Curs I

NOȚIUNI DE BAZA DESPRE DREPTUL COMERCIAL

1. Notiuni introductive;
2. Izvoarele si pricipiile dreptului comercial;
3. Corelatia dreptului comercial cu late ramuri de drept.

1. Notiuni introductive

Din punct de vedere economic, sensul de comert desemneaza activitatea care drept
scop schimbul marfurilor si circulatia lor de la producator la consumator.
In sens juridic, notiunea de ”comert” are un continut mai larg fata de sensul
economic, intrucat cuprinde nu numai operatiunile de intrerupere si circulatie a
marfurilor, ci si operatiunea de producere a marfurilor precum si executarea de lucrari si
prestarea de servicii.
Definitia dreptului comercial. Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice
de drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorate din savarsirea actelor
juridice, faptelor si operatiunilor considerate de lege ”fapte de comert”, precum si
raporturilor juridice la care participa persoanele care au calitatea de comerciant.
Obiectul dreptului comercial. In stabilirea sferei de cuprindere a dreptului comercial,
exista doua sisteme: sistemul subiectul si sistemul obiectiv.
Conform sistemului subiectiv, normele juridice comerciale sunt aplicabile
comerciantilor, deci, dreptul comercial este dreptul profesional, el aplicandu-se tuturor
persoanelor care au calitatea de comerciant.
Conform sistemului obiectiv, dreptul comercial cuprinde normele juridice aplicabile
comertului, adica, acelor acte juridice, fapte si operatiuni calificate de lege ca fapte de
comert, indiferent de persoana care le savarseste. Asadar, in acest sistem, nomele
comerciale se aplica unei categorii de acte juridice, fapte si operatiuni (adica, faptelor de
comert) si nu unei categorii de persoane (respectiv, comerciantilor).

2. Izvoarele si principiile dreptului comercial

Izvoarele dreptului comercial

In functie de natura lor, exista doua mari categorii:

- izvoare normative;
- izvoare interpretative.

Izvoarele normative – sub aspect formal, izvoarele dreptului comercial sunt:

- Constitutia Romaniei - ca lege fundamentala, reglementeaza principiile de
organizare a activitatii economice;
- Legile Comerciale Speciale – prin legi comerciale speciale avem in vedere,
Legile (stricto senso), Decretele - legile, hotararile si ordonantele guvernului si
normele, regulamentele si ordinele adoptate de organele competente;
 - Codul Civil Roman si Legile Civile Speciale - Codul Civil, alaturi de legile
civile speciale, constituie un izvor al dreptului comercial.

Izvoarele interpretative

Izvoarele interpretative au rol de a ajuta la interpretarea vointei manifestate in

raporturile comerciale (in cazul uzurilor comerciale) sau la interpretarea actelor
normative comerciale in vederea aplicarii lor (in cazul doctrinei si practicii judiciare).
- uzurile comerciale – uzul (obiceiul sau cutuma) este o regula de conduita nascuta
din practica sociala, folosita vreme indelungata si respectata ca o forma juridica
obligatorie;
- doctrina – este rezultatul studiilor de drept comercial si constituie un instrument
important de interpretare a legilor comerciale, neconstituind insa, un izvor de
drept comercial;
- practica judiciara – solutiile date de instantele judecatoresti contribuie la
interpretarea legilor comerciale, dar nu au puterea precedentului judiciar din alte
sisteme de drept, nefiind recunoscute ca izvor de drept.

Principiile dreptului comercial

1. in comert, actele juridice sunt intotdeauna acte cu titlu oneros (implicand anumite
obligatii, sarcini, cheltuieli), scopul lor fiind realizarea de profit;
2. in comert, banii sunt intotdeauna frugiferi (produc dobanda);
3. in contractele comerciale, in caz de dubiu, se aplica regula circulatiei (se
favorizeaza circulatia bunurilor);
4. contractarea in favoarea celui de-al treilea este obisnuita in comert.

3. Corelatia dreptului comercial cu alte ramuri de drept

Dreptul comercial se afla in anumite corelatii cu celelalte ramuri de drept. cu unele

ramuri, cum sunt dreptul civil, dreptul procesual civil si dreptul comertului
international, legaturile sunt foarte stranse. Cu alte ramuri de drept, exista anumite
legaturi care nu pot fi ignorate, in special, dreptul administrativ, dreptul financiar si
dreptul penal.

