Contributia UE la guvernanta mondiala (globala)

Uniunea Europeana a avut si are o contributie remarcabila la guvernanta globala,

atat in domeniul comertului international cat si in domeniul altor probleme globale,
mai ales in domeniul dezvoltarii durabile si protectiei mediului.

UE a militat pentru liberaliarea pietelor sau libera circulatie a marfurilor si

factorilor la scara globala, vezi agenda globalizarii si liberalizarii din cadrul OMC.
UE si-a propus ca obiectiv asigurarea unui comert liber si echitabil, a unui sistem
comercial multilateral in cadrul caruia toate tarile sa faca comert pe baze egale si in
absenta barierelor protectioniste. Pentru aceasta UE a propus un set de patru
masuri: deschiderea pietelor de catre toti partenerii, eliminarea graduala a
obstacolelor, rezolvarea amiabila a disputelor comerciale, stabilirea unor reguli
comerciale acceptate de toti participantii. UE este ea insasi cel mai bun exemplu de
liberalizare comerciala si de libera circulatie a marfurilor si factorilor in cadrul
pietei unice.

Comisia Europeana si-a intensificat in acest deceniu dialogul cu actorii

guvernamentali si neguvernamentali din tarile terte, temele abordate fiind
utilizarea noilor instrumente la nivel mondial, pentru completarea legislatiei
internationale obligatorii si promovarea unei dezbateri asupra manierei in
care UE poate contribui la o reforma globala a organizatiilor multilaterale.

La seminarul international “Comertul, Guvernanta si Dezvoltarea Durabila” de la

Bruxelles din 24-25 iunie 2002, dezbaterile cu reprezentantii tarilor terte au relevat
ca participarea guvernelor, industriei si societatii civile din aceste tari la procesul
deliberativ din UE este legitima sau dezirabila. Argumentul principal in favoarea
luarii in consideratie a opiniilor reprezentantilor tarilor terte, in timpul procesului
deliberativ al UE, este acela ca opiniile respective ar putea contribui la adoptarea
celor mai bune decizii si ar conferi mai multa forta si credibilitate actiunii
comunitare. Reprezentantii UE si cei ai tarilor terte au acceptat, insa, existenta
unei frontiere intre procesul deliberativ si cel decizional.

Conform angajamentului asumat in una din Cartile Albe, Comisia a examinat

diverse aspecte ale problemei legislatiei internationale neobligatorii si a tras
concluzia ca mediul mondial si politicile la nivel international sunt mai putin
sigure si mai putin transparente decat mediul comunitar si politicile UE, avand,
deci, mai multa nevoie de o legislatie obligatorie. Cu toate acestea, Comisia a
considerat ca instrumentele legislative neobligatorii ar putea fi considerate
complementare si nu drept un substituient al legislatiei obligatorii.

Tinand cont de directiile de actiune formulate in Cartea Alba, Comisia a fost activa
si pe linia contributiei UE la reforma globala a institutiilor multilaterale si la
ameliorarea cooperarii intre acestea. Astfel, Comisia a pus la punct o abordare de
ordin general si strategic, atat pentru pentru UE, cat si pentru relatiile cu sistemul
ONU si cu institutiile de la Bretton Woods. De asemenea, Comisia a propus
consolidarea progresiva a reprezentarii UE in institutiile create de acordul de la
Bretton Woods (Fondul Monetar International si Banca Mondiala) si a sustinut
necesitatea unei coerente politice intre ONU, Organizatia Mondiala a Comertului si
institutiile de la Bretton Woods. UE avea in vedere participarea inadecvata a
tarilor in curs de dezvoltare la activitatea organizatiilor internationale, a
caror legitimitate este pusa, deseori, sub semnul intrebarii de catre aceste tari.

