CAPITOL 5

Sănătatea familiei

Familia este cea mai importantă unitate microstructurală care mijloceşte

integrarea individului în societate şi, totodată, echilibrarea sa lăuntrică; fără un
partener conjugal şi fără copii, viaţa de adult nu se împlineşte.
Familia este unitatea socială a vieţii personale, de toate zilele; fără ea,
reţeaua relaţiilor sociale este rară, în imediata apropiere a individului, fapt ce nu
poate fi compensat prin intensitatea relaţiilor din alte zone, micro- şi
macrosociale.
Relaţiile familiale ale individului sunt cele mai puternic personalizate şi
cele mai saturate de încărcătură afectivă, de aceea familia are o atât de puternică
influenţă formativă asupra tuturor oamenilor.

Familia, aşa cum o defineşte V. Stănoiu şi M. Voinea (1983) este un grup

social realizat prin căsătorie, alcătuit din persoane care trăiesc împreună, au
gospodărie casnică comună, sunt legaţi prin anumite relaţii natural-biologice,
psihologice, morale şi juridice şi care răspund una pentru alta în faţa societăţii.

Conform definiţiei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, familia reprezintă o

persoană sau un grup de persoane care trăiesc împreună şi au legături de sânge,
prin căsătorie sau adopţiune.

Conceptul de sănătate a familiei se impune datorită faptului că o persoană,

în dezvoltarea sa somatică, psihică şi socială este puternic influenţată de mediul
familial.
Sănătatea familiei reprezintă mai mult decât suma sănătăţii individuale a
persoanelor care compun familia, exprimând interrelaţiile ce se stabilesc în
cadrul acestui grup social.
Studiul familiei s-a impus ca o necesitate abia în epoca modernă, deşi
preocupările în acest sens sunt foarte vechi.
Preocupările pentru reuşita familială, există încă din antichitate. Astfel,
zeităţile egiptene erau considerate drept justificări şi factori responsabili ai unei
uniuni conjugale fericite şi fertile.

Revoluţia industrială şi toate consecinţele ei asupra modului şi relaţiilor

de viaţă au determinat înlocuirea treptată a familiei tradiţionale, rural-patriarhale
(extinse), în care trăiau împreună mai multe generaţii, cu familia conjugală (sau
nucleară), redusă la cei doi soţi şi copiii lor necăsătoriţi (proprii sau adoptaţi).
137
 Cuplul modern este profund marcat de libertatea alegerii, având drept
criteriu esenţial iubirea, cu corolarul „rupturii”, când uniunea conjugală îşi
pierde raţiunea sa de a fi, prin dispariţia iubirii.
Familia, ca tip specific de unitate socială, de grup social, presupune,
înainte de toate, un sistem complex de relaţii între membrii ce-o alcătuiesc, de
drepturi şi obligaţii reciproce, un sistem de participare la întreaga viaţă de
familie, de asumare a unor responsabilităţi specifice.
Condiţia de bază a coeziunii, a „succesului”, vieţii de familie o constituie
convergenţa acţiunilor tuturor membrilor grupului familial în realizarea unui
scop comun, convergenţă izvorând din sentimentul, conştientizat sau nu, al
apartenenţei la respectivul microgrup social, sentiment ce presupune şi afirmarea
personalităţii fiecărui membru al grupului familial.
Orice dereglare la nivelul acestor relaţii este în măsură să pericliteze
stabilitatea familiei, este un indiciu sigur al unui început de destrămare a
acesteia.

În societatea modernă se manifestă, mai mult sau mai puţin accentuat,

tendinţa de distribuţie relativ egală a autorităţii între parteneri, de participare
relativ egală a partenerilor la luarea deciziilor celor mai importante.
Bazele solidarităţii familiale se pun cu mult înainte ca respectiva familie
să existe, prin modul cum sunt formaţi partenerii cuplului conjugal în familiile
lor de origine, prin imaginea pe care şi-o formează fiecare asupra vieţii de
familie, asupra drepturilor şi îndatoririlor ce le revin în cadrul familiei.

Sănătatea familiei se poate măsura pe baza unor indicatori, care, conform

recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, se pot structura în indicatori
demografici, medicali, sociologici, economici.

În cadrul indicatorilor demografici au importanţă structura familiei,

mărimea sa medie, tipul de familie, ciclul de viaţă al familiei, condiţiile de
mediu şi de viaţă ale familiei.

