, Vidal: Cours, Nr. 595; Degois: Traité, Nr. 1204;
A. Prins: Science penale, Nr. 938.
2) Degois: Traité, Nr. 1199 nota 1.
g) Lombroso: Incremento del delitto, p. 128.
4) Vezi G. Nedelca: Dreptul capului Statului de amnisiie si de a
erta sau Tnicsora. pedepsele, Bucuresti 1906, p. 260. Aceste tifre au fost
complectate cu Statistica judiciard actualmente in curs de tipArire dupd
comunicarea ce ai s'a facut de d. Scraba, a unei pakini dih acea
StatisticA, M, care a aparth itt.Martie 1912. Vezi Statistich jucliciara a Ro-
zaAniei, p. LXXIX.
548
3) Amnistia.
2106. Amnistia e un cuvant grecesc care insemneaz&
nitare ; in materie penal& amnistia e uitarea nu numai a pe-
depsii, ci chiar a infractiunei. Efectul amnistiei este dar cu
mult mai radical decat al gratiei; pe cand gratia nu face alt-
ceva decat sä scuteasca pe un condamnat de executarea pe-
depsii, amnistia printeo fictlune de drept, face sa se considere
atat infractiunea cat si chiar condamnarea ca neexistand. De
aci rezulta mai multe consecinte juridice.
2107. a) Amnistia §tergand infractiunea produce efecte reale ;
amnistiatul nu poate fi recidivist, caci infractiunea i pedeapsa
lui sunt considerate ca neexistand. Deaceea amnistia atrage
suprimarea buletinului din cazierele judiciare in Virile unde
ele exist& Lombroso critica aceasta consecinta a amnistiei.
Mai ales zice dansul nu stau la indoiala sa cred vatarna-
toare dispozitiunea care considera ca neavenita o fapta amnis-
tiata. Poate prea bine in teoria legala ca aceasta infractiune
sa nu existe, insa din aceasta nu rezulta ca ea n'a existat pentru.
biata societate care a suferit-o si care gratie acestei dispozitiuni
e expusa a-o suferi din nou" 1).
2108. b) De oarece amnistia §terge i infractiunea, ea Nse
poate da inainte de judecata, care devine inutila in caz de am-
nistie. Din contra, dupa cum am vazut, gratia nu poate interveni
decat dupa condamnarea definitiva. Ea am spus Ca e scutirea
totala sau partial& de pedeapsa. trebue dar sa existe o pedeapsa,.
pentru ca sa poata interveni scutirea.
Prin urmare, prin amnistie se poate paraliza actiunea pu-
blica, si se poate desfiinta pedeapsa, pe cand prin gratie nu
se poate produce decat acest din urma efect.
ikceasta distinctiune este facuta foarte lämurit deja de
Pufendorf care ne spune : Ins& amnistia (abolitio) se deosi--
be§te de adevarata gratie, ca amnistia intervine fie in timpul in-
structiunei prealabile, fie (in timpul judecatii) sentinta criminal&
definitiN a.netiind Inc& data, find terminata procedura prepa-
ratorie, pe cand gratia nu intervine decat dupä ce s'a dat sen-
tinta condamnatorie" 2).
singura cale, care le este rezervatä spre a-i duce spre bine ;
Daca nu ar avea-o, desigur cä ei s'ar pune inteo stare de rds-
vratire impotriva societtitii, pentruca nu ar mai aveá nimic de
asteptat dela dansa. Aceasta dar e o ispita ca sd-i facd sd devina
mai buni, un ajutor, spre a-i transformd in cetateni folositori" 1).
In favoarea rehabilitarii s'a mai spus in Franta de ra-
portorul legii din 14 Aug. 1885. Din toate mijloacele pe care
stiinta penitentiard le .pune la dispozitiunea legiuitorului pentru
a indrepta pe culpabil, nu e nici unul mai eficace si mai activ
(lecat speranta rehabilitarii. Nu este deasemeni in acelas timp
nici unul mai moral, mai sublim, mai conform ideilor de drep-
tate si de urnanitate".
