Etica si morala

Etimologic termenii etica si morala conduc le notiuni foarte apropiate :

“ethos” - în greaca veche - obisnuintele în comportament ale unei persoane, unui grup
uman, societate sau popor;
“mores” - în latina - mod de a actiona, practica fundamentata de obisnuinta, care se
transmite din generatie în generatie.

Etica este teoria care cauta determinarea sensurilor, scopurilor adevarate ale vietii
omului, teoria rationala asupra valorilor.

Morala este stiinta binelui, a regulilor actiunilor umane, fiind morale numai acele acte
care sunt expresia unui principiu rational înfaptuit în mod voluntar. Normele morale: reguli care
sa ghideze comportarea oamenilor, actiunile lor în societate.

Etica este teorie asupra moralei. Un demers etic înseamnă să reflectăm asupra principiilor
generale (inclusiv pe ce bază aleg un anumit set de principii în raport cu altul) şi să judecăm din
perspectiva acestor principii ce ar trebui să facă o persoană, inclusiv noi înşine, într-o situaţie
particulară.

Spre deosebire de etică, morala are o semnificativă componentă emoţională. Etica:

implică mai multă detaşare, explorarea şi acceptarea modurilor de viaţă alternative. Acceptarea
unei etici nu cere abandonarea unei morale private, ci considerarea celorlalte principii şi norme
morale ca alternative posibile în diferite contexte. Rolul eticii este să ajute oamenii şi instituţiile
să decidă ce este mai bine să facă, pe ce criterii să aleagă şi care le sunt motivaţiile morale în
acţiunile lor.

Dacă o persoană se apropie de standardele morale ale unei comunităţi ea se bucură de

apreciere, încredere, sau dimpotrivă, este blamată, socotită imorală pedepsită prin dispreţ,
izolare, marginalizare, excludere.