Comisia a avut in vedee revizuirea reprezentarii internationale a UE, iar intr-o

prima comunicare destinata Conventiei Europene si intitulata “Un proiect
pentru Europa” (Comisia Europeana, 2002), Comisia a subliniat faptul ca
exercitarea responsabilitatilor UE ca putere mondiala reprezinta (alaturi de
consolidarea modelului UE de dezvoltare economica si sociala si edificarea UE ca
o zona larga de libertate, securitate si justitie) unul din cele trei obiective
fundamentale ale proiectului mentionat mai sus. Unele din propunerile Comisiei se
refereau la ameliorarea reprezentarii internationale a UE: cooperarea mai stransa
intre Inaltul Reprezentant PESC si Comisie, consolidarea rolului politic al
delegatiilor externe ale Comisiei si participarea comuna, la anumite lucrari, a
Comisiei si Consiliului.

Pentru a exercita responsabilitatile sale de putere mondiala si a contribui mai

eficient la guvernanta mondiala, UE ar trebui, in opinia Comisiei, sa vorbeasca mai
des “pe o singura voce”, ceea ce ridica chestiunea intereselor si pozitiilor diferite
ale marilor puteri europene in raport cu SUA si alte tari si zone geostrategice.
Reformele institutionale realizate de Tratatul de la Lisabona, in principal
presedintele Consiliul European si ministrul de externe al UE(Inalt Reprezentant
pentru Afacerile Externe)sunt menite a pozitiona mai bine UE pe arena
internationala, desi statele membre nu vor renunta usor la prerogativele lor de
politica externa. Ce trebuie remarcat este ca in domeniul problemelor globale si al
guvernantei globale UE a fost de multe ori in opozitie clara cu SUA, care si-a
retras o parte a sprijinului financiar acordat ONU si agentiilor sale, a respins
Protocolul de la Kyoto, a incercat sa elimine Curtea Penala Internationala, a refuzat
sa ratifice unele tratate incheiate sub egida ONU, cum sunt cele de control al
armelor.

Figura 9.1

UE si guvernanta globala

In ultimii 10 ani UE a avut contributii notabile la abordarea problemelor globale

atat de ordin teoretic cat mai ales de ordin practic. UE a sprijinit consolidarea si
reformarea institutiilor internationale pe linia cresterii transparentei, eficientei,
legitimitatii lor, prioritatea fiind acordata ONU si OMC, primei legat de chestiunile
securitatii pe plan mondial, celei de-a doua legat de importanta problemelor
comerciale pentru tarile in curs de dezvoltare. UE a sprijinit extinderea retelelor
globale de politici publice si a bunurilor publice globale, a acordat asistenta si
sprijin cooperarii si integrarii regionale in alte parti ale lumii, a militat pentru
impunerea celor mai bune practici in raporturile cu societatea civila internationala
si cu implicarea ei structurata institutional in guvernanta globala.

Un exemplu concret de implicare a UE il reprezinta Un parteneriat mondial

pentru o dezvoltare durabila (Comisia Europeana, 2002). In aceasta comunicare
din 2002 se preciza ca UE a elaborat deja o strategie pentru dezvoltarea durabila,
adoptata de Consiliul European de la Gőteborg din luna iunie 2001. In comunicare,
Comisia punea accentul pe deficientele sau esecurile guvernantei mondiale. Desi
au fost facute unele progrese pe linia unei guvernante mai eficiente, cum sunt
acordurile de la Bonn si Marrakech (referitoare la schimbarile climatice),
protocolul de la Kyoto si programul pentru dezvoltare lansat la Doha, in aceste
cazuri UE jucand un rol determinant, totusi pentru asigurarea unei globalizari
durabile ar trebui realizat un echilibru mai bun intre mecanismele pietei mondiale,
pe de-o parte, si institutiile care au atributii in domeniul problemelor politice si in
cel al guvernantei mondiale, pe de alta parte. Ameliorarea guvernantei mondiale,
considerata o urgenta de catre Comisie, trebuia realizata pe baza participarii largi a
tuturor actorilor interesati si la toate nivelurile. UE era bine plasata pentru a
deschide drumul spre o dezvoltare durabila la nivel mondial, dat fiind faptul
ca, in afara initiativelor avute, ea era principalul furnizor mondial de ajutor
pentru dezvoltare, cel mai important partener comercial si o sursa majora de
investitii private directe.

