Cafeaua este o băutură de culoare neagră ce conține cafeină și care se obține din

boabe de cafea prăjite și măcinate. Boabele de cafea sunt fructele arborilor de

cafea din familia Rubiaceae, genul Coffea, cu două varietăți mai importante: Coffea
arabica și Coffea robusta (Coffea canephora). Coffea arabica furnizează sorturile cu
aromele cele mai fine, pe când Coffea robusta este mai amară și mai puțin aromată.
Calitatea cafelei este influențată de locul de cultivare, depozitare și procesul de torefiere
a boabelor de cafea.[1]
Cafeaua este un lichid de culoare neagră, este amară și ușor acidulată, având un efect
stimulant la oameni datorită conținutului de cafeină. Este una dintre cele mai populare
băuturi și se poate consumă în diferite forme (de exemplu espresso sau cappuccino).
De obicei este consumată ca o băutură caldă, dar cafeaua cu gheață este o alternativă
răspândită. Unele studii indică faptul că are un efect benefic asupra adulților, însă
studiile pe termen lung nu au putut demonstra acest lucru datorită calității precare ale
acestora.
Cele mai vechi informații credibile cu privire la consumul de cafea datează din secolul al
XV-lea, din Yemen, Peninsula Arabică. În acele regiuni, boabele de cafea au fost pentru
prima dată prăjite și consumate într-un mod similar celui din prezent. Originea boabelor
de cafea se crede a fi din regiunea Etiopia, Africa de Nord.
În anul 2016, Brazilia era pe primul loc în lume din punct de vedere al producției
boabelor de cafea, ceea ce se traduce într-o producție de o treime din totalul cafelei
produse la nivel mondial.

Cuprins

 1Etimologie
 2Istoric
 3Compoziție
 4Soiuri
 5Cultivare
o 5.1Efecte ecologice
 6Prelucrare
o 6.1Prăjirea
o 6.2Măcinare
 7Tipuri de cafea
o 7.1Cafea solubilă
o 7.2Cafea decafeinizată
 8Metode de preparare
o 8.1Ibric
o 8.2Filtru
o 8.3Presa franceză
o 8.4Espresso
 9Importanța economică
o 9.1Producția mondială din 2005
 10Consumul de cafea
 11Efectele cafelei
o 11.1Efecte pozitive
o 11.2Efecte negative
 12Vezi și
 13Note
 14Legături externe
Etimologie[modificare | modificare sursă]

O reclamă în format de foaie volantă din 1652 pentru vânzarea cafelei în St. Michael's Alley, Londra.

