G.

CĂLINESCU (1899-1965)

E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane1

,,În Cartea nunții nu primează totuși analiza psihologică, cum ar fi fost de așteptat, ci
intenția pur epică. Începutul romanului, cu întoarcerea în țară a eroului în trenul de la Predeal, ne
pune în față vigoarea descriptivă a piesagiului carpatic, în care plasticul se ridică la viziunea
geologicului. Scriitorul vede și știe proiecta. Descripția casei cu molii – paragina preistorică din
strada Udricani, plină de praf, depaianjeni și de mucegaiul unor babe este zugrăvită cu pitoresc,
ca și sinuciderea maniacului profesor Silvestru.
În ciuda lui erotică, Jim, eroul, rămâne inconsistent. Convenționala viziune sportivă și
mecanică a noii generații trezește impresia unui placaj voit modernist. Deși trădează influența lui
Lawrence, evocarea actului sexual în elementul lui generator nu e lipsită de amploare și de
accent mistic. Aici, ca și în proiecția cosmică a începutului, aceeași capacitate de a trece din real
în plan simbolic.” p. 236-237

1
E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, 1900-1937, Editura Minerva, București, 1989.