Pe langa acestea s'a spus cd reabilitarea mai are meritul
fata cu gratia, cd dä petitionarului i societatli garantia unei
hotariri judecatoresti, ca evitä pericolele de banuiald si intar-
zierile din cartoanele ministeriale2).
Iatd argumentele ce se aduc in favoarea acestei institu-
-tiuni; sunt ele intemeiate ? Trebue a se admite reabilitarea
osanditilor ?
2133. In teorie institutiunea n'ar fi rea, caci este evident
ca pot fi infractori care se indreapta, si care se cãesc in toatd
viata lor pentru infractiunea pe care au savarsit-o. Admitem
chiar cd uneori aceasta pocainta poate sä existe la cei mai
mari infractori, chiar la aceia care au savarsit crime.
2134. Insa, mai i'ntai ne intrelyam, oare ideia reabilitarii
va opera minunea pocdintei ? Condamnatul nu poate fi nicio-
'data sigur ca cererea de reabilitare va fi incuviintata, i chiar
de ar fi sigur, pocainta trebue sa rezulte din cainta pentru
fapta sävarsitä, iar nu din calculul pentru a dobandi reabili-
tarea, caci pocainta calculata nu garanteaza. societatea.
In afard de aceasta ne temem ca institutiunea reabilitarii
va da rele rezultate. D. Normand recunoaste ca. in Franta
pand acuma, cel putin, aceasta institutiune a reabilitarii n'a
dat toate efectele i bunele rezultate care se asteptau dela
dansa pentru ameliorama morald a condamnati1or"3).
9 F. Hale: Traité de l'instruction criminelle. Paris, 2-eme ed. 1867,
T. VIII, Nr. 4096.
2) Bregeault et De lagarde: Traité de la rehabilitation des con-
damnés. Paris, 1886, p. 9
3) Normand: Op. cit., Nr. 630, p. 478.
560
FINE
ADDENDA')
La pag. V linia 1 : H. Grotius ed. latina. Lausanae 1752.
La pag. 6 nota 2-a adaogd: Art. 7, 117, 118, 129, 132, 133,
134, 140 si 219. Damhouder sfatueste deasemeni ca in afacerile
mari, pedepsite cu moartea, judecdtorii sä consulte pe juris-
consulti. Damhouder : Op. cit., LXXVI, N-rile 33 si 35.
La pag. 7, nota 8 : In congresul socialistilor germani din
1906 din Mannheim, s'au consacrat mai multe sedinte cestiu-
nilor peuale. Rev. pénit. 1907, P. 654 si urm.
La pag. 13, Nr. 19 in text a se adaoga dupd prima frazd
inainte de cuvantul Rdsbunarea" : Un cetWan se pldnge, dar
Republica e adevarata parte vdtdmatd, zic Demosten si Isocrat.
Vezi R. Roland: De l'ésprit du droit crirninel. Paris, 1880, p. 143.
Pag. 21, nota 1. Confr. R. Roland: De l'esprit du droit
criminel, p. 70.
Pag. 21, nota 2. Confr. acelasi p. 91.
Pag. 37, Nr. 53, nota 6 adaogd B. I. Dorobantzou: De la
tentative specialement dans le droit roumain. Paris, 1907, p, 18.
La pag. 47, Nr. 66 in text. 0 critica tot atat de generald
op face d. Garcon : Se poate a se contestd caracterul stiintific
al impunatorului edificiu al d-lui Lombroso, a se crede cd ipo-
tezele sale cutezatoare nu oferd nici o certitudine, cd ele nu
1) Cititorii vor ertà cd aceste addogdri n'au fost puse la locul lor.
Dorinta de a tipdri cat mai curand acest curs a facut sä omitem cdteva
aucruri care n'ar fi trebuit omise. Dealtmintrelea in timpul tipärirei am
.continuat sd citim poate mai mult decdt oricAnd, in dorinta de a corn-
plecta pAnd in ultimul moment cursul pe care-I publicdm.
566
PARTEA II-A.
DFSPRE PEDEPSE.