Contributia UE la dezvoltarea mondiala durabila era evidentiata printr-un

ansamblu complet si integrat de actiuni care completeaza strategia adoptata de
Consiliul European de la G teborg si care vizeaza nu numai cele trei dimensiuni
interdependente ale dezvoltarii durabile (economica, sociala si eclogica), dar si alte
elemente importante, cum ar fi coerenta mai mare a politicilor comunitare, o
guvernanta mai buna la toate nivelurile si resurse financiare sporite in vederea
implementarii politicilor necesare.

Printre domeniile guvernantei globale managementul politicii ecologice este poate

cel mai urgent si mai necesar intr-o perioada in care schimbarile climatice pot avea
consecinte catastrofale si pe termen lung asupra umanitatii. UE a inteles cel mai
bine necesitatea unor actiuni colective si ferme in directia crearii unui cadru
institutional si strategic care sa permita o abordare eficace si masuri la nivel global.
Au fost incheiate mai multe acorduri internationale in ultimele decenii, dar
implementarea lor ramane o chestiune extrem de dificila. S-a discutat foarte mult
de necesitatea infiintarii unei organizatii care sa se ocupe de toate problemele
protectiei mediului, cum ar fi Organizatia Mondiala a Mediului, propunere
sprijinita indeosebi de UE (mai ales de Franta si Germania). Programul pe Mediu
al ONU(UNEP) a jucat un anumit rol, destul de limitat, la fel si Institutul
International pentru Dezvoltare Durabila. Ultimul a propus o reforma a guvernantei
globale a mediului pe baza unui consens asupra obiectivelor esentiale : leadership
de inalt nivel, politica ecologica bazata pe cunoastere, coeziune si coordonare
eficienta, management institutional performant, includerea obiectivelor ecologice
in alte politici si actiuni.

De analiza problemelor guvernantei globale s-au preocupat numeroase structuri

institutionale, inclusiv centre specializate de cercetare, cum sunt European Policy
Centre si Centrul de Studii pe Guvernanta Globala al Universitatii din Leuven, care
colaboreaza strans si cu institutiile comunitare.

Raspunsurile la provocarile globalizarii (Comisia Europeana, 2002) au fost

analizate intr-o alta comunicare, unde Comisia s-a concentrat pe doua aspecte
principale: discutia asupra arhitecturii monetare si financiare internationale ca
raspuns la crizele financiare mondiale si, respectiv, finantarea si promovarea
dezvoltarii, ca modalitate de diminuare a inegalitatii mari existente pe plan
mondial. Progresul integrarii economice regionale, intensificarea
interdependentelor economice, industrializarea, au contribuit decisiv la marirea
substantiala, in ultimii 50 de ani, a venitului mediu mondial pe locuitor. In pofida
unei cresteri generale a bunastarii si a progreselor pe linia crearii unor institutii si
foruri internationale care sustin guvernanta mondiala economica si financiara au
sporit, totusi, decalajele intre tarile mai bogate si tarile mai sarace, ca si acelea
intre segmentele mai bogate si segmentele mai sarace ale populatiei din
diverse tari.In sectiunea referitoare la sistemul monetar si financiar intr-o lume
globalizata, Comisia a facut propuneri de reforma grupate in 4 categorii: modalitati
de prevenire a crizelor si management, initiative in vederea diminuarii abuzurilor
in sistemul financiar international, cooperarea regionala si mondiala si reforma
cadrului institutional. Dar Comisia Europeana a actionat rapid in conditiile
declansarii crizei financiare globale prin Planul de redresare economica, procedura
de urgenta privind ajutoarele de stat si alte mijloace, cum este si Directiva
nr8/2008, care se refera la guvernanta corporativa si anume la comitetele de audit
si la raportul Consiliului de Administratie cu auditorul, vazuta ca un exemplu de
armonizare a reglementarilor si de racordare la cerintele globalizarii in materie de
standarde globale pentru firme. Cerintele mari in materie de guvernanta, risc,
conformare, impun o abordare strategica a acestora, integrarea lor in politica si
structura firmei, construirea de programe si dezvoltarea unei matrice de risc,
realizarea evaluarii de risc, reducerea verigilor de control si armonizarea
procedurilor de afaceri.

