GIB I.

MIHĂESCU (1894-1935)

G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent1

,,Locotenentul Ragaiac primește ordin să se instaleze într-un bordei pe Nistru împreună
cu un detașament de pază, în scopul de a surprinde încercările de trecere frauduloasă a graniței.
Malul Nistrului e împărțit pe sectoare și foarte mulți ofițeri și soldați sunt siliți să trăiască în
singurătate, departe de așezările omenești. De la soldat până la ofițer, toți sunt în căutare de
femei prin împrejurimi și fiecare nutrește idealul său. Dar pentru Ragaiac idealul este Rusoaica,
demeia îndrăzneață și intelectuală care poate pica oricând din cețurile scitice.” p. 140
,,Iliad, om cam mărginit, a prins în mâini o Rusoaică sublimă, deși plină de paraziți, pe
care însă colonelul i-agonit-o peste Nistru înapoi. Iliad plânge cu hohote. Ragaiac, aflând
întâmplarea, se străduiește gelos să prindă el Rusoaica, fără a izbuti, fiindcă fata se îneacă
probabil în Nistru și rămâne mereu inaccesibilă, în poziția idealului. Bădescu în căutare de femei
e mâncat de lupi. Acest roman adâncește o altă latură a întreprinderii erotice: primejdia și
misterul. Cu riscul și cu plăcerea legată de risc, ofițeri și soldați explorează împrejurimile, caută
femei, profesează un adevărat detectivism sexual.” p. 141
,,Soldatul este eroticul curat, neîmpiedicat de nici o complicație ideologică,
întreprinzătorul care se plictisește fără femei. Ragaiac descoperă o femeie misterioasă,
moldoveancă, dar de tipul cețos al Rusoaicei, o vicleană, care îmbie și rezistă totodată. În viața
ei este ceva misterios, întrucât, femeie de oarecare cultură, s-a refugiat într-un sat cu un bărbat
care din dragoste pentru ea a înfăptuit o delapidare. Sergie Bălan, bărbatul, e un contrabandist.
Niculina îl apără de Ragaiac care o dată izbutește să îl aresteze și totuși îl înșală. Eroul e
nedumerit, însă această nedumerire trebuie să sugereze misterul femeii scitice. Ragaiac ajunge o
vreme să creadă că Niculina, învoită cu soțul ei, atrage în cursă ofițerii, și începe o adevărată
campanie detectivistă, aflând drumurile ascunse ale contrabandistului. Niciodată însă femeia nu-
și clarifică atitudinea, rămânând mereu o amantă înfocată și o soție fidelă, măcar cu sufletul.
Romanul se termină în chip neașteptat. Bălan e împușcat, Ragaiac părăsește postul de pe Nistru
și are prilejul să asiste la nunta lui Iliad cu o Marusea, care, enigmatică și ea, fuge ca mireasă cu
alt iubit. Și Ragaiac, gândind la Niculina lui, și Iliad cugetând la Marusea merg cu aspirațiile
mai departe, către inaccesibil, către Rusoaica, apărută pentru scurtă vreme și înecată în Nistru.
Romanul e condus cu foarte multă abilitate în tot ced privește enigma sufletească a Niculinii,
excitând un acut interes de a afla atitudinea ei presupusă, lineară, iar în fond nebuloasă. Și apoi
este de neînchipuit câtă mișcare epică poate rezulta din date atât de puține. Așezați pe malul unei
ape în fața unui imperiu imens, tăcut, câțiva bărbați, înfrigurați de dorința erotică, fac expediții
nocturne, pândesc taine presupuse, dau dovezi de isteție, de șiretenie și de vitejie,realizează într-
un cuvânt toate atitudinile bărbăției. S-ar putea spune că romanul în întregime este poetic,
abuzând oarecum de cuvinte, dar oricum în ciuda unei capacități verbale destul de reduse sunt și
aici insule de poezie, constând în viziuni halucinante.” p. 142-143

1
G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Romancierii 1920-1930, Editura Cartea
Românească, 1941.

1
 ,,Romanul face monografia unei unice laturi sufletești, a aspirației bărbastului în genere
pentru femeia necasnică, fugitivă, inaccesibilă. Rusoaica este un roman de analiză.Virilitatea
aventuroasă estedescrisă prin toți eroii deodată și prin urmare cu o raă multiplicitate de nuanțe.”
p. 144

E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane2

,,Destoinicia de a crea obsesii, stări sufletești morbide, remarcată din primele încercări
ale scriitorului, se transformaseră repede în manieră. Câteva nuvele analizate acolo ne arătau și
viziunea halucinantă a unei omeniri dominate de subconștient și lipsă de discreție, de delicateță
a expresiei. Rămânând în aceeași unitate temperamentală, adică în obsesie, în teroare, în
monoideism, în erotism frenetic, într-un cuvânt, în subconștient, și, fără a evolua formal prea
mult, decât doar evitând trivialul, dar nu și banalul expresiei, scriitorul a știut totuși să se
organizeze în creații de care critica e bucuroasă să țină seama, ca de producții reprezentative ale
literaturii noastre ultime.” p. 251-251
,,Valoarea romanului nu stă însă atât în expresie, în episoade, în tehnică, ci în ideea unică
ce o însuflețește și ni se transmite sub forma unei sugestii. Nu ne interesează, așadar, peripețiile
locotenentului Ragaiac, nesfârșita desfășurarea de scene erotice, într-o masă informă de fapte, pe
care nu le poate reglementa obișnuita lipsă de simț critic și estetic al scriitorului, lipsa de stil și
de stilizare; nu ne interesează ceea ce face Ragaiac, ci febra vinelor lui, obsesia tipului de femeie
ireală, de rusoaică scoasă din lectură sau din visări, pe care ne-o transmite, căci în fiecare din
noi stă ascunsă o rusoaică adulmecată fără succes în toate tipurile femeilor întânite.” p. 252

2
E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, 1900-1937, Editura Minerva, București, 1989.