Sunteți pe pagina 1din 19

SISTEME DE ÎNGRIJIRI

DE SĂNĂTATE
Conf. univ. dr. ODETTA DUMA
odettaduma@yahoo.com
Bibliografie recomandată
Odetta Duma – MANAGEMENT ÎN
SĂNĂTATE, Ed. PIM, 2011, Iaşi
Georgeta Zanoschi – SĂNĂTATE
PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT, EditDan,
Iaşi
www.who.int
www.euro.who.int
Obiective educaţionale
Dobândirea unor cunoştinţe de bază
privind modul de organizare a
principalelor modele de SIS existente
în lume.
Sistemul de sănătate (SS) este reprezentat de un ansamblu de
elemente care influenţează starea de sănătate la nivel individual
şi comunitar, în care sunt incluşi:
 factorii de mediu (exogeni),
 factorii biologici (endogeni),
 stilul de viaţă sau comportamentul adoptat
 sistemul de îngrijiri de sănătate (SIS).

Acesta din urmă reprezintă de fapt o componentă din cadrul unui


sistem de sănătate, cu care adeseori este confundat.
SIS ≠ SS, deoarece SIS este inclus în SS
Relaţia sistem de sănătate – sistem de îngrijiri de
sănătate
Determinanţii sau factorii care au influenţă asupra
constituirii şi evoluţiei unui anumit SIS sunt:

  nivelul de dezvoltare socio-economică


 evoluţia istorică a ţării;
 ideologia politică    
Componentele unui SIS
•     
1.  producerea şi dezvoltarea de resurse (resursele umane,
facilităţile sanitare, bunurile sanitare, cunoştinţele);
•  2.  suportul financiar;
•  3. organizarea de programe;
• 4. managementul (planificare, administrare, reglementare,
evaluare);
• 5. furnizarea de servicii sănătate preventive, curative, de
îngrijire şi recuperare
Surse de finanţare
•       taxele şi impozitele;
•       asigurarea obligatorie;
•       asigurarea voluntară (privată);
•       plata directă, co-plata;
•       donaţiile;
•   împrumuturile din partea unor
organisme internaţionale.
Organizarea de programe
• guvernamentale
• neguvernamentale
Sistemul de asigurări sociale de sănătate de tip Bismark
• Sistemul de asigurări sociale de sănătate de tip
Bismark, după numele omului de stat Otto von
Bismark (1815-1898) care l-a introdus în
Germania la sfârşitul secolului XIX, sistem
bazat pe prime de asigurare obligatorie ce
depind de venitul realizat şi nu de starea de
sănătate a persoanelor asigurate.
• Asigurarea socială de sănătate este acea
formă de asigurare prin care indivizii
sunt obligaţi să plătească prime către
asigurator, prime care nu sunt legate de
riscul de boală, ci de venitul fiecăruia.
Sistemul naţional de sănătate
tip Beveridge
• Sistemul naţional de sănătate numit şi Beveridge
după numele economistului englez William
Henry Beveridge (1879-1963) care l-a introdus
în Anglia în 1948, principala sursă de finanţare
fiind impozitele, modelul fiind preluat ulterior şi
în Spania, Portugalia, Irlanda, Canada şi ţările
scandinave.
Urmăreşte acoperirea universală (a
întregii populaţii) sub aspectul
îngrijirilor de sănătate şi are ca sursă
principală de finanţare taxele generale
(finanţare de la buget).
• Sistemul de îngrijiri de sănătate
bazat pe asigurări private din
Statele Unite
• Sistemul liberal se caracterizează prin
aderarea voluntară la un fond de asigurări de
sănătate, un grad redus de centralizare în ce
priveşte organizarea serviciilor de sănătate,
acestea fiind în majoritate private.
• Sistemul de asigurări private de sănătate în
care finanţarea se bazează pe prime de
asigurare stabilite în funcţie de starea de
sănătate, respectiv de riscurile persoanelor
asigurate.
Chelt. Săn Per capita Chelt. Plata
(% PIB) $ private directă
(% ) (%)

15,3 7164 55,3 25,4


• În ciuda eforturilor federale şi
statale, în Statele Unite aproximativ
15% din populaţia de vârstă activă
(<65 ani) este neasigurată.

S-ar putea să vă placă și