Originea denumirii ar proveni din regiunea Koffe din podișul Etiopiei unde au fost
descoperite pentru prima dată plante de cafea și apoi introduse în lumea arabă. Cafea
[ˈkafe, kaˈfeː] este pronunțat în limba turcă kahve, iar în arabă arabă  ‫قهوة‬ qahwa o
trunchiere a cuvântului qahhwat al-bun sau „vinul boabei” (băutură excitantă sau
stimulent).[2] Cuvântul coffee a apărut în limba engleză prin cuvântul german Koffie, în
anul 1598.
Cafeaua este produsă în peste 50 de țări de pe glob, principalul producător
fiind Brazilia, urmată de Vietnam, Columbia, Indonezia și Mexic
Istoria cuvântului cafea implică mai multe dificultăți fonetice. Limbile europene au luat
numele de la o băutură de origine arabă din jurul anilor 1600, qahwah, nu direct, ci prin
forma sa turcă, kahveh.[3] Acest nu era numele plantei, ci a băuturii făcută din infuzie,
fiind inițial unul dintre numele utilizate pentru vin în arabă.
Sir James Murray, în New English Dictionary (Ulterior dezvoltat în Oxford English
Dictionary[4]), spune că unele persoane au presupus că acest cuvânt este de origine
străină, probabil din Africa, și au crezut că are legătură cu numele Kaffa, un oraș din
Shoa, sud-vestul Abisiniei, reputatul loc natal al plantei de cafea, dar nu există dovezi în
acest sens, iar numele qahwah nu este dat de boabe sau de plantă, care se
numește bunn, numele nativ în Shoa fiind būn.
Într-o contribuție la simpozionul Notes and Queries cu privire la etimologia cuvântului
cafea, din 1909, James Platt, Jr., nota[5]):
"Forma turcă pare să fi fost scris kahvé, cu litera finală h nepronunțată niciodată. Sir
James Murray atrage atenția asupra existenței a două tipuri europene, unul la fel ca și
cuvântul francez café, italian caffè, iar pe de altă parte asemănător cu cuvântul
englez coffee, sau olandez koffie. El explică vocala o din a doua serie ca aparent
reprezentând grupul au, ahv în turcă. Acest aspect pare nesprijinit de dovezi, iar v este
deja reprezentat de ff, astfel încât în ipoteza lui Sir James coffee este ecgivalentul
lui kahve, ceea ce este puțin probabil. Schimbarea de la a la o, în opinia mea, este mai
bine reprezentată ca o apreciere imperfectă. Sunetul exact a lui ă în arabă și în alte
limbi orientale este cel al unui u în limba engleză, ca în "cuff." Acest sunet, relativ ușor
pentru noi, este o mare piatră de încercare pentru alte națiuni. Eu judec că
olandezul koffie și formele sale înrudite sunt încercări imperfecte de pronunție a vocalei
pe care autorii nu au putut-o înțelege. Este clar că tipul francez este mai corect.
Germanii au corectat cuvântul lor koffee, pe care l-au luat din olandeză, în kaffee.
Limbile scandinave au adoptat forma franceză. Mulți probabil că se întreabă cum a
ajuns grupul original hv să devină ff în cuvintele europene echivalente. Sir James
Murray nu face nici o încercare de a rezolva această problemă."
Virendranath Chattopádhyáya, care a contribuit de asemenea la simpozionul Notes and
Queries, a susținut că hw din cuvântul arab qahwah devine uneori ff, și uneori
doar f sau v în traducerile europene, întrucât unele limbi, cum ar fi engleza, au accente
silabice puternice, în timp ce alții, precum francezii, nu au nici unul. Din nou, el arată
că h-ul aspirat surd se aude în unele limbi, dar este greu perceptibil în altele.
Col. W.F. Prideaux, un alt colaborator, a susținut că în limbile europene a ajuns o formă
a cuvântului cafea cuvânt direct din limba arabă arabă qahwah, citând din Hobson-
Jobson în sprijinul acestei teorii:
Chaoua în 1598, Cahoa în 1610, Cahue în 1615. În timp ce Sir Thomas Herbert (1638)
prevede în mod expres că "se bea (în Persia) ... mai presus de toate
celelalte, Coho sau Copha: numită de turci și arabi Caphe și Cahua. " Aici pronunțiile
persană, turcă, și arabă sunt clar diferențiate.
Col. Prideaux apelează apoi, în calitate de martor pentru pronunția anglo-arabă, la o
persoană ale cărei argumentații nu erau disponibile când au fost scrise Noul dicționar
englez și articolele Hobson-Jobson. Aceasta este John Jourdain, un marinar din
Dorsetshire, al cărui Jurnal[6] a fost tipărit de către Societatea Hakluyt în 1905. La 28
mai 1609, el înregistrează că "în după amiaza în care  am plecat din Hatch (Al-Hauta,
capitala districtului Lahej lângă Aden), și am călătorit până la trei dimineața, și apoi ne-
am odihnit pe câmp până la trei ziua următoare, lângă o casă de cafea în deșert. " Pe 5
iunie grupul, care călătorea de la Hippa (Ibb), "intră în munți, cămilele noastre fiind
îmbrăcate, și noi înșine chiar mai bine. Acest munte este numit Nasmarde (Nakīl
Sumāra), unde crește toată cafeaua." Mai departe a fost "un mic sat, unde se vindea
cafea și fructe. Semințele acestei cafele este o bună afacere, întrucât sunt transportate
la Marele Cairo și toate celelalte locuri din Turcia și Indii." Prideaux, cu toate acestea,
menționează că un alt marinar, William Revett, în jurnalul său (1609) spune, referindu-
se la Mocha, că "Shaomer Shadli (șeicul Ali bin 'Omar esh-Shādil) a fost primul
inventator al băuturii de cafea, fiind foarte stimat pentru aceasta. " Acest lucru îl face
mai degrabă pe Prideaux să considere că pe coasta Arabiei, și în orașele comerciale,
pronunția persană era fost în vogă, în timp ce în interior, unde Jourdain a călătorit,
englezul reproducea limba arabă.
Chattopádhyáya, discutând opiniile Col. Prideaux așa cum au fost ele exprimate mai
sus, a declarat:
Col. Prideaux se poate îndoi "dacă cinstitul marinar, scriind cuvântul în jurnalul său, a
fost influențat de principiile greu de înțeles ale fonetică enunțate" de către mine, dar el
va admite că schimbarea de la kahvah la coffee este o schimbare fonetică, și trebuie că
se datorează funcționării unui principiu fonetic. Omul de rând, atunci când încearcă să
scrie un cuvânt străin în propria sa limbă, este handicapat considerabil de capacitatea
sa fonetică moștenită și dobândită. Și, de fapt, dacă luăm citatele din "Hobson-Jobson,"
și clasificăm diferitele forme ale cuvântului cafea în funcție de naționalitatea scriitorului,
vom obține rezultate foarte interesante.
Să luăm englezii și olandezii în primul rând. În Scrisorile lui Danvers (1611), avem atât
"coho pots" cât și "coffao pots". Sir T. Roe (1615) și Terry (1616) folosesc
cuuvântul cohu. Sir T. Herbert (1638) folosește coho și copha, Evelyn (1637), coffee,
Fryer (1673) coho; Ovington (1690), coffee, și Valentijn (1726), coffi. Iar de la cele două
exemple date de colonelul Prideaux, vom vedea că Jourdain (1609) folosește cohoo, și
Revett (1609) cohoo
În cartea English Factories in India a lui Foster (1618-1621, 1622-1623, 1624-1629)
[7]
 apare următoarea evoluție a cuvântului “cafea”: cowha (1619), cowhe, couha (1621),
coffa (1628).
Pentru alte limbi, cea mai veche mențiune europeană este a lui Rauwolf, Alep, 573. El
folosea forma chaube. Prospero Alpini (1580) folosea caova; Paludanus (1598) chaoua;
Pyrard de Laval (1610) cahoa; P. Della Valle (1615) cahue; Jac. Bontius (1631) caveah,
și Journal d’Antoine Galland (1673)[8] cave. Englezii foloseau anumite forme distincte,
precum cohu, coho, coffao, coffao, copha, coffee, care diferă de transliterarea mai
corectă din alte limbi.
În 1610 evreul portughez, Pedro Teixeira (în ediția Societății Hakluyt
a Călătoriilor[9] sale) a folosit cuvântul kavàh.
Inferențele din aceste forme de tranziție par a fi:
1. Cuvântul și-a găsit calea în limbile europene atât din turcă cât și din limba arabă.
2. Formele în engleză (care au accent mai puternic pe prima silabă) au ŏ în loc de ă,
și f în loc de h.
3. Formele din alte limbi sunt neaccentuate și nu au niciun h. Originalul v sau w (sau
labializat u) este reținut sau schimbat în f.
Se poate afirma, în consecință, că motivul principal pentru existența a două tipuri
distincte de ortografie este omiterea lui h în limbile cu forma neaccentuată, și conversia
lui h în f în cazul accentului puternic în limbile cu forma accentuată. O astfel de
transformare are loc adesea în turcă. De exemplu, silah dar în persană (care este o
limbă cu forme foarte accentuate) devine zilif dar în limba turcă. În limbile din India, pe
de altă parte, în ciuda faptului că formele aspirate sunt de obicei foarte clar pronunțate,
cuvântul qăhvăh este pronunțat kaiva de clasele mai puțin educate, ca urmare a
silabelor a fel de accentuate.
Din punctul de vedere al etimologilor francezi, Jardin opinează că, în ceea ce privește
etimologia cuvântului cafea, oamenii de știință nu sunt de acord și probabil că niciodată
nu vor fi. Dufour spune că acest cuvânt este derivat din caouhe, un nume dat de turci la
băutură preparată din semințele de cafea. Chevalier d'Arvieux, consulul francez la Alet,
Savary, și Trevoux, în dicționarul său consideră cuvântul cafea ca provenind din limba
arabă, din cuvântul cahoueh sau quaweh, care înseamnă a da vigoare sau putere,
pentru că, spune d'Arvieux, efectul său cel mai proeminent este de a fortifica și întări.
Tavernier combate această opinie. Moseley atribuie originea cafelei cuvântului kaffa.
Sylvestre de Sacy, în Crestomanția arabă[10], publicată în 1806, crede că
cuvântul kahwa, sinonim cu makli, prăjit într-o sobă, ar putea fi foarte bine etimologia
cuvântului cafea. D'Alembert, în dicționarul său enciclopedic, scrie cuvântul sub
forma caffé . Jardin ajunge la concluzia că oricare origine ar fi dintre aceste etimologii
diferite, rămâne un fapt stabilit că respecziovul cuvânt cafea provine de la un cuvant
arab, fie că este vorba kahua, kahoueh, kaffa sau kahwa, și că popoarele care au
adoptat băutura au modificat cu toate cuvântul arab pentru a se potrivi pronunției lor.
Acest lucru este demonstrat prin modul cum se scrie cuvântul în diferite limbi moderne:
Engleză, coffee, franceză, café; bretonă, kafe; germană, kaffee (arborele de
cafea, kaffeebaum); olandeză, koffie (arborele de cafea, koffieboonen); daneză, kaffe;
finlandeză, kahvi; maghairă, kavé; bohemiană, kava; poloneză, kawa; română, cafea;
croată, kafa; sârbă, kava; rusă, kophe; suedeză, kaffe; spaniolă, café; bască, kaffia;
italiană, caffè; portugheză, café; latină (științific), coffea; turcă, kahué; greacă, kaféo;
arabă, qahwah (boabe de cafea, bun); persiană, qéhvé (boabe de cafea, bun);
annamită, ca-phé; cambodgiană, kafé; tamil, kapi-kottai or kopi; chineză, kia-
fey, teoutsé; japoneză, kéhi; malayeziană, kawa, koppi; abisiniană, bonn;
esperanto, kafva.