În structura familiei, în funcţie de caracteristicile personale ale

membrilor familiei, indicatorii demografici cei mai importanţi pentru măsurarea
şi descrierea sănătăţii familiei sunt: numărul de persoane ce compun familia,
vârsta acestora, nivelul de instuire, ocupaţia dar şi descrierea structurii familiei
în funcţie de caracteristicile personale ale membrilor acesteia în raport cu capul
familiei (grad de rudenie).

Mărimea medie a familiei, înregistrează o tendinţă de diminuare, în

ultima perioadă, datorită scăderii natalităţii, inclusiv în România, a suferit
modificări datorate şi creşterii numărului de familii fără copii.
138
 Tendinţa înregistrată pe plan internaţional este de creştere a mărimii medii
a familiei şi a numărului de familii formate dintr-o singură persoană (bătrâni,
persoane singure).

Tipul de familie are importanţă pentru sănătatea membrilor săi, fiind

descrise, de către experţii Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 4 tipuri de familie:
 familia nucleară: compusă din soţ + soţie ± copii;
 familia lărgită pe verticală: soţ + soţie ± copii + părinţii unuia din soţi;
 familia lărgită pe orizontală: soţ + soţie ± copii + frate/soră a unuia din soţi;
 familie lărgită pe orizontală şi verticală: soţ + soţie ± copii + părinţi +
frate/soră a unuia din soţi;

Tipul clasic de familie este familia lărgită, iar tipul modern este familia
nucleară. În ultima perioadă tendinţa este de creştere a numărului familiilor
nucleare.
Actualele tendinţe în privinţa mărimii medii a familiei şi a tipurilor de
familie determină o serie de consecinţe medico-sociale datorită deplasării
centrului de greutate a solicitărilor medicale din domeniul materno-infantil spre
cel al persoanelor vârstnice, crescând nevoia de restructurare a sistemului de
asistenţă medicală cu accent pe serviciile sociale destinate îngrijirilor specifice
vârstnicului şi a colaborării serviciilor de sănătate cu organisme sociale
(organizaţii nonguvernamentale, asociaţii, fundaţii, case de caritate).

Ciclul de viaţă al familiei porneşte de la ideea că familia, din momentul

formării sale (căsătorie) până la dispariţia ei (deces, divorţ) trece printr-o serie
de stări care determină modificarea funcţiilor sale, atât favorabil cât şi
nefavorabil.

Există mai multe etape în ciclul de viaţă al familiei, caracterizate prin

evenimente demografice semnificative.

ETAPA EVENIMENTUL
Formarea Căsătoria
Extensia Naşterea primului copil
Extensia completă Naşterea ultimului copil
Contracţia Căsătoria primului copil şi părăsirea
părinţilor
Contracţia completă („cuib Căsătoria ultimului copil şi părăsirea
părăsit”) părinţilor
Dizolvarea Moartea unuia dintre soţi sau divorţul
După: D. Enăchescu Sănătate publică şi management, Ed. All, 1995

139
 În ţările dezvoltate, modelul simplificat al ciclului de viaţă, în funcţie de
etapele vieţii femeii, ar putea fi schematizat astfel:

Vârsta la căsătorie 22 ani

Vârsta la naşterea primului copil 23 ani
Vârsta la naşterea ultimului copil 29 ani
Vârsta la căsătoria primului copil 45 ani
Vârsta la naşterea primului nepot 46 ani
Vârsta la căsătoria primului nepot 68 ani
Vârsta la naşterea primului 69 ani
strănepot
Vârsta la deces 75 ani
După: D. Enăchescu Sănătate publică şi management, Ed. All, 1995

Ciclul de viaţă al familiei este influenţat de factori demografici (natalitate,

mortalitate, nupţialitate, divorţialitate), socio-economici (nivel de dezvoltare
socio-economică al ţării, venit mediu/membru de familie, nivel de urbanizare şi
industrializare), culturali (nivel de instruire, nivel cultural al populaţiei
respective).

În evoluţia ciclului de viaţă al familiei se înregistrează următoarele tendinţe

actuale:
1. scăderea mortalităţii, ca factor demografic esenţial ce influenţează ciclul
de viaţă al familiei, duce la creşterea numărului de supravieţuitori apţi
pentru căsătorie, precum şi a numărului de supravieţuitori la vârste
înaintate.
2. tot datorită scăderii mortalităţii, durata medie a ciclului de viaţă al familiei
a crescut faţă de valoarea înregistrată la începutul secolului XX cu
aproximativ 13 ani.
3. dizolvarea familiei se face prin decesul soţului, spre deosebire de
începutul secolului trecut, când principala cauză de dizolvare era
reprezentată de decesul soţiei (prin complicaţii ale sarcinii, naşterii şi
lăuziei).

