CAPITOLUL I.

NOTIUNI GENERALE PRIVIND ADMINISTRAREA

PROBELOR
TESTIMONIALE IN PROCESUL PENAL

1.1 Aspecte generale privind probele testimoniale in procesul penal

In mod practice nu exista cauza penala in care pentru aflarea adevarului sa nu-si aduca o
contributie esentiala declaratiile martorilor ,ceea ce a determinat sa atribuie probei
testimoniale in procesul penal caracterul de proba fireasca ,inevitabila ,de instrument
necesar pentru cunoasterea imprejurarilor savirsirii infractiunilor. In drept, martorul este
persoana chemata in fata instantei pentru a da lamuriri in legatura cu fapte pe care le
cunoaste si care pot ajuta la solutionarea unei cauze.
Marturia este relatarea orala, facuta de o persoana, in fata instantei de judecata, cu privire
la acte sau fapte litigioase pe care le cunoaste personal.
Martorul trebuie sa fie o persoana straina de proces, care poate da informatii nepartinitoare
in legatura cu pretentiile partilor.
Daca in dreptul roman proba testimoniala era aproape obligatorie (testimoniorium usus
frequens as necessarius est), iar in dreptul vechi proba era admisa fara nicio restrictie, in
prezent, reglementarea legala acorda, in principiu, depozitiilor martorilor mai putina
incredere decat inscrisurilor.[ Gh. Beleiu, Drept privat roman, 2001, p. 120].
In conformitate cu alin.(1) art.93 al Codului de Procedura Penala ,probele sint elemente
de fapt dobindite in modul stabilit de prezentul cod ,care servesc la constatarea existentei
sau inexistentei infractiunii,la identificarea faptuitorului.Potrivit punct.1), alin.(2) din
C.P.P. ,in calitatea de probe in procesul penal se admit elemente de fapt constatate prin
intermediul declaratiilor banuitului ,invinuitului ,ale partii vatamate,partii civile ,partii
civilmente responsabile si a martorului.
In literature de specialitate se mentioneaza ca cea mai folosita proba este martorul ,pentru
ca rar se poate comite o fapta fara a fi vazuta de cineva .Fiind in acest fel un izvor foarte
pretios pentru aflarea adevarului caruia legea ii acorda o importanta deosebita .
[A.Stefan ,Tratat de Drept Procesual Penal,Editura ALL Black ,2000,p.184]. Astfel putem
defini martorii ca fiind ochii si urechile justitiei datorita calitatii pe care o au si pe care o
dobindesc formal prin chemarea ca martor,in principiu orice persoana fizica ,fara deosebire
de sex,virsta,religie,cetatenie,situatie sociala,indiferent de starea sa fizica (orb,surd sau
mut),daca ascultarea se face referitor la fapte pe care le-a perceput cu simturile sanatoase .
In opinia justa a lui V. Pavaleanu , “ nu se interzice ascultarea unor minori ,chiar la o
virsta frageda si nici a persoanelor cu o virsta inaintata ,daca se constata ca au facultatea de
a percepe si reda correct ce au perceput”.[V.Pavaleanu,Drept Procesual Penal,1991,p.304]
In Italia,art.208 Cod Procedura Penala ,permite ca persoana vatamata constituita
partea civila ,sa fie ascultata ca martor iar in dreptul englez ,se admite ca partile ,inclusive
inculpatii sa fie ascultati ca martori ,sub prestarea de juramint.[Grigore Tudoreanu Partea
Generala,pag.323].
Cât priveşte mărturia sau proba testimonială legea nu dă o definiţie prompta , însă, în
doctrină sunt date mai multe definiţii,care, în esenţă, au acelaşi conţinut .Astfel, mărturia
ca fiind declaraţia orală făcută de o persoană fizică, în faţa instanţei de judecată, cu privire
la un fapt trecut, precis şi pertinent, despre care are cunoştinţă personală vine cu scopul de
a adeveri un lucru sau de a-si sustine parerile.
Conform alin.(1) art. 108 Cod de Procedura Penala , inainte de a fi audiat ,martorul in
instanta de judecata depune urmatorul juramint :”Jur ca voi spune adevarul si ca nu voi
ascunde nimic din ceea ce stiu”. Astefel persoana venita in calitate de martor in constienta
necesita sa aiba implantat ca sa prezinte instantei cu marunt de amanunte toate
circumstatele cunoscute de acesta legate de cauza penala . Cimpul foarte larg de
responsabilitati oferite declaratiile martorilor ce reprezinta unul dintre cele mai vechi
mijloace de probatiune si mai folosite in cadrul procesului judiciar ofera importanta sporita
si implicare directa . Ascultarea unei persoane in calitate de martor, care are cunostinta
despre o anumita fapta sau o imprejurare vizand un fapt juridic sau cauza penala, aflarea
unei informatii obtinuta prin marturie sau ca scop aflarea adevarului.
     Martorul si marturia, desi reprezinta un mijloc de a afla adevarul, vor fi supusi falsitatii,
minciunii, inselaciunii, amagirii, iluziilor, pentru ca toate aceste forme de adevar sunt
specifice omului.
     Totusi rolul determinant il are organul judiciar de a inlatura tot zidul ridicat in jurul
celor adevarate pentru a le afla, ca apoi cei care judeca pe baza lor sa faca dreptate. Iata
cum in cautarea adevarului se imbina atat elemente de tactica criminalistica, cat si cele de
psihologie judiciara.
De asemenea,de evidentiat trebuie ca proba testimoniala este admisibila doar probele
pertinente ,concludente si utile