Rezumat
Dreptul comercial studiază şi reglementează faptele de comerţ/activitatea
comercială şi comercianţii;
Evoluţia sa se caracterizează prin existenţa sa permanentă încă din Antichitate;
Dreptul comercial este o ramură autonomă de drept;
Dreptul comercial are ca izvoare actele normative - izvoare normative şi izvoare
interpretative, care interpretează voinţa părţilor.

Despre drept

În orice ţară, ca şi la noi, fiecare activitate omenească, fiecare relaţie între

oameni sau între oameni şi instituţii se desfăşoară potrivit legilor, potrivit
normelor de convieţuire care reglementează toate aceste raporturi.
Dreptul reprezinta un ansamblu de reguli de comportare in relatiile
sociale.
Legile sunt multe şi variate, dar ele trebuie să se înscrie toate în spiritul
unei singure legi, o lege de bază a statului, Constitutia sau, aşa cum i se mai
spune, Legea fundamentală a statului.
Trăim cu toţii în societate, iar între noi, cetăţenii, ca persoane fizice, dar şi
între noi şi persoane juridice, adică instituţii, întreprinderi, societăţi există
permanent probleme, raporturi, relaţii, legături: acestea pot fi de natură
economică, culturală, socială, politică, de ordin material, probleme de familie,
probleme de muncă, probleme penale etc.
Dreptul în ansamblul său este alcătuit din mai multe ramuri de drept,
principalele ramuri de drept sunt următoarele:
Drept civil, care cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementează
raporturile de proprietate - patrimoniale, între persoane fizice, persoane juridice
sau persoane fizice şi persoane juridice, modurile în care se dobândeşte sau se
înstrăinează proprietatea, problemele de moştenire, de bună vecinătate, donaţii,
contracte de diferite feluri, obligaţii, înscrisuri, ipoteci şi privilegii, prescripţie
etc.
Dreptul penal, care cuprinde normele juridice referitoare la faptele care
prin pericolul lor social sunt considerate infracţiuni, precum şi sancţiunile,
pedepsele care se aplică celor care comit infracţiuni, felurile de infracţiuni,
infracţiunile comise de militari, infracţiunile contra păcii şi omenirii etc.
Dreptul muncii, care cuprinde normele juridice care se creează şi care
reglementează raporturile de muncă între angajaţi şi cel care angajează.
Dreptul familiei, care cuprinde normele ce reglementează raporturile dintre
persoanele fizice, cum ar fi: căsătoria, desfacerea căsătoriei, adopţia, obligaţia
de întreţinere etc.
Dreptul procesual-penal şi civil, care reglementează modalitatea de
desfăşurare a activităţii justiţiei, termenele şi formele în care oamenii se pot
adresa justiţiei.
Dreptul administrativ, care cuprinde toate normele juridice care
reglementează activitatea administraţiei de stat, ca şi cadrul activităţii
funcţionarilor publici, existenţi în tot aparatul de stat.
Dreptul financiar, care reglementează raporturile financiare dintre
întreprinderi, societăţi comerciale, stat etc.

DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE

CETĂŢENILOR ROMANI

Drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor romani se pot clasifica