Istoric[modificare | modificare sursă]
Originalitatea cafelei s-ar afla într-o regiune a Etiopiei numită Koffe și apoi introdusă în
lumea arabă prin Egipt și Yemen, unde începe să se cultive în scopuri comerciale.
În trecut cafeaua era considerată aliment și nu băutură. Triburile est-africane măcinau
boabele crude de cafea și prin amestecarea cu grăsime animală obțineau o pastă pe
care războinicii o consumau pentru a avea mai multă energie în timpul luptelor.
Începând cu anul 1000, renumitul tămăduitor Avicenna, administra cafea în chip de
medicament. Boabele de cafea erau fierte și transformate într-o băutură numită qahwa.
Etiopienii obțineau un fel de vin din fructele de cafea, prin fermentarea în apă a
boabelor uscate.
În secolul al XVI-lea, cafeaua se răspândește în Orientul Mijlociu (Persia și Turcia).

Cafenea din Constantinopol în 1905

Primul magazin de cafea s-a deschis la Constantinopol în 1475, fiind numit Kiva Han.

Începând cu 1512, efectele stimulatoare ale cafelei au determinat imamii conservatori
din lumea arabă să interzică consumul acesteia pentru musulmani. Cu toate acestea,
prima cafenea a fost deschisă la Damasc în 1530.
Logofătul Ioan Tăutu (?- 1511) este considerat a fi fost primul băutor de cafea
din Moldova.[11]
Din Orientul Mijlociu cafeaua s-a răspândit în India, Indonezia și America, dar și în Italia,
prin schimburile comerciale dintre negustorii venețieni și cei din Africa de Nord și Egipt.
Din Italia a fost introdusă în restul Europei și acceptată pe scară largă după 1600
când Papa Clement al VIII-lea a numit-o „băutură creștină”, în ciuda provenienței sale.
Prima cafenea din Europa a fost deschisă la Veneția în 1645.
În Marea Britanie cafeaua a fost adusă de către comercianții care aduceau mărfuri din
Turcia. Prima cafenea a fost deschisă la Londra în 1652 sub numele de Grand Cafe, iar
cafeneaua Queens’s Lane deschisă în Oxford în 1654, este în funcțiune și astăzi. Până
în 1675 existau 3000 de cafenele în întreaga Anglie.
Prima cafenea (”cahvenea”) se deschide în București, la 1667, proprietatea unui
fost ienicer, Kara Hamie.[12]
În 1672 se deschide prima cafenea la Paris, iar în Viena în 1683, după Al doilea Asediu
al Vienei purtat împotriva otomanilor.
Olandezii au fost primii care au importat cafeaua la nivel industrial și au cultivat-o în
coloniile lor din Java și Ceylon la sfârșitul secolului al XVII-lea și sunt cei care au
introdus-o în Japonia. Francezii încep cultivarea cafelei în Martinica și Antile, englezii,
spaniolii și portughezii în Asia și America.
În anul 1727 cafeaua ajunge în Brazilia unde începe să fie cultivată pe suprafețe din ce
în ce mai mari, devinind în scurt timp una din principalele resurse economice ale țării.
După anii 1700, cafeaua ajunge până în cele două Americi datorită unui căpitan francez
de infanterie care a adus cu el o mică plantă în lunga sa călătorie peste Atlantic. La
1773 cafeaua este proclamată băutură națională în Statele Unite ale Americii, devenind
băutura preferată la micul dejun.
În 1822, în Franța, este construit primul aparat pentru cafea espresso.
Este înființată de Grigore Capșa în 1891, celebra cafenea Capșa, care devine spațiul
cultural și politic al societății bucureștene.
Hills Bros., o companie americană cu sediul în San Francisco, începe în anul 1900
ambalarea în pungi vacuum a cafelei prăjite și râșnite, în detrimentul magazinelor de
prăjire și râșnire a cafelei.
Prima cafea solubilă este obținută de David Strang în Noua Zeelandă în anul 1890 și
doi ani mai târziu de chimistul japonez Satori Kato.
În Italia Luigi Bezzera inventează aparatul de espresso în 1901, care este perfecționat
de Achilles Gaggia în 1946, obținând astfel primul Cappuccino, denumit după
asemănarea culorilor alb-negru cu robele călugărilor din ordinul Capucini.

Compoziție[modificare | modificare sursă]

Boabe de cafea crude

Boabe de cafea prăjite

 Cafea verde Cafea prăjită
Componente
% %

Apă 11,3 2,7

Substanțe azotoase 12,6 13,9

Cofeină 1,9 1,3

Grăsimi 11,7 14,4

Zahăr 6,3 2,8

Dextrină 0,4 1,3

Acid cafetanic 8,4 4,7

Celuloză 23,9 23,9

Substanțe
3,8 3,9
minerale

Substanțe solubile 29,3 28,8

Boabele de cafea prăjite înregistrează pierderi în greutate până la 16-18 % datorită

evaporării apei și descompunerii unor substanțe pe care le conțin, componentele sunt
modificate, precum și o creștere în volum a boabelor de cafea, până la 25%.

