CÂND ÎȘI PIERDE COPILUL ÎNCREDEREA ÎN SINE?

Prof. Psiholog Bâță Andreea

Neîncrederea ne transformă în oameni timizi, rușinați, lipsiți de curaj și temători în a lua orice
fel de decizie. Când nu avem încredere în noi de cele mai multe ori căutam confirmarea în
jurul nostru, implicit copiii la adulții din viața lor. Dar care sunt acele aspecte care contribuie
la o stimă de sine scăzută a copilului?Neîncrederea în sine este o latură care se învață, fie prin
imitație, fie în urma felului în care părinții se raportează la copil. Bineînțeles așa cum am spus
și în articolul precedent adulții reprezintă baza copilului, de unde acesta preia conștient și
inconștient din comportamentul acestora. Deși sunt mici, copiii observă foarte mult în jurul
lor, chiar și atunci când se joacă sau fac ceva ce le produce plăcere și par că nu sesizează ceea
ce se întamplă în jurul lor. Cauze ce determina neîncrederea în sine la copii:

 La cea mai mică greșeală copilul este atenționat într-un mod agresiv sau chiar
sancționat pentru greșeala făcută.
 Copilul este criticat în
permanență pentru ceea ce nu
face bine și se pune prea puțin
accent pe ceea ce face corect
( Ex: Iar nu ai făcut bine, ești
prost, nu ești în stare de nimic
etc )
 Părintele nu evaluează corect
potențialul copilului și îi cere
să facă sarcini mai grele decât
acesta poate ( supraevaluare)
sau din contră sarcini prea
simple în comparație cu
potențialul ridicat, copilul se plictisește, refuză să mai facă ( subevaluare )
 Adultul face sarcinile în locul copilului, ex: nu îl lasă să mănânce singur, deși
acesta poate, nu îl lasă să se îmbrace singur etc.
 Părintele manifestă o atitudine hiperprotectivă, blocând inițiativele copilului de a
explora spațiul înconjurător și care îi pune foarte multe bariere. Ex: Nu ai voie
acolo că te lovesti, Nu ai voie că o sa cazi etc
 Adulții care își întreabă în permanență partenerul de cuplu ce sa facă, cum să facă,
fară să își asume responsabilitatea deciziilor transmite copilului un model de
neîncredere
 Copiii supuși abuzurilor fizice, psihice, emoționale, sexuale au o stimă de sine
extrem de scazută.
 Copiii extrem de protejați de interacțiunea cu mediul social ( Ex: copiii sunt răi,
copiii te lovesc etc ) pot dezvolta chiar și fobie socială.
 Copilul nu este pus în fața unor alegeri corespunzătoare vârstei lor ( Ex: alege cu ce
să te imbraci )
  Comparațiile copilului cu ceilalți frați sau alți copii din jurul său
 Conflictele de natură agresivă între părinți pot genera o încredere scăzuta copilului
 Copilul este lasat extrem de liber, pus în situația de a lua hotărâri în locul
adulților.Un copil care nu are încredere în el se simte incapabil, neputincios, furios
pe ceilalți și pe propria neputință, cu alte cuvinte pe sine însuși.