Declansarea crizei financiare si a celei economice in 2009 au condus la

intensificarea preocuparilor si a dezbaterilor pe tema guvernantei globale. La
conferinta pe guvernanta globala organizata la Bruxelles pe 12 mai 2009
presedintele Comisiei Europene José Manuel Durao Barroso a apreciat ca totusi
criza financiara reprezinta un moment de cotitura in guvernanta globala, atat din
punct de vedere politic cat si psihologic, aparitia lui G20 fiind un exemplu in acest
sens. Legat de criza si de reforma sistemului financiar global Comisia a propus o
pozitie comuna a UE, adoptata de Consiliul European la summitul din luna martie
2009. Comisia a venit cu trei pachete de propuneri vizand guvernanta corporativa
din domeniul financiar-bancar.

UE a organizat numeroase intruniri si dezbateri in ultimii ani pe tema aspectelor

guvernantei globale, cum a fost si cea cu reprezentantii tarilor si regiunilor din
toata lumea organizata pe 11-12 mai 2009 de Directoratul General pe Dezvoltare
Regionala pentru a dezbate dimensiunea regionala a guvernantei intr-o lume
globalizata.

UE pune accent pe multilateralism si intensificarea cooperarii internationale, este

impotriva izolationalismului, protectionismului si nationalismului, sustine
institutiile multinationale si reglementarile globale. Barroso crede ca este nevoie de
mai multa globalizare (la nivel normativ) si nu de mai putina globalizare, dar pe
baza unor principii si valori promovate de UE si acceptabile pentru ceilalti
parteneri.

Probleme:

1. Care sunt principalele probleme globale?

2. Cum a fost definita guvernanta globala de diversi autori?
3. Care sunt principalele institutii/organisme internationale implicate in
guvernanta globala?
4. Care este rolul statului national in contextul guvernantei globale?
5. Cum definesc diversi autori procesul de globalizare?
6. Cum vede Pascal Lamy raportul intre globalizare si guvernanta globala?
7. Care este rolul OMC in cadrul guvernantei globale?
8. Ce reprezinta forumul G20?
Bibliografie

1. Calame P., Gusatavo M.,”Main Points for the Discussion with the United
Nations Secretariat”, under The Reforming the UN and Redefining Global
Governance, https://www.alliance21. org/2003
2. Jacquest P., Pisani-Ferry J., Tubiana L.,”A la recherche de la governance
mondiale”, https://www.pisani-ferry.net/base/papiers/re-03-REF-
gouvernance.pdf
3. James H., Is Liberalization Reversible?Finance and Development,
December, 1999
4. Jessop B., Multilevel Governance and Multilevel Metagovernance, European
Integration On-Line Papers, Internet, 2003
5. Lamy P., Towards Global governance? WTO, 21 octombrie 2005,
https://www. wto.org/ english/news_e/spple/sppl12_e.html
6. Mandelson P.,”We need Greater Global Governance” The Wall Street
Journal, 19 iunie 2009
7. Naisbitt J.,”Megatendinte.Zece noi directii care ne transforma viata.
Colectia idei contemporane. Ed. Politica, 1989
8. Najam A.,Papa M., Taiyab N.,”Global Environment Governance: Elements
of Reform Agenda” the Encyclopedia of earth, Environmental Information
Coalition, National Council for Science and the Environment, Washington
DC, 2007
9. Prisecaru P.,”Guvernanta UE” Ed. Economica, Bucuresti, 2005
10.Töffler A., Al treilea val, Ed. Antet si Lucman, Bucuresti,1999
11.Töffler A., Töffler H., Avutia in miscare, Ed. Antet, Bucuresti, 2006
12.Weiss T. si Thakur R.” The UN and Global Governance: An Idea and Its
Prospects”, Indiana University Press, https://www. globalgov.html
13.Communication de la Commission au Parlament Européen, au Conseil, au
Comité économique et social et au Comité des régions – Vers un parteneriat
mondial pour un développement durable - COM (2002) 82 final
14.Communication from the Commission to the Council, the European
Parliament, the Economic and Social Committee and the Committee of the
Regions – Responses to the Challenges of Globalisation: A Study on the
International Monetary and Financial System and on Financing for
Development – COM (2002) 81 final.
15.Communication from the Commission – A project for the European Union-
COM (2002) 247