Soiuri[modificare | modificare sursă]
Se cunosc aproape 80 de soiuri de cafea, din care se cultivă în scopuri industriale
soiurile Arabica, Robusta, Liberica și Maragogype.[13]
Arabica este cea mai apreciată și cultivată cafea. Se obține din arborele coffea
arabica originar din Etiopia și numără aproape 200 de specii. Multe varietăți au luat
naștere fie prin adaptarea la soluri diferite, fie prin hibridare cum ar fi : Blue mountain în
Jamaica, Moka cu gust fructuos, Bourbon apărut în Insulele Mauritius, Java etc. Arabica
este o cafea cu mai puțină cofeină (0.8 și 1.4) %, apreciată datorită calităților sale
aromatice și fineții gustului.
Articol principal: Coffea arabica.
Robusta (Coffea canephora sau Coffea robusta) are un conținut ridicat de cafeină (1,7
– 4%), un gust puternic și mai puțin aromatizat. Robusta se evidențiază prin gustul tare,
mai amar, mult mai pregnant ca la cafeaua Arabica. Robusta este utilizată foarte mult în
producția de cafea solubilă (instant) și în gama de cafea espresso, precum și în
amestec cu Arabica pentru a sublinia aroma cafelei.
Articol principal: Coffea robusta.
Liberica, originară din regiunea Monrovia, Liberia, este asemănătoare cu Robusta, are
de asemenea o creștere rapidă și poate rezista la condiții climaterice nefavorabile. Se
cultivă exclusiv în câmpiile subtropicale ale Africii de Vest și Americii de Sud, unde
umiditatea este foarte mare și temperatura cuprinsă între 20 și 25 °C. Boabele sunt
adesea deformate, de dimensiune medie și culoare de la brună la galbenă. Calitatea
acestei specii de cafea este mediocră.[14]
Maragogype. Acest arbore de cafea a fost descoperit în vecinătatea
orașului Maragogype, statul Bahia din Brazilia. Este un hibrid rezultat prin încrucișarea
dintre arabica și liberica. Este cafeaua cu cele mai mari boabe din lume, dimensiunile
boabelor sunt de 2-3 ori mai mari.[15] Cultura sa este extrem de împrăștiată (Guatemala,
Brazilia, Nicaragua, Mexic, Columbia și Java), la o altitudine variind între 600 și 1000m.
Boabele de cafea ale acestui arbust sunt de culoare verzuie, de calitate superioară și
medie, iar cafeaua are un gust fin și parfumat.[16]
Sfânta Elena numită și cafeaua lui Napoleon, deoarece a fost cafeaua preferată a
acestuia în perioada exilulul din această insulă. Această cafea crește într-un
sol vulcanic, cu utilizarea exclusivă a îngrășămintelor naturale cum ar
fi guano (excrementul de liliac). Cafeaua are un gust deosebit, consistent și plăcut, cu
tente florale de citrice și caramel.
Panama Boquete Geisha este un soi care crește la altitudinea de 1.700 de metri, în
apropierea vulcanului Baru din Panama. Datorită altitudinii, această cafea are o savoare
specială, o aromă ultrafină și aciditate moderată.
Kopi Luwak sau „cafeaua milionarilor“ este o cafea recoltată din insulele
Java, Sumatra, Bali, Sulawesi, Filipine, Timorul de Est și din unele zone din India.
Boabele acestei cafele nu sunt culese direct de pe plantă, ci numai după ce au fost
ingerate și apoi eliminate parțial digerate de un animal numit civetă de
palmier (Paradoxurus hermaphrodites). Acest animal are în tubul digestiv o enzimă cu
proprietatea de a reduce gustul amărui al cafelei.
Articol principal: Kopi Luwak.
Black Ivory este obținută din boabele de cafea înghițite, digerate și eliminate pe cale
naturală de către elefanți. Procedura de obținere a cafelei este asemănătoare cu cea
pentru fabricarea cafelei Kopi Luwak. Prin acest proces cafeaua capătă un gust special,
devine mai rafinată, puțin mai amară, cu ușoară aromă
de ciocolată, fructe, nuci, măceșe. Această aromă se datorează faptului că boabele de
cafea sunt digerate odată cu banane, trestie de zahăr și alte elemente din hrana
elefanților.
Black Ivory este considerată cea mai bună cafea, dar este foarte rară și greu de găsit,
prețul fiind chiar mai ridicat decât al cafelei Kopi Luwak.[17] Această cafea poate fi
gustată doar în câteva hoteluri de 5 stele din Tailanda, Maldive, Abu Dhabi și într-un
singur local din S.U.A., „The Elephant Story”.[18]

Cultivare[modificare | modificare sursă]
Boabe de cafea necoapte în Valea Araku, India

Metoda tradițională de plantare a cafelei este de a plasa 20 de semințe în fiecare gaură

la începutul sezonului ploios.[19] Prin această metodă se pierde circa 50% din
potențialul semințelor, aproximativ jumătate nu reușesc să înmugurească. O metodă
mai eficientă de cultivare a cafelei este folosită în Brazilia, respectiv creșterea de puieți
în pepiniere, care sunt apoi plantați în exterior după șase până la douăsprezece luni.
Cafeaua este adesea cultivată întrepătruns cu culturi alimentare, cum ar
fi porumb, fasole, sau orez, în primii ani de cultivare, pentru ca fermierii să se
familiarizeze cu cerințele sale.[20]
Dintre cele două specii principale cultivate, cafeaua arabica este în general mai
apreciată de cultivatori decât cafeaua robusta. Robusta tinde să fie amară și este mai
puțin aromată, dar este mai rezistentă decât arabica. Din aceste motive, aproximativ trei
sferturi de cafea cultivate la nivel mondial este arabica.[21] Tulpinile de robusta conțin, de
asemenea, aproximativ 40-50% mai multa cofeină decât arabica.[22] Din acest motiv,
este folosită ca un substitut ieftin pentru arabica în multe amestecuri de cafea
comerciale. Semințele de robusta de calitate sunt utilizate în espresso italian tradițional,
pentru a oferi un gust desăvârșit și o spumă mai bună (cunoscută sub numele de
cremă).

Un fermier cultivând cafea în mediul rural, Brazilia

Robusta este mai puțin predispusă la boli decât arabica, și poate fi cultivată la altitudini

mai joase și climă mai caldă, unde arabica nu ar rezista.[23] Tulpina robusta a fost prima
colectată în anul 1890, de la râul Lomani, un afluent al fluviului Congo, și a fost
transmisă din Zair (acum Republica Democrată Congo) la Bruxelles, la Java, în jurul
anului 1900. Din Java, răspândirea în continuare a cafelei a dus la înființarea de
plantații robusta în multe țări. În special datorită răspândirii bolii rugina frunzelor
(Hemileia vastatrix), la care arabica este vulnerabilă, s-a grăbit gradul de utilizare al
robustei, mai rezistentă. Rugina de frunze la cafea se găsește în aproape toate țările
care produc cafea.[24]
Peste 900 de specii de insecte au fost înregistrate ca dăunători ai plantei de cafea din
întreaga lume. Dintre acestea, peste o treime sunt gândaci, iar peste un sfert
sunt insecte. Aproximativ 20 de specii de nematozi, 9 specii de acarieni, și mai
mulți melci atacă, de asemenea, culturile. Păsările și rozătoarele mâncau,
uneori, fructele sălbatice de cafea, dar impactul lor este minor în comparație
cu nevertebratele. În general, arabica este mai sensibilă la atacul nevertebratelor.
Fiecare parte a plantei de cafea este asaltată de diferite animale. Nematozi atacă
rădăcinile, iar gândacii își fac vizuină în tulpini și materialele lemnoase. Frunza este
atacată de peste 100 de specii de larve (omizi), de fluturi și molii.[25]
Pulverizarea în masă de insecticide s-a dovedit adesea dezastruoasă, întrucât
prădătorii dăunătorilor sunt mai sensibili decât dăunătorii înșiși. În schimb, s-a dezvoltat
gestionarea integrată a dăunătorilor, folosind tehnici precum tratamentul țintit pe
dăunători, și gestionarea mediului de cultură departe de condițiile favorizante pentru
dăunători.
Efecte ecologice[modificare | modificare sursă]

