TUSEA CONVULSIVA

Descriere generala

Tusea convulsive, denumita popular tuse magareasca din cauza zgomotului

particular, reprezinta o infectie acuta a cailor respiratorii produsa de bacteriile Bordetella, in
special Bordetella pertusis.
Boala este extrem de contagioasa si era considerata o infectie a copilariei, dar in
ultimul timp a inceput sa fie identificata si in randul adultilor. Caracteristica afectiunii este tusea
severa paroxistica in accese prelungite ce apare dupa o scurta perioada de “raceala”.
Este o infectie intalnita mai frecvent la copii, cu rata crescuta de mortalitate la
sugarii pana in 6 luni. De aceea vaccinarea contra tusei convulsive este obligatorie la noi in tara
si se incepe la 2 luni cu rapel la 4, 6, 12 luni si 4 ani.
Mai rar este intalnita la adolescenti si adulti, fie din cauza lipsei vacinarii in timpul
copilariei, fie din cauza scaderii in timp a protectiei vaccinale sau in situatii de epidemii extinse.
Adultii fac forme mai usoare de boala si reprezinta un rezervor de infectie
transmisibila la copii. Epidemiile cu pertussis apar periodic la fiecare doi-cinci ani, iar
vaccinarea nu impiedica aparitia epidemiilor, deoarece vaccinul controleaza boala dar nu si
circulatia bacteriilor B. pertussis.

Tusea Convulsiva - Cauze, Factori de risc

Bacteriile Bordetella au 7 specii diferite: B. pertussis, B. parapertussis, B.

bronchiseptica, B. avium, B. hinzii, B. holmesii, and B. trematum, primele doua reprezinta cauza
majora de imbolnavire. Parapertussis produce forme mai usoare de boala. Alte specii cum ar fi B.
bronchiseptica determina rar infectie respiratorie doar la persoanele cu imunosupresie.
- Epidemiile periodice
- Scaderea sau pierderea imunitatii post vaccinale din copilarie la adolescenti si adulti
- Nevaccinare in unele tari dezvoltate sau refuzul vaccinarii de catre comunitati religioase
- Personalul medical infectat, care transmite altor persoane datorita contagiozitatii
- Cresterea circulatiei B. pertussis din cauza calatoriilor in areale geografice diferite
Oamenii reprezinta singurul rezervor pentru B. pertussis. Aceasta bacterie este
pretentioasa si supravietuieste doar cateva ore in secretiile respiratorii umane. Infectia se
transmite in timpul tusei cand picaturi fine ce contin bacteria sunt proiectate in aer si inhalate de
persoanele din jur. B. pertusis afecteaza intai nasofaringele (portiunea de deasupra gatului
aflata in spatele nasului) si apoi disemineaza catre caile respiratorii
inferioare (trahee si bronhii). Foarte rar poate avansa catre alveole (partea terminala a
plamanilor) si determina pneumonie.

Tusea convulsive - Simptome, Evolutie

Perioada de incubatie a bolii este de cca 1-3 saptamani, pana

la aparitia primelor simptome cand parcurge trei stadii cu urmatoarea
succesiune: faza catarala, faza paroximala si faza de convalescenta.
- Faza catarala: este prima faza cu durata de 7-10 zile si seamana cu o
infectie virala a cailor aeriene superioare (“raceala”): nas infundat si cu
secretii, stranut, congestie oculara si lacrimare, durere de cap, febra
mica si tuse usoara. 
- Faza paroximala: dureaza cca 1- 6 saptamani, uneori chiar pana la 10
saptamani. Se caracterizeaza prin accese repetitive de tuse paroxistica
rapida si asfixianta, urmata la final de un inspir prelungit si zgomotos
care seamana cu ragetul de magar de aceea se numeste si tuse
magareasca.
La copii mici poate fi inlocuita cu episoade de apnee (lipsa
respiratiei) insotite de cianoza (invinetire). Tusea paroxistica apare mai
frecvent noaptea si se repeta de cca 15-30 ori/ 24 ore. Atacurile de tuse
cresc ca frecventa in primele 2 saptamani, raman stationare  2- 3
saptamani si scad gradual in 2 saptamani. Tusea paroxistica se insoteste
de transpiratii, inrosirea fetei, varsatura si oboseala marcata. Sputa
eliminata prin tuse poate fi limpede sau purulenta (galben-verzuie).
- Faza de convalescenta: tusea diminua si dispare in 2-3 saptamani. In
acest interval o infectie respiratorie sau un iritant (ex fum de tigara)
poate cauza tuse recurenta.
La adolescenti si adulti cu imunitate partiala (dobandita
dupa infectii anterioare sau dupa vaccinare) faza catarala poate lipsi, iar
faza paroximala este mai usoara si fara manifestarile tipice, doar cu tuse
persistenta, prelungita cu durata 5-7 saptamani si adesea este
confundata cu bronsita acuta. Mai frecvent apar transpiratiile si varsatura
post- tuse.
Desi afectiunea este mai usoara comparativ cu copii,
impactul este considerabil din cauza absentelor de la scoala la
adolescenti si de la locul de munca la adulti, dar si din cauza noptilor
pierdute (caracterul nocturn al tusei). Durata tusei este mai mare in
randul fumatorilor si la cei cu istoric de astm bronsic.