în mai multe categorii.
O primă categorie o formează acele drepturi şi libertăţi care, prin
conţinutul lor, asigură viaţa, posibilitatea de mişcare liberă, siguranţa fizică şi
psihică, precum şi siguranţa domiciliului persoanei fizice, în această categorie
intră: dreptul la viaţă, dreptul la integritate fizică, dreptul la integritate
psihică, libertatea individuală, dreptul la apărare, dreptul la libera
circulaţie, dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, inviolabilitatea la
domiciliu.
A doua categorie este formată din acele drepturi şi libertăţi care prin
conţinutul lor asigură condiţiile sociale şi materiale de viaţă, educaţia şi
posibilitatea protecţiei acestora.
În această categorie intră: dreptul la învăţătură, dreptul la ocrotirea
sănătăţii, dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii, dreptul la
grevă, dreptul la proprietate privată, dreptul la moştenire, dreptul la un
nivel de trai decent, dreptul de a avea familie, dreptul la protecţia copiilor
şi a tinerilor, protecţia persoanelor cu handicap.
A treia categorie cuprinde exclusiv politice. În această categorie intră:
dreptul la vot şi dreptul de a fi ales.
A patra categorie o formează acele drepturi şi libertăţi care prin conţinutul
lor pot fi exercitate de către cetăţeni la alegere, fie pentru rezolvarea unor
probleme social şi spirituale, fie pentru participarea la guvernare. În această
categorie intră: libertatea conștiinţei, libertatea de exprimare, dreptul la
informare, libertatea întrunirilor, dreptul la asociere, secretul
corespondenţei.
A cincea categorie este formată din drepturile garanţii, adică din acele
drepturi care, prin conţinutul lor, joacă în principal, rolul de garanţii
constituţionale. În această categorie intră: dreptul la petiţionare, accesul liber
la Justiţie, dreptul la apărare.

Îndatoririle fundamentale sunt esenţiale, vitale pentru stat, în aceeaşi

măsură în care drepturile şi libertăţile sunt esenţiale pentru individ. Legiuitorul
a prevăzut două categorii de destinatari ai îndatoririlor fundamentale, cetăţenii
statului rămân şi cetăţenii străinii, precum şi apatrizii rezidenţi în Romania.
Cetăţenilor români li se rezervă în exclusivitate îndatoriri specifice cum ar
fi:
- fidelitatea faţă de ţară;
- îndeplinirea cu bună credinţă a funcţiilor publice încredinţate;
- apărarea ţării;
- contribuţia la cheltuielile publice, cetăţenii au obligaţia să plătească
impozite şi taxe.
Alte îndatoriri fundamentale angajează, deopotrivă, pe cetăţenii romani, ca
şi pe cetăţenii străini şi apatrizii aflaţi pe teritoriul ţării.
Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este o îndatorire
general obligatorie. De asemenea, exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi
libertăţilor constituţionale este o obligaţie generală.
Constituţia prevede următoarele îndatoriri fundamentale:
- fidelitatea faţă de țară;
- respectarea Constituţiei şi a legilor;
- apărarea ţării;
- contribuţiile financiare;
- exercitarea cu bună credinţă a drepturilor şi libertăţilor.

Curs II
Categorii de intreprinderi
1. Clasificarea intreprinderilor de productie;

2. Faptele de comert conexe.

1. Intreprinderile de productie
Din punct de vedere al obiectului de activitate, intreprinderile se impart in
doua grupe.
Prima grupa cuprinde intreprinderile de productie (industriale) si din ea
fac parte:
a. Intreprinderile de constructii - obiectul intreprinderii poate fi
construirea de edificii noi, dar si lucrarile de transformare, adaugire,
amenajare etc. In toate cazurile, construirea, transformarea, adaugirea
etc., se refera la bunurile mobile: locuinte, constructii industriale, canale,
desecari, amenajari irigatii etc., totodata, intreprinderea de constructii
poate avea ca obiect si lucrarile de reparatii ale edificiilor. Pentru a fi
calificata fapta de comert, intreprinderea de constructii nu trebuie sa aiba
o anume dimensiune, ci doar sa existe trasaturile caracteristice ale unei
intreprinderi, precum si cerintele specifice unei intreprinderi de
constructii;
b. Intreprinderi de fabrici si manufactura - elementul caracteristic al
acestor intreprinderi il constituie organizarea factorilor de productie in
scopul transformarii materiilor prime si materialelor in produse noi, ca
natura si utilitate.
La data adoptarii Codului Comercial, se facea distinctie intre
fabrica si manufactura. Deosebirea privea modalitatea sau procedeul de
transformare a materiei prime si materialelor in produse noi; fabrica era
socotita o întreprindere in care rolul esential revenea masinilor,
instalatiilor etc., pe cand manufactura presupunea o activitate in care
factorul primordial il constituiau calitatile lucratorilor, munca manuala a
acestora; de exemplu, manufactura de portelan , de tasaturi etc.
In conditiile actuale, se considera intreprinderi de fabrici sau
manufactura toate activitatile care au drept rezultat producerea de bunuri,
prin transformarea materiei prime si materialelor (cu exceptia edificiilor).