Un copac Coffea arabica înflorit într-o plantație din Brazilia

Inițial, cultivarea cafelei a fost făcută în umbra copacilor care ofereau un habitat pentru

multe animale și insecte.[26] Resturile de arbori forestieri erau folosite în acest scop, dar
erau plantate în acest scop și multe specii, inclusiv copacii leguminoși din
familiile Acacia, Albizie, Cassia, Erythrina, Gliricidia, Inga și Leucaena, precum și plante
neleguminoase de fixare a azotului din familia Casuarina, și stejarul mătăsos Grevillea
robusta.
Această metodă este cunoscută sub denumirea de metoda tradițională în umbră sau
"creșeterea în umbră". Începând din anii 1970, mulți fermieri au apelat la metode proprii
de producție prin cultivarea la soare, în care cafeaua este cultivată în rânduri sub plin
soare, umbrită puțin sau deloc de pădure. Acest lucru face ca fructele de cafea să se
coacă mai rapid și arbuști să producă cu randamente mai mari, dar necesită defrișarea
arborilor și utilizarea sporită a îngrășămintelor și a pesticidelor, care
dăunează mediului și cauzează probleme de sănătate.[27]
Plantele de cafea neumbrite cultivate cu îngrășământe dau cea mai multă cafea, cu
toate că din culturile nefertilizate umbrite, în general, se obține mai multă cafea decât
din culturile nefertilizate neumbrite: răspunsul la îngrășământ este mult mai mare în plin
soare. Deși în producția tradițională de cafea fructele se coc mai lent și au randamente
mai mici, calitatea cafelei este considerată superioară.[28] În plus, metoda tradițională
umbrită oferă un habitat pentru mai multe specii de animale sălbatice. Susținătorii
cultivării umbrite spun că problemele de mediu, cum ar fi
defrișarea, poluarea cu pesticide, distrugerea habitatului și a solului și degradarea apei,
sunt efectele secundare ale practicilor utilizate în cazul cultivării la soare.[29]
Asociația Americană a Păsărilor, Centrul Smithsonian pentru Păsări Migratoare,
[30]
 Fundația Națională pentru Ziua Arborilor[31] și Alianța pentru Reîmpăduriri au condus
o campanie pentru cultivarea umbrită și cafea organică, care poate fi recoltată în mod
durabil. Sistemele de cultivare umbrită a cafelei prezintă o mai mare biodiversitate decât
sistemele complete la soare.[32][33]
O altă problemă în ceea ce privește cafeaua este utilizarea apei. Este nevoie de
aproximativ 140 de litri de apă pentru a crește boabele de cafea necesare pentru a
produce o ceașcă de cafea, iar cafeaua este adesea cultivată în țările în care există un
deficit de apă, cum ar fi Etiopia.[34]
Zațul de cafea poate fi folosit pentru compostare sau ca mulci. El este în mod special
apreciat de viermi și plantele iubitoare de acid, cum ar fi afinele.[35] Unele magazine de
cafea comerciale desfășoară campanii pentru o mai bună utilizare a acestor resturi de
cafea, precum proiectul "Zaț pentru grădina ta"[36] și inițiativa comunitară ”Din pământ în
pământ” ale lui Starbucks.[37]
Experții au avertizat că schimbările climatice pot avea un impact semnificativ asupra
randamentelor de cafea în câteva decenii.[38] Un studiu realizat de Kew Royal Botanic
Gardens a concluzionat că încălzirea globală amenință diversitatea genetică a plantelor
Arabica din Etiopia și țările din jur.[39]

Prelucrare[modificare | modificare sursă]

Sortarea boabelor de cafea în apă

Prelucrarea reprezintă o serie de procese la care urmează să fie supuse boabele de

cafea, cum ar fi procesarea, prăjirea și măcinarea.[40] Există două metode de procesare
a boabelor de cafea, metoda umedă și metoda uscată.

 Metoda umedă: Prin metoda umedă se obține cafeaua

spălată. Denumirea comercială a cafelei spălate este
„milds”.
Fructele de cafea, sunt introduse în bazine speciale cu apă unde are loc înlăturarea
pulpei care înconjoară boabele.
Boabele de cafea sunt introduse apoi în tancuri speciale, unde în urma unor procese de
fermentare care durează 24-48 ore, sunt îndepărtate învelișul pergamentos și pelicula
argintie a boabelor de cafea, precum și resturile de pulpă aderente. După fermentare,
boabele de cafea sunt spălate, uscate și introduse în instalații de decorticare [41], unde
în final boabele capătă un aspect lucios.
O parte importantă din cafeaua superioară este prelucrată prin metoda umedă și
provine în special din America Centrală (Guatemala, Costa Rica, Columbia, Mexic) și
Africa (Kenya și Tanganica).
Uscarea tradițională

 Metoda uscată: Prin metoda uscată se produce cafeaua

naturală. Această metodă constă în expunerea la soare a
fructelor de cafea pe suprafețe plane din beton, unde sunt
lăsate timp de două sau trei săptămâni și mișcate manual
în mod constant. Pentru a proteja fructele de intemperii în
timpul nopții de temperaturi scăzute sau rouă, acestea sunt
strânse în grămezi și acoperite cu prelate.
După ce pulpa s-a uscat, fructele de cafea sunt trecute în concasoare speciale, unde
boabele sunt curățate de pulpă, de membrana pergamentoasă, precum și de pelicula
argintie care le înconjoară. Boabele de cafea sunt apoi sortate pe dimensiuni în
separatoare speciale.
După această prelucrare, boabele de cafea verde sunt ambalate în saci de iută cu
capacitatea de 45–90 kg. În comerțul cu cafea se consideră pentru statistică o greutate
medie de 60 kg pe sac.
Prăjirea[modificare | modificare sursă]

Prăjitoare de cafea industriale

Prajirea denumită și torefiere (franceză: torrefaction) este un proces termic ce

transformă boabele de cafea verde în boabe de culoare maro închis, aromate. Prăjirea
determină modificări fizice ale boabelor de cafea: greutatea este redusă cu 16%, se
dublează în volum, sunt eliberate uleiurile eterice din boabele de cafea, substanțe care
atribuie în final cafelei culoarea, aroma, parfumul, gustul și savoarea specifice. Procesul
de prăjire este supravegheat de degustători.
Prăjirea boabelor de cafea pe cale industrială se realizează în instalații speciale de
prăjit boabele, unde durata și gradul de prăjire sunt reglate automat. Temperatura
optimă de prăjire este atinsă la 200-250 °C, când boabele prezintă culoarea de brun
închis, asemănătoare lemnului de mahon. Când se atinge punctul de prăjire dorit,
boabele de cafea sunt trecute pe site speciale, unde sunt rapid răcite până la o
temperatură de 40-60 °C.
Răcirea se realizează cu aer circulant sau cu apă. Răcirea cu aer durează mai mult și
este mai costisitoare, dar prezintă avantajul că boabele de cafea nu absorb apa. De
asemenea, boabele sunt în continuă mișcare și pot elibera temperatura încet,
păstrîndu-și majoritatea substanțelor aromatice.
Cafeaua prăjită nu poate fi stocată timp îndelungat, de aceea este ambalată imediat în
pachete sigilate, care previn pierderea aromei.
Se disting 4 metode de prăjire:[42]

Boabe de cafea prăjite intens

 ușoară: culoarea boabelor este maro deschis; nu sunt

uleioase la suprafață pentru că procesul de prăjire nu este
destul de lung pentru ca uleiurile să rămână pe suprafața
boabei de cafea; prăjirea ușoară conferă boabelor o aromă
mai blândă
 medie: culoarea boabelor este maro, puternic aromate și
suprafața este fără pete de ulei; acest gen de prăjire este
cel mai preferat în America de Nord, de unde și denumirea
„prăjire americană”; prăjirea medie produce o aromă bine
definită și bogată
 medie-intensă: boabe de culoare închisă, cu o suprafață
ușor uleioasă, gust ușor amărui și aromă tare și distinctă
 intensă: boabele sunt lucioase de culoare închisă și un
gust puternic amărui; cu cât este mai intensă prăjirea, cu
atât cafeaua e mai puțin acidă și un conținut de cofeină mai
scăzut; marea majoritate a boabelor de cafea prăjită o
formează, în prezent, cele închise la culoare.
Măcinare[modificare | modificare sursă]

Râșniță electrică de cafea

Măcinarea este ultima operație prin care cafeaua trebuie să treacă înainte de a fi efectiv
consumată. Măcinarea cafelei se face cu o râșniță de cafea.
Gradul de măcinare necesar este determinat de modul de preparare a cafelei deoarece
gustul final al cafelei este influențat de timpul în care apa și cafeaua sunt în contact
direct. Cu cât timpul de pregătire al cafelei este mai mic, cu atât cafeaua trebuie să fie
mai fin macinată. Astfel, în cazul în care se pregătește cafeaua cu o cafetieră, aceasta
trebuie măcinată mai mare, deoarece timpul de contact dintre apa și cafea este mai
mare, în timp ce cafeaua pregatită la filtru, ibric sau cu un expresor, trebuie să fie mai
fin macinată, întrucât prepararea ei durează în jur de 20 secunde.