Condiţiile de viaţă şi de mediu ale familiei vor influenţa ciclul acesteia de

viaţă, având efecte pozitive sau negative în determinarea indicatorului.

Din categoria indicatorilor medicali care caracterizează sănătatea

familiei fac parte prevalenţa factorilor de risc în familie, prevalenţa bolilor,
agregarea bolilor în familie, identificarea familiilor cu risc crescut de
îmbolnăvire.
140
 Cunoaşterea acestora permite planificarea şi organizarea serviciilor de
sănătate dar şi a învăţământului universitar şi postuniversitar în domeniul
medical, în funcţie de problemele specifice ale familiei şi comunităţii, cu scopul
declarat al creşterii calităţii în asistenţa medico-socială a populaţiei.

Există o serie de indicatori sociologici de caracterizare a sănătăţii

familiei, care urmăresc gradul de satisfacţie al membrilor familiei, în funcţie de
ajutorul acordat de aceasta, atunci când apar probleme personale, de modul de
comunicare intrafamilială, de implicarea familiei în susţinerea iniţiativelor noi,
de modul de răspuns la stările afectiv-emoţionale, de modalităţile de petrecere a
timpului liber.

Se utilizează următoarele 5 întrebări pentru a stabilii un scor APGAR al

familiei:
1. Satisfacţia resimţită pentru că se poate apela la ajutorul familiei
atunci când există o problemă.
2. Satisfacţia resimţită pentru că familia abordează şi imparte
problemele cu persoana investigată.
3. Satisfacţia că familia acceptă şi susţine dorinţa de schimbare şi noi
activităţi a persoanei investigate.
4. Satisfacţia resimţită pentru că familia răspunde stărilor afectiv-
emoţionale ale celui investigat (dragoste, supărare, mânie).
5. Satisfacţia pentru existenţa unui mod plăcut de a petrece timpul
liber în cadrul familiei.

Variantele de răspuns la cele 5 întrebări sunt:

 aproape întotdeauna – 2 puncte;
 câteodată – 1 punct;
 niciodată – 0 puncte, numărul maxim de puncte fiind 10.

În funcţie de punctajul obţinut, familiile se pot clasifica în:

 familii sănătoase (8-10 puncte);
 familii cu probleme (6-7 puncte);
 familii cu risc crescut (sub 6 puncte).

Indicatorii economici de interes pentru domeniul medical rezultă din

costul bolii pentru familie şi din impactul bolii asupra acesteia.

141
 Planificarea familială

Este un concept ce trebuie înţeles ca determinarea conştientă, de către

familie, a numărului de copii şi a eşalonării în timp a naşterilor şi include,
recent, şi tratamentul sterilităţii.
Structura familiei şi extensia acesteia depind de alegerea cuplului dar sunt
influenţate de o serie de factori socio-economici, culturali, tradiţii, obiceiuri,
care îşi vor pune amprenta asupra numărului de descendenţi realizaţi de o
familie.
Din punct de vedere al societăţii, nevoia de creştere al numărului
populaţiei pe baza natalităţii este datorată faptului că generaţiile actuale de copii
şi tineri vor fi, în viitor, generaţiile de înlocuire a populaţiei active, productivă
de bunuri necesare susţinerii întregii societăţi, dar şi reproductivă pentru
întreaga populaţie.
De aceea reducerea numărului de copii în familie, deci şi eşalonarea
naşterilor, reprezintă, în primul rând, o problemă a societăţii şi în al doilea rând,
o problemă a familiei. Statul are posibilitatea şi obligaţia de a se implica activ
prin politicile sociale, economice, demografice, în realizarea stării de sănătate a
populaţiei, inclusiv prin protecţia socială a familiei şi a descendenţilor acesteia.

Tratamentul sterilităţii pentru a da posibilitate familiei să realizeze

numărul de copii doriţi şi la intervalele dorite reprezintă, în primul rând, o
problemă a familiei şi în al doilea rând, o problemă a societăţii.
Planificarea familială reprezintă un drept fundamental al populaţiei, al
cuplurilor. Fiecare familie are dreptul să decidă asupra numărului de copii doriţi
şi realizaţi, dar trebuie să fie conştientă şi de obligaţiile şi răspunderile ce îi
revin faţă de copii.