A doua grupa priveste intreprinderile de prestari de servicii si cuprinde:

a. Intreprinderi de furnituri – consta intr-o activitate sistematic

 organizata, prin care intreprinzatorul, in schimbul unui pret stabilit
anticipat, asigura prestarea unor servicii sau predarea unor produse la
anumite termene succesive;

b. Intreprinderile de spectacole publice – presupune organizarea unor

factori specifici, in scopul punerii la dispozitia publicului a unei productii
culturale sau sportive, in vederea obtinerii unui profit. Obiectul unei
asemenea intreprinderi poate fi orice spectacol: de teatru, circ, concert,
film, intrecere sportiva etc.;

c. Intreprinderile de comision, agentii si oficii de afaceri – are in vedere

organizarea unei activitati al carei scop este facilitatea incheierii
tranzactiilor comerciale printr-un intermediar, care poate fi un comisionar
sa agentie ori oficiu de afaceri;

d. Intreprinderile de editura, de imprimerie, de librarie si de vanzare a

obiectelor de arta – au ca obiect operatiunile prin care se valorifica
drepturile de autor izvorate din crearea unor opere stiintifice, literare si
artistice;

e. Intreprinderea de transport de persoane sau de lucruri – in conceptia

Codului Comercial, are caracter comercial, atat transportul de persoane,
cat si transporturi de lucruri (de marfuri);

f. Intreprinderile de asigurare – cuprind atat asigurarile terestre, cat si

asigurarile maritime. Asigurarile au rolul de a contribui la refacerea
bunurilor avariate sau distruse, precum si de a plati anumite sume de bani
in cazul producerii unor evenimente privind viata si integritatea
persoanelor. Activitatea de asigurare se realizeaza numai de catre
societatile de asigurare infiintate potrivit legii;

g. Depozitele in docuri si antrepozite – activitatea de depozitare a

marfurilor in locuri anume destinate, cum sunt docurile, antrepozitele,
silozurile, constituie fapta de comert, indiferent de persoana care face
depozitul.

2. Faptele de comert conexe

Faptele de comert conexe sunt acte juridice sau operatiuni care dobandesc
comercialitate datorita stransei legaturi pe care o au cu acte sau operatiuni
considerate de lege fapte de comert.
Din categoria faptelor de comert conexe fac parte:
a. Contractul de report asupra titlurilor de credit – este un act juridic
complex care cuprinde o dubla vanzare; una se executa imediat, atat in
privinta predarii titlurilor de credit, cat si a pretului, iar a doua este o
vanzare cu termen, la un pret determinat.
 b. Cumparaturile sau vanzarile de parti sociale sau actiuni ale
societatilor comerciale – din dispozitiile legii, in acest caz, cumpararile
sau vanzarile au ca obiect partile sociale si actiunile societatilor
comerciale. Partile sociale sunt diviziunile in care este impartit capitalul
social al societatii cu raspundere limitata. Ele sunt drepturi de creanta,
fara a fi incorporate in titluri de credit, care apartin asociatiilor. Actiunile
sunt fractiunile in care este divizat capitalul social al societatii pe actiuni.
Ele sunt reprezentate prin titluri de credit care circula in comert.
c. Operatiunile de mijlocire in afaceri. Mijlocirea consta intr-o actiune de
intermediere intre doua persoane, in scopul de a inlesni incheierea unui
act juridic pentru care acestea sunt interesate. Mijlocirea este fapta de
comert, chiar daca repezinta un act izolat, conditia legii este ca ea sa
priveasca un act comercial.
d. Cambia sau ordinele in productie sau marfuri – sunt considerate fapte
de comert obiective, independent de natura raportului fundamental din
care izvorasc (comercial sau civil).
e. Depozitele pentru cauza de comert – asemenea depozite sunt
considerate fapte de comert numai daca au o cauza comerciala, adica sunt
legate de operatiuni comerciale; de exemplu, marfurile depozitate au fost
cumparate pentru a fi revandute.
f. Contul curent sau cecul – sunt fapte comert daca au cauza comerciala;
de exemplu, contractul de cont curent incheiat de parti are in vedere
prestatii reciproce rezultate din contracte comerciale; cecul este emis
pentru plata unor marfuri cumparate in scop de revanzare.
g. Contractele de mandat, comision si consignatie – au caracter
comercial, daca au ca obiect tratarea de afaceri comerciale.
h. Contractul de garantie reala mobiliara si contractul de fidejusiune
(garantie) – sunt fapte de comert datorita caracterului accesoriu al
acestora.

COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI

Instanţele judecătoreşti sunt împărţite în mai multe trepte ierarhice, după

gradul lor de competenţă.
 Prima treaptă de judecată se realizează de către instanţele denumite
judecătorii. Ele sunt competente să soluţioneze, să judece orice cauze, mai
puţin cele date prin lege în competenţa instanţelor ierarhic superioare.
A doua treaptă o constituie tribunalele judeţene şi respectiv cel al
Municipiului Bucureşti.
Pe treapta a treia se află Curţile de Apel, care sunt instanţe interjudeţene,
adică o instanţă pentru mai multe judeţe.
În vârful piramidei se află Înalta Curte de Casație si Justiție, instanţa
cea mai înaltă în grad, care judecă recursurile ordinare (adică cele declarate
împotriva hotărârilor pronunţate în apel de Curţile de Apel.
Faptele comise de militari sau îndreptate împotriva bunurilor aparţinând
unităţilor militare se judecă la instanţele militare.

Sfaturi pentru cei chemati la judecata. Prima zi de infatisare

Realitatea ne demonstrează că în fiecare zi intrăm în contact indirect cu
legea și cu sistemul judiciar însă situațiile devin puțin mai …..(FOARTE)
tensionate atunci când suntem chemați la propriu să ne înfățișăm pentru prima
dată în fața instanței de judecată. Sobrietatea impusă de normele procedurale
dar și aerul închis care învăluie cu nonșalanță sălile de judecată nu fac altceva
decât să accentueze și mai mult emoțiile justițiabililor. Prima zi de infatisare
reprezintă prima întâlnire cu judecătorul căruia i-a fost repartizat dosarul.
Suntem oameni până la urmă și prima impresie contează foarte mult chiar și aici
așa că este indicat să încercăm să respectăm normele și regulile instituției în
care intrăm precum și toate persoanele cu care interacționăm.
Ca regulă generală, chiar la intrare există un plan, un îndrumar al
instanţelor, al sălilor de şedinţe. Dacă citeşti cu atenţie citaţia prin care ai fost
chemat, observi în colţul de sus o ştampilă pe care scrie unde eşti chemat: la
tribunal, la judecătorie, la Curtea de Apel etc.
Pe citaţie se mai află menţionat completul de judecată la care se află
procesul în care eşti citat, precum şi ora de începere a şedinţei de judecată.
În faţa fiecărei săli de şedinţă se află un avizier ori un panou unde este afişată o
listă - lista proceselor din ziua respectivă. Cum pe citaţie scrie şi numărul de
dosar şi numele părţii care se judecă (poate chiar numele tău), vezi ce număr de
ordin ai pe listă.