Tipuri de cafea[modificare | modificare sursă]

Cafea solubilă[modificare | modificare sursă]

Cafea solubilă

Cafea solubilă sau cafea instant, este un derivat obținut din boabe de cafea zdrobite.
Cafeaua instant a fost obținută pentru prima dată în anul 1890 de către David Strang
din Noua Zeelandă, cu ajutorul unui proces cu aer uscat. Cafeau a fost comercializată
sub marca Strang. Cafea instant a mai fost obținută și în Japonia în anul 1910, de către
chimistul Satori Kato care a prezentat-o la Expoziția Pan-Americană din Buffolo, NY.
Firma Nestlé introduce propriul proces modern de producere al cafelei instant în anul
1938. Începând cu anii 50’ cafeaua solubilă a devenit ușor, dar sigur, un produs mult
căutat de iubitorii de cafea.[43]
În procesul de obținere a cafelei solubile are loc o infuzie a cafelei măcinate cu apă
fierbinte, ulterior aplicându-se un proces de extracție a apei prin uscare. Aceasta se
poate face prin înghețare sau pulverizare în jet de aer fierbinte.
Tehnologia prin înghețare numită și liofilizare sau sublimare (engleză: freeze drying),
constă în înghețarea soluției de cafea la - 40 °C, ce capătă aspect de pudră cristalizată.
Aceasta este apoi introdusă în camere de vid, unde apa se evaporă treptat, menținând
aroma cafelei și lăsând în urmă granule fine de cafea solubilă.
Prin pulverizare în jet de aer fierbinte (engleză: spray drying), soluția de cafea este
trecută printr-un jet continuu de aer fierbinte, astfel încât se concentrează, obținându-se
o pulbere fină de cafea solubilă.
Deși metoda pulverizării este mai accesibilă, adesea se preferă metoda înghețării,
deoarece produsul final este de mai bună calitate.
Printre cele mai cunoscute branduri de cafea instant sunt Nescafé, International
Roast, Folgers, Maxwell House, Starbucks VIA ș.a. În S.U.A. cafeaua solubilă este
consumată în proporție de numai 22%, în timp ce în țările europene acest procent
atinge chiar 88%.
Cafea decafeinizată[modificare | modificare sursă]
Cafeaua decafeinizată sau decofeinizată, numită și cafea dietetică,[44] este obținută în
urma unui proces industrial de extragere al cafeinei din boabele verzi de cafea, în
procentaj de 97-98%, numit decofeinizare. Cafeina extrasă este utilizată în industria
farmaceutică ca tonic al sistemului nervos central.
Cafeaua decofeinizată reprezintă opțiunea de a consuma cafea fără a beneficia de
efectul stimulant al cofeinei. Calitatea cafelei decofeinizate este aceeași cu cea a unei
cafele clasice.
Procesul de decofeinizare a fost obținut pentru prima dată în Germania în anul 1903
de Ludwig Roselius, un comerciant de cafea și brevetat câțiva ani mai târziu. Cafeaua
decofeinizată a fost comercializată sub numele Kafee HAG, după firma acestuia Kaffee
HAG (Kaffee Handels-Aktien-Gesellschaft), în majoritatea țărilor din Europa. În Franța
era denumită Café Sanka și Sanka în S.U.A. În prezent HAG și Sanka sunt deținute
de Kraft Foods.
Se folosesc trei metode pentru a extrage cafeina din cafea:

 Folosirea unui solvent: Boabele de cafea crude sunt

trecute în prealabil într-o baie cu aburi, apoi se introduc
într-un solvent. Sunt folosite mai multe substanțe, printre
care alcool, acetonă, clorură de metilen, acetat de
etil, benzen. În prezent se folosește predominant acetatul
de etil.
 Cu ajutorul dioxidului de carbon: Această metodă de
decafeinizare constă în folosirea dioxidului de carbon în
formă lichidă pentru a extrage cafeina din boabele de
cafea. Avantajul acestei metode este acela că păstrează
caracteristicile cafelei, dar are dezavantajul de a fi
costisitoare.
 Folosirea de „apă elvețienă”: Metoda apei elvețiene a
fost descoperită și denumită astfel în 1930 după numele
companiei elvețiene Swiss Water Decaffeinated Coffee
Company. Această metodă constă în introducerea cafelei
crude în apă fierbinte. Dezavantajul major al acestei
metode este că sunt eliminate și principalele substanțe
conținute de cafea. În timp metoda s-a rafinat, fiind folosită
apă saturată cu substanțele ce dau gustul cafelei în
procesul de extracție a cafeinei; în felul acesta se poate
păstra gustul original al cafelei. În prezent mai există o
singură instalație, în Canada care utilizează această
metodă.[45]

Metode de preparare[modificare | modificare sursă]

Ibric[modificare | modificare sursă]
Metoda este foarte veche și este folosită încă în Turcia, Grecia, Arabia. Pentru
preparare, se folosesc tăvi speciale cu nisip încins și un mic vas din cupru cu coadă
lungă numit ibric, în care se adaugă cafea macinată fin, peste apa fierbinte.
În Arabia, cafeaua se fierbe în mod tradițional, de trei ori. Procesul de fierbere duce la
dispariția aromelor mai delicate, păstrând doar gustul pregnant. La o ceașcă de apă se
adaugă două lingurițe de cafea macinată. Ibricul se ia de pe foc cand începe să fiarbă,
procesul se repetă de trei ori, după care se toarnă în cești. Plăcerea de a servi cafeaua,
este un proces de durată și devine un adevărat ritual.
Filtru de cafea electric

Filtru[modificare | modificare sursă]
Apa fierbinte, trece prin cafea, sub formă de picături. Utilizarea unui filtru de hârtie are
rolul de a reține uleiul din cafea. Metoda este denumită și Americano, fiind foarte
populară în America de Nord, datorită multitudinii aparatelor de filtre electrice
profesionale sau casnice. Proporția adecvată este de aproximativ o lingură (7 g.) pentru
fiecare 140 ml. de apă.

