Nemaipomenita poveste a lui Peter Schlemihl

Adelbert von Chamisso

Peter Schlemihl, un student sărac, dar cu mare dorință de parvenire și cu

rost de lăcomie, face o călătorie pe mare într-un alt oraș în care avea un unchi bogat. Traversarea
unor întinderi acvatice către o rudă necunoscută cu dorința de-a se căpătui sugerează coborîrea în
propriul la imboldul unor ascunse dorințe refulate. Toate aceste porniri de îmbogățire imediată și
pe orice cale erau considerate păcate și nu se puteau întîmpla decît cu încălcarea unor precepte
morale. În preajma bogătașilor din compania lui Thomas John, Peter se simte ca ultimul ticălos
în sărăcia lui, însă, imediat apare bătrînul în gri care îi aruncă un colac de salvare prin tîrgul pe
care vrea să îl încheie cu el. Buzunarul său fără fund din care scoate punga lui Fortunatus este
o ușă care dă direct în Infern. Bătrînul în cenușiu vine din adîncurile unui inconștient încărcat de
dorințe materiale neîmplinite, tentîndu-l pe Peter Schlemihl cu realizarea acestora. Acceptînd
punga lui Fortunatus, eroul se situează, psihologic vorbind, pe poziția simțurilor, punct în care își
poate pune în practică senzațiile, instinctele și plăcerile refuzate pînă atunci.

Umbra este parte integrantă a personalității unui individ. În spiritul

ironiei romantice, Chamisso vorbește despre umbră ca despre un fenomen optic care relevă
absența luminii. Așa se explică și ușurința cu care Peter Schlemihl a încheiat pactul. Cei din jurul
lui Peter, în schimb, citesc umbra sub latura ei simbolică, drept însemn al naturii invizibile a
omului. Din această perspectivă, absența umbrei poate fi interpretată ca o alegorie a exilării din
patrie, a pierderii statutului social, a pierderii respectului semenilor. Toate aceste lucruri fiind
legate de moralitatea individului. În omul care și-a pierdut umbra cei din anturajul lui înțeleg, în
mod tacit, un om care a avut comerț cu Diavolul.

După acest troc, i se cere sufletul pentru a primi înapoi umbra. Refuzînd să
facă al doilea Pact cu Diavolul, primește în schimb de la tînărul blond o pereche de cizme de
șapte leghe. Pierderea umbrei îi aduce oprobriul celor din jur lui Schlemihl. Își pierde iubirea,
erosul, inima, dar cîștigă din punct de vedere material chiar dacă, din punct de vedere afectiv,
devine un infirm. În cele din urmă face un alt troc, renunță la pungă și primește cizmele
miraculoase care îl vor purta pe căile cunoașterii raționale ajungînd un savant izolat de lume, nici
damnat (pactul nefiind dus pînă la capăt), nici mîntuit (umbra lui rămîne la bătrîn).