1453. Impdrtirea rnateriei.
CAPITOLTJL I.
Definitiunea, rolul §1 calitAtile unei bune pedepse.
1454. Definitiunea pedepsii.
1455. Etimologia cuvintelor poena i pedeapsa.
1456. Nu orice sanctiune este pedeapsa in sensul dreptului penal.
1457. Comparatiunea intre pedeapsd si medicament.
1458. Pedeapsa e o fortd menitã sá lucreze asupra vointei.
1459. E mai bine a preveni deck a pedepsi.
1460. Interesul personal fiind parghia cea mai puternicd a civilizatiunei,
trebue a se face oamenii sa inteleagd prin instructiune interesul
lor de a nu comite infractiune.
590
50195 3c
.594
CAPITOLUL II
CLASIFICARILE PEDEPSELOR
§1 enumerarea diferitelor pedepse prescrise de lege
1630. Impartirea capitolului.
I. Pedepsele criminale
§ 1. Pedeapsa cu moarte
1660. La noi cestiunea pedepsii cu moarte nu are interes practic, cil
numai stiintific.
1661. Triumful abolitionistilor repede si intolerant.
1662. Aberatiuni abolitioniste.
1663. Presiune asupra antiabolitionistilor.
1664. Ideia gresita cd antiabolitionismul ar fi legat cu principiile politice:
1665. Ca dovadd: a) OH; b) persoane; c) ratiunea.
1666. a) In Elvetia, State le-Unite si Franta, trei republice insemnate
existd pedeapsa cu moarte.
1667. Republica romand a mentinut pedeapsa cu moarte si a restrans-o.
in perioada de decadenta.
1668. b) In Franta Iacobinii au fost mai mult partizani ai pedepsii cut.
moarte decat Girardinii.
1669. Parlamentul francez din Dec. /908 nu era compus de reactionari
si totusi a respins suprimarea pedepsii cu moarte.
1670. Legiuitorii si filozofii vechi, desigur nu reactionari, s'au pronuntat
toti pentru pedeapsa cu moarte.
1671. Cuvintele lui Platon.
597
1831. Cand oamenii luminati au astfel de idei, cu atat mai mult infrac-
torii.
1832. Viata saracului liber si a infractorului inchis dupa d. Garofalo.
1833. Cuvintele lui Dostoievsky $i Qrtolan.
1834. Nu e rational ca viata infractorului sA fie mai bunA deck a omului
cinstit.
1835. Grgita inte1egere a misiunei inchisorii.
1836. Rezultatele acestei gre$eli; se provoaca criminalitatea profesio-
nista.
1837. Unii nici nu vor sA ese din inchisoare $i altii doresc ca sA intre.
1838. Recunoa$terea rAului rezultat dat de penitentiarele actuale.
1839. Sperantele in regimul celular.
1840. Regimul celular e o imbunatatire a regimului inchisorilor insA nu
prea mare.
1841. Cele zise de Lombroso, Ferri, B. Constant, A. Prins $i de Lanessan
contra lui.
1842. Alte critici ale regimului celular.
1843. Greutatea de trai a omului liber. Constatärile d-lui Mace.
1844. Cestiunea locuintelor in Bruxelles $i Paris.
1845. Poate ca era mai inteleapta ideia romanA asupra inchisorilor:
Carcer ad continendos non ad puniendos.
1846. Legiuitorul ar trebui sa gäseasca justul meziu intre inchisoarea
mormant de odinioara i inchisoarea palat de astazi.
1847. Consideratiuni particulare Romaniei.
1848. In alte taH sunt ca pedepse supreme pedepse destul de aspre.
1849. Parerea d-lui de Lanessan asupra regimului inchisorilor $i apre-
ciarea ei.
1850. c) Consecinfele pedepselor priva(ive de libertate.
§ 2. Munca silnicd.
1851. Munca silnicA are doua grade de pedepse.
1852. a) Durata muncei silnice.
1853. b) Regimul muncei silnice.
1854. Condamnatii de peste 60 de ani. Art. 14 C. p.
1855. c) Consecintele muncei silnice.