Presa franceză

Presa franceză[modificare | modificare sursă]

Presa franceză (engleză French press) este un dispozitiv de preparare a cafelei, format
dintr-un vas de sticlă cu mâner din plastic și un capac cu piston. Secretul gustului
aromat și profund al cafelei realizate la French press vine din amestecul apei fierte cu
cafeaua măcinată, urmat de presarea lichidului folosind pistonul din capac. Zațul este
colectat și ținut la baza cilindrului. Cu presa franceză, se consumă o cantitate mai mare
de cafea măcinată, macinată mai grosier.
Espresso[modificare | modificare sursă]

Cafea espresso

Espresso este o modalitate de preparare a cafelei prin turnarea sub presiune a apei
fierbinți peste cafeaua măcinată, rezultatul fiind o cafea tare și amăruie. Numele provine
de la timpul rapid (expres) de pregătire a băuturii. Espresso-urile sunt preparate cu un
aparat special numit espressor.
Au fost create o multitudine de băuturi espresso pe bază de cafea folosind o gamă largă
de ingrediente sau urmând diverse proceduri de preparare:
  Caffè Americano - espresso cu o cantitate mare de apă
caldă adăugată, pregătit în proporție de 1/3 cafea și 2/3
apă fiartă. Prin Americano este definită de multe ori
cafeaua preparată în filtrele de cafea.
 Café au lait - (cafea cu lapte), specific franțuzească, este
un espresso cu lapte fierbinte.
 Cappuccino - cremoasă, cu gust de cafea, este pregătită
din cafea espresso și o cantitate de lapte spumat (proporția
este de 1:5). Există, de asemenea, versiuni cu gheață sau
frișcă.
 Mocca - realizată din cafea espresso și ciocolată.
 Ristretto - Variantă de espresso, extrem de tare, mult mai
condensată și mai densă, pentru care se folosește
jumătate din cantitatea de apă.
Articol principal: Espresso.

Importanța economică[modificare | modificare sursă]

În prezent cafeaua este consumată aproape în fiecare țară, fiind o marfă deosebit de
importantă atât pentru producători, cât și pentru consumatori.
Pe piața mondială cafeaua se situează pe locul doi, după petrol, în privința importanței
economice și alături de oțel și cereale, printre materiile prime de export cele mai
valoroase, situația economică a multor țări producătoare de cafea depinzând aproape în
întregime de exportul acesteia. Cele mai importante piețe de negociat ale cafelei se află
la New York și Londra. Prețul cafelei diferă mult, în funcție de cerere și ofertă și este în
mod continuu influențat de factori cum ar fi modificările de climă, evenimente politice,
calitate, volumul producției de cafea.
Producția mondială din 2005[modificare | modificare sursă]

Repartiția geografică a diferitelor culturi de cafea:

(r - robusta, a - arabica, m - robusta & arabica).

Plantație de cafea columbiană, Departamentul Quindio, Columbia

Producția mondială anuală atinge peste 7 milioane tone anual. În 2005, Brazilia era
producătorul cel mai mare cu 2,179 mil. tone boabe de cafea verde, ce reprezintă circa
28,2 % din producția mondială. O treime din producția braziliană a fost consumată în
America de Sud.

Primii zece producători de cafea pe glob în 2005[46]

Cafea
Țară
(tone)

 Brazilia 2.179.270

 Vietnam 990.000

 Indonezia 762.006

 Columbia 682.580

 Mexic 310.861

 India 275.400

 Etiopia 260.000

 Guatemala 216.600

 Honduras 190.640

 Uganda 186.000

Consumul de cafea[modificare | modificare sursă]

Cafeaua este una dintre cele mai consumate băuturi la nivel mondial.[47] În anul 2014,
statisticile arătau că, în lume, se serveau aproximativ 1,4 miliarde de căni de cafea pe
zi.[47]
Consumatorii cei mai importanți sunt: SUA, Germania, Franța, Japonia și Italia.
Finlandezii consumă anual 12,2 kilograme de cafea de persoană, danezii 9,4 kilograme,
norvegienii 9,3 kilograme, suedezii 8,3 kilograme, germanii 7,4 kilograme italienii 5,6
kilograme, francezii 5 kilograme iar brazilienii 4,7 kilograme.[48]
În România, consumul de cafea este de circa 2 kg pe cap de locuitor în fiecare an, ceva
mai puțin decât media europeană de 3 kg pe cap de locuitor.[49]

Elementele care influențează costul cafelei

 44,9% Impozit, Vămi, Costuri de transport.

 23,7% Costuri la vânzare.
 17,8% Comerciant colector și prăjirea boabelor.
 8,5% Proprietarul plantației.
 5,1% Salariul muncitorilor.

Efectele cafelei[modificare | modificare sursă]

Efecte pozitive[modificare | modificare sursă]

 Substanțele antioxidante din cafea (vitamina B, C,

E, carotenul, lipidele), protejează celulele renale de radicalii
de oxigen cancerigen, în comparație cu ceaiul verde la
care nu s-a putut dovedi acest efect. După o perioadă de
zece ani de cercetări în Japonia, din 100 000 de persoane
care au consumat cafea, 214 s-au îmbolnăvit și au murit
de cancer renal, în comparație cu neconsumatorii de cafea,
dintre care au murit de cancer 514 persoane. Rezultate
asemănătoare s-au obținut în Ottawa la femeile cu tendință
de cancer la sân. Un alt studiu făcut de National Health
and Nutrition Examination Survey publicat în anul 2005,
arată că la cei care consumă cel puțin două căni de cafea
zilnic se reduce incidența bolillor cronice de ficat, care sunt
frecvente la alcoolici sau persoane supraponderale. Prin
efectul cofeinei incidența bolii se reduce. Se presupune un
efect pozitiv și în boala Parkinson sau Alzheimer.
 Cafeaua este o băutură care nu conține calorii și contribuie
la completarea necesarului de
substanțe minerale ca fier, potasiu, magneziu și mangan.
De asemenea, cafeaua este un furnizor important
de vitamine cum ar fi niacina, o vitamină din grupul B, care
este răspunzătoare de aportul de energie, riboflavină, acid
pantotenic, vitamina E, vitamina C și vitamina B6.
  Stimulează pozitiv metabolismul prin efectului termogenic,
o stimulare de a arde grăsimile din corp, datorită cafeinei.
Consumul de cafea, poate contribui la pierderea în greutate
sau la menținerea ei la un anumit nivel.
 Cafeina are proprietatea de a activa combustia lipidelor din
corp și de a contribui prin aceasta la aportul energetic al
organismului. Cafeina crește nivelul adrenalinei, mărește
tensiunea musculară și capacitatea de contracție a
mușchilor. Studii recente arată că înaintea întrecerilor
sportive, consumul de cafea are efecte pozitive asupra
performanțelor și în plus, cafeina stimulează respirația,
volumul pulmonar fiind exploatat mai eficient.
 Cafeaua facilitează digestia datorită efectului stimulent al
cafeinei și elementelor sale, stimulează secreția acidului
gastric și al bilei.
Efecte negative[modificare | modificare sursă]
În cazul consumului abuziv de cafea sau alte băuturi care conțin cofeină pot să apară
următoarele efecte negative:

 tahicardie, (frecvență cardiacă crescută)

 neliniște, tremor (tremurături), nervozitate, stări de panică
 insomnie
 convulsii
 Anemie[50]
 o stare ușoară de dependență, în lipsa cafelei pot să apară
dureri de cap (migrenă)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Infuzare
 Ceai
 Mate

