CONDIȚIILE ATRAGERII RĂSPUNDERII PATRIMONIALE A ANGAJATULUI

Răspunderea patrimonială reciprocă a părților raportului juridic de muncă (angajator și salariat)

izvorăște din contractual individual de muncă, are caracter reparatoriu și se întemeiază, conform
art. 254 alin. (1) din Codul muncii, pe ”normele şi principiile răspunderii civile contractuale”.
Așadar, putem susține că răspunderea patrimonială reglementată de Codul muncii reprezintă o
varietate a răspunderii civile contractuale, având însă anumite particularități datorate
specificității raporturilor de muncă.

Pentru a putea interveni răspunderea patrimonială a angajatului, este necesar să fie îndeplinite
următoarele condiții:

A. persoana care a produs prejudiciul trebuie să aibă calitatea de salariat, adică să fie parte într-
un contract individual de muncă

B. persoana să fi săvârșit o faptă ilicită și personală în legătură cu munca sa, ceea ce înseamnă
că salariatul nu și-a respectat obligațiile de serviciu

C. prin fapta sa, angajatul a produs angajatorului un prejudiciu:

 Material - condiție care rezultă expres din art. 254 C.muncii, care prevede că salariații
răspund patrimonial pentru “pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în
legătură cu munca lor”

- potrivit normelor răspunderii civile, prejudiciul va fi reparat integral, adică nu

numai paguba efectiv produsă, ci și beneficiul nerealizat

- nu operează regula din dreptul comun conform căreia repararea se va face în

natură și numai atunci când aceasta nu mai este posibilă, prin echivalent; această idee
reiese din art. 257 C. muncii:” Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în
rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea
angajatorului la care este încadrată în muncă”.

- nu se pot pretinde desp[gubiri pentru daue morale

 Real (“trebuie să aibă în vedere elemente certe și determinate, adică să fie precis
determinat valoric și să convingă că societatea a suferit, într-adevăr, o pagubă ce se
impune a fi recuperate”-C.A.Brașov, secția civilă, dec.civ. nr. 1825/1998)
 Cert (prejudicial eventual nu poate face obiect al obligației de reparare)
 Actual
 Direct

- în absența unor reglementări specifice, evaluarea prejudiciului se va face potrivit normelor

dreptului civil, în raport cu prețurile existente la momentul sesizării instanței de către cel
păgubit. 1

D. să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat

1
I. T. Ștefănescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Ed. Lumina Lex, București, 2003, p.702
E. vinovăția- ca și răspunderea civilă contractuală, răspunderea patrimonială a angajatului este
o formă de răspundere subiectivă;

-distincția între formele de vinovăție (intenție, imprudență, neglijență) și gradele culpei (foarte
ușoară, ușoară sau gravă) nu are relevanță practică, astfel încât salariatul răspunde patrimonial
chiar și pentru cea mai ușoară culpă.2

Prin excepție, art. 255 precizează că, în situația în care paguba a fost cauzată de mai mulți
salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la
producerea ei.

-culpa comună între salariat și angajatorul persoană juridică nu este de conceput, deoarece
întotdeauna când s-ar putea pune teoretic această problemă, în realitate se regăsește vinovăția
altui salariat sau a altei persoane fizice care realizează o activitate pentru persoana juridică
păgubită.3

Răspunderea patrimonială poate fi cumulată cu răspunderea disciplinară și/sau

contravențională, însă nu se poate cumula cu cea penală, în acest ultim caz cel prejudiciat
putându-și întemeia pretențiile exclusiv pe dispozițiile răspunderii civile delictuale.

RECUPERAREA PREJUDICIULUI DE LA ANGAJAT

Prin derogare de la principiul gajului general al creditorului prevăzut de art. 2324 NCC 4 și de la
dreptul comun al executării silite (art. 622 și urm. NCPC), angajatorul își poate recupera creanța
exclusiv prin rețineri lunare din salariul debitorului. Astfel, art. 257 C. muncii prevede că suma
stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin
persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă. Ratele nu pot fi mai
mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care
le-ar avea cel în cauză jumătate din salariul respectiv.

Cu titlu de excepție, urmărirea silită este admisibilă dacă acoperirea prejudiciului, prin rețineri
lunare din salariu, nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a
efectuat prima rată de reţineri, așa cum prevede art. 259 C. muncii. Posibilitatea de apela la
executorul judecătoresc nu este realizabilă decât după ce s-au efectuat reținerile timp de 3 ani,
deoarece nu se poate anticipa că în următorii 3 ani datoria nu se va recupera în totalitate,
neexistând o bază de calcul certă (salariul poate suferi modificări). Totodată, în acest interval de
3 ani angajatorul nu poate face uz de măsurile asigurătorii, datorită naturii lor.

PRESCRIPȚIA DREPTULUI ANGAJATORULUI DE A CERE REPARAREA PREJUDICIULUI MATERIAL

Conform art. 268 C. muncii, cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi
formulate:
2
Idem, p. 704.
3
Idem, p. 705.
4
Acesta prevede că „Cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile şi imobile prezente şi
viitoare. Ele servesc drept garanţie comună a creditorilor săi”.
…

c)în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul
conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor
despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de
angajator; …

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003
privind Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 8 şi
12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, actul de control
efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuţii de control, prin care s-a stabilit în
sarcina angajatorului obligaţia de a acţiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un
salariat ori rezultat în urma plăţii către acesta a unei sume de bani necuvenite, nu marchează
începutul termenului de prescripţie extinctivă a acţiunii pentru angajarea răspunderii
patrimoniale a salariatului.