1856. Interdictiunea legala. Motive le ei.
1857. Deosebirile ei de interdictiunea judiciara.
1858. Rezultatele pedepsii muncii silnice.
§ 3. Recluziunea.
1839. a) Durata.
1860. b) Regimul.
1861. Peculiul sau plata muncii.
1862. c) Consecinta.
§ 4. Detenfianea
1863. Consideratiuni generale: istoric, statistica.
1864. a) Durata.
603-
§ 5. Degradarea civicd.
1868. Consideratiuni generale: istoric.
1869. a) Durata.
1870. b) Drepturile luate.
1871. c) Consecinte.
1872. CAnd e pedeapsd principald poate fi intovArd§itd de o pedeapsd
complimentard.
1873. Modurile de stingere ale degraddrii civice.
1874. d) Criticile aduse degraddrii civice. Combaterea lor.
1875. E adevdrat insd cd uneori legea (Id scutiri in loc de pedepse.
II. Pedepse corectionale.
1876. Enumdrarea acestor pedepse.
§ 1. Inchisoarea corectionald.
1877. a) Durata.
1878. Cazuri exceptionale cAnd trece de 5 ani.
1879. b) Regimul.
1880. Peculiul.
1881. Munca in penitentiare combAtutd de unii.
1882. Sustinerea muncii in inchisori.
1883. Munca in regie preferabild.
1884. Cestiunea purtdrii fearelor.
1885. Regretabila amestecare a condamnatilor cu prevenitii.
1886. Abuzul pedepselor de scurtd duratd.
§ 2 Interdigiunea corecfionald.
1887. Deosebirea intre interdictiunea corectionald 8i degradarea civicA-
1888. Durata.
1889. Deosebirea cu interdictiuni legale.
§ 3. Amenda corecfionald
1890. fstoric: pedeapsa loarte veche.
1891. Astäzi rolul pedepselor pecuniare este foarte mArginit.
1892. PArerea lui H. Spencer despre viitorul lor.
1893. Unii le-au criticat.
1894. Aceia care le-au sustinut au inteles sd fie o confiscare partiald.
1895. Critica legilor moderne.
1896. Deosebirea intre legea romAnd §i francezd.
1897. Cazuri de amendd, limitele sale.
1898. Cazurile cAnd nu se prevede maximum or minimum.
-604
§ 2. Amenda polifieneascd.
1929. Dispozitiunile legii. Art. 30 si 399 C. p.
§ 3. Confiscarea special&
1930. Dispozitiunile art. 37 si 381 C. pen.
1931. Confiscarea e o pedeapsa de natura particulara supusa unor regule
speciale.
1932. Obiectele confiscate devin ale Statului.
Apendice.
Regule gen erale asupra executdrii pedepselor..
1933. 1) Calculul termenului osdndei.
1934. De cand incepe pedeapsa inchisorii cand osanditul a fost inchis
preventiv? Distinctiunea facuta de lege.
1935. Art. 32 C. p. prezinta dificultati.
1936. Asupra efectului desistarii 4 pareri deosebite.
1937. Sustinerea ca retragerea apelului or recursului se va consider&
ca si cum apelul or recursul n'ar fi fost facute.
1938. Critica jurisprudentii franceze.
1939. Critica unei deciziuni a Curtii de apel, Bucuresti.
1940. Ce se intampla cand apelul s'a admis, dar recursul s'a respins?
1941. Quid daca dupa casare instanta de trimitere reduce pedeapsa?
Critica deciziunii din 1893 a Curtii noastre de cas. si aprobarea
celei din 1902.
1942. Perseverarea si extensiunea principiului admis in 1902.
1943. Se va tine in seama timpul preventiunei pentru reducerea inchi-
sorii din orce infractiune or numai pentru acea pentru care a fost
inchis? Controversa. Admiterea ultimei opiniuni.
1944. Daca se tine seama de timpul arestarii pana la intrarea in inchi-
soare? Con troversa. Sustinerea negativei.