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Aurile.ro: arabica-sau-robusta
2. ^ cafea - Wikționar
3. ^ SetThings (7 septembrie 2017).  „De unde vine numele
cafelei?”. SetThings.com. Accesat în  31 august 2018.
4. ^ „The Oxford English dictionary”.
5. ^ „Notes and queries”.
6. ^ „The journal of John Jourdain, 1608-1617, describing his
experiences in Arabia, India, and the Malay archipelago”.
7. ^ „The English factories in India, 1618-1669  : a calendar of
documents in the India Office, British Museum and Public Record
Office”.
8. ^ „Journal d'Antoine Galland pendant son séjour à Constantinople   :
1672-1673”.
9. ^ „The Travels of Pedro Teixeira”.
10. ^ „Silvestre de Sacy (1758-1838); édition du Centenaire de l'École
(1795-1895)”.
11. ^ Ion Neculce, O samă de cuvinte, Ed. Junimea, Iași, 1972, pp. 11-12
12. ^ De la ibrik și filigeană la modernul espresso: povestea
cafelei Mesagerulneamț, Publicat la 15 Apr 2014, accesat 15.10.2014
13. ^ Robert Ivan. „Tipuri de cafea cultivate la nivel industrial”. Accesat
în 9 martie 2017.
14. ^ http://www.ethiopiamd.com/Beans.html
15. ^ Semiramis.ro - Soiuri de cafea accesat 08.10.2014
16. ^ Cafeaua zilei - Ce este cafeaua Maragogype accesat 08.10.2014
17. ^ tea-coffee.ro - Black Ivory – cafeaua de elefant accesat 10.10.2014
18. ^ Descoperă.ro: Kopi Luwak nu mai este cea mai scumpă cafea din
lume. Noul sortiment este făcut din boabe parțial digerate de
elefanți Roxana Ruscior, accesat 10.10.2014
19. ^ SetThings (16 mai 2016).  „Cultivarea cafelei”.  SetThings.com.
Accesat în 24 noiembrie 2017.
20. ^ Duke, James A. (1983).  „Coffea arabica L”. Purdue University.
Accesat în 4 ianuarie 2010.
21. ^ „Botanical Aspects”. London: International Coffee Organization.
Arhivat din  original  la 24 martie 2009. Accesat în 4 ianuarie 2010.
22. ^ Belachew, Mekete (2003). „Coffee”. În Uhlig,
Siegbert. Encyclopaedia Aethiopica. 1. Wiesbaden: Harrassowitz.
p. 763.
23. ^ Daviron, Benoit; Ponte, Stefano (2005). The Coffee Paradox: Global
Markets, Commodity Trade and the Elusive Promise of Development.
Zed Books. p.  51. ISBN 978-1-84277-457-1. Accesat în  18 noiembrie
2015.
24. ^ Waller, J. M.; Bigger, M.; Hillocks, R. J. (2007). Coffee pests,
diseases and their management. Wallingford, Oxfordshire: CABI.
p. 171.  ISBN  1-84593-129-7.
25. ^ Graham, Rex (5 septembrie 2013).  „Insect-eating birds reduce worst
coffee plantation pest by 50 percent”. birdsnews.com. Accesat în  20
septembrie 2013.
26. ^ Janzen, Daniel H., ed. (1983). Costa Rican natural history. Chicago:
University of Chicago Press. ISBN 0-226-39334-8.
27. ^ Salvesen, David (1996).  „The Grind Over Sun Coffee”.  Zoogoer.
Smithsonian National Zoological Park.  25  (4). Arhivat
din  original  la 22 septembrie 2009. Accesat în 5 ianuarie 2010.
28. ^ „Measuring Consumer Interest in Mexican Shade-grown
Coffee”  (PDF). Montréal: Commission for Environmental Cooperation.
octombrie 1999. p.  5. Arhivat din  original(PDF) la  30 mai 2010.
Accesat în 18 ianuarie 2010. Parametru necunoscut |df= ignorat
(ajutor)
29. ^ „The Problems with Sun Coffee”. Coffee & Conservation. Accesat
în 19 februarie 2014.
30. ^ „Shade-Grown Coffee Plantations”.  Smithsonian Zoolongical Park
website  – Migratory Bird Center. Smithsonian Institution. Arhivat
din  original  la 25 octombrie 2009. Accesat în 8 ianuarie 2010.
31. ^ „Rain Forest- Saving Arbor Day Coffee”. Arbor Day Foundation.
Accesat în 8 ianuarie 2010.
32. ^ Wong, Kate (27 septembrie 2000). „Is Shade-Grown Coffee for the
Birds?”. Scientific American. Accesat în  18 ianuarie 2010.
33. ^ Rickert, Eve (15 decembrie 2005). „Environmental effects of the
coffee crisis: a case study of land use and avian communities in Agua
Buena, Costa Rica”. MES thesis. The Evergreen State College.
Accesat în 11 ianuarie 2010.
34. ^ Pearce, Fred  (25 februarie 2006).  „Earth: The parched planet”.  New
Scientist. Accesat în 5 ianuarie 2010.
 35. ^ Martin, Deborah L.; Gershuny, Grace, ed. (1992). „Coffee
wastes”.  The Rodale book of composting. Emmaus, PA: Rodale
Press. p.  86. ISBN 978-0-87857-991-4. Accesat în  5 ianuarie 2010.
36. ^ „Grounds for Your Garden”. Starbucks.com. Accesat în  26
octombrie 2011.
37. ^ „About Us | Coffee Grounds to Ground”. Groundtoground.org.
Accesat în 26 octombrie 2011.
38. ^ Goldenberg, Suzanne (13 octombrie 2011). „Starbucks concerned
world coffee supply is threatened by climate change”. The Guardian.
Accesat în 27 mai 2014.
39. ^ Winter, Caroline (15 noiembrie 2012). „Another Reason to Hate
Global Warming: Lousy Coffee”. Bloomberg Businessweek.
40. ^ Aurile.ro - Cafeaua de la A la Z
41. ^ decorticare - Wikționar
42. ^ Aurile.ro - prăjirea cafelei
43. ^ Desprecafea: cafeaua-solubilă accesat 01.11.2014
44. ^ dexonline - decafeinizare
45. ^ Scientia.ro - Cum funcționează decafeinizarea cafelei? accesat
30.10.2014
46. ^ FAOSTAT 2006
47. ^ a b Cum trebuie să beți corect cafeaua, 12 aprilie 2014, Gândul,
accesat la 29 august 2014
48. ^ Cotatiile cafelei dau in clocot, 26 aug 2006, wall-street.ro, accesat la
6 aprilie 2012
49. ^ Scritube.ro - Piața cafelei în România
50. ^ Cafeaua si efectele consumului de cafea

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Caută „Cafea” în Wikționar, dicționarul liber.

 Materiale media legate de cafea la Wikimedia Commons

GND: 4029189-3

NDL: 00566222
Categorii: 
 Cafea
 Băuturi
 Cuvinte și expresii în limba arabă
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
 Căutare
Căutare Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 166
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 30 martie 2020, ora 04:50.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Ved