Atitudinea familiei faţă de planificarea familială poate fi de tip

„maltusian”, adică, în familie se aplică planificarea familială, sau de tip
„nemaltusian”, familii în care nu se aplică planificarea familială, din motive
diverse.

Planificarea familială poate exercita influenţe asupra sănătăţii femeii şi a

copilului. Asupra sănătăţii femeii are influenţă numărul de sarcini, vârsta la care
apar sarcinile, modul de finalizare a sarcinilor, durata care separă între ele
sarcinile de rang succesiv (intreval intergenezic).

Factori de risc pentru sănătatea femeii şi a copilului ar putea fi: vârsta

mamei sub 20 de ani sau peste 35 de ani, intrevalul intergenezic mai mic de 2
ani (intrevalul intergenezic optim fiind de 4 ani), nivel de educaţie al familiei şi
a mamei, în special, nivel socio-economic precar al familiei.
142
 Combinarea mai multor factori de risc, cum ar fi intervalul intergenezic
mai mic de 2 ani şi numărul mare de naşteri, reprezintă potenţial crescut de
îmbolnăvire sau deces pentru mamă şi copil.
Planificarea familială, deşi previne cel puţin trei tipuri de sarcină cu risc
crescut: sarcini la vârste mai mici de 20 de ani, sarcini la vârste mai mari de 35
de ani şi sarcini la un interval intergenezic mai mic de 2 ani, poate avea
consecinţe în sănătatea femeii datorită utilizării tehnicilor inadecvate de
planificare familială.

Programul naţional de planificare familială, introdus în România după

1989, este fundamentat pe două elemente principale:
 relaţia existentă între avortul ilegal şi un nivel ridicat al morbidităţii
(inclusiv sterilitate secundară) şi al mortalităţii la femei, precum şi
creşterea numărului de copii abandonaţi sau handicapaţi;
 recunoaşterea dreptului familiei de a stabilii liber numărul de copii pe
care-l doreşte.

Utilizarea mijloacelor contraceptive şi eficacitatea acestora depind de

nivelul de cultură al populaţiei, de educaţia pentru sănătatea reproducerii.
Identificarea metodelor educaţionale adecvate nivelului cultural,
cunoştinţelor, experienţelor şi atitudinii populaţiei faţă de metodele de
planificare familială, inclusiv contracepţia orală sau alte mijloace contraceptive,
reprezintă o prioritate în acţiunile educative destinate întregii populaţii, încă de
la cele mai mici vârste.

Datorită multiplelor implicaţii în sănătatea femeii şi a cuplului, decizia

pentru utilizarea unui anumit tip de mijloace contraceptive adecvat situaţiei
concrete a fiecărui individ necesită consultul de specialitate din partea serviciilor
de sănătate abilitate, în vederea reducerii riscurilor legate de o planificare
familială inadecvată şi de apariţie a unor boli secundare utilizării mijloacelor
contracptive.
Fiind vorba de o populaţie feminină tânără, în vârstă biologic activă,
riscul de utilizare inadecvată a contraceptivelor orale sau a altor mijloace
contraceptive, fără un examen medical prealabil, poate duce la alterarea
potenţialului reproductiv al cuplului, cu implicaţii majore în morbiditatea şi
mortalitatea acestui grup de populaţie.

Prima idee fundamentală în educaţia tinerelor generaţii privind

contracepţia este schimbarea mentalităţii spre prevenirea apariţiei sarcinilor
nedorite şi spre renunţarea la idea că avortul poate fi utilizat ca mijloc
contraceptiv.

143
 Modelul principalilor factori ce influenţează atitudinea faţă de
planificarea familială şi interrelaţiile acestora (Organizaţia Mondială a
Sănătăţii):

Dorinţa de a
Educaţie avea mai
soţ/soţie mulţi copii

Vârsta Utilizarea
femeii contraceptivelor

+
Încadrarea +
femeii în Posibilitatea
activitatea de a
productivă influenţa
fertilitatea
(scăderea)
Număr copii vii în
familie (nr. fetiţe în
familie)
Accesul
+ unui
program de
Experienţa morţii planificare
unui copil în familie familială

Legendă:
existenţa unei corelaţii;
+ relaţie pozitivă (cauză-efect);

− relaţie negativă (cauză-efect)

După: D. Enăchescu, Sănătate publică şi management, Ed. ALL, 1995

144