1945. Cine se pronunta asupra aplicarii pedepsii?
1946. 2) Publicitatea condamnatiunii.
1947. 3) Dreptul condamnatului de a comunicd cu familia.
1948. 4) Despeigubirile civile.
CAPITOLUL III
MICSORAREA SI INGREUNAREA PEDEPSELOR.
1971. Efectul cauzelor de micsorare si de agravare al pedepselor.
Sectia I. Micsorarea pedepselor.
1972. Ne vom ocupa numai de efectul circumstantelor atenuante.
Circunistante atenuante
1973. Importanta materiei.
1974. Statistica aplicrii lor in Franta.
1975. Latitudinea de apreciere a judecatorului in penal. Istoric: Platon,
Bodin, Pastoret, Bentham.
1976. Istoricul in legislatiuni si in vechiul drept francez.
1977. Sistemul pedepselor fixe admis in perioada revolutionara.
1978. Sistemul pedepselor fixe nu e rational ; pedeapsa trebue indivi-
dualizata.
/979. Limita maxima trebue sa existe, pentru trecerea :ub minimum s'au
introdus circumstantele atenuante: origina lor.
1980. Minciuna milostiva (achitarea spre a evita o pedeapsa prea aspra)
a facut sa se intinda circumstantele atenuante i la unele crime
in 1824.
1981. Reforma din 1824 nu si-a ajuns scppul si legea din 1832 a gene-
ralizat circumstantele atenuante.
1982. Legislatiune comparata.
1983. La noi circumstantele atenuante au fost introduse prin Reg. or-
ganic, insa lasate la aplicatiunea Domnitorului. In Codicele pe-
nal $tirbei nu existau.
T1984. Cod, pen. roman le-a admis.
607
Materie de contraventiuni.
2019. In materie de contraventiuni, art. 60 C. p. nu se aplicA.
2020. Critica legii noastre.
2021. Un caz interesant al neaplicArii art. 60 la contrav.
2022. Dispozitiunea legii e atat de absurdA incAt tribunalele romAnqti,
uneori violeazA legea.
2023. Art. 60 C. p. nu se aplicA la contrav. politieneti din legile spe-
ciale.
2024. Aplicarea art. 60 C. p. la pedepsele aldtarate:
a) La cele accesorii se scade pedeapsa prin cale de consecintA..
2025. JudecAtorii nu pot insA a reduce separat aceste pedepse.
2026. Deasemenea nu pot inläturA incapacitAtile rezultAnd din legile spe-
ciale, §i deriivAnd din natura infractiunii.
2097. Pedepsele complimentare pot prin aplicarea art. 60 C. p. sä tie
suprimate.
2028. Quid de confiscarea specialA? Ea nu poate fi InlAturatä prin apli-
carea art. 60 C. p.
2029. Consecintele transformArei infractiunei prin circumstantele ate-
nuante.
CAPITOLUL IV
CAUZELE CARE PREVIN 1 FAC CA SA INCETEZE PEDEPSELE
2052. EnumArarea diferitelor cauze care aduc acest rezultat.
Sectia I. Preserip.gunea pedepselor
2053. Cazul de aplicare al prescriptiunei pedepselor.
2054. Motivul prescriptiunei pedepsei; diferite explicdri. Quiconque attend
la peine ii la souffre.
2055. Combaterea lui.
2056. Altii au invocat utilitatea socialA.
2057. Combaterea acestui motiv.
2058. Cuvintele lui Bantham.
2059. Rezultatele absurde ale acestei institutiuni.
2060. Motivul propus de Carrara. Combaterea lui.
2061. In realitate nu e nici un motiv temeinic al acestei institutiuni, imi-
tatA din dr. civil
2062. CornbiltutA de Beccaria, Brissot, Bentham, Feuerbach, Cocceiu,
Zahariae, etc.
2063. Unii au propus prescriptiunea cand e vorba de infractori de oca-
ziune sau de pasiune.