1. Atitudinea
Atitudinea ocupă un loc fruntaș chiar și în sălile de judecată. Este foarte
important să avem o atitudine corespunzătoare pe tot parcursul desfășurării
procesului și nu doar în prima zi de infatisare. O atitudine arogantă, sfidătoare și
total neinteresată de ceea ce se întâmplă în jur nu este percepută și acceptată sub
nicio formă și nu, judecătorul nu se va comporta diferit față de tine sau de
ceilalți participanți indiferent cât de tare l-ai enerva, însă dacă e cazul, te va
pune la punct, dintr-o mișcare, fără drept de apel.
2. Ținuta
Ținuta cu care te prezinți în fața instanței (și nu doar în aceste
circumstanțe) spune foarte multe despre tine, ca persoană. Toate persoanele
care urmează să ia parte la ședință trebuie să aibă o ținută și o purtare
cuviincioasă. Persoanele care nu îndeplinesc această regulă pot fi îndepărtate
din sală.
3. Limbajul
Sedințele de judecată, procesul civil, se desfășoară în limba română. Trebuie să
ai în vedere faptul că, ai dreptul să vorbești în limba maternă, cea pe care o
cunoști. Nicio instanță de judecată nu îți poate impune să vorbești limba română
dacă tu nu o cunoști.
În acest sens, instanța de judecată va proceda conform legii la atribuirea
unui traducător/interpret autorizat care are obligația de a asista la următoarele
ședințe de judecată. În așa fel vei putea să te exprimi și să vorbești fără ezitări și
fără piedici.
Trebuie să ai în vedere faptul că, tot ceea ce declari în fața instanței se va
consemna de către grefier și va trebui să semnezi la final, când ți se solicită
acest lucru. Actele procedurale precum și cererile se întocmesc totuși în limba
română.
4. Bunele maniere
Nu uita să îți închizi telefonul. Cel mai bine ar fi să faci acest lucru
înainte de a intra în instanță deoarece s-ar putea să uiți să faci asta în momentul
în care îți vine rândul să vorbești. Atunci când intri în sediul instanței, de regulă
va trebui să treci printr-un filtru (detector de metale) e o măsură de siguranță
astfel încât să existe oarecum certitudinea că nu deții în acel moment obiecte
metalice, ascuțite sau contondente care pot pune în pericol viața, integritatea
corporală sau sănătatea celorlalți participanți care asistă ședințele de judecată
sau a persoanelor care sunt acolo să înfăptuiască justiția.
Evită pe cât posibil bijuteriile, curelele cu catarama din metal/fier, gențile
mari și voluminoase precum și alte obiecte din metal deoarece acel detector nu
prea face diferența iar în cazul în care se activează detectorul trebuie să ai în
vedere că, organele de poliție prezente la fața locului au dreptul și chiar
obligația de a face un control de rutină înainte de a ți se permite accesul în sălile
de ședință. Aceste verificări pot dura de la caz la caz iar din cauza acestei
proceduri s-ar putea să te prezinți în sală când deja e prea târziu.
De reținut: Din motive evidente, pentru a economisi timp, persoanele
care lucrează în sistemul judiciar au dreptul de a ocoli filtrul, de regulă prin
prezentarea legitimației li se oferă acces separat, fără a mai fi nevoiți să treacă
prin acel detector. Tu, ca un simplu justițiabil, ai obligația de a trece de fiecare
dată prin acel filtru iar dacă te sustragi de la această măsură de siguranță,
organele de poliție prezente la fața locului au dreptul să efectueze o percheziție
corporală înainte de a-ți da permisiunea să intri în sălile de judecată.
Vorbește numai când îți vine rândul și doar atunci când ți se solicită în
mod expres acest lucru de către instanța de judecată. Intervențiile tale spontane,
mișcările bruște și strigătele nu vor afecta sau favoriza cu nimic litigiul în cauză
însă vei reuși cu brio să perturbi activitatea ședinței de judecată. În anumite
situații, atunci când se perturbă în mod grav activitatea și lucrările instanței,
judecătorul are dreptul să excludă din sală persoanele în cauză, inclusiv să
acorde amenzi.
De reținut: Avocații au dreptul și pot pune întrebări martorilor însă numai
prin intermediul instanței de judecată. Dacă în timpul procesului un avocat îți
adresează o întrebare iar instanța de judecată nu s-a pronunțat în privința
acesteia, nu ești obligat să răspunzi.
Dacă pur și simplu nu știi răspunsul la o întrebare atunci cel mai
recomandat lucru ar fi să spui.. nu știu. Nu încerca să îți reamintești pe loc
anumite situații/stări de fapt deoarece s-ar putea să te înșeli sau să le interpretezi
eronat din pricina emoțiilor și a stresului la care ești supus în acel moment iar
cele declarate, consemnate și semnate de tine s-ar putea să se întoarcă ulterior
împotriva ta. Conform codului penal, mărturia mincinoasă se pedepsește cu
închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă, iar înainte de a depune mărturie
instanța de judecată îți va atrage atenția asupra acestui fapt. Obligația
martorului într-un proces este aceea de a spune numai și numai adevărul.
Cei carora li se adresează instanța de judecată au obligația de a sta în
picioare. Există de asemenea și excepții de la această regulă. Spre exemplu
persoanele în vârstă sau cele care nu pot sta în picioare datorită unor motive
obiective, pot fi scutite de la această obligație însă numai după încuviințarea
prealabilă a instanței de judecată.
De regulă, ședințele de judecată sunt publice iar acest lucru înseamnă că,
orice persoană are dreptul să asiste și la procesul tău. Nu ai dreptul să îi ceri
instanței de judecată să elimine din sală o anumită persoană pentru că nu îți
place cum arată sau pentru că vă aflați în relații tensionate/de dușmănie. Dacă
instanța va considera că acest lucru este necesar atunci va proceda cu siguranță
la declararea ședinței nepublice urmând a exclude din sală parțial sau integral
persoanele care nu sunt implicate/care nu au calitate procesuală în acel proces.
De reținut: Ședințele de judecată sunt publice pentru a asigura
transparența sistemului judiciar și mai ales pentru a determina persoanele
participante să tragă concluzii, să învețe din greșelile altora și nu în ultimul rând
să conștientizeze consecințele nerespectării dispozițiilor legale aplicabile astfel
încât să nu ajungă în situații similare.
5. Documente
În funcție de calitatea și pretențiile pe care le ai în proces, cel mai bine ar
fi să îți faci temele de acasă, pregătește-ți din timp toate documentele și actele
de care ai nevoie astfel încât să nu fi luat prin surprindere. Tot timpul un
exemplar în plus din acele acte/documente va fi necesar și pentru instanță așa că
fii întotdeauna pregătit.
Buletinul. Dacă ești chemat pentru prima dată în fața instanței să nu
cumva să uiți actul de identitate acasă, instanța de judecată este obligată să
verifice identitatea persoanelor cu care intră în contact atunci când conduce
ședința de judecată. La următoarele termene de judecată e mai puțin probabil să
îți solicite din nou actul de identitate însă niciodată nu e greșit să îl ai la tine tot
timpul.
6. Autocontrol
În momentul în care te prezinți în fața instanței de judecată trebuie să fii
capabil să îți controlezi toate emoțiile, să fii sincer și să răspunzi cât mai
amănunțit întrebărilor puse de către instanță. Plânsul fals și teatral nu prea ajută
și nici nu impresionează. Judecătorii sunt obișnuiți cu astfel de artificii deoarece
de-a lungul carierei profesionale cu siguranță au mai întâlnit astfel de aspiranți
la programul de studiu: actorie care, din diferite considerente și-au ales greșit
vocația; drept urmare nu se vor lăsă înduplecați de astfel de comportamente însă
publicul din sala de ședință cu siguranță va gusta fiecare scenă. Dacă totuși faci
asta, o faci pentru public, de dragul artei, nu pentru instanță.
7. Fii punctual
Punctualitatea întotdeauna va fi punctul forte al oricărei persoane. Pe
citația pe care ai primit-o va apărea cu siguranță locul, data și ora la care trebuie
să te prezinți. Aceste date nu sunt trecute acolo fără un motiv cât se poate de
serios.
Ideea de bază care funcționează peste tot în societate este că, nimeni nu te
va aștepta iar dacă ajungi prea târziu vei fi total bulversat de ceea ce s-a
întâmplat în lipsa ta. Cel mai recomandat ar fi să te prezinți, în funcție de
posibilități, cu 1h/30 de minute înainte de termenul stabilit. Procedând în acest
mod vei avea posibilitatea să te mai relaxezi puțin și să te acomodezi totodată
cu sobrietatea impusă în cadrul ședințelor de judecată.
8. Dreptul la rambursarea cheltuielilor
În calitate de martor, trebuie să ai în vedere că, ai dreptul de a ți se
rambursa cheltuielile pentru acea zi în care va trebui să te prezinți la instanță.
Când ești chemat la o ședință de judecată acest lucru înseamnă că, în ziua
respectivă, totul trebuie rezervat și planificat în așa fel încât prezența martorului
să fie asigurată pe deplin la acea ședință. Ședințele de judecată se desfășoară în
majoritatea cazurilor de dimineață, așa că este foarte posibil să fi nevoit să
lipsești de la locul de muncă.
A participa la o astfel de ședință implică, fără îndoială, anumite costuri
iar dacă locuiești la o distanță semnificativă față de sediul instanței în care
tocmai ai fost citat atunci s-ar putea să te gândești și de șapte ori dacă se merită
să mai participi sau nu. Pentru a evita astfel de situații trebuie să ai în vedere că,
ai dreptul de a solicita plata pentru acea zi în care a trebuit să te prezinți la
judecată incluzând totodată cheltuielile adiționale (transport, cazare etc).
De regulă, reclamantul sau pârâtul au obligația de a se asigura că ai fost
recompensat pentru timpul și energia consumată însă există și situația în care,
cu intenție sau din culpă, aceștia omit să ramburseze cheltuielile martorului caz
în care va trebui să acționezi cât se poate de repede dacă mai ești interesat să îți
recuperezi cheltuielile.
De reținut: Trebuie să ai în vedere că, trebuie să soliciți în mod expres
rambursarea acestor cheltuieli (de transport, cazare, salariul pentru acea zi
pierdută etc). În acest sens va trebui să deții documente justificative care să
confirme fără îndoială că aceste cheltuieli au fost efectuate exclusiv pentru
facilitarea participării tale în calitate de martor la ședința de judecată (chitanțe,
bonuri, facturi etc).
De asemenea, rambursarea cheltuielilor va fi făcută în așa fel încât să nu
împovăreze și mai mult situația materială a celui care va fi obligat la ramburs,
instanța având posibilitatea să stabilească într-un mod cât se poate de echitabil
și just cuantumul cheltuielilor în cazul în care părțile care urmează să
ramburseze cheltuielile martorului nu se înțeleg cu privire la cuantumul
acestora. Trebuie avut în vedere că, cheltuielile voluptorii nu fac obiectul
rambursării, spre exemplu cazarea la un hotel de cinci stele atât timp cât existau
și alte variante alternative mai puțin costisitoare.
9. Fără însoțitori la judecată
Când ești chemat în instanță, trebuie să încerci pe cât posibil să te prezinți
singur, fără însoțitori. Copii nu trebuie expuși sub nicio formă să asiste la un
proces (în special cele de natură penală) deoarece pot fi afectați profund,
emoțional și psihic în situația în care vor observa că părintele lor devine dintr-o
dată vulnerabil și neajutorat în fața rigorilor procedurale.
De îndată ce ai primit citația și ai oficial termenul în cunoștință, termenul
la care trebuie să te prezinți la judecată, recomand să pregătești din timp, în
detaliu tot ce ține de absența ta (unde și cu cine vei lăsa copii etc). În situația în
care ești însoțit de o altă persoană, recomand totuși să îi spui să aștepte afară
până când vei termina audierea, procedând în acest mod vei fi mai puțin stresat
și te vei putea concentra mult mai bine la întrebările pe care ți le va adresa
instanța de judecată.
Psihologic vorbind, știind că, în spatele tău există totuși o persoană care
îți este mai mult sau mai puțin cunoscută, ar putea într-o anumită măsură să îți
afecteze/influențeze declarațiile în timpul procesului sau în loc să relatezi cât
mai detaliat, vei relata în cele din urmă parțial sau în așa fel încât să nu dezvălui
foarte multe amănunte care ar putea să te pună într-o lumină nefavorabilă ceea
ce într-un proces poate fi crucial pentru stabilirea concretă a anumitor stări de
fapt.
10. Amânare, amânare și iar amânare.
În ceea ce privește sistemul judiciar se pot întâmpla foarte multe lucruri
înainte sau pe parcursul ședinței de judecată. Și judecătorii sunt oameni și nu
vreau să aduc în discuție foarte mult acest subiect însă din diferite motive
(subiective sau obiective ..nu știu) există posibilitatea ca, toate eforturile tale în
calitate de martor de a te prezenta la instanță să fie spulberate de un singur
cuvânt: AMÂNARE! Tot ce poți să faci în această privință, este să rămâi calm
și să aștepți următorul termen. Toate eforturile (psihice, fizice și chiar
materiale) rămân în cele din urmă sub un imens semn al întrebării din partea
justițiabililor.