Investigatii radioimagistice si de laborator

Radiografia pulmonara: ingrosari peribronsice, infiltrate

perihilare, edem interstitial sau atelectazie, rareori consolidari pulmonare
care semnifica pneumonie bacteriana secundara.
Analize de sange: leucocitoza (cresterea numarului total de
leucocite) cu limfocitoza apar la sfarsitul fazei catarale si inceputul fazei
paroxistice. Leucocitoza este adesea absenta la adulti.
Cultura bacteriana: identifica Bordetella in secretii recoltate
din nazofaringe. Analiza poate fi afectata de initierea tratamentui cu
antibiotic, de vacinare anterioara si de momentul recoltarii (recoltare
tardiva de la debutul bolii- rezultate negative). Cultura se lucreaza in
laboratoare specializate si necesita insamantare imediata pe medii de
cultura speciale (mediul Regan- Lowe cu agar) pentru rezultate cat mai
bune.
Culturile sunt incubate timp de 7 zile si ulterior se efectueaza teste
suplimentare pentru a diferentia intre pertussis si parapertussis.
Polymerase chain reaction (PCR)- reactia in lant a
polimerazei: este o metoda mai noua care are un procent mult mai mare
de rezultate pozitive decat cultura.
Teste serologice: identifica anticorpi anti Bordetella
pertussis la 1-2 saptamani dupa aparitia simptomelor, dar nu se
efectueaza in mod uzual in practica curenta
      

Diagnosticul de tuse convulsive

Diagnostic pozitiv: se bazeaza pe simptomele si investigatiile amintite

mai sus. Trebuie suspectata de tuse convulsiva orice persoana care
tuseste de cel putin doua saptamani fara alta cauza cunoscuta si la care
tusea este paroxistica, cu zgomot in inspir si varsatura dupa tuse.
Diagnostic diferential: Infectii virale care determina raceala sau gripa:
rhinovirus, coronavirus, adenovirus, virus sincitial respirator, virusurile
gripale si paragripale
Infectii cu bacterii “atipice”: cu chlamydii, mycoplasme.
Boli neinfectioase: astm, aspiratie de corp strain, secretii nazale
posterioare, reflux gastro-esofagian, tumori bronho-pulmonare
 

Conduita terapeutica (tratament)

Tratamentul se efectueaza cu antibiotic pentru ameliorarea

simptomelor bolii si limitarea raspandirii infectiei persoanelor din jur. In
cazul copiilor, tratamentul se efectueaza in spital sub supraveghere
medicala din cauza complicatiilor grave, iar la adulti se efectueaza la
domiciliu.
Antibioticul se administreaza cat mai repede, in faza catarala si
la debutul fazei paroxistice, cand exista contagiozitate maxima., fara a
amana pana la sosirea rezultatelor de laborator. Unii bolnavi se pot
recupera si in lipsa tratamentului, dar raman contagiosi pentru cel putin o
luna.
Antibioticele folosite fac parte din categoria macrolide,
ketolide, fluorochinolone, sulfamide, doxiciclina. Beta-lactaminele si
cefalosporinele nu sunt eficiente in infectia cu Bordetella. Din clasa
macrolidelor se folosea eritromicina 14 zile, dar din cauza reactiilor
secundare gastro-intestinale si cardiace, in prezent se prefera
azitromicina si claritromicina 7 zile cu toleranta mult mai buna. Dintre
ketolidele se utilizeaza telitromicina sub rezerva hepatotoxicitatii.
Ca fluorochinolone se folosesc ciprofoxacina, moxifloxacina
sau levofloxacina cel putin 7 zile. In caz de intoleranta la macrolide, se
poate recurge la trimetoprim-sulfametoxazol 14 zile, dar este
contraindicat la femei gravide sau care alapteaza pentru ca deteremina
icter la fat si sugar.
Intrucat simptomul dominant si cel mai agresiv al bolii il
constituie tusea, se intervine terapeutic pentru amelioarea acesteia:
glucocorticoizi sistemici sau inhalatori, salbutamol inhalator,
antihistaminice, antitusive de tip dextrometorfan sau codeina fosfat.

Tusea convulsiva - Evolutie, Complicatii

Cele mai serioase complicatii apar la copiii mai mici de 6 luni si cel mai
adesea apar in faza paroxistica: pneumonie, hiperreactivitate bronsica,
fracturi costale, hernie inghinala, sincopa, pneumotorax sau
pneumomediastin, hematom subdural, encefalopatie, convulsii, pierderea
auzului, scadere in greutate, hipertensiune pulmonara si decesul.
La adulti complicatiile sunt rare: fractura de coaste (in special la cei cu
osteoporoza), hernie, incontinenta urinara, dureri in piept la cei cu angina
pectorala si foarte rar disectie de artere carotide, pneumonie si deces.

Prevenirea tusei convulsive

Profilaxia prin vaccinare: modul cel mai mult eficient de a preveni tusea
convulsiva. Aproape in intreaga lume, vaccinul antipertussis se
administreaza concomitent cu vaccinul antidifteric si antitetanic (DTP).
Deoarece rata mortalitatii este foarte mare la copii sub varsta de 1 an,
vaccinul se administreaza de la varsta de 2 luni, cu rapel la 4-6-12 luni si
la 4 ani (in total 5 doze). In prezent in unele tari se administreaza o doza
de vaccin si la adolescenti si adulti- booster vaccin.
Profilaxia antimicrobiana: tratament antibiotic pentru persoanele care au
venit in contact apropiat cu persoana bolnava, indiferent de varsta sau
statusul de imunizare al contactilor.
Alte metode de profilaxie: spalarea frecventa a mainilor, purtarea de
masca faciala, evitarea de a tusi neprotejat (se acopera gura), izolarea
persoanelor bolnave in spital sau la domiciliu pe perioada tratamentului
intrucat abia dupa 5 zile de tratament nu vor mai fi contagioase.

Recomandari Medicale
Persoanele care prezinta tuse in accese de durata lunga trebuie sa se
adreseze medicului de familie, medicului specialist de medicina interna,
boli infectioase sau pneumologie.