2064. Prescriptiunea pedepselor nu trebue admisA.
Istoric §i legisIatiune comparati
2065. Prescriptiinea pedepselor mult timp necunoscutl.
2%6. AdmisA la finele vechiului drept francez i Ong astAzi in Franta,
2067. Sunt InsA codice penale moderne care nu o admit: legislatiunea
comparatA.
2068. Punctele de examinat relativ la prescriptiunea pedepsii.
2069. a) Intinderea prescriptiunei pedepsii. Ea nu se aplicA la pedepsele
care n'au trebuintA de executarea materialA.
2070. b) Timpul eerat pehtru a prescrA e deosebit la crime, delicte sii
contra+entiuni.
59195 39
610
de pedeapsa, 859.
Exteritorialitate, 3 13.
Exträdarea, 333-350.
Fapte justificative, 773si urm., deosibirea intre ele i cauzele-
de neculpabilitate, 867-870.
Filozofia, introducerea filozoficd, 13 si urm.; contestarea drep-
tului de pedepsire al societatii, 15 i 16; diferitele sisterne
pentru fundamentul dreptului de a pedepsi, 17; sistemul
rdzbundrii, 18-32; sistemul utilitd,Ui sociale, 33-46;
sistemele contractuale, 46-48; sisteinul justitiei abso-
lute, 49-50 ; sistemele mixte, 51-54 ; sistemul apcirdrii
sociale i §coala pozitivista penala, 55-176; terza scuola,
177-178; uniunea internationald de drept penal, 179.
Flagrante, vezi clasificarile infractiunilor.
Flagrantul delict de adulter constitue provocare; conditiunile ce-
rute de lege, 1110-1115.
620
Foamea, 749-758.
Functionar, calitatea de functionar, circumstanta agravantd,
1033-1035, 1580.
Fundamentul dreptului de a pedepsi, vezi Filosofia.
Gazduirea, infractiune de obicei, 1340; pedeapsa Vizduirei 1427,
1428, 1435.
Gratia,2085 2106.
GrepIa, vezi Cul pa.
Identificarea antropometricg, 1 254.
Ignoranta de drept nu apard de pedeapsd, 587-594.
Ignoranta de fapt apara, 582-587.
Imunitatea baroului, 302.
Imunitatea diplomatick 303-306.
Imunitatea parlamentark 301.
Incapacitati rezultand din pedepse, 1925.
'Inchiderea minorilor färã pricepere, 614, 615, 1951, 1952, 1205.
Inchiderea nebunilor, 1953.
Inchiderea vagabonzilor i a altor persoane, 1955.
Inchisoarea corectignala, 1877-1886.
Inchisoarea politieneascN, 1927-1928.
Inchisoarea preventiva, 1950.
Inchisori i regimul lor, vezi Penitentiare.
Inchisoarea pentru datorii, 1955-1971.
inconeienta, 595 si urm.
Individualizarea pedepsei, 1978.
Infractiunea. De fin itiu n ea, 238-250. Neextrddarea infractorilor po-
litici, 344. Elemente, 350 si urm.: 1) Subiectul activ, 351
366. Persoanele morale, 360 366 ; 2) Obiectul pasiv al in-
fractiunii, 366-369; 3) Actiunea sau inactiunea, 369-371 ;
a) Elementul material ; acte preparatoare, 371-400; acte
de executare, 400-406 ; Tentativa, 406-456 ; infractiunile
sdvarsite dar neisbutite, 456-471; infractiuni imposibile,
471 499 ; b.) Elementul imaterial, 499 si urm. Dolul, 582
554 ; Gresala sau culpa, 554-582; Ignoranta de fapt, 582
587 ; ignoranta de drept, 587-594; Cauze care inldturd
dolul sau culpa, 594 si urmatoarele; Etatea, 597-671 ; Ne-
ibunia, 642-681 ; Betia, 681-707; Somnambulismul si ip-
notismul, 707-716 ; Surdomutism, 716-722; Mania, 722
727 ; Amor, 727-734 ; Constrangerea fizica i morald, 734
773 ; Faptele justificative, 773 si urm. ; Legitima aparare,
621
50195 40-
626
CC
a.